Disoluția clasei de mijloc

Circa 65% dintre români cred că sunt parte a ”clasei de mijloc”. Problema, cu adevărat importantă, este: mai există o clasă de mijloc, așa cum ne-o reprezentăm noi? Mă tem că nu! Pentru că ea este, până la urmă, o construcție arbitrară, și oportunistă, care a apărut odată cu ”statul providență”, ”statul bunăstării”, sau cum vreți să-i spuneți, altă construcție arbitrară, menită să nu permită renașterea mișcărilor extremiste, fasciste, naziste, bolșevice, apărute după WW I, și potențate de Marea Criză din 1929-1933.

Un rol major în dezvoltarea ei l-a avut Războiul Rece. Era încleștarea a două sisteme(de fapt, două versiuni ale unuia și aceluiași sistem, unul cu ”pluralism politic” și proprietate covârșitor privată, celălalt cu partid unic și proprietate majoritar publică), și orice mijloc era permis, pentru a clama ”victoria”.

După Helsinki, în 1975, începe să devină clar faptul că URSS și ”amicii” lui încep să piardă partida. Și apare ideea că nu mai este nevoie nici de ”starul bunăstării”, nici de ”clasa de mijloc”. Drept pentru care măsurile care duc la demontarea statului bunăstării se succed, și au drept consecință și destructurarea clasei de mijloc. Începutul crizei majore a clasei de mijloc poate fi socotit anul 1987. Care a zguduit sistemul capitalist din temelii, doar că URSS și compania nu mai erau alternativa, nu mai exercitau nicio atracție.

Primul care s-a confruntat cu neliniștea clasei de mijloc a fost Bill Clinton. Care a renunțat la programul de stânga, cu care venise la putere, s-a deplasat la centru, și a aplicat politici favorabile clasei de mijloc. A fost imitat de Blair, cu ”A treia cale”, tot un program adresat clasei de mijloc britanice, cuprinsă și ea de temeri. Laburiștii au renunțat, ca și democrații americani, la electoratul lor istoric, la principii și valori care le dădeau identitate. Din păcate pentru toată lumea, ”grație” și noii revoluții tehnologice, dar mai ales globalizării deșănțate, criza clasei de mijloc s-a accelerat, la fel și destructurarea ei.

Mai mult, tranziția din Estul fost comunist, după 1989, a distrus de-a dreptul clasa de mijloc din țările foste socialiste, și ea rezultatul statului providență, varianta locală. Acum, cu toate încercările unora de a o reconstrui, clasa de mijloc își urmează cursa către cimitirul istoriei. Ea nu poate exista pe datorie. Or, fără o funcție redistributivă viguroasă a statului, clasa de mijloc nu are cum exista! Unde mai avem stat al bunăstării?

De asta avem politica pe care o avem, de asta cresc ura și frustrările, de asta populismul atinge culmi inimaginabile, sunt posibili politicieni ca Trump, se duc dracului construcții de genul UE. Inegalitățile cresc, și ele vor distruge ceea ce numim ”democrație”. Dacă a existat cu adevărat câtă vreme a existat o clasă de mijloc care să-i pese de ea. S-o apere, pentru că bunăstarea ei depindea de buna guvernare și de eficiența statului. Ce punem în loc? Nu mă întrebați, nu-s Mama Omida!

PS: ăsta este un punct de vedere puternic subiectiv. Nu sunt nici sociologul neamului, nici profesor la SNSPA. Sunt un biet idiot, care scrie și el ce-i trece prin minte.

Trump-Putin: circulați, nimic de văzut!

