vineri, 16 aprilie 2021

Declarație de principii.



Susțin actuala putere și mă căiesc pentru tot ce am scris rău despre Iubiții Conducători! Am greșit, și din necunoaștere, și din rea credință. Voi avea grijă să nu se mai repete! Mi-am însușit standardele comunității, și le voi respecta la virgulă!
Țara trece prin clipe grele, și are nevoie de toții fiii ei! Uniți în cuget și în simțiri, să ne punem bâta, ranga și lopata în slujba actualei puteri, și să facem tot ce ține de noi pentru a depăși criza.
Să facem un legământ: totul pentru Guvern, pentru bunăstarea membrilor lui! Niciun sacrificiu nu este prea mare, când este vorba despre servirea interesului privat! Țara nu mai are de unde plăti salarii și pensii. Nu mai are bani pentru a susține educația și sănătatea. Din puținul nostru, să contribuim la întărirea sistemelor private de educație, sănătate, de pensii. Nimic pentru stat, totul pentru privat! Să muncim nu opt ore, ci zece, douăsprezece, patrusprezece ore pe zi, fără pauze, fără zile libere de sărbători.
Critica face rău guvernării. Orice manifestație anti-guvernamentală este o mână de ajutor dată Rusiei agresoare, care abia așteaptă să ocupe minunata noastră țară! Este momentul în care fiecare cetățean să depună public, cu mâna pe Biblie sau, după caz, cu ea pe Capitalul lui Marx, un jurământ de credință față de țară, de Președintele ei și față de puterea de dreapta! ”Jos comunismul!” să fie crezul nostru! MuiePSD, ordinul nostru de luptă! Niciun sacrificiu nu e prea mare, când este vorba de prăbușirea țării!
Uniți, vom învinge! Trăiască România! Trăiască tricolorul! Trăiască Cîțu și poporul! Victoria va fi a noastră!

joi, 15 aprilie 2021

În vremuri de dileală planetară.



România este un delir continuu. O țară care nu doar că și-a pierdut busola, ci și rațiunea de a fi. Nu produce decât conflicte și comedie de prost gust, obscenități și ucide speranța. De asta episodul Vlad Voiculescu nu are nicio semnificație, practic. Este cel mult un accident de parcurs. Cei care l-au înșurubat pe el la Ministerul Sănătății vor avea grijă să-i urmeze tot un om al loc, care le asigure accesul deplin la banii sistemului public de sănătate. 

Cîțu n-a câștigat nimic, USR n-a pierdut nimic. România n-a câștigat nimic, dar poate pierde totul. De fapt, aproape că a pierdut totul. În lipsa de reacție a cetățenilor ei. Care, în euforia produsă de ”moartea” PSD, nu realizează nici acum că, de fapt, prima a murit capra lor. Se spune că nu e bine să te bucuri de răul altora. Dumnezeu mă va ierta, probabil, pentru bucuria cu care îi văd tăvălindu-se în chinuri pe toți cretinii care tremurau de nerăbdare să voteze dreapta, care să le tundă veniturile. Și nu doar pe acelea ale ”bugetarilor”. Scăderile de venituri vor fi peste tot. Inclusiv, și mai ales, în sectorul privat. Cu tot ce înseamnă asta pentru economie, pentru bugetele de la sănătate și pensii. Inclusiv pentru javrele alea care administrează Pilonul II de pensii. Dacă își închipuie cineva că este la adăpost, că pe el nu-l interesează lucrurile astea vulgare, că el e bazat, se descurcă, tocmai ce se îndreaptă un bocanc spre dantura lui!  


Suntem toți în aceeași barcă. Ar trebui să facem un minim efort comun să o ținem dracului pe linia de putere. Nu facem așa, pentru că nu știm s-o facem. Pentru că nimeni nu știe cum să organizeze solidaritatea națională. Toți ne pricepem la generarea de conflicte, și avem  în mână ”burghiul” cu care dăm găuri în carena ”navei”. 

