marți, 20 iunie 2017

Scenarii pentru răul cel mai mic


 Mâine, spectacol politic absurd într-o țară care a născut teatrul absurd, și care se încăpățânează să facă în așa fel încât absurdul să ne domine viața. PSD își umilește miniștrii și demnitarii doar pentru a regla conflictul între niște indivizi care, într-o țară normală, nu ar avea ce căuta în politică. Încerc să conturez câteva posibile scenarii, deși la ora asta, după ce alianța PSD-ALDE a renunțat la discuțiile cu UDMR, Moțiunea pare ca și adoptată. Eu nu sunt chiar atât de sigur, deci îmi iau niște marje de siguranță mai mari. Așadar:  

Moțiunea trece. Urmează consultările în PSD, pentru nominalizarea unor posibili candidați pentru funcția de premier, urmate de armonizarea cu ALDE și de consultări la Cotroceni, cu președintele Iohannis. Nimeni și nimic nu garantează că Iohannis va accepta prima propunere a lui Dragnea. Se va trage de timp, deși nu văd(încă) că PNL s-ar întrebuința, căutând să formeze o nouă majoritate. Criza din PNL nu s-a terminat odată cu alegerea lui Ludovic Orban drept șef al liberalilor, USR este ca și dispărut în peisaj, paralizat de pierderea lui Nicoșor Dan, dar și de lipsa de proiect. PMP, al lui băsescu nu se simte nici el prea bine. Iar UDMR tocmai ce-a aflat că este o curvă prea scumpă, iar puterea de ”cumpărare” a partidelor românești, chiar dacă bălesc de poftă, nu o face accesibilă. Asta nu înseamnă că Iohannis va renunța la meciul lui cu Dragnea, și va ceda din prima. Vom avea surprize.

Acum nu se prefigurează o alternativă la Dragnea. Ruperea dramatică a partidului, mai ales în condițiile aprobării Moțiunii, este puțin probabilă, iar Grindeanu, Ponta și Jianu nu au cum face mare lucru, pentru că Dragnea va fi, pe termen scurt, e drept, întărit, chiar dacă apoi va deconta prețul crizei provocate de el. Am văzut de pot face niște individe precum Olguța Vasilescu și Gabriela Firea. Împotriva dizidenților se va declanșa Jihadul. Asta va crește presiunea în direcția schimbării conducerii la vârf. Cu alte cuvinte nu va fi pace în PSD. Și fără ea nu va fi nici bună guvernare, nici bunăstarea aia pe care ne-o tot flutură pe sub nas Dragnea.

Este clar că, după criza asta, poziția lui Dragnea se va fragiliza foarte mult. Vine și sentința în procesul în care este acuzat de instigare la abuz în serviciu. Un Congres Extraordinar pare imposibil de evitat. Nu trece un an până va fi convocat. Mai ales că această criză se va traduce în neîndeplinirea multor promisiuni electorale, iar procesele centrifuge din partid se vor amplifica. Cei din PSD pot conta pe Ponta, care, odată plecat pe drumul ăsta, al confruntării cu Dragnea, va tot băga bățul prin gard. E aproape evident că va rupe o bucățică din PSD, pentru a juca așa cum l-a învățat pe el Generalul Izmenelor, alt apărător al ”interesului național” cu voie de la sistem. Pentru acest eveniment, Congresul Extraordinar, nimeni din PSD nu pare pregătit, nu este gata să propună o alternativă nu la Dragnea, că asta nu rezolvă nimic, ci la politica pe care o face acesta în în partid și în spațiul public.

Moțiunea nu trece. Aici sunt mai multe posibile dezvoltări. În principiu Grindeanu poate face niște schimbări în guvern. Dacă unii dintre vechii miniștri își păstrează portofoliul, chiar în condițiile în care au votat Moțiunea, îi așteaptă excluderea din PSD. Mai ales că în guvernul remaniat se va afla Ponta. Va fi însă un guvern efemer, o prelungire a crizei până în toamnă. Nu cred că PNL, USR, UDMR vor sprijini un eventual Guvern Grindeanu 2.0. Nu se va repeta povestea cu Tăriceanu, de până în 2008. Atunci altele erau condițiile, se juca alt meci.

