Într-una din zilele astea a fost o dezbatere la România Tv, despre profilul viitorului candidat la președinție. Ce urmează e un soi de ghiveci: ce-am înțeles eu din dezbatere, și ce cred eu despre subiect. Întrebarea e însă: ce vor românii, în general, de la flăcăii și fetițele(una sigur în blugi și pe tocuri înalte-înalte) care se vor părui mediatic-populist pentru funcția asta? Scriu astea, conștient fiind de faptul că nu prea contează ce vreau eu. Contează cum își formează cetățenii intențiile de vot. Eu doar fac o listă de dorințe. Atât. Deci:
Cred că, înainte de orice, un candidat,
bărbat sau femeie, nu are importanță, în viziunea mea, trebuie să fie perceput
de cetățeni ca fiind purtătorul unui proiect pentru România. Privind
retrospectiv, și Ion Iliescu, și Emil Constantinescu au avut această calitate. Putem discuta despre aceste proiecte, despre cât de adecvate au fost ele la realitățile de atunci-și subliniez, DE ATUNCI!-dar să nu uităm că ele au fost,
până la urmă, consensuale, și s-au finalizat cu aderarea României la UE și la
NATO. Asta a asigurat României securitate și perspectiva dezvoltării economice
și sociale. Poate nu cât ne-am dori, dar România s-a schimbat în bine datorită
acestor proiecte de țară, cu toate lacunele lor.
Plecând de la asta, este important ca
viitorul președinte să fie convins de un un adevăr, probat în țările cu
democrații consolidate: societățile consensuale sunt mai performante și mai
prospere, mai echitabile decât cele conflictuale. Avem nevoie de un președinte
care să știe să unifice națiunea, nu s-o dezbine, să construiască ori de câte ori
este nevoie un consens pentru rezolvarea unei probleme de interes național.
Asta nu înseamnă să renunțe la identitatea sa ideologică, ci să-și respecte
adversarii și să-i trateze drept parteneri în servirea interesului național.
Avem nevoie de un președinte implicat în
problemele societății, care lucrează pentru rezolvarea lor cu toți actorii
politici și sociali, nu de cineva care ne disprețuiește și vrea să arate
tuturor că el este șeful, și noi supușii lui. ”Președintele-jucător” este un
concept care a făcut mare rău României timp de zece ani. Și ne va fi greu să
revenim la normalitate.
Viitorul președinte trebuie să fie un
democrat convins, cu o gândire democratică, nu cu un admirator al
totalitarismului și cu o gândire totalitară. Un democrat privilegiază dialogul,
ascultă pe toată lumea, ia decizii consultând societatea. Viitorul președinte
trebuie să pună capăt acestui păgubos și periculos război româno-român, despre
care a vorbit regretatul Octavian Paler.
Viitorul președinte al României trebuie
să nu mai folosească instituții fundamentale ale statului în scopul
satisfacerii unor interese private, personale și de grup. Asta a făcut mare rău
României în ultimii zece ani. Trebuie să respecte Parlamentul și Guvernul, dar
mai presus de orice Constituția. Constituția nu este bună sau rea, ci aceia
care o aplică de bună credință, sau de rea credință. Respectul Constituției
trebuie să fie necondiționat. Citirea cu rea credință a Constituției, pentru a
obține mai multă putere, nu folosește nimănui, și generează doar probleme.
Viitorul președinte trebuie să-și aleagă
mai bine colaboratorii, care să-l servească în relația lui cu societatea și cu
toate partidele politice. Mi se pare inacceptabil ca un consilier prezidențial
sau de stat să atace un partid politic sau altul, un lider sau altul, un grup
social sau altul. Consilierii lui Traian Băsescu au devenit un handicap pentru
el, pentru că, în loc să deschidă canale de comunicare, le-au închis, i-au
redus marja de manevră și de negociere. Acest lucru nu trebuie să se mai repete.
Viitorul președinte trebuie să fie un om
cu reale sensibilități sociale. Nu poți să fii să proclami, în disprețul
Constituției, moartea statului social, când România este definită drept stat
social în legea fundamentală. De asemenea el trebuie să lupte pentru întărirea,
nu pentru slăbirea statului, să-i respecte pe toți cei care slujesc statul, fie
că sunt funcționari publici, fie că sunt militari, angajați ISU, medici sau
profesori. Fără ei statul nu poate funcționa. Viitorul președinte trebuie să
fie un exemplu de slujire a statului, nu un detractor al lui.
Nu în ultimul rând, și mai presus de orice, viitorul președinte al României nu trebuie să mai fie omul serviciilor, mai mult, trebuie să demoleze sistemul ticăloșit construit de băsescu, sistem format din SRI, DNA, ANI, slugile din CSM, din ÎCCJ, din agenți de influențare din interior și din exterior, toți plătiți din bani publici, care acum servesc interesele grupului de nemernici care a pus gheara pe România și o jefuiește, mințindu-ne că așa luptă cu corupția.
Sigur, eu pot să bat câmpii. Atunci să rezum: să fie oricum, numai ca băsescu, NU!