Cât privește pandemia”, abia acum mi se face frică. Într-un an de zile, dreapta neo-fascistă a reușit să pună la pământ sistemul public de sănătate. Problema este că NU avem un sistem privat, care să suplinească în parte pierderile din sistemul public. Și ăia cu bani sunt morți, chiar dacă au bani de tratamente la Viena! Niciun spital privat din România nu poate face tot ce face un spital public. De obicei un spital privat este construit în logica maximizării profitului, deci specialități care nu implică proceduri complicate, spitalizări de lungă durată, aparatură scumpă. Înjurăm camioanele ATI ale lui Arafat. Dar măcar există. În privat NU există nici măcar unul! 


O țară făcută bucăți, o societate dezarticulată, fragmentată, o guvernare impotentă, lipsită de proiect, de coerență. Un conflict care se naște la granițele noastre. Și o uriaș nepăsare față de viața noastră, față de viitor. România în vremuri de dileală planetară.

marți, 6 aprilie 2021

Istoria, între tragedie și farsă.


 

Situația de acum, în ceea ce privește guvernarea, este similară celei de după 1947, când România era ocupată de trupele sovietice, puterea era deținută de PMR, fără asociați la guvernare.

Să ne uităm în primul rând la selecția cadrelor. Cele mai multe funcții înalte în administrație, în economia proaspăt naționalizată, în Armată și în servicii, erau ocupate de neica-nimeni, fără studii, fără experiență, dar cu o uriașă ură de clasă, gata să distrugă ”dușmanii poporului”, fără comentarii și fără regrete.
Evident, acești noi stăpâni au purces la ”epurare politică” în instituțiile și domeniile economice și sociale pe care le păstoreau. Opera lor scelerată a produs aproape instantaneu o criză economică și socială, care se putea termina foarte rău pentru noul regim. Și atunci, fără prea multă zarvă-deși vreo câțiva dintre zeloșii noului regim și-au luat porția de șuturi, iar vreo câțiva din torționarii regimului, și glonțul bine meritat!- mulți din gestionarii economici din vechiul regim au fost recuperați, apoi puși să repare ce au stricat fanaticii culeși de prin cine știe ce batalioane ale luptei de clasă. După o selecție la sânge a gestionarilor de la stat din vechiul regim, ei au luat locul fanaticilor, concomitent cu formarea-pe bune, nu pe puncte!-de tehnocrați crescuți în valorile noului regim.
Dar nu era vorba atât de ideologie, cât de un proiect de societate, servită de o economie predominant publică, de stat, spuneți-i cum vreți. Ideologia, fără să fie nici măcar pomenită direct, era servirea binelui public. Un etatism dur, dacă vreți, dar care se construia pe meritocrația ”comunistă”. În fond, de Gaulle exista și ca sursă de inspirație pentru comuniștii de la București, care aveau ceva idei despre esența unui regim fără ruși în țară, dar pe orbita Moscovei.
Uitați-vă acum la CV urile noilor stăpâni ai statului, pline de nimicul nimicului. Selecția lor a fost făcută după principiul ”maximizării pagubelor”. Nicio experiență în administrarea statului, fanatici, intoleranți, ei sunt talibanii care vor epura statul de oamenii vechiului regim, cel relativ democratic, și meritocratic, construit după 1989.
Întrebarea este dacă îi va mai putea scoate cineva de la butoane, și mai ales dacă există voința pentru așa ceva. Pentru că e cazul să fim onești cu istoria noastră: nu ne putem baza pe ”popor” în treaba asta, ca și în multe alte momente în care interesul național a fost în cumpănă.
Un ultim moment din istoria acelor ani, parte trăit, parte cunoscut indirect: eșecul pomeniților talibani aduși la putere și cu largul concurs al ocupantului sovietic, a fost crearea unei altminteri improbabile alianțe între oameni ai regimului comunist și oameni ai vechiului regim, care, poate, nu s-au iubit, dar s-au respectat, alianță care a facilitat curățarea statului de talibanii care-l parazitau, și a permis enunțarea, și conlucrarea pentru implementarea lui, noului interes național. Care, iarăși dacă suntem onești, cuprindea valori și obiective din vechiul proiect național, cel din interbelic.
Mă tem că acea experiență va fi irepetabilă. Pentru că nu mai ai cu cine, în lumea cretinizării digitale în masă...

vineri, 2 aprilie 2021

Războiul Rece se întoarce.

