După ce trece isteria

          Despre 15 martie, după ce trece isteria. Ne place sau nu, istoria relațiilor româno-maghiare în Ardeal este aceea care este. Fiecare parte o vede cum consideră el de cuviință. Este un domeniu sensibil, puternic simbolic, și care naște întotdeauna reacții emoționale, mai ales dacă este manipulată în scopuri politicianiste. Nici anul ăsta lucrurile nu au stat altcumva. 

        Fără a nega în niciun fel dreptul minorității maghiare de a crede ce dorește despre 15 martie 1848 și de a sărbători momentul cum dorește, sunt câteva lucruri de spus. Primul este acela că a jigni, cu acest prilej, sentimentele majorității, și demnitatea sa națională, este pe cât de stupid, pe atât de contra-productiv. Povești de genul ”unguri sunt buni, românii sunt răi”(și invers, de data asta de 1 Decembrie) ne fac rău tuturor. Nu putem construi nimic pe așa ceva.

        Naționalismul, patriotismul, asumarea identității naționale nu sunt rele în sine. Devin rele în momentul în care devin instrumente ale dezbinării, ale confruntării între etnii și religii, între națiuni. Manipularea politică a istoriei a produs și produce tragedii.

        Al doilea lucru: nu putem accepta în niciun fel pretenția naționaliștilor și extremiștilor de la Budapesta de a instaura un protectorat de facto asupra Transilvaniei. Mutarea scenei politice din Ungaria și în România este o acțiune stupidă și provocatoare, arogantă și disprețuitoare, bazată pe un complex de superioritate cu nimic justificat al Budapestei. Să nu ne apucăm acum să analizăm dacă Ungaria este mai bine administrată decât România sau dacă este mai performantă economic și social.

        Trei: cererile de ”autonomie” ale unor lideri politici maghiari din România și din Ungaria sunt ipocrite și lipsite de obiect. Ungurii din România sunt conduși de ai lor, acolo unde sunt majoritari, se bucură de toate drepturile și libertățile celorlalți români și ale europenilor. Reamintesc că, gestionate de maghiari de 25 de ani, județele Harghita și Covasna, spre pildă, sunt printre cele mai sărace din România, nu Raiul prosper pe care îl presupune autonomia pe criterii etnice, așa cum este vândută era proștilor de apostolii ei. Izolarea zonelor maghiare din România lucrează împotriva maghiarilor. Punct.

        Nimeni, nici cei din UDMR, din cele două partide concurente, nici partidele din Ungaria care vânează voturi în Ardeal, precum Jobbik, nu au explicat vreodată cum ar rezolva înființarea Ținutului Secuiesc problemele economice și sociale ale celor care vor trăi acolo. Dacă niște granițe simbolice trec printr-un loc sau altul, dacă pe pânza unui steag apar niște simboluri sau nu, țin astea de foame, va fi educația mai bună, spitalele mai curate, șoselele mai largi și mai line? A spune așa ceva este o formă de dispreț față de realități. Reamintesc că într-un regim democratic înainte de a fi unguri sau români, sau evrei sau mai știu eu ce, suntem cetățeni, cu drepturi și obligații egale. Unii lideri ai maghiarilor din România acționează în logica obținerii de privilegii pentru etnicii maghiari. Așa ceva nu va fi acceptat de nimeni, nicăieri în lume. Avem nevoie de mai multe drepturi și libertăți? Perfect, dar fără discriminări: ori pentru toți cetățenii, ori pentru niciunul.

        Cât privește măsurile pe care trebuie să le ia Guvernul român împotriva ”descălecătorilor” și altor făcători de zarvă în maghiarime: nu cred că trebuie să intrăm într-o zonă a represiunii. Ideile nu se combat cu jandarmii sau cu interdicții de circulație. A, că unii precum liderul Jobbik este interzis la graniță, da, și-o merită pe deplin, dar este judecat doar el, pentru faptele lui. Cum să interzici în România un partid ungar, organizat după legea ungară?

        Unde greșim și noi, și maghiarii din România? Acolo unde acceptăm ca relațiile româno-maghiare să fie atât de reduse și de superficiale, să fie guvernate de tot felul de clișee, care le fac și mai dificile. Cu cât ne vom cunoaște mai bine, vom lucra mai mult împreună, cu atât atitudinile extremiste se vor reduce. Teama reciprocă vine din necunoaștere.