joi, 17 iunie 2021

Lumina nu mai vine de la Vest: eșecul Americii.

 

Întâlnirea de ieri, de la Geneva, a lui Joe Biden cu Vladimir Putin oficializează eșecul politicii externe post-belice a Washingtonului, dominată de obsesia ”îndiguirii” URSS. Dacă analiza actuală a întâlnire se rezumă la clișee despre ținuta vestimentară, cine a dat mâna și cum, cine pe cine n-a privit în ochi, de parcă ar fi fost un duel dintr-un western de serie B, ea se face că nu vede esențialul: la Geneva s-a oficializat incapacitatea SUA de a obține ceva prin politica de îndiguire, cu atât mai mult cu cât acum ea trebuie aplicată și în cazul Chinei, o Chină care are de de demonstrat lumii că poți fi liderul lumii fără să aplici politici expansioniste.

 Totul a plecat de la scrisoarea lui George Kennan, universitar de la Princeton, fost consilier al Ambasadei americane la Moscova, numit de către Truman şeful serviciului de Planificare Politică al Departamentului de Stat. În articolul său, George Kennan scria:

„Este limpede că elementul principal al oricărei politici a Statelor Unite faţă de URSS trebuie să fie o stăvilire, o îndiguire pe termen lung, calmă, dar fermă şi vigilentă a tendinţelor expansioniste ale Rusiei (…) pentru a opune ruşilor o contraforţă inalterabilă în orice punct în care ei ar arăta semnele voinţei de a împiedica asupra intereselor unei lumi pacifice şi stabile”.

„Cine poate spune cu siguranţă că puternica lumină care străluceşte de la Kremlin asupra popoarelor nesatisfăcute din lumea occidentală nu este puternica strălucire a unei constelaţii deja în declin? (…). Rămâne posibilitatea că puterea sovietică poartă în ea germenii propriei sale decadenţe”.

Dacă ar trăi, Kennan ar fi obligat de realități să recunoască faptul că și puterea americană poartă în ea germenii propriei decadențe, culmea, tot pentru că este expansionistă. Deși în materie de expansionism, SUA au fost și sunt vioara întâi, de o agresivitate de nimeni egalată. 

Rămâne să vedem de ce este Rusia ”expansionistă”, și SUA nu. Înțelegerile de la Yalta au stabilit o linie roșie în materie de sfere de influențe între SUA și URSS. Să nu ne amăgim: noi am căzut prost, alături de ceilalți estici, în bătătura URSS. Dar, atenție: linia roșie a privit doar Europa! Iar URSS nu a depășit-o! În restul lumii ambele puteri au avut mână liberă! Până la un punct. Care era determinat de costurile expansiunii. URSS a limitat expansiunea din motive de ne-sustenabilitate. Uniunea Sovietică trebuia să se reconstruiască, să plătească, într-un fel sau altul, reconstrucția țărilor din zona sa de influență, vezi și România în anii 1950-1960, inclusiv reconstrucția Chinei, să ajute și țările ieșite de sub dominația imperiilor interbelice. Și, evident, să mențină un soi de paritate tehnologică și militară cu SUA și cu aliații Washingtonului. Ce a urmat? China, industrializată cu ajutor sovietic, inclusiv în materie de  formare a elitelor științifice și tehnologice, s-a rupt de Moscova, vrând să devină un soi de lider al ”lumii a treia”, respectiv al ”Mișcării Nealiniaților”. 

Acordurile de la Yalta au dat, într-un fel sau altul, mână liberă URSS și SUA în sferele lor de influență. În istoria postbelică a URSS singura mișcare ce poate fi interpretată drept expansionistă este invadarea Afganistanului. În rest, Germania de Est, 1953, revolta din Ungaria, 1956, Polonia, același an, intervenția din Cehoslovacia, din 1968, au fost conform înțelegerii lor cu americanii. 

Spre deosebire de multe alte imperii din istorie, URSS nu a ținut cu dinții de imperiu. Pentru că nu de spațiu și de resurse, de mână de lucru au rușii nevoie. Au nevoie de cunoștințe pentru a gestiona un imperiu! Renunțarea la ”lagărul socialist” n-a fost o dovadă de slăbiciune, ci un act rațional. A pierdut niște periferii, care oricum au fost o bătaie de cap pentru ruși de la Petru cel Mare încoace? Beneficiile sunt, retrospectiv vorbind, mai mari decât costurile. Nu mai au costurile asigurării păcii în ”imperiu”, nu mai împart cu nimeni beneficiile investițiilor lor în Rusia. A, că au pierderi din cooperarea cu marile corporații transnaționale? Ușor, ușor, vor prelua controlul. Că Moscova nu-i Bucureștiul!

Deci lui Putin i se fâlfâie, trivial vorbind, de Biden, de SUA și de prostiile ”progresiste”, ca și de grețurile morale ale UE. A reușit să-și creeze un sistem de descurajare a oricui are chef să se servească din resursele Rusiei. Asta e ce așteaptă rușii de la el! 

La fel de trivial vorbind, pe Putin l-a durut în cur, și a câștigat. Biden, în schimb, are la ce se gândi. Pentru că a venit și la Washington nota de plată pentru statutul de hiperputere. Care, culmea, vine tot pe fondul unei scrisori, publicată de Foreign Affairs de Charles Krauthammer, în ianuarie 1990. Ideile din scrisoare au fost transformate în politică oficială a SUA. E drept, primul articol, ”The Unipolar Moment”, a fost urmat de altul, The Unipolar Trap. Dar bulgărele se pornise deja. Acum SUA nu mai pot juca rolul hegemonului. Nu mai au nici mijloace, și nici idei despre cum să joace în noul context geo-politic. NATO nu e construit pentru așa ceva, și nici membrii alianței nu sunt prea convinși că au de câștigat executând ordinele Washingtonului. 

Practic, nu au avut ce propune rușilor. Retorica amenințătoare l-a făcut să râdă pe Putin. Iar Xi nici nu concepe să primească lecții de la americani. Cum să ”îndiguiești” două țări care sunt în ascensiune, când tu ești în declin? Americanii au nevoie de altă ofertă, dacă vor să rămână activi în jocurile de putere. În care, acum, mărimea parului nu prea mai contează. Contează puterea ideilor. Or americanii nu mai produc idei. Produc doar sloganuri propagandistice. Una peste alta, lumina nu mai vine din Occident. Și asta se vede... 