Să nu exagerăm! Întâlnirea Trump-Putin nu va avea nimic epocalo-cutremurăcios. Dintr-un motiv foarte simplu: Trump chiar nu are niciun plan, nici pentru Rusia, nici pentru China, nici pentru India, Marea Britanie sau pentru pescărușul cu dinți de crocodil. Mai rău este că n-are niciun plan pentru America. Chestia aia cu ”Să facem America din nou măreață!” este fix din filmul ”Să trăiți bine!”
Omul nostru crede în povestea cu nodul gordian, și și-a zis că dacă-l taie, cu alte cuvinte dacă alege de-globalizarea, și încearcă să dea fiecărui actor geopolitic mai de doamne ajută sfera lui de influență, cu condiția ca Washingtonul să rămână jupânul, s-a scos. Total greșit! Un nod gordian ascunde întotdeauna un altul. Și e ca balaurul din poveste: obosești tăind noduri.
Realitatea cruntă este că nu putem reduce complexitatea extremă a lumii în care trăim și interdependența ei, absurd de mare, cu politici protecționiste. Pentru că nu poți citi realitățile lumii noastre doar cu instrumentele cu care citim starea economiei și nici nu putem reduce totul la economie. De fapt, alții sunt determinanții care acționează în lumea noastră. Economicul, alături de militar, sunt doar niște instrumente, și atât.
Forțele care determină dinamica relațiilor dintre state, dar mai ales dintre culturi și civilizații, sunt mai ales de natură identitară. Identitatea este un bun simbolic. Foarte complex, și extrem de periculos, dacă nu știi să umbli cu el. Iar Trump nu știe. Pentru că nu poate înțelege noțiunea.
Criza de acum este una identitară. Asta într-o lume în care bunurile simbolice, și producția lor, sunt motoarele dezvoltării. Producția materială este complementară producției de bunuri simbolice. Ce vrea Trump să facă acum cu America este să o întoarcă de la producția de bunuri simbolice(vezi cine sunt campionii economici americani). Și să-i găsească alte piețe, să înlocuiască, pe cât posibil, China și UE pe piața bunurilor materiale.
În sine intenția nu are nimic bizar. Doar că tranziția nu se poate face peste noapte. Dacă îți strângi de coaie partenerii din NATO, și-i obligi să cumpere armament de la tine, nu înseamnă că americanii și America o vor duce mai bine, și se vor crea morman de locuri de muncă. Pentru că, ce să vezi, SUA au exact problema României: specializată pe producția de bunuri simbolice, se confruntă cu o gravă criză a forței de muncă industrială. Iar latino-americanii care dau năvală se ocupă fie cu culesul ”căpșunilor”, generic vorbind, fie cu diverse munci slab calificate, în servicii. La dracu! Vin din America Latină, care este oricum, numai industrializată, nu!
Trump crede că poate fi un nou FDR, care să relanseze economia americană cu investiții în infrastructuri? În care viață? Păi, n-a construit nimic până acum, în afară de câteva sute de metri de modele de gard pentru granița de sud! Când o va face? Așteaptă să investească bogații care au primit de curând niște iraționale reduceri de impozite? E caraghios! Nu-și dă seama că inerția unui colos precum SUA nu permite o schimbare rapidă, că ea intră în logica timpului lung, a construirii consensului asupra conținutului și obiectivelor schimbării, că există o uriașă rezistență la schimbare, care schimbare pune în discuție statutul social și bogăția unora care sunt la butoane, pe înălțimile de comandă?
Trump a simțit că belele de acasă sunt atât de mari, și soluțiile atât de complicate, oricum nu de pe azi pe mâine, încât a ales calea cea mai ușoară: a scos problemele SUA în afara lor. Se ceartă cu toți, a făcut din toți un adversar/dușman al Statelor Unite, sperând că așa va obține un soi de pace socială internă, necesară măcar demarării schimbării. A ales greșit! Și se va vedea curând!
La întâlnirea cu Putin Trump vrea să cumpere ceva timp, pentru că timpul nu joacă în favoarea lui. Mai rău e că nici nu știe pentru ce-i trebuie timp. Nu are un plan. Neavându-l, nu poate negocia cu nimeni: nici cu China, nici cu Rusia, nici cu India, nici cu Germania, Marea Britanie sau cu UE. Politica băgatului bățului prin gard, sperând că ceva, nu produce decât zgomot.
Nu, cu Trump SUA nu vor avea nici un nou New Deal, și nici măcar o perestroikă. Vor avea doar o lungă listă a slăbiciunilor ei, în toate domeniile, o societate tot mai fragmentată, mai divizată, care nu mai știe ce-i cu ea, și nici încotro se duce. Probabil că producția de dușmani externi se va intensifica, la fel și tentația de a rezolva totul prin confruntare.
Cât despre Rusia, cred că Putin a ales să nu-i mai pese de nimeni. Va asculta ce i se oferă, va respinge, probabil, majoritatea ofertelor, și va face exact ce crede că e mai bine pentru Rusia. Va fi, una peste alta, un dialog al surzilor. Circulați, nimic de văzut!

