Văd că trebuie să mă repet: religia, în general, și, la noi, BOR în special, tind să devină țapi ispășitori pentru răul economic și social. Ceea ce nu este cazul.
Da, religia își pierde relevanța. Dar este un proces lent, și despărțirea omului de religie nu este pentru mâine. Mai mult, putem asista oricând, dintr-un motiv sau altul, la o resurecție a sentimentelor religioase. De ce își pierde relevanța? Pentru că ea a apărut ca un instrument de explicare a lumii înconjurătoare, și a devenit, în timp, un instrument structurant al vieții politice, economice și sociale. Când a început pierderea relevanței? Atunci când cunoașterea a început să dea și alte răspunsuri problemelor care erau explicate prin intermediul religiei. Tot cunoașterea a fost aceea care a dus la diversificare socială, lucru care, la rândul lui, a erodat importanța religiei.
Dacă e să vorbim doar de creștinism, elitele Bisericilor creștine au fost conștiente de aceste evoluții, și au încercat permanent, aruncând, la nevoie, peste bord o serie de lucruri inutile, anacronice și chiar toxice, să-și mențină relevanța în societate, una tot mai diversă, mai complexă, mai critică la adresa modelului de cunoaștere impus de religie. Și nu de puține ori le-a ieșit: religia este în continuare o dimensiune importantă a vieții sociale, chiar și atunci când biserica s-a despărțit de stat.
Religia este și teorie, spirit, și practică, materie, ca să zicem așa. Practica poate fi contestată, poate fi interzisă, poate fi scoasă din ecuație. Ce facem cu partea spirituală a religiei? Că, într-un fel sau altul, este parte a devenirii spirituale a unei imense majorități a indivizilor. Și, în cele mai multe cazuri, are rol de stabilizator social, de creator de pace socială. Să nu generalizăm aspectele marginale, episoadele de fanatism și violențe religioase. Că și-au avut și ateii, și necredincioșii, momentele lor de ticăloșie și de rușine.
De fapt, intoleranța naște intoleranță, și cu așa ceva avem noi de-a face acum. Există un grupuscul extrem de activ, și de intolerant, care atacă religia și partea sa formală, instituțională, cu rea-credință, și pentru orice. Răspunsul instituției numită BOR este inadecvat, și adesea la fel de intolerant. BOR suferă de ”complexul Massada”, și nu înțeleg de ce.
Acest război este inept. Efectiv inept. Și arată halul în care a ajuns societatea românească, incapabilă să-și rezolve problemele, și să abordeze problemele altfel decât conflictual. Cazul definirii familiei este exemplar, din acest punct de vedere. Și unde am ajuns? Într-o fundătură, unde se desfășoară o păruială generală, cu insulte, înjurături, ce nasc resentimente și frustrări. Toată lumea pierde. Și răul social crește.
Dialogul a devenit imposibil în societatea românească. Asta e marea noastră tragedie. Și nu ne pasă...