Moda estivală la masculii feroce.

 


luni, 14 iunie 2021

O, ce veste minunată!

Oficial, de azi România, împreună cu toată gașca NATO, în frunte cu Senilitatea Sa, Robinette Întâiul, și-a votat un nou dușman, că adversar nu e suficient pentru atâția deștepți forțoși: Republica Populară Chineză. Rusia și China! O îmbucătură ușor de mestecat, nu? Hai! Pe ei, pe mama lor de comuniști! 

Cum să sperii lumea cu Cernobîlul chinez.

 


       

E o poveste încâlcită, și oricum nu contează. Rezumate, faptele sunt cam așa: francezii de la Framatome pun de-un nou tip de reactor nuclear, după care se apucă să-i mulgă pe onor guvernanții lor, să le finanțeze proiectul. E adevărat, părea un model promițător, drept pentru care se interesează și chinezii de el. Îl cumpără, și se apucă de treabă. Ce n-au făcut francezii în vreo două decenii(nu funcționează nici acum în Franța!), fac chinezii. Perfect! Centrala chineză este operată de francezi!

Acum vreo săptămână francezii raportează un nivel de scurgeri( ce-o fi asta, doar ”chinezii” de la Newsweek știu!)neobișnuit. Oricum depășea standardele franceze. Nici asta nu știm ce înseamnă.

Pentru că se plictiseau, ăia de la Newsweek bagă cărbuni, azi, la o săptămână de la ”scurgeri”: ”Răspunsul Chinei amintește de cel al URSS despre Cernobîl”. Pentru că, nu-i așa, chinezii nu recunosc în fața Marii Adunări Tribale a Progresismului Mondial, G 7, că este dezastru! Doar că francezii care operează centrala tac. Nu-s tâmpiți să se pună rău cu Beijingul. Că ăia le finanțează fanteziile, și, dacă le iese combinația, se vor urca banii pe ei!

Una peste alta, Occidentul se echipează, via NATO, cu un performant sistem de depistat știri false și manipulări. Să fie primit!

PS: Chinezii au pus pe poziție lansatorul navetei care va transporta echipajul stației lor spațiale. Isteria a început! E festival de înjurături!

Dar nu e singurul motiv. O firmă chineză de tehnologie-eu, unul, n-am auzit de ea!- are 44% din piața telefoanelor mobile din Africa, întrecând de departe Samsung. Și ce aflăm noi? Că Africa e săracă, și nu poate cumpăra Samsung, din cauză de ocupație chineză, care îi ține în mizerie și sărăcia pe bieții africani! De parcă ei, chinezii, au furat tot ce era de furat prin Africa, preț de sute de ani. Eu înțeleg, dar parcă tupeul ăsta jegos e deja prea mult!

PPS: când e vorba despre Agerpres se precizează, pe FB, că este o entitate publică, finanțată de statul român? Sau asta privește doar Rusia și China?  

duminică, 13 iunie 2021

Totul se transformă!

 

Soviet Visual: "One for all, all for one”. Bulgarian cooperative movement calendar, 1935 via Kalina DrenSka

sâmbătă, 12 iunie 2021

Peisaj cu proști.

 

Se desfășoară, în deplină conspirativitate, summitul G 7. Prilej de poze cu Coana Mare, și atât. În rest, în numele cui iau ei decizii care privesc viața a miliarde de oameni, la nivel global? Ce legitimitate au murăturile alea care rânjesc strâmb în peisaj?  În fața cui răspund? Cine-i controlează, democratic vorbind? Cine le-a dat mandat să decidă una sau alta? 

Urmează summitul NATO. Altă panaramă, care suferă de aceleași boli de care suferă G 7. Ați auzit altceva în afară de ”Putin e nașpa, Xi e nașpa! Iliberalui, genocidari! Pe ei, pe mama lor! Să le-o tragem Rusiei și Chinei! Trăiască SUA, eliberatoarea popoarelor! Taxa de protecție s-a mărit! Nu uitați să cumpărați armament de la Unchiul Sam!” 

E bine și așa. Dar cine le-a dat mandat șefilor de state și/sau de guverne participanți să joace cartea confruntării cu Rusia și China, să angajeze respectivele națiuni într-un nou Război Rece, sub amenințarea Holocaustului nuclear? Adică oamenii tremură de nerăbdare să se lupte cu rușii și cu chinezii, să renunțe la bunurile publice, la sistemele publice de educație și sănătate, de protecție socială, la investiții în alte sisteme publice, doar pentru a face curul gras complexului militar-industrial, și politicienilor pe care acesta i-a cumpărat? Chiar nu mai are nimeni simțul realității? Puterea le-a luat mințile. 

Care e mandatul lui Iohannis? A fost în Parlament? A făcut măcar o ședință de CSAȚ? Și atunci de ce am susține deciziile măsurile adoptate la summit? Apropo: după pandemie, cel mai inteligent lucru pe care îl fac gunoaiele care ne conduc este să NU mai bugeteze 4.000 de paturi în spitalele publice. Banii vor merge către spitalele private! Cine are bani, trăiește! Dar în caz de confruntare militară generalizată, ăia de au bani nu mor și ei? La ce le folosesc banii? Nu bogații ar fi primii interesați să reducă tensiunile și conflictele, fie și numai pentru a se putea bucura de banii ăia mulți? Ce speră? Să câștige mai mulți bani de pe urma războiului? Perfect inept! Dar atât de inteligent!

Așadar și prin urmare, despre ce dracului să discute pulimea, care a fost exclusă de la luarea deciziilor care privesc viața fiecăruia dintre noi, decizii luate de G7, de NATO și de UE?  Rezultatul este cel pe care ăl vedeți: discutăm despre curul injectat cu silicon al cine știe cărei fufe, vedetă pe Tik Tok, despre cum niște bogați second hand papă sushi de pe corpul unei fotomodele de lumea a treia, despre violuri și alte orori, despre cum se gratulează între ei ”politicienii”, și alte buruieni. Suntem progresiști, ce mama dracului! Ne pișăm pe ea de responsabilitate cetățenească, democrație ne pute, tragem a dictatură. 

Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace! Ciorbă făcută cu tacâmuri de curcan, crescute în eprubetă! Hai, pa! Relaxare plăcută, fraierilor!

 

vineri, 11 iunie 2021

România, stat eșuat.



România este un stat eșuat. Nimic nu mai funcționează, capacitatea administrativă a statului a ajuns la zero, sistemul legal și instituțional este fărâmițat, fiecare aplică legea cum îi tună lui, Justiția a intrat în conflict cu puterile Executivă și Legislativă, aplică legea cum vrea ea, mai mult, creează lege și judecă după ea! Statul român este o ficțiune, nu mai poate lua nicio decizie în mod autonom. De fapt, s-a privatizat! Nu mai funcționează pentru cetățeni, ci doar pentru grupurile de interese economice ce l-au capturat. 

România trăiește sub o triplă ocupație: a UE, a SUA și a corporațiilor. Plătim taxă de protecție americanilor, suntem jefuiți de europeni, care au început să-și impună printr-un simulacru de democrație, oamenii în fruntea marilor entități urbane, cele cu bugetele cele mai mari, cu servicii publice care pot aduce profituri generoase prin privatizare. Corporațiile exploatează mâna de lucru ieftină, și își ascund profiturile în paradisuri fiscale. 

Pentru viitorul nostru aderarea la NATO și la UE se dovedește a fi o catastrofă. În prosta noastră ne-am ales ocupanții. Prin alegeri libere și democrate, care se dovedesc a fi o farsă sinistră! Și am ales sclavia! 

Proiectul Marii Uniri este mort. Și nu avem cu ce anume l-am putea înlocui. Supraviețuirea nu e proiect, este doar simulacru de proiect. Nu mai avem dreptul la istorie, nu mai avem pe ce construi. Dispariția statului român este o chestiune de timp. Nu mult timp. 

Nu ne rămâne, practic, nimic din proiectul unionist. Ura de noi ne-a adus aici. Am preferat să fim conduși de alții. Fără să vedem care sunt costurile acestei opțiuni. Acum vedem: nu mai existăm! RIP, România!

 


Societatea Civilă pentru Gulagul Românesc.


 

România pe drumul spre un nou totalitarism. Acum locul tancurilor sovietice este luat de tancurile NATO, iar ”societatea civilă” este desantul care va ”schimba România” în chip european. Un chip la fel de hâd precum el al stalinismului.  

 

24 de organizaţii din România şi străinătate se alătură demersului asociaţiei Iniţiativa pentru o Cultură Democratică Europeană şi solicită demisia membrilor CCR care au adoptat decizia prin care interzic judecătorilor români să constate încălcarea dreptului european cu privire la Secţia specială de anchetat magistraţii.

Decizia CCR din data de 8 iunie 2021 a bulversat lumea juridică. Curtea Constituţională refuză să respecte hotărârea CJUE din data de 18 mai 2021 care consacră obligativitatea pentru statul român de a pune în aplicare recomandările din cadrul Rapoartelor MCV, printre care şi desfiinţarea Secţiei speciale. CCR impune judecătorilor naţionali ca, din moment ce a fost decisă în România constituţionalitatea înfiinţării Secţiei speciale, ei să nu poată aplica direct dreptul european care se opune în mod clar unei astfel de Secţii.
Semnatarii demersului constată că decizia CCR contravine jurisprudenţei constante a CJUE potrivit căreia judecătorul naţional este primul judecător european, iar acest rol nu poate fi interzis de nicio autoritate, lege sau practică, chiar dacă este vorba de o curte constituţională.
Cele 24 de organizaţii sunt cunoscute asociaţii şi grupuri civice militante pentru valorile europene precum democraţie, stat de drept, anticorupţie şi independenţa justiţiei:


Asociaţia Voci pentru Democraţie şi Justiţie, prin Lucian Checheriţă;

Asociaţia Freedom House Bucureşti, prin Cristina Guseth;

Asociaţia RESET, prin Daniela Mitrofan;
#activAG Piteşti, prin Traian Paparete;
#Rezist Milano, prin Cătălin Lazăr;
#Ștafeta Steagului European, prin Maria Elena Vanghelatou;
#Acord Diaspora, prin Gabriel Ursescu;
#Rezist Dublin, prin Alexandru Gheorghe;
#Rezist Iași, prin Anca Cornelia Aradei;
Asociația Bihorul Civic, prin Vasile Dumitriu;
#Voluntari în Europa, prin Adriana Mureșan;
#Mişcarea Civică Diaspora Austria, prin Claudia Zotlterer-Vlad;
#Diaspora Milanp, prin Miron Alin Stănescu;
Asociaţia Oradea Civică 017, prin Cosmin Burdasiu;
#Diaspora Franţa solidară cu România, prin Mihaela Mihai;
#Canada Save Roșia, prin Eugen Melinte;
#Un timbru pentru dreptate, prin Octavian Stângă;
#Cetățean implicat, prin George Macarie;
Asociația ACREMIS, prin George Macarie;
#Rezist Galați, prin Magdalena Daniela Bolocan;
Iniţiativa România, prin Diana Maria Voicu;
#Corupţia Ucide, prin Angelica Şerban;
Asociaţia Geeks for Democracy, prin Raluca Paraschiv;
#Rezistenţa, prin Marian Rădună”.

marți, 8 iunie 2021

Pregătind valul patru al pandemiei.

 

Cercetător la Laboratorul din Wuhan, lucrând de acasă pentru valul patru al pandemiei.

Specificul național.



Adults will be able to claim a free marijuana joint when they receive a Covid-19 vaccine in Washington State. The promotion, called “Joints for Jabs,” is part of the state’s push to increase vaccinations. Asta a apărut în NYTimes: te vaccinezi și te droghezi!