 



Se pare că SUA au ales: Război Rece, cu mici episoade de război cald, gen Ucraina, împotriva Rusiei și Chinei. De ce acum, de ce e o nevoie atât de presantă? Nimeni nu înțelege mare lucru, dar ăia din UE și din NATO(minus, poate, Turcia) urmează orbește Washingtonul.

O situație de ”urgență sanitară”, cu onor cetățenii trimiși în arest la domiciliu, poate fi un factor favorizant pentru declanșarea conflictului. Nu ies tăntălăii să protesteze, dacă iese nașpa! Americanii au ales să-și liniștească ciolovecii din dotare cu cecuri și cu programe fantasmagorice de investiții, de mii de miliarde de dolari, care nu au cum avea rezultate pozitive mai devreme de un deceniu. Dacă chiar se apucă e lucru. Pentru că atât republicanii, cât și democrații, au serioase îndoieli în legătură cu efectele unui astfel de plan. Trecem peste obișnuita teamă de ”inflație”, posibilă, dar pe care nimic n-o confirmă după mai bine de un deceniu de elicopter cu bani.
Probabil principala temere este legată de capacitatea limitată a economiei americane de a absorbi acești bani, de a-i transforma în bunuri și servicii, nu în speculații financiare. Probleme cu capacitățile de producție, care trebuie să suplinească renunțarea la importurile din China, cu mâna de lucru pregătită, cu libera ei circulație, etc. Structura forței de muncă s-a schimbat dramatic de la New Deal ul lui Roosevelt!
SUA și UE sunt două puteri în grav declin. Rusia și China sunt două puteri în ascensiune. Invers decât în timpul primului Război Rece. Cei aflați în creștere sunt avantajați în tipul ăsta de conflict. Motorul încrederii? Naționalismul, mândria națională, dorința de a demonstra ce pot. URSS și China au fost în defensivă, în timpul primului Război Rece. Acum adversarii lor sunt în defensivă. Modelul lor de dezvoltare are tot mai mulți adepți. Acuza că Sputnik V este un instrument al ”puterii moi” a Rusiei este cât se poate de reală. Și plină de conținut. Dar cu așa ceva, cu acuze până la urmă tembele, nu convingi pe nimeni de tăria ta. Dimpotrivă, arăți că te simți slab, și temător.
Ce încearcă Biden este o copie a New Deal, care s-a desfășurat pe fondul luptei ideologice a SUA cu nazismul și cu bolșevismul. Acum Putin e Hitler și Xi, Stalin. Sau invers. Nu contează, este lupta progresismului cu iliberalismul. O luptă care acum nu interesează pe nimeni, în plină criză economică și socială, generată de un Occident bicisnic, condus de niște lideri de toată jena, incapabili să ofere un proiect de viitor cetățenilor națiunilor occidentale.
Trec peste faptul că nimeni din Occident nu știe care ar putea fi criteriul de ”victorie” în noul război rece, care sunt obiectivele, care mijloacele. Să nu uităm că Războiul Rece nu s-a terminat printr-un măcel generalizat, într-un Holocaust nuclear, pentru că niște unii, cu mintea la ei, de ambele părți ale frontului, au ales dezescaladarea, creșterea încrederii, deschiderea. Aparent partea URSS a avut de pierdut, prin acele cedări. Dar chiar a pierdut?
Imperiile au fluxuri și refluxuri, retrageri și expansiuni. Nimic nu e ce pare a fi. Mai are Occidentul ideologi, politologi, diplomați, capabili să gestioneze noua confruntare, să nu o scape de sub control, sau se alege praful de toți și de toate? Întreb și eu, ca iepurașul...

luni, 15 martie 2021

Apusul intelectualilor publici.

 ”Polemica” Dinescu-Liiceanu este epitaful perfect pentru o epocă urâtă, a elitismul de clasă, a directorilor de conștiință de tinichea, a conștiințelor cumpărate pe doi lei. Trei decenii de fățărnicie, sterile ideatic, neo-fasciste, ca ideologie, care au pus capăt oricărei încercări de a structura un model de societate, în care să existe un loc pentru toți, la stânga și la dreapta. Este o întoarcere la atmosfera, și conflictele, anilor 1930. Care s-au terminat cu dictatura regală, urmată de regimul legionar și dictatura antonesciană. Trei evenimente violente, care au distrus tot ce putuseră construi, în plan intelectual, oameni care aveau o viziune decentă despre un model inclusiv de societate.