Cum spuneam, nu văd cine știe viitor poate avea o formațiune politică formată de fugarii din PSD și din ALDE, gen ProRomânia. Asta implică bani, structuri organizatorice în teritoriu, un context care să favorizeze noile formațiuni. Nu suntem acolo. Iar Ponta nu este un geniu organizatoric, nu învață nimic din ce i se întâmplă, este o personalitate conflictuală și și-a pierdut puțina simpatie care îi rămăsese, ca urmare a rezultatelor bune ale guvernării USL.

Cert pare un singur lucru: guvernarea prin crize, atât de dragă lui băsescu, este falimentară. Dar celor din PSD nu le pasă. Cum nu le pasă nici celorlalte partide. Care nu se simt obligate față de cetățeni. Și va veni și ora extremelor politice, pe fondul unei radicalizări a cetățenilor, sătui să tot deconteze iresponsabilitatea politicului și disprețul politicienilor față de viața lor.  

sâmbătă, 10 iunie 2017

O vizită care nu dovedește nimic!


Câteva observații despre o, să-i zicem vizită, la Casa Albă. Vizită care nu are nimic spectaculos, oricât aer ar pompa guriștii în curul prezidențial. Relațiile româno-americane au o destul de lungă tradiție și, surpriză! o anumită continuitate în obiective și și în instrumentele cooperării. În principiu ar trebui să ne cunoaștem suficient de bine, să știm ce putem aștepta-și cere-unii de la ceilalți. Cu toate astea proastele noastre obiceiuri turco-fanarioto-balcanice au transformat ceva firesc într-un circ de doi bani, ridicol și lipsit de demnitate.
A doua observație: NATO, ca și Tratatul de la Varșovia, este un mecanism de securitate comună. Asta presupune, printre altele, și costuri. Să ne înțelegem bine: costurile asigurării securității externe a României ar fi mult mai mari dacă n-am fi în NATO. Lucru valabil și pentru perioada cât am fost membru al Tratatului de la Varșovia. Așa că 2% din PIB ar fi un cost rezonabil, dacă...Aici încep problemele. Ce dracu face NATO cu atâția bani? Unde se duc? Pe ce se cheltuiesc? Pentru că NATO cheltuiește pentru apărare de peste zece ori mai mulți bani decât principalele sale adversare potențiale, China și Rusia. Iar din punct de vedere tehnologic armamentul NATO nu este cu nimic superior celui rusesc sau chinezesc. Nu cumva problema este în altă parte?
Să ne uităm puțin la războaiele din Afganistan, Irak și Siria. Clar asimetrice. Cu toate astea SUA/NATO s-au împotmolit în ambele, după vreo trei mii de miliarde de dolari, bani cheltuiți de la începutul lor. Sigur, nu au pierdut atât de mulți combatanți, dar, la dracu! Nici n-au făcut nimic! Cel puțin în Afganistan sunt obligați să mărească numărul de soldați, și SUA, și NATO. Vi se pare că talibanii sunt extratereștri, cu arme nemaivăzute? Să fim serioși! Au și flinte cu cremene în dotare. De pe vremea englezilor! În condițiile astea, să te uiți după un război cu Iranul este pură nebunie! Doar că Trump ar fi în stare să atace și Rusia, numai pentru a demonstra că nu e ”omul lui Putin”.
Și venim la a treia observație, care derivă din teoria mea cu șeriful global, adjuncții lui și potera, oaste de strânsură. La Washington România a făcut o ofertă, aceea de a fi membru al ”poterei”, în viitorul război purtat de SUA. Știți cum e: imigrantul din Est, în anii 1850 și peste, vrea să dovedească spirit civic, dovadă de bun cetățean, și se angajează să plece pe urmele bandiților.
Șeriful: ”Cal ai?
Poterașul amator: ”Am!
”Pușcă ai?”
”Am!”
”Gloanțe ai?”
”Am!”
”De-ale gurii ai?”
”Am!”
”Copârșeu ai?”
”Am!”
”Atunci bine! Pe cai!”
Așa vom fi noi în următoarea perioadă. Gata să urmăm SUA în orice aventură belicoasă. Fără să câștigăm nimic pentru România. Cu toate că sunt unii care vor câștiga: cei care alcătuiesc statul paralel. Oferta făcută în numele României, fără să-i întrebe nimeni pe români, este garanția că vor avea mână liberă în interior, vor putea tăia și spânzura, în totală impunitate. Suntem pe drumul cel bun, al integrării euro-atlantice!

miercuri, 7 iunie 2017

O veste proastă: vin americanii!