La noi e cu mici, muștar, chiflă și bere la PET. Nație care nu se bucură încă de binefacerile progresismului!

luni, 7 iunie 2021

Yupiiii! A venit vacanța!

 


Scene din dictatura acționariatului.

 

Cineva a publicat azi evoluția prețului metrului cub de apă în București, după concesionarea sistemului municipal către francezi, și formarea Apa Nova. Trecem peste amănuntele concesionării, de care s-ar putea ocupa și acum DNA. Dar e o concesionare ”dă driapta”, și DNA se ocupă doar cu corupția de stânga.

Trecem peste, tema postării ăsteia este alta. Vă amintiți că, în același timp cu mizeria asta de concesionare începuse frenezia ”contorizării”. Scopul ei era să ”economisim apa” și să plătim mai puțin. Ete plua! După ce o firmă pescuită  de administratori de prin Craiova mi-a făcut zob cele două băi, și bucătăria, costurile cu apa rece și cu apa caldă menajeră au crescut! Căcaturile alea de ”contoare” indicau ce vroiau ele! După vreun an de scandal, după ce am refuzat să plătesc întreținerea, și n-am fost singurul, au venit tâmpiții să scoată și să ducă la etalonat contoarele. Cică acum aveau ”viza metrologiei”. A fost și mai rău! Părea că am un elefant în casă, căruia îi făceam baie de două ori pe zi! Așa că am lăsat să mă ”pună” la paușal. Am ieșit mai ieftin! 

Când au venit să monteze repartitoare de căldură, ăia care au venit au avut noroc că erau tineri. Au scăpat cu fuga! Șansa noastră a fost că, deși pare o singură clădire, blocul în care locuiesc are două corpuri. Cel cu o singură scară, căruia îi spuneam ”la particulari!”(erau apartamente cumpărate, în prima fază, încă de la momentul începerii construcției, noi, ceilalți, am putut să le cumpărăm prin 1981 sau 1982) avea repartitoare. A fost un dezastru pentru ei: prețul întreținerii a crescut zdravăn! Și ei, care sperau că scutesc niște bani. O mică paranteză: ambele afaceri sunt marca PNL, via Chiliman, că el era primar la S1.

Bun, să mergem mai departe. Când am început să schimb electrocasnicele, am cumpărat doar din cele cu clasa cea mai bună de consum: A, A+, A++. Pe contor consumul a scăzut vizibil. Pe factură se vede doar cum crește suma de plată! Păi, ideea era să economisim, nu-i așa?  Consumăm mai puțin, poluăm mai puțin! Se pare că nu! Anul trecut n-am plătit trei luni și jumătate factura la electricitate, după regularizare! Acum băieții și-au revenit în fire! Cică s-a liberalizat piața la buleftrică! Așa că am rămas pe ”piața reglementată”. Am scutit timp și nervi cu alergatul după încheiat noi contracte.

Să n-o lungim prea mult: indiferent ce ai face, oricât ai economisi, oricât ai investi în tehnologii noi, NICIODATĂ nu vei plăti mai puțin! Fie și pentru faptul că scăderea consumului este motiv de creștere a prețului!De ce? Pentru că noi trăim în dictatura acționariatului, care cere rate ale profitului tot mai mari, și cu cu orice preț! Iar consumatorul NU mai are scăpare: statul, care ar trebui să-l apere, via autoritățile de reglementare, a devenit complicele jefuitorilor! Ne-a vândut ticăloșilor ăstora, să ne jupoaie! În numele liberalismului victorios!  

PS: am găsit și textul lui Tiberiu Bogdan Iacob referitor la prețurile practicate de Apa Nova. ”Pe 20 martie 2000, francezii de la Apa Nova cîștigau licitația pentru apa și canalizarea Bucureștiului, pentru o perioadă de 25 de ani, oferind cel mai mic preț, 2054 lei per metrul cub de apă, tarif care trebuia menținut contractual cel puțin 4 ani. Compania a început să funcționeze efectiv pe 17 noiembrie în același an. Pe 28 noiembrie a venit prima lor decizie: au mărit tarifele la serviciile de apă şi canalizare, metrul cub de apă costînd 4364 lei. În aprilie 2001 deja se ajunsese la 5037 lei per metru cub. Francezii au motivat scumpirea uriașă prin alinierea la inflație. Cîteva luni mai tîrziu, angajații români ieșeau în stradă - pentru că francezii refuzau să le actualizeze salariile cu inflația - și defilau cu vidanje prin centrul Capitalei. Noroc cu Poliția vigilentă, care i-a blocat în trafic și i-a trimis acasă cu vidanjele una cîte una la interval de cîteva minute, ca să nu se sperie investitorii strategici...Pînă la finele anului 2001, Apa Nova a mai operat o serie de scumpiri, cîte 4, cîte 7% etc. Și a continuat în anii următori, la fiecare cîteva luni. Ce voiam să punctez, în contextul scandalului cu Romprest: că-s ai noștri, că-s ai lor, că-s contracte scurte, că sunt lungi, într-un final tot noi, amărăștenii, plătim oalele sparte...”

 

Postare care încalcă standardele.

 

Așteptându-l pe Putin, pentru o lecție de călărie...

Eliberatori, ocupanți, rezistenți, gură-cască



”La France a été traitée comme un paillasson! Churchill m’a convoqué d’Alger à Londres, le 4 juin [1944], il m’a fait venir dans un train où il avait établi son quartier général, comme un châtelain sonne son maître d’hôtel. Et il m’a annoncé le Débarquement, sans qu’aucune unité française ait été prévue pour y participer. Nous nous sommes affrontés rudement. [...]
«Et vous voudriez que j’aille commémorer leur Débarquement, alors qu’il était le prélude à une seconde occupation du pays? Non, non, ne comptez pas sur moi!”
— Charles de Gaulle à Alain Peyrefitte, lors du 20e anniversaire du débarquement anglo-américain en Normandie, 6 juin 1964 (citation extraite de “C’était de Gaulle”, tome 2)
De Gaulle a essayé de résister à cette nouvelle occupation et a échoué. Elle continue toujours.
Despre ′′ eliberarea ′′ Franței:
′′ Franța a fost tratată ca un preș! Churchill m-a chemat de la Alger la Londra pe 4 iunie [1944], m-a adus într-un tren unde și-a stabilit sediul, așa cum un castelain sună maitre d ' innul său. Și mi-a anunțat debarcarea, fără ca nicio unitate franceză să participe. Ne-am înfruntat greu. [...]
′′ Și vrei să merg să le comemorez debarcarea, în timp ce el era preludiul unei a doua ocupații a țării Nu, nu contează pe mine!"
Charles de Gaulle către Alain Peyrefitte, la împlinirea a 20 de ani de la debarcarea anglo-americană din Normandia, 6 iunie 1964 (citat din ′′ Era de Gaulle ", volumul 2)
De Gaulle a încercat să reziste acestei noi ocupații și a eșuat. Ea încă continuă.

duminică, 6 iunie 2021

Când Unchiul Sam face afaceri cu unchiul Xi.