Nici anii ăștia, ai post-comunismului dizolvant de conștiințe, nu se pot termina altcumva. Goana după bani și după puterea oferită de ei este o explicație, dar una superficială. Liiceanu e așa cum este nu pentru că a fost ”mutilat” de capitalismul sălbatic, ci pentru că este steril, intelectual vorbind! Este opinia mea, puteți spune orice despre ea!
Nici Dinescu nu e mai breaz, dar măcar nu și-a uitat, și negat, rădăcinile. Astea îl mai salvează, dar nu-i folosesc prea mult pentru a construi ceva cu adevărat. Veșnica lui problemă a fost aceea a acceptării lui de ”elitele transcendente prin epoci”, cele care împart lumea în buni și răi, în utili ”cauzei” și nefrecventabili.
Problema României, de data asta, este că nu mai are elite intelectuale, iar noii directori de conștiințe sunt niște pușlamale histrionice, care știu doar să mimeze occidentalizarea, globalismul și să lipească harnic etichete. Elitele tinere sunt în spațiul public doar pentru ele. Într-un fel au soarta disidenților sovietici, care erau motivați de ”datoria față de conștiința lor”, dar care nu au avut niciun impact asupra societății sovietice, și, prin extensie, asupra Estului fost socialist. De ce? Simplu! Între ei și omul de pe stradă nu era nicio legătură. Nici acum nu este vreo legătură între noile elite, și români.
Asta nu înseamnă că nu avem, pe persoană fizică, intelectuali de calitate. Avem! Doar că nu are nimeni nevoie de ei! Și nici ei nu știu să propună ceva societății. Fiecare cu domeniul său de competență, și în rest, neantul. Niciun efort de solidarizare, de conceptualizare a unui model de dezvoltare a societății. Toți au lipsit de la lecția construcției. Lecție care, să fim drepți, le-a fost oferită, când le-a fost oferită, de aprigi dărâmători de statui.
Ieșirea din scenă, cu hăulituri, a pomeniților Liiceanu, Patapievici, Dinescu, Blandiana, Pleșu și compania lasă un loc gol, care nu va fi umplut de nimeni. Pentru că nu mai e cerere pe piață pentru așa ceva, și nici nu rentează. Pupincurismul, da! Și e și mai rentabil. Vom avea batalioane de propagandiști, și niciun intelectual demn de acest nume. O fi bine, o fi rău? Dracu știe...

sâmbătă, 6 martie 2021

Războiul cu Iranul va avea loc!

 


După cum arată lucrurile, acum, războiul Americii cu Iranul va avea loc. Iranul este o putere în ascensiune, în zonă, și deranjează mai ales Israelul. Care, oricât ar fi de avansat tehnologic în anumite domenii, nu este capabil să gestioneze urmările unui conflict cu Iranul și cu aliații lui, mai mult sau mai puțin vizibili. Iar alianța Israelului cu Arabia Saudită este o glumă, pentru că Arabia Saudită, militar vorbind, este o caricatură. Simplificăm, pentru că, până la urmă, nici cei care se încaieră acum nu pot spune cu mâna pe inimă care sunt prietenii, și care dușmanii. Bine, mai este și Turcia. Dar, pe bune, chiar are vreun interes în slăbirea Iranului? De ce?