Belele în Paradis.

Nu am înțeles rostul atacului tembel al lui Trump la adresa Germaniei. Obsesia asta pentru creșterea cheltuielilor militare este nesănătoasă. Oricum singure aceste cheltuieli nu sunt o garanție de securitate. Uităm ceea ce este mai important: omul care să mânuiască armele.

Trump ar fi trebuit să știe că până și ei, americanii, au un deficit important de personal, inclusiv în aviație. Deficit pe care nu au cum să-l acopere. Și în loc să dea bani doar pe fiare, trebuie să investească prioritar în recrutare, pregătirea și fidelizarea personalului. Dar când ai mizerii precum familii ale personalului din armată care supraviețuiesc cu bonuri de alimente, din mila statului, când veteranii sunt tratați mizerabil, când calitatea intelectuală și morală a recruților scade, nu dai lecții altora.

Nici Germania nu stă mai bine la capitolul personal/pregătire a armatei. Și nici la calitatea morală a personalului, vezi scandalurile legate de comportamentul soldaților germani în Afganistan. Nu mai vorbim nici la ei, ca și la americani sau britanici, despre gradul de disponibilitate a armamentului aflat în dotare sau de calitatea lui. Nemții sunt vestiți pentru calitatea fabricației, nu și pentru fiabilitatea armelor sale. Care sunt foarte scumpe, și costisitor de întreținut.

Cât despre acuza dependenței de gazele rusești, Trump trebuie să demonstreze întâi că înlocuirea gazelor din Rusia cu gaze lichefiate din zăcămintele de gaze de șist este fezabilă, și fiabilă. Că dacă te apuci să cumperi gaze lichefiate de la ruși, și să le livrezi europenilor, pe post de gaze americane, cu un vas specializat, tot rusesc, e din filmele cu Stan și Bran. Și apoi, câte terminale pentru GPL au construit în SUA, respectiv în Europa de Vest?

Trump ar trebui să îi potolească pe demenții de la Kiev. North Stream II, conducta acum în construcție, nu ar fi existat, dacă Washingtonul și lacheii de la Kiev nu ar fi pus Rusia cu spatele la zid, controlând exporturile rusești prin conducta ”Drujba”. La faza asta și apucații de la Varșovia ar trebui s-o lase mai moale. Că și ei au pus umărul la decizia de a construi NS II.

Poate că lui Trump îi scapă un lucru, esențial: nu dependența de gazul rusesc este periculoasă, ci dependența globală de combustibilii fosili. Dacă ar fi mai puțin grijuliu cu profiturile petroliștilor din America și din Arabia Saudită, spre pildă, ar investi mai puțin în armament, și mai mult în energii alternative și în combaterea fenomenelor legate de schimbările climaterice. Zic și eu...

Oricum, dacă și-a propus eșecul summitului, e pe drumul cel bun. Oricum îi are pe români, pe post de premiu de consolare.

Trump, Putin și restul lumii.

Summitul NATO de săptămâna asta este un mare târg de armament, și nimic mai mult. Nu are nicio legătură cu realitățile geopolitice, și nici cu misiunile NATO. Trump presează pentru creșterea cheltuielilor militare în Europa, alternativa fiind ”dezangajarea” SUA de pe continent. Adică nimic! Pentru că americanii sunt aici pentru a rămâne!

Credeți că va ridica cineva problema Turciei? Nici vorbă! Evident, perspectiva ca rușii să fie furnizori de armament pentru Turcia nu-i încântă pe americani. Nu pentru că pierd niște bani, ci pentru că Ankara semnalează clar că vrea mai multă autonomie în decizie, în contextul existent în regiune. Dar până și Erdogan știe cât se poate întinde la cașcaval, și mai mult decât săi irite pe unii de la Washington nu va face.

Nici bănuita armată ”europeană”, nici fantasmagoriile despre o industrie europeană de armament, nu-i deranjează pe americani. Care știu halul în care se află decizia în Europa, știu de problemele din Germania și din Franța, de slăbiciunile extreme ale Marii Britanii, țară care-i va cădea în brațe fără să miște un deget, și nu-și fac probleme. Iar dacă occidentul european are idei de ”independență”, există estul european resentimentar, care poate fi folosit împotriva lui. Mai ales în ceea ce privește Rusia.