România va deveni, probabil, o uriașă bază militară americană. Va întări capătul sud-estic al ”bananei antiruse”, care pleacă din zona țărilor baltice și se proptește în zona Mării Negre. Poate nu s-ar fi întâmplat asta, dar evoluțiile din Turcia le ridică americanilor multe semne de întrebare. România este o slugă previzibilă, și fidelă până la auto-distrugere. E alegerea firească pentru a compensa eventualele pierderi din Turcia, în materie de infrastructuri militare. Ușor, ușor, multe dintre facilitățile de la Incirlik se vor muta la Constanța. Se investește în draci acolo, pe mutește. Nu cred că se cheltuiesc doar cele 25 de milioane de dolari anunțate.
Odată cu asta se vor face, probabil, ceva investiții în capacități de producție, militare și civile, gen fabrici de muniție, baze de întreținere a armamentului și echipamentului, docuri pentru întreținerea navelor din flota americană, care sigur se va eterniza aici, facilități medicale, gen spitale, secții specializate pentru tratarea rănilor de război, care au specificul lor, producția unor medicamente și materiale militare. Se vor repara/extinde infrastructuri de transport, căi ferate, drumuri naționale, autostrăzi. Se vor construi facilități de stocare combustibili, energie, alimente.
Pare atrăgător, nu? Nu e! Banii ăștia, cheltuiți de americani, vor rămâne americanilor. Firmele alese pentru a executa lucrările vor fi americane. Ca de obicei, noi cu sclavii, adică mâna de lucru ieftină. Cea specializată va fi din SUA sau din Europa Occidentală. Noi, cu târnăcopul și roaba. Asta e!
Am mai scris despre asta: mișcarea americanilor face parte din proiectul lor de a slăbi UE, pe care o văd drept un competitor strategic, la fel cum văd și Rusia, și China. Călcâiul lui Ahile al UE este Estul fost comunist, care, să fim onești, nu a avut prea multe de câștigat de pe urma apartenenței la UE. Dimpotrivă! Frustrările sunt mari, iar dacă adăugăm stimularea permanentă a temerilor lor privitoare la intențiile agresive ale Rusiei, o Rusie pe care occidentul european o curtează, chiar și sub embargou, vedem că Washingtonul știe clar pe ce butoane să apese, pentru a ține UE ocupată.
De asta Iohannis nu are niciun fel de întâlniri de afaceri. În schimb rupe ușa serviciilor secrete americane, bântuie prin cimitire militare, și, în general, nu vorbește decât de problemele de securitate. Marea lui bucurie sunt muzicile de fanfară militară.
Unii ar zice că, totuși, și faptul că devenim o mare bază militară americană este un avantaj. Nu e! Nu de asta investesc cei cu bani într-o țară. China nu are baze americane. Nici India. Nici Rusia. Și primesc destule investiții străine directe. Unii, chiar prea multe. Așa că, în cazul nostru, nu știu dacă este un avantaj. Și iată de ce: singura noastră piață cu adevărat demnă de acest nume este cea a UE.
În cazul unor convulsii în sânul Uniunii, de genul Brexit, riscăm să avem mari probleme. Nu avem piețe de refugiu, pe care să putem compensa pierderile. Rusia și China ni le-am interzis, din prea mult pupincurism pro-american. Piața americană este nesemnificativă pentru noi, practic nu o cunoaștem, și nici nu vrem s-o cunoaștem. India, Africa, America Latină, alte necunoscute. Putem fi în situația din 1990 și următorii, când am pierdut piața CAER. O raită prin istoria recentă nu ne strică. Ba e chiar urgentă!
Deci, ce facem? Care-i planul? Cum o scoatem la cap, în condițiile astea? Sau pe noi ne interesează doar să le numărăm zilele unor politicieni sau altora? Mahalaua politică ineptă, ce face zilnic spectacol pe televiziunile-pubelă, este cea capabilă să ne ofere un proiect de țară? Doamne ferește și apără!
Să ne trezim! Capitalism nu înseamnă baze militare americane și puterea serviciilor secrete! Și nici prosperitatea nu e adusă de obielele, fie ele și de unică folosință, ale pifanului american!