 

Totul până la afaceri! Jucăria din poză este cât se poate de reală! O coproducție GM, americani, care va să zică, și doi producători chinezi.  Costă 4.500 de dolari, și pentru 2022 își propune să vândă 1,2 milioane de unități. Și, culmea, din studiile de piață(au vândut până acum peste 270.000 de unități, în nouă luni) rezultă că majoritatea celor care o cumpără  e formată din bărbați! În România ar fi fost linșați! Cum așa, bărbații merg cu stârpitura asta? 

The buyers of those gas-guzzling gray vans are almost exclusively male, which makes Wuling’s pivot to the Hongguang Mini -- which has a top speed of 100 kilometers (62 miles) an hour and 12-inch wheels -- all the more extraordinary. Shortly after its debut last July, the automaker realized the vehicle was gaining a following among young women, a phenomenon it leaned into with an approach that bends conventional wisdom about how cars are sold.

Ei bine, pentru mine o astfel de mașină, la prețul anunțat, ar fi mai mult decât mulțumitoare. Mi-ar reda autonomia. Dar n-ai să vezi așa ceva aici: e chinezească! Și aliatul strategic nu vrea chinezării în România. 


Marea Milogeală.

 Nu mai pot cu milogeala ălora din HoReCa! Nu mai pot!  Să ne înțelegem bine: toți ne-am luat-o, într-un fel sau altul, în Marea Păcăleală a Carcalacului. Câteva măsuri de compensare s-au impus de la sine. Guvernul Orban, iar acum Guvernul Cîțu, au mimat cu talent ”ajutorul dat economiei”. E drept, câțiva prieteni politici au primit pomenile așteptate. Restul nevoiașilor îl așteaptă încă pe Godot, cu banii promiși. Și asta nu e deloc bine!

De ce mă calcă pe nervi, și-mi provoacă vom, milogeala HoReCa? pentru că, să ne înțelegem bine: când ceri ajutorul statului, faci apel la un mecanism de solidaritate, și de redistribuire a banilor publici. Ajutorul nu este o chestie de PR. El are un scop precis, și criteriul de acordare este maximizarea efectelor sale sociale: păstrarea sau crearea de locuri de muncă, protecția consumatorilor în cazul costurilor suplimentare generate de criză, etc. 

În cazul acordării ajutoarelor, cel care le primește este obligat să întoarcă aceste ajutoare către societate? Și ce primim, noi, cei care finanțăm ajutoarelor? Servicii mizerabile, prețuri demente, nepăsare, dispreț chiar, salarii de căcat pentru angajați, și ei contributori la finanțarea ajutorului. Cu alte cuvinte eu plătesc pentru a fi scuipat între ochi de milogii ăștia, care vor profituri nemeritate pe spinarea mea! 

La fel am pățit cu multe, cel mai recent caz fiind cel al ”reformelor” din PNRR, reforme pentru care ne plătim călăii pentru a distruge tot ce mai înseamnă o brumă de solidaritate socială. Cum plătim fanteziile cu gunoaie și șobolani ale cuplului Clotilde-Mucușor. Și nimeni nu protestează Ce am ajuns, un popor de sinucigași? Nu ne mai pasă de viața noastră? În fond, la ce să te aștepți de la unii obișnuiți cu statutul de slugă? Asta e cu mândrul și demnul popor român: când se uită în oglindă, vede o gloată de slugi, cu capul plecat.

Circuitul ideilor în natură.

 Anii 1950-1960, dominați de Războiul Rece, au fost marcați de o febrilă căutare de noi formule pentru a face din aviația militară o armă care să domine câmpul de luptă, în diferitele ei roluri: intercepție, bombardament, sprijin tactic, etc. În Tratatul de la Varșovia biroul de studii MiG era cel mai productiv. MiG 15-MiG 17 trecuseră cu bine proba războiului real, în Coreea. Suhoi încă lupta pentru a se impune ca un proiectant de care să se țină cont, mai ales în zona interceptoarelor. 

La începutul anilor 1960 MiG a început să lucreze la rafinarea noului lor produs, MiG 21. Așa a apărut Ye 8, cu o nouă configurație, care să permită adoptarea unui nou tip de radar, mai puternic, care să permită folosirea unei noi familii de rachete aer-aer, care erau în faza de dezvoltare. 

Ye 8 nu a trecut de faza de prototip, dar lucrul ăsta nu înseamnă că a rămas la stadiul de bani aruncați pe fereastră. MiG a învățat multe, lucruri ce vor fi găsite și în familia MiG 23-MiG 27, și în MiG 29. 

Interesant e felul în care formula Ye 8 s-a regăsit în alt avion, care va rămâne doar la stadiul de prototip, IAI Lavi, israelian. Lavi a foat mai degrabă un instrument de presiune asupra americanilor, pentru a primi F 16. Doar că și Lavi migrează, ca și Ye 8, spre alte zări: China. Se întrupează sub chipul lui Chengdu J 10, care se produce în serie!  Asta, la 60 de ani de la apariția lui Ye 8!  Încurcate sunt căile Domnului!






sâmbătă, 5 iunie 2021

Ghinionul de a fi român


 Fără glumă, mă gândesc tot mai serios să renunț la cetățenia română. Pot trăi aici și ca apatrid. Ce pierd? Dubioasa ”onoare” de a vota? Bine, să fim noi sănătoși!

