E de-a dreptul comic! În Mexic se desfăşoară a nu ştiu câta văicăreală pe tema crizei, cunoscută sub numele de "reuniunea G 20". La Los Angeles se fac ultimele pregătiri pentru festivitatea de decernare a premiilor "Oscar". Şi ghiciţi despre ce vorbesc toate ziarele!
Dar nu numai despre imbecilitatea celor care au programat reuniunea la concurenţă cu Oscarul e vorba. Deşi, mai ştii, o fi o găselniţă de geniu, pentru a face uitată inutilitatea reuniunii. Este vorba despre incapacitatea statelor de a se pune de acord asupra cauzelor, consecinţelor şi mecanismelor de ieşire din criză. De ce? Explicaţia intereselor divergente este prea simplă pentru a fi luată în serios. Mai degrabă unii nu simt criza la fel cu ceilalţi, şi nici costurile nu sunt aceleaşi. De aici divergenţele.
Este şi altceva, chiar mai grav decât atât. Aceste reuniuni ale G 20, avortate pe bandă rulantă, ne dau dimensiunea abisală a neputinţei politicului de a pune ordine în sistemele de reglementare. Doi tâmpiţi, Reagan şi Thatcher, au aruncat un bolovan în apă, dereglementarea, şi de atunci totul s-a dus dracului. Pentru simplul motiv că nişte unii, mari amatori de adrenalină, au riscat nemăsurat, şi au câştigat nemăsurat. Iar când au pierdut nemăsurat, şi-au cumpărat politicieni cretini, precum cei doi, citaţi mai sus, care i-au pus la adăpost de consecinţele iresponsabilităţii lor.
Iar acum au devenit intangibili, şi pot sfida pe toată lumea. În acest moment doar o catastrofă, care să facă tabula rasa cu tot sistemul financiar global, mai poate reface sistemele de reglementare şi aduce o ordine cât de cât acceptabilă în haos. Rezistenţa profitorilor la orice încercare de a pune lucrurile într-o oarecare ordine este atât de mare, încât statele sunt pur şi simplu paralizate.
Iar ceea ce se întâmplă ne arată cât de false sunt toate afirmaţiile privitoare la virtuţile magice ale "pieţelor libere". Pieţele nu există! Există doar indivizi, care îşi urmăresc interesele, în dispreţul interesului public, dar şi al intereselor private ale celorlalţi, indivizi care dispun de mijloace capabile să aducă sub comanda lor statele, şi care fac ce vor. Nu e nimic liber în acest joc, şi cu atât mai puţin piaţă. Nu se discută în termeni de cerere şi ofertă, ci în termenii raporturilor de forţă. Este cu totul alt joc, care nu are nimic în comun cu manualele de economie, dar chiar nimic!
Nu mă credeţi? Aruncaţi o privire pe pagina electronică a ziarului NYT: ceremonia de la Los Angeles ocupă locul central, G 20 este la capitolul "Mai multe ştiri". Asta e, fraţilor! Cui îi pasă de G 20? Pe cine interesează zbaterea unor papagali, care întind de aproape cinci ani de o criză bizară, în curul căreia s-au vârât mii de miliarde de euro şi de dolari, şi care promite noi cheltuieli nesăbuite din partea sistemului financiar şi noi programe de "austeritate" pentru cetăţeni?
Asta e! Divertismentul e de bază! Criza? Ne-am obişnuit deja cu ea, s-ar putea să ne lipsească, atunci când cineva, "pieţele", spre pildă, are să decreteze că a luat sfârşit. Dar până atunci mai e, pentru că mai sunt găuri la curea...
3 comentarii:
Parca-r fi un virus. Toti leaderii UE il iau. Asta cu austeritatea.
1. Dogma "Zinei Increderii" a fost complet demolata. Iata ca, chiar daca politicienii de dreapta au luat masuri draconice de austeritate, Zina Increderii nu se lasa vazuta. Investitorii privati stau si isi cos buzunarele, sa nu cumva sa scape vreun banutz pe jos. Ba, mai mult, s-au inhaitat sa jumuleasca toate statele care par ca nu pot sa le plateasca banii inapoi. De ce sa astepte pina cind economia se redreseaza? Acum e momentul sa puna si mai tare biciul pe aceste popoare
2. Exemplul Greciei este elocvent pentru lipsa dorintei de a rezolva lucrurile pozitiv. Mai toate portavocile neo-liberale, inclusiv bancherii, pun Grecia la colt, si, ii spun sa munceasca mai mult. Demagogie curata! Adica, ce anume trebuie sa faca grecii ca sa "munceasca mai mult"? Nimeni nu explica, doar arata cu degetul in mod generalizator catre saracii greci. Este o politica de familimentare controlata a acestui stat.
Si inca ceva: mi se pare complet impotriva intereselor romanilor sa te agiti acum sa devii tara membru EUR. Aici nu e nevoie de graba, ci de realism politic. Tarile slabe economic din UE care au trecut la EUR nu au beneficiat de avantaje, ba din contra: preturile au crescut si puterea de cumparare a cetatenilor a scazut in aceste tari. Decalajele economice intre tarile slabe si cele puternice din UE s-au adincit.
De aia nu pricep de ce se grabeste Basescu si PDL sa intre in zona EUR.
Nu-i pasa nimanui de Grecia, de fapt, ci de creditorii ei germani. S-a spus pe sleau asta de-o vreme de catre voci faimoase. Ce se petrece de fapt, asa cum se vede din coltul meu, este o reimpartire a lumii si o reasezare a puterilor. Cit despre austeritate, ce sa zic, asta e partea noastra, pentru ca egalitatea, asa cum bine stim, nu-i pentru catzei. Cui ii pasa de G20? Dar de Romania cui ii pasa? Nici macar romanilor, in goana lor dupa iluzii.
Trimiteți un comentariu