Acum, despre Iran. Că el este elementul central al conflictului. Da, nu este un model de democrație. Dar cine dracu e, pe acolo, și așa, în general? Sigur, există o minoritate liberală, ca opțiuni politice, minoritate altminteri avută, care vrea mai multe libertăți, și nu suportă ușor constrângerile regimului. Dar se poate baza hegemonul american doar pe ea, în cazul unei schimbări de regim? De ce ar arde de nerăbdare iranienii să fie ocupați de americani, ei n-au văzut ce au pățit irakienii?
Să fie clar: iranienii sunt peste 80 de milioane. Câți ar colabora cu ocupantul american, pentru că fără ocupația americană noul regim politic nu se poate consolida? De ce ar colabora? Ce au de câștigat? Mai multă sărăcie și polarizare socială? Consecințele unui război civil, inevitabil, cum inevitabil a fost și cel din Irak, cu toată ocupația americană și a NATO?
Dacă nu optează pentru ocupație, Statelor Unite nu le rămâne decât opțiunea atacului unor ținte strategice, legate de industria nucleară și de complexul militar-industrial iranian. Ce rezolvă asta? Va fi Israelul mai sigur în viitor? Zona va fi mai calmă? Sau conflictele în regiune se vor intensifica, Iranul având capacitatea de a a le capacita?
Deci SUA ori ocupă Iranul, ori se abțin de la orice atacuri împotriva lui. Ocuparea Iranului costă enorm, este o misiune aproape imposibilă, și poate genera un război extins în regiune, cu implicarea Rusiei și Chinei.
Mai mult ca sigur opțiunea va fi la mijloc: atacarea și distrugerea unor ținte strategice, plus introducerea unor actori ne-statali în Iran, gen ISIS. Scenariul sirian. Care, nu-i așa, a avut un succes extravagant, aș putea spune. Evident, iranianul simplu va fi extraordinar de fericit, și i va iubi maxim pe americani! Se va numi strategia UTC: ”Nici nu vă futem, nici nu vă lăsăm în pace!” Mulțumim, înțelepți conducători!
Să vă mai spun ce reacții va avea ”Europa”? Care acum se face că mârâie, dar care va urma orbește America? Împotriva propriilor interese, în paranteză fie spus. Cât ne privește pe noi, Doamne ferește și apără! Doar știți că inteligența nu e la Guvern. Și, sigur, nici la Cotroceni!

sâmbătă, 13 februarie 2021

Victorie!

 Victorie! Cîțu a înțeles, în sfârșit, bugetul întocmit de Cîțu, și e gata să dea lumină la popor: ”„Reparăm dezmățul PSD. Ciolacu reclamă la Comisia Europeană bugetul. Aș prefera de la dânsul să mă sune, să-i explic cum e cu bugetul. Ciolacu, când ai timp, să-mi un telefon”. Caricatura asta penibilă e premierul României. Un om de nimic, un terchea-berchea, trimis la plimbare de ăia de la Bruxelles(care se oferă să-i dea ”asistență de specialitate) ca pe un Goe, ca să nu mai vină și a treia oară cu temele nefăcute. Îi bagă meditatori, cum ar veni. 

 Guvernul a dat deja proba imbecilității, neprofesionalismului, nu are nimic concret, cu care să vină în fața Parlamentului, și a poporului, până la urmă. Putem accepta, în ultimă instanță, și austeritatea, dacă are vreun sens, și rezolvă ceva probleme. Austeritatea lui Ceaușescu n-a rezolvat nimic; mai mult, l-a adus în fața unui pluton de execuție. Rămâne să ne spună istoria dacă pe merit, sau nu. Austeritatea cuplului de penibili băsescu-boc n-a rezolvat nici ea nimic. Costurile ei le plătim și acum. De ce ar fi austeritatea lui Iohannis-Cîțu altcumva? Și trebuie să le recunosc și lui băsescu, și lui boc, o reativ bună cunoaștere a fenomenului economic. La dracu! băsescu o învățase din bufuri, cum ar veni, ucenicie la locul de muncă! Plus că au avut pe lângă ei economiști care mai știau carte. Și tot au dat cu mucii în fasole! 

Dacă vor să vândă austeritatea cu argumentul ”MuiePSD!”, și-au ales drumul cel mai scurt spre ”eșafod”! Nu poți spune că menținerea echilibrelor macroeconomice, chiar și cu unele artificii, pe care le fac toți, în frunte cu măreața RFG, creșterea puterii de cumpărare a veniturilor, scăderile de taxe și impozite, programele sociale, sunt ”dezmăț”. Împrumuturile lui demente ce sunt? Politici înțelepte? Cîțu, ca și Iohannis, nu înțelege că este premierul României, adică răspunde de viața TUTUROR românilor. Nu poate privilegia o minoritate îngustă, și discrimina restul cetățenilor. 