Ce mi-a venit? Păi, poate că, apatrid fiind, mă pot bucura de drepturile și libertățile alea înscrise în Constituție, cică pentru români. Atmosfera din România a devenit irespirabilă! Ți se face dor de ceaușism! Și de ce? Faptul că-i bagi unuia pumnul în gură înseamnă că realitatea se schimbă? 

Văd că acum se poartă altă metodă pentru a fi blocat pe FB: te reclamă ăia care ar trebui să nu li se permită prezența pe FB. Existența lor e o sfidare la adresa bunului simț. Asta să-mi fie de învățătură: să nu port luptele altora. Să-mi văd strict de ale mele. Îi înjură unii și alții pe chinezi și pe ruși? Foarte bine! Sunt băieți mari, se descurcă ei! Să-i înjure! Nu e treaba mea! Cum nu e treaba mea să apăr stânga. PSD și compania se pot apăra și singuri. Dar când pe pesediști îi fute grija să le demonstreze ălora din guvern că sunt mai verzi decât verzii din Alianță, de ce să mă înjure lumea pe mine? Să-i înjure pe ei.

Așa că îmi execut pedeapsa de trei zile blocat, și îmi țin gura. Chiar mi-o țin. Dar ura rămâne. Pentru că nu ai cum iubi ceea ce ni se, și mi se, întâmplă. Asta e, România, vai de capul ei!

luni, 31 mai 2021

Trăiască lupta pentru pace!

 



Din puțul prostiei mele: admit că odioasa Chină a construit, prin modificări genetice, o armă biologică. Armă cu care și-a atacat competitorii strategici, SUA și UE. De aici încep problemele.

Ca să nu bată la ochi, ”atacul” începe în China. Vectorii de ducere la țintă erau cetățeni chinezi, fie turiști, fie membri ai diaspora, care călătoreau în China, la rude. Asta presupune două lucruri: fie că aceia care au construit arma știau în cât timp se stinge ”pandemia”, și au riscat să folosească arma, fie, odată cu arma, au construit un vaccin, cu care au ”imunizat” în prealabil populația locală.

Dacă au construit un vaccin, și l-au folosit preventiv, înainte de a folosi virusul construit, și dacă luăm de bună afirmația că ai nevoie de 70% din populație vaccinată, raportând asta la populația de de 1,4 miliarde a Chinei, trebuie să fi vaccinat vreo 980 de milioane de oameni înainte de 1 ianuarie 2020. Nu credeți că s-ar fi aflat despre o asemenea campanie de vaccinare? Și cât timp le-ar fi luat să vaccineze nu un miliard, ci ”doar” 500 de milioane de oameni?

Altă întrebare: dacă e așa, și chinezii aveau un vaccin, secret, de ce le-a luat atâta timp până să pună pe piață un vaccin? Sigur, și vaccinul putea să bată la ochi, de asta au întârziat cu anunțul existenței lui. Sau poate Pfizer a folosit ceea ce știau chinezii, pentru a fi primii pe piață. E o cale care trebuie investigată, nu?

Să vedem și cealaltă variantă, cea a accidentului biologic. Plauzibil? Da! N-ar fi chinezii primii care pățesc astfel de lucruri. Au pățit-o și sovieticii, și americanii. Știind cu ce, și la ce, lucrează, probabil că au avut un plan de punere sub control a consecințelor accidentului. Plan pe care l-au executat la milimetru! Altminteri era deranj mare în China! Era perioada premergătoare sărbătoririi Anului Nou chinezesc. Nimeni nu vrea să se confrunte cu un astfel de coșmar. De ce a reușit Beijingul să nu se confrunte cu o criză generalizată? A căuta răspuns doar în natura sistemului politic local e dovadă de prostie cu clopoței!

Acum, să vedem ce ar fi vrut China, în cazul unui atac cu armă biologică. Când pornești un război, definești obiectivele, pierderile acceptabile pentru atingerea lor, și criteriile după care declari ”victoria”, și ieși din conflict. Ce ar fi vrut China? Să-și îngenuncheze competitorii strategici, SUA și UE? De ce? Sunt piețele principale ale țării, și și-ar fi tras un glonț în picior, distrugându-le! Inteligent, ce să spun!

Poate că a vrut doar să le ”facă de râs”, scoțând în evidență slăbiciunile sistemului lor politic și social, ceva de genul ”Ia să vedem noi ce e în spatele gardului vopsit! O pisică moartă? Vai, dar nu se poate! Așa ceva?!” Asta se putea realiza-de fapt, s-a realizat!-și în cazul accidentului biologic. Și s-a realizat cu brio!

SUA cer capul chinezilor. Pudelii din UE dau veseli din coadă, și latră și ei la chinezi! Doar că principalii vinovați de ceea ce se întâmplă în Occident cu ”pandemia” sunt occidentalii. Care au generat o criză sanitară și mai mare din prostie și din ticăloșie, văzând în ”pandemie” o nouă oportunitate de a face profit! Uitați-vă la câștigurile demente ale Big Pharma, sumele uriașe cheltuite de state-din bani publici!-pentru un vaccin despre care toți spun că mai are ani buni de experimente, înainte de a fi omologat după toate regulile!

De fapt eșecul este eșecul ideologiei neo-liberale, care domină gândirea, și practica, decidenților politici și economici din Occident. Totul pleacă de la transformarea sănătății și educației în marfă. Totul e judecat după regulile piețelor, după capacitatea sistemelor amintite de a produce profit! Cum este posibil ca, în plin pandemie, statele occidentale să desființeze în continuare locuri în sistemele publice de sănătate? Peste tot în Occident campaniile de vaccinare sunt ieșite parcă din imaginația unor scenariști ai filmelor mute cu hoți și vardiști! Ridicolul e la ordinea zilei! Ca în fosta URSS, toată energia statelor este legată la claxon! În afară de campanii inepte de comunicare nu primim nimic! Mai grav, încrederea cetățenilor în stat se apropie de zero!