Nu, Trump nu este prietenul rușilor, și nici manipulat de ei. Trump a făcut afaceri cu Rusia, a câștigat, și ar face afaceri oricând de acum încolo. Doar din calcule strict de profit. Nu, rușii nu-l șantajează cu nimic, nu, rușii nu au contribuit, practic, cu nimic la alegerea lui. Iar rușii au avut de ales între ciumă, și holeră. Nu e Trump mai bun pentru interesele lor decât Hillary Scorpia Clinton. Că nu-i iartă lui Hillary criza din Ucraina? Da, și? Pentru asta trebuie să le placă Trump?

Nu, Trump nu va recunoaște referendumul din Crimeea. Nu, nu va face niciun fel de concesii rușilor. Nu va ridica embargoul, care, ce să vezi, este strict parte a politicilor protecționiste promovate de Washington. Nu, întâlnirea cu Putin are un singur obiectiv: asigurarea securității Israelului, prin scoaterea Iranului din Siria, la nevoie cu forța. Deocamdată vrea să-l convingă pe Putin să acționeze. Mă îndoiesc de asta.

Rusia s-a implicat în Siria din cu totul alte motive decât cred americanii. A fost o verificare a stării reformei corpului militar rus, după dezastrul din Georgia, din anul 2008. Da, georgienii și-au luat-o. Dar dacă lucrurile escaladau, ei, rușii, erau cei care și-o luau! Din acel moment s-a pus piciorul în prag. Rușii au renunțat la fantezii, au renunțat la a mai imita armele și tacticile americane. Pur și simplu au ”uitat” tot ce ținea de Uniunea Sovietică și de Războiul Rece. Și au reușit să-și formeze o armată demnă de numele ăsta cu câțiva firfirici, în comparație cu mormanul cheltuit de americani.

Lui Crăcănel i se rupe de tot ce fac americanii. El are un singur obiectiv: să aibă o capacitate de descurajare atât de copleșitoare, încât cei care au oarecari idei despre cum ar fi cu o Rusie mai mică și mai modestă, să și le piardă, odată cu capul. Iar în Siria a reușit să schimbe soarta războiului cu o mână de militari, extrem de determinați, echipați corect, motivați, și bine conduși, care au folosit armament care-și face datoria, nu participă la casting pentru ”Războiul Stelelor”, seria o mie!

Putin nu va ceda în privința Iranului, și nici nu-i pasă foarte tare de Israel. Care, dacă ar vrea, ar găsi și alte soluții pentru problemele sale de securitate, altele decât să le rupă capul vecinilor. Cum lui Putin i se cam rupe de Europa și de embargou. Care este un instrument minunat pentru a-și proteja paiața internă și pentru a dezvolta industriile ruse neglijate. Cu bani puțini și fără prea mari grețuri morale.

De data asta Rusiei nu-i mai pasă dacă e cu unii, sau e cu alții. E doar cu ea, și-i este suficient. Nu se va angaja într-o cursă a înarmărilor, nu este expansionistă, îi ajunge cât are. Proiectul ei este să administreze cât mai bine ce are, și să se dezvolte. Are piețe, are oameni, are resurse, are un proiect. Jocurile astea de putere nu par s-o mai intereseze. Sigur că nu-i este indiferent ce se întâmplă în vecinătatea apropiată, sigur că va folosi oportunitățile care i se oferă pentru a trage spuza pe turta ei. Dar atât. Are ce face și fără să se complice cu administrarea unor ”teritorii cucerite”.

Slăbiciunea Europei nu-l ajută pe Trump în dialogul cu Rusia. Pentru că Europa nu va vorbi cu un singur glas Moscovei. În subteran toți vor vrea un loc pe piața rusă. Toți vor vrea un acces privilegiat la resursele ei. Putin e liniștit: are cui vinde. China înghite cât nu pot ei produce. Una peste alta, cel mai crâncen realism politic se joacă azi la Moscova.

Așa că Trump se va alege cu ceva comenzi de armament, și cu scârba europenilor, cu indiferența rușilor, și cu adorația slugilor române. Asta e: suntem și noi utili în NATO: le ridicăm moralul americanilor.