Am căutat o explicație logică resuscitării unei teme pe care o credeam abandonată: Kovesi la Procuratura Europeană. Și nu am găsit altceva decât că sunt unii care se tem de ceea ce știe Zeița Anticorupției, de posibilitatea ca, la un moment dat, pusă cu spatele la zid de recent înființata unitate de parchet care anchetează magistrați, unitate care se ia în serios, până una-alta, să înceapă să vorbească. Ar fi un dezastru pentru mulți dintre cei care acum par (relativ) de neatins.
Scriam cu ceva vreme în urmă, că ceva s-a întâmplat cu Kovesi, în timpul în care a stat la Bruxelles, după ce a trimis-o Ponta, la finalizarea celor două mandate în fruntea Ministerului Public. Acel ceva nu poate fi greu de ghicit: a fost recrutată de un grup de interese, de stat, dar și private, grup care are România drept țintă. Am motive să cred că ofițerul recrutor a fost Monica Macovei, cea care a și propus înființarea amintitei Procuraturi Europene, și care a folosit drept momeală postul din fruntea instituției care urma să lupte cu ”corupția” în întreaga Europă. Post pe care i l-a promis, cu o condiție: să se dovedească fără frică, fără milă, în funcția de șef la DNA, post pe care grupul de interese i l-a obținut, cu ajutorul lui Ponta și al lui băsescu, personaje controlate, la rândul lor, de respectivii. Repet, state și entități economice publice și private. Ca să nu uitați de ce și cum s-au dus toate la vale după revenirea lui Kovesi de la Bruxelles.
A fost un târg, cu angajamente clare de ambele părți. Politicieni distruși, afaceri distruse, concurența românească pentru firmele străine distrusă. Parlament, Guvern, puteri locale, slăbite și compromise. Presa, la fel. Kovesi primea țintele, se executa. Mai mult, din exces de zel a supralicitat, adăugând ținte de la ea, gen Ponta. Bine, cazul ”Ponta la DNA” poate fi și o acțiune de legendare a Pisicuțului, în vederea ștergerii unor urme. E greu de spus, dar oricum pare ilogic atacul la primul ministru al României cu însăilările alea, gen fotografie cu Blair pe post de foloase necuvenite sau consultanță pentru o firmă de avocatură, caz care era oricum ”rezolvat” de CEDO într-un caz identic din Bulgaria.
Cei care au recrutat-o pe Kovesi au subestimat reacția celor de la București. Au mizat pe implicarea serviciilor românești, care țineau de șase. Și le apărau ”investiția”, adică pe Kovesi, indiferent de tâmpeniile pe care le făcea. Problema este că și slugile au interese. Este foarte posibil ca, la un moment dat, Kovesi și stăpânii ei să fi călcat grav pe coadă interesele economice ale unora cu stele multe, din servicii. Iar cei prejudiciați au decis să se răzbune. Aveau tot ce le trebuie pentru asta. Inclusiv omul ce putea face pagube ireparabile, Sebastian Ghiță, pușculiță pentru mulți. Extragerea lui Coldea din dispozitivul de protecție al Lulutzei a fost prima fisură, mortală, în armura lui Kovesi. După care lucrurile au evoluat cum le știm. Nu pot băga mâna în foc că aceia care i-au tras-o Zeiței Anticorupției n-au primit sprijin extern, și expertiză de specialitate. Că România ajunsese un domeniu de vânătoare exclusiv pentru grupul din spatele lui Kovesi. Și așa ceva nu se face nici poporului ales, nici dulăului american din lesa lui.
Lucrurile au ajuns pe muchie de cuțit, iar ca paguba celor care au mizat pe Kovesi și mai totală(sic!), venirea Vioricăi Dăncilă în fruntea Guvernului a fost cea mai gravă lovitură pe care o puteau primi. Tipa a ales confruntarea cu sistemul, nu colaborarea cu el, sau măcar neamestecul în treburile lui, adică tradiționalul ”scăldat” al precedenților premieri. A riposta ferm și fără complexe atacurilor venite din țară, via Bruxelles, dar și celor care vin de la Bruxelles direct. I-a lăsat fără aer!
Grupul lui Kovesi a avut dreptate atunci când și-a propus înlăturarea ei până la preluarea Președinției prin Rotație a Consiliului European. Eșecul lui se datorează unui complex de factori, interni și externi, inclusiv crizei prin care trece Iohannis, alt membru de frunte al pomenitului grup de interese. De fapt, o păpușă, un simplu executant, care este limitat de inapetența lui pentru politică, și de incapacitatea de a reacționa ”elastic” la sfidări. Omul știe una și bună, e previzibil. Și pentru adversari asta este o oportunitate pentru a-l slăbi. Da, a blocat doi miniștri. Da, dar cu ce preț? Al compromiterii sale totale? A căzut guvernul din cauza asta? Nu-și face treaba la Președinție? Ce a câștigat pentru grup? Ură și furia cetățenilor? Trecem, Iohannis este deja istorie...
Era evidentă neliniștea lui Kovesi, atacată din toate direcțiile. Fără îndoială le-a cerut socoteală, și ajutor, celor pe care i-a servit. Dar care, din păcate, nu mai au multe de promis, și de făcut pentru ea. Că se tot agită Monica Macovei, punând în scenă tot felul de atacuri inepte în Parlamentul European? Că se dau de ceasul morții niște jurnaliști mânjiți, compromiși de ani de propagandă ticăloasă, plătită din bani furați de la stat de cei pe care ar fi trebuit să-i belească Servirea Însăși? Cui îi mai pasă?
A primit, drept calmant, însăilarea din presă, cea legată de prezența ei pe ”lista scurtă” de cinci, pentru șefia unei instituții europene inexistente, de vreme ce nu întrunește consensul țărilor membre(încă!) ale UE. Știu eu cât are să-i amorțească frica și ura duduii!? Oricum nu mult. De fapt știe și ea că postul ăla e castel în Spania. Dar încă mai speră. Doar că sunt atât de mulți cei care-i vor pielea, încât nu are cum să scape. Nici dacă #rezistenții vor da buzna în stradă. Deși nu cred: cei din servicii sunt pragmatici, știu cum să facă diferența dintre un învingător și un cal mort. Ei mizează întotdeauna pe învingători.Mai ales când îi fabrică ei!
Iar unul dintre învingătorii pe care pot miza este Dăncilă. Și ar face bine să se obișnuiască, de acum, cu gândul. Dar cum sunt flexibili în toate cele, sigur se vor adapta. Cât despre Iohannis, pe bune, cui îi mai pasă? Kovesi nu va merge la Bruxelles. Asta este vestea bună pentru ea. Vestea proastă este că va merge la pușcărie. Ar fi cel mai potrivit final pentru criza statului de drept, folosit în scopuri nelegitime, și criminale.