Să nu o lungim: ceva a fost, mă refer la ”pandemie”. Sigur nu a fost un atac cu o armă biologică. Criza putea fi pusă sub control rapid, dacă se acționa ferm. Doar că în Occident niște unii au văzut în boala asta o imensă oportunitate pentru a continua ce au început odată cu crizele din anii 1990: un proces de redistribuire a bogăției națiunilor în interiorul lor, dar și între ele. Folosind frica de un pericol nedefinit, cetățenii au convinși să renunțe la drepturile și libertățile lor, la viața lor socială, la agoniseala lor, în favoarea celor care ne ”apără” de pericolul ”virusului”.

Acuzarea Chinei se poate dovedi o armă cu două tăișuri. China nu e Belarus, să o poți călca în picioare după cum li se scoală unor idioți, care au eșuat în responsabilitățile lor de lideri ai țărilor afectate de ”pandemie”. Repet ce am tot spus în ultima vreme: creșterea neîncrederii, la nivel global, este cea mai proastă metodă de gestionare a raporturilor între națiuni, într-o lume dominată de globalizare, și unde abordările conflictuale au devenit regula.

Trăiască, deci, lupta pentru pace și ciorba de potroace




vineri, 16 aprilie 2021

Declarație de principii.



Susțin actuala putere și mă căiesc pentru tot ce am scris rău despre Iubiții Conducători! Am greșit, și din necunoaștere, și din rea credință. Voi avea grijă să nu se mai repete! Mi-am însușit standardele comunității, și le voi respecta la virgulă!
Țara trece prin clipe grele, și are nevoie de toții fiii ei! Uniți în cuget și în simțiri, să ne punem bâta, ranga și lopata în slujba actualei puteri, și să facem tot ce ține de noi pentru a depăși criza.
Să facem un legământ: totul pentru Guvern, pentru bunăstarea membrilor lui! Niciun sacrificiu nu este prea mare, când este vorba despre servirea interesului privat! Țara nu mai are de unde plăti salarii și pensii. Nu mai are bani pentru a susține educația și sănătatea. Din puținul nostru, să contribuim la întărirea sistemelor private de educație, sănătate, de pensii. Nimic pentru stat, totul pentru privat! Să muncim nu opt ore, ci zece, douăsprezece, patrusprezece ore pe zi, fără pauze, fără zile libere de sărbători.
Critica face rău guvernării. Orice manifestație anti-guvernamentală este o mână de ajutor dată Rusiei agresoare, care abia așteaptă să ocupe minunata noastră țară! Este momentul în care fiecare cetățean să depună public, cu mâna pe Biblie sau, după caz, cu ea pe Capitalul lui Marx, un jurământ de credință față de țară, de Președintele ei și față de puterea de dreapta! ”Jos comunismul!” să fie crezul nostru! MuiePSD, ordinul nostru de luptă! Niciun sacrificiu nu e prea mare, când este vorba de prăbușirea țării!
Uniți, vom învinge! Trăiască România! Trăiască tricolorul! Trăiască Cîțu și poporul! Victoria va fi a noastră!

joi, 15 aprilie 2021

În vremuri de dileală planetară.



România este un delir continuu. O țară care nu doar că și-a pierdut busola, ci și rațiunea de a fi. Nu produce decât conflicte și comedie de prost gust, obscenități și ucide speranța. De asta episodul Vlad Voiculescu nu are nicio semnificație, practic. Este cel mult un accident de parcurs. Cei care l-au înșurubat pe el la Ministerul Sănătății vor avea grijă să-i urmeze tot un om al loc, care le asigure accesul deplin la banii sistemului public de sănătate. 

Cîțu n-a câștigat nimic, USR n-a pierdut nimic. România n-a câștigat nimic, dar poate pierde totul. De fapt, aproape că a pierdut totul. În lipsa de reacție a cetățenilor ei. Care, în euforia produsă de ”moartea” PSD, nu realizează nici acum că, de fapt, prima a murit capra lor. Se spune că nu e bine să te bucuri de răul altora. Dumnezeu mă va ierta, probabil, pentru bucuria cu care îi văd tăvălindu-se în chinuri pe toți cretinii care tremurau de nerăbdare să voteze dreapta, care să le tundă veniturile. Și nu doar pe acelea ale ”bugetarilor”. Scăderile de venituri vor fi peste tot. Inclusiv, și mai ales, în sectorul privat. Cu tot ce înseamnă asta pentru economie, pentru bugetele de la sănătate și pensii. Inclusiv pentru javrele alea care administrează Pilonul II de pensii. Dacă își închipuie cineva că este la adăpost, că pe el nu-l interesează lucrurile astea vulgare, că el e bazat, se descurcă, tocmai ce se îndreaptă un bocanc spre dantura lui!  


Suntem toți în aceeași barcă. Ar trebui să facem un minim efort comun să o ținem dracului pe linia de putere. Nu facem așa, pentru că nu știm s-o facem. Pentru că nimeni nu știe cum să organizeze solidaritatea națională. Toți ne pricepem la generarea de conflicte, și avem  în mână ”burghiul” cu care dăm găuri în carena ”navei”. 

Cât privește pandemia”, abia acum mi se face frică. Într-un an de zile, dreapta neo-fascistă a reușit să pună la pământ sistemul public de sănătate. Problema este că NU avem un sistem privat, care să suplinească în parte pierderile din sistemul public. Și ăia cu bani sunt morți, chiar dacă au bani de tratamente la Viena! Niciun spital privat din România nu poate face tot ce face un spital public. De obicei un spital privat este construit în logica maximizării profitului, deci specialități care nu implică proceduri complicate, spitalizări de lungă durată, aparatură scumpă. Înjurăm camioanele ATI ale lui Arafat. Dar măcar există. În privat NU există nici măcar unul! 


O țară făcută bucăți, o societate dezarticulată, fragmentată, o guvernare impotentă, lipsită de proiect, de coerență. Un conflict care se naște la granițele noastre. Și o uriaș nepăsare față de viața noastră, față de viitor. România în vremuri de dileală planetară.

marți, 6 aprilie 2021

Istoria, între tragedie și farsă.