Se comportă de parcă țara asta este a lui, și face fix ce vrea el cu ea. Nu înțelege că în criză, ca acum, nu poate guverna conflictual, ci doar consensual, că are nevoie de toți cei care pot face lucruri pentru țară, pentru economie, pentru societate. Nu conduci țara cu coafeze, proprietari de firme de pompe funebre, țiitoare, prieteni din bănci, grupuri ilegale de lobby, și cu miștouri de doi bani pe post de politici publice. Dar el nu e decât la nivelul unui trepăduș printr-o filială prăfuită de bancă ce dă târcoale falimentului. Care își ascunde neputința cum poate, cât mai poate. 


 Una peste alta, atât s-a putut cu votul nostru. Poate ne mai gândim și la responsabilitatea fiecăruia dintre noi în legătură cu eșecul nostru ca națiune, ca societate, la imposibilitatea unei minime solidarități naționale și sociale.

marți, 12 ianuarie 2021

O guvernare împotriva României.

 


Actuala guvernare cheltuiește toată energia pentru gestionarea conflictelor interne. Nu-i mai rămâne nimic pentru administrarea țării și pentru gestionarea crizelor sanitară, economică și socială!

Alianța este un uriaș fake! O minciună mare cât Casa Poporului! Nimic nu-i unește pe indivizii care ne conduc! Nu sunt compatibili nici ideologic, nici programatic! Concurența dintre PNL și USR nu are cum genera coeziune și joc în echipă! PNL e în pragul crizei de nervi: Orban a făcut concesii pe care nu doar peneliștii le consideră inacceptabile, ci și cetățenii, votanți sau nu ai liberalilor. USR este ca o muscă fără cap! Paralizat de incompetență, și tremurând de nerăbdare să pună mâna pe robinetul conductei cu bani publici. Nu știu nimic despre felul în care se administrează un stat. Ei nu fac decât să recite lozinci, și, mai grav, unii au strania idee să le și pună în aplicare. Legătura între USR și realitățile României este zero! Trăiesc într-o lume fantasmagorică, pe care nu o înțeleg, dar care cred ei că le este ideal.
Nu discut despre UDMR. Au politicieni de calitate, nu mulți, dar au. Știu și ce înseamnă să guvernezi. Le lipsește caracterul. Și identitatea ideologică. Orizontul lor le este limitat la ”nevoile” electoratului lor, nevoi care sunt, nu de puține ori, în contradicție cu interesele minorității maghiare din România. Chiar este în interesul celor pe care îi reprezintă programul de austeritate pe care îl susțin, membri ai Guvernului fiind?
Alianța PNL-USR-UDMR este una contra naturii. Puteți să-i spuneți și anus, că tot aia e. Intrarea USR la guvernare este prematură, indiferent la ce nivel se petrece. Punem pariu că și acolo unde USR conduce administrații locale va fi dezastru. Capitala și-o va lua grav peste bot, dar nici cu Timișoara nu va fi mai bine. Euforia ”schimbării” a trecut. Nevoile de zi cu zi ale oamenilor nu țin cont de conflictele lor inepte. Ele sunt pe primul plan. Dar ei refuză să ia cunoștință de asta.
Probabil că ne vom confrunta cât de curând cu o gravă criză politică. Ce nu va putea fi rezolvată prin alegeri anticipate, de frică să nu revină PSD la putere, iar AUR să crească puternic în Parlament. Cel mai probabil se va recurge la eliminarea USD de la guvernare, și formarea unui guvern minoritar PNL-UDMR, cu complicitatea PSD. Un guvern care să fie obligat să aplice un alt program, cu accent pe social, cu renunțarea la privatizări făcute pentru prietenii politici și la alte mârșăvii născute de Cîțu și de gașca lui. Alternativa ar fi o explozie socială, cu atât mai mult cu cât sunt întrunite toate condițiile pentru așa ceva. O să ne fie dor de 2020. Credeți-mă!

duminică, 10 ianuarie 2021

România, stat eșuat?

 


Nu vă supărați, nu se mai găsește nimeni în România capabil să se opună delirului economic al guvernării ”dă driapata”? După ce a sfidat mai bine de un an Parlamentul, ca ministru de Finanțe, după ce a dus o politică haotică și periculoasă, Cîțu e premier! Nimeni nu știe ce program are guvernul condus de el, nimeni nu știe pe ce își construiește Bugetul, nu discută cu nimeni, nu se consultă cu nimeni. Comisia Europeană ne-a băgat în procedura de deficit excesiv, și asta pentru că pe el l-a durut în cur de avertismentele(de data asta justificate!) ale Bruxellesului.