joi, 1 iunie 2017

Mărirea și decăderea unui Muc al politicii

Acum, să-mi pară rău de Mucușor Dan ar însemna să-mi bat joc de mine. Mulțumesc, nu! N-a avut o idee nici despre USB, și n-are nicio idee despre USR. A lăsat lucrurile să curgă, a călărit un val al nemulțumirii tefeliste, o nemulțumire difuză și confuză, care ducea spre oriunde, și a ajuns nicăieri.
Dacă e să mă întrebați pe mine, Mucușor Dan a fost marioneta unui grup de interese economice, legate de imobiliarul din București. S-a văzut asta din obiectul, și subiecții, nenumăratelor lui procese, în care s-a luptat cu Primăriile de sector și cu Primăria Generală, dar mai ales din cauzele pe care le-a ocolit perseverent. Și s-a văzut în încrâncenarea cu care USB a luptat pentru Primăria Sectorului 1, cel mai interesant pentru sponsori. Nu vă spun eu de ce. Știți și voi.
La un moment dat unii dintre sponsori au avut idei. Să fie mai prezenți în politică. Și și-au zis că Mucușor Dan e numai bun pentru asta. Doar că idei despre viitorul politic al Mucușorului aveau și alții. Care au sărit în căruța USR, fără ca nimeni să se poată opune, partidul ăsta fiind vraiște, organizatoric vorbind. Iar acum au și alte idei despre viitorul Uniunii. Idei care se lovesc de vechea gardă șordanistă. Drept pentru care încearcă s-o elimine, pe motiv că a pactizat cu reacționarii din Coaliția pentru Familie.
Până acum nimic nou. Politica la români. Doar că și-au ales prost momentul puciului. Preluarea asta ostilă a USR vine pe fondul dezvăluirilor despre viața și opera altui partid ”salvator”, al ”interesului național”, UNPR ul Generalului Izmenelor. Și cum unora din grupul opus lui Mucușor Dan în USD li se văd acum epoleții de la o poștă, lumea va ciuli urechile și va beli bine ochii, înainte să mai pună ștampila pe USR. Vedem noi ce scor ia partidul în localele astea din iunie.
Problema este că, și dacă am avut o des-compunere socială, iar acum asistăm la o re-compunere a societății, asta nu înseamnă schimbări de structură de așa o mare radicalitate, încât să fie nevoie de partide cu totul noi. Nici Syriza, nici Podemos, nici mărșăluitorii lui Macron nu sunt ceva nou, cu adevărat. Sunt bărci de salvare pentru unii care au activat în politică, sau trambuline pentru alții care n-au vrut să urmeze calea grea a afirmării în politică, și au ars etapele. Rezultatele se văd în calitatea tot mai proastă a politicii, și ca o consecință, în guvernarea slabă, haotică și ineficientă.
USR ul este o structură construită pe nimic, publicul lui fiind volatil, impresionist, și lipsit de o identitate ideologică. Lipsa de ideologie a părut să fie punctul său tare. E, de fapt, punctul slab. Acum este greu de asumat o ideologie, mai ales într-un ghiveci ”ideologic”, cum este USR. Mucușor Dan a vrut să evite dezbaterea despre asumarea ideologiei, iar asta i-a fost fatal. Numai că nici de aici înainte, chiar și fără liderul întemeietor-mă rog, ăla cunoscut!-asumarea unei ideologii nu se va face explicit, ci prin intermediul unor atitudini față de probleme punctuale. Cum a fost aceasta, a definirii familiei ”tradiționale”. În rest confuzia va continua. Iar USR, și fără Mucușor Dan, tot o bizarerie va rămâne, care nu va propune mare lucru. Pentru că, de fapt, grup de lobby fiind, nu poate produce nimic din ceea ce trebuie să producă, și să ofere, un partid politic.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...