Pe ce se bazează tembelii ăștia? Pe faptul că mămăliga nu explodează? Explodează, când îi este foame! Pe faptul că pot vinde ce mai are statul prin bătătură? Ce rezolvă cu asta, raportat la datoriile demente făcute de ăsta în ultimul an și ceva? Are imunitate, îl doare în cot de consecințele deciziilor sale la guvernare? Chiar nu înțeleg! Cum nu înțeleg de ce tac adânc javrele alea care înjurau Ciuma Roșie și în culcare, și în sculare: BNR, în primul rând, apoi Consiliul Fiscal(ambele conduse de foști securiști, cu condica la DIE!), apoi toată liota de analiști, jurnaliști, ONG uri și alte bazaconii. Ăștia nu înțeleg că suntem cu toții în aceeași barcă? Își închipuie că sunt la adăpost? Că au bani, că n-au să moară de foame? De restul nu le pasă?

Nu mai întreb nimic de Iohannis. Ăsta nu înțelege nimic din nimic! E fericit că poate să-și cheme miniștrii lui la apel, la Trei Coceni, să le spună nimic, și să-i vadă cum adoptă poziția ghiocelului. Nu mai pomenesc de servicii. Cîțu nu putea ajunge, ca și Iohannis, unde este fără sprijinul și complicitatea lor. Așa că, gata! Dacă pe vremea austerității lui băsescu a mai existat o brumă de rezistență populară, acum ea, rezistența, a fost anihilată. Băieții au învățat lecția din 2012. Și au procedat în consecință. Nu vă bazați pe AUR: e și ăsta ca și terminat, cum este PSD, dar și restul partidelor. Îi vedeți pe Tăriceanu sau pe Ponta punându-se în fruntea ”maselor”? Că pe Ciolacu sigur nu-l puteți vedea!

Gata! Suntem un stat eșuat! De aici înainte orice este posibil! Numai să nu ne chinuim prea rău, înainte de a da colțul...

sâmbătă, 2 ianuarie 2021

Bumerangul urii.

 


Actuala putere s-a construit, nu de ieri, de azi, pe un discurs absolut oribil al urii. O ură groasă, irațională, care a pătruns în toate straturile societății, a invadat mintea și sufletul oamenilor. Și, când să savureze victoria, să se bucure de binefacerile ei, ce să vezi? Bumerangul urii tocmai ce a făcut virajul fatal și se întoarce în viteză către cei care l-au lansat! Și care vor gusta curând din ura celorlalți! O ură la fel de intensă, la fel de distructivă, la fel de irațională!

Poate vom învăța dracului că nimic nu se poate construi pe ură! Pentru că e din start menit prăbușirii! Ura atrage și mai multă ură! Ar fi utopic să credem că o societate complexă este una a pășii generalizate! Nu, dar conflictele se pot rezolva și altfel, nu doar prin ”lichidarea” adversarilor. Pentru că, până la urmă, societățile care au reușit și-au pus conflictele între paranteze atunci când au avut de înfruntat crize ce-i amenințau coeziunea și și chiar existența. În România de azi așa ceva este de neimaginat! Pe ei, pe mama lor! Și după?
Ai mers la ”victorie” cu ”să moară PSD!”, ai făcut o alianță bizară, care nu are niciun sens ideologic, pentru că ”dreapta” este doar o etichetă înșelătoare. Și nici nu s-a uscat bine cerneala pe jurămintele miniștrilor, că membrii coaliției se și încaieră, cu o energie și o determinare pe care sigur nu le vom regăsi în actul de guvernare! Oamenii ăștia sunt alături pentru că au profitat de ura împotriva PSD. Doar că ei se urau reciproc de multă vreme. Se urau atât de mult încât acum nu mai pot ascunde ura asta! Au scos-o în prim plan! Cât o mai pot gestiona, de dragul accesului la banii publici? Și ce alternative de guvernare au?
Și voi vreți să fim optimiști în privința viitorului? Prieteni, treziți-vă! Ce e mai rău e în fața noastră!

Declarație de principii.

Susțin actuala putere și mă căiesc pentru tot ce am scris rău despre Iubiții Conducători! Am greșit, și din necunoaștere, și din rea credinț...