 

Situația de acum, în ceea ce privește guvernarea, este similară celei de după 1947, când România era ocupată de trupele sovietice, puterea era deținută de PMR, fără asociați la guvernare.

Să ne uităm în primul rând la selecția cadrelor. Cele mai multe funcții înalte în administrație, în economia proaspăt naționalizată, în Armată și în servicii, erau ocupate de neica-nimeni, fără studii, fără experiență, dar cu o uriașă ură de clasă, gata să distrugă ”dușmanii poporului”, fără comentarii și fără regrete.
Evident, acești noi stăpâni au purces la ”epurare politică” în instituțiile și domeniile economice și sociale pe care le păstoreau. Opera lor scelerată a produs aproape instantaneu o criză economică și socială, care se putea termina foarte rău pentru noul regim. Și atunci, fără prea multă zarvă-deși vreo câțiva dintre zeloșii noului regim și-au luat porția de șuturi, iar vreo câțiva din torționarii regimului, și glonțul bine meritat!- mulți din gestionarii economici din vechiul regim au fost recuperați, apoi puși să repare ce au stricat fanaticii culeși de prin cine știe ce batalioane ale luptei de clasă. După o selecție la sânge a gestionarilor de la stat din vechiul regim, ei au luat locul fanaticilor, concomitent cu formarea-pe bune, nu pe puncte!-de tehnocrați crescuți în valorile noului regim.
Dar nu era vorba atât de ideologie, cât de un proiect de societate, servită de o economie predominant publică, de stat, spuneți-i cum vreți. Ideologia, fără să fie nici măcar pomenită direct, era servirea binelui public. Un etatism dur, dacă vreți, dar care se construia pe meritocrația ”comunistă”. În fond, de Gaulle exista și ca sursă de inspirație pentru comuniștii de la București, care aveau ceva idei despre esența unui regim fără ruși în țară, dar pe orbita Moscovei.
Uitați-vă acum la CV urile noilor stăpâni ai statului, pline de nimicul nimicului. Selecția lor a fost făcută după principiul ”maximizării pagubelor”. Nicio experiență în administrarea statului, fanatici, intoleranți, ei sunt talibanii care vor epura statul de oamenii vechiului regim, cel relativ democratic, și meritocratic, construit după 1989.
Întrebarea este dacă îi va mai putea scoate cineva de la butoane, și mai ales dacă există voința pentru așa ceva. Pentru că e cazul să fim onești cu istoria noastră: nu ne putem baza pe ”popor” în treaba asta, ca și în multe alte momente în care interesul național a fost în cumpănă.
Un ultim moment din istoria acelor ani, parte trăit, parte cunoscut indirect: eșecul pomeniților talibani aduși la putere și cu largul concurs al ocupantului sovietic, a fost crearea unei altminteri improbabile alianțe între oameni ai regimului comunist și oameni ai vechiului regim, care, poate, nu s-au iubit, dar s-au respectat, alianță care a facilitat curățarea statului de talibanii care-l parazitau, și a permis enunțarea, și conlucrarea pentru implementarea lui, noului interes național. Care, iarăși dacă suntem onești, cuprindea valori și obiective din vechiul proiect național, cel din interbelic.
Mă tem că acea experiență va fi irepetabilă. Pentru că nu mai ai cu cine, în lumea cretinizării digitale în masă...

vineri, 2 aprilie 2021

Războiul Rece se întoarce.

 



Se pare că SUA au ales: Război Rece, cu mici episoade de război cald, gen Ucraina, împotriva Rusiei și Chinei. De ce acum, de ce e o nevoie atât de presantă? Nimeni nu înțelege mare lucru, dar ăia din UE și din NATO(minus, poate, Turcia) urmează orbește Washingtonul.

O situație de ”urgență sanitară”, cu onor cetățenii trimiși în arest la domiciliu, poate fi un factor favorizant pentru declanșarea conflictului. Nu ies tăntălăii să protesteze, dacă iese nașpa! Americanii au ales să-și liniștească ciolovecii din dotare cu cecuri și cu programe fantasmagorice de investiții, de mii de miliarde de dolari, care nu au cum avea rezultate pozitive mai devreme de un deceniu. Dacă chiar se apucă e lucru. Pentru că atât republicanii, cât și democrații, au serioase îndoieli în legătură cu efectele unui astfel de plan. Trecem peste obișnuita teamă de ”inflație”, posibilă, dar pe care nimic n-o confirmă după mai bine de un deceniu de elicopter cu bani.
Probabil principala temere este legată de capacitatea limitată a economiei americane de a absorbi acești bani, de a-i transforma în bunuri și servicii, nu în speculații financiare. Probleme cu capacitățile de producție, care trebuie să suplinească renunțarea la importurile din China, cu mâna de lucru pregătită, cu libera ei circulație, etc. Structura forței de muncă s-a schimbat dramatic de la New Deal ul lui Roosevelt!
SUA și UE sunt două puteri în grav declin. Rusia și China sunt două puteri în ascensiune. Invers decât în timpul primului Război Rece. Cei aflați în creștere sunt avantajați în tipul ăsta de conflict. Motorul încrederii? Naționalismul, mândria națională, dorința de a demonstra ce pot. URSS și China au fost în defensivă, în timpul primului Război Rece. Acum adversarii lor sunt în defensivă. Modelul lor de dezvoltare are tot mai mulți adepți. Acuza că Sputnik V este un instrument al ”puterii moi” a Rusiei este cât se poate de reală. Și plină de conținut. Dar cu așa ceva, cu acuze până la urmă tembele, nu convingi pe nimeni de tăria ta. Dimpotrivă, arăți că te simți slab, și temător.
Ce încearcă Biden este o copie a New Deal, care s-a desfășurat pe fondul luptei ideologice a SUA cu nazismul și cu bolșevismul. Acum Putin e Hitler și Xi, Stalin. Sau invers. Nu contează, este lupta progresismului cu iliberalismul. O luptă care acum nu interesează pe nimeni, în plină criză economică și socială, generată de un Occident bicisnic, condus de niște lideri de toată jena, incapabili să ofere un proiect de viitor cetățenilor națiunilor occidentale.
Trec peste faptul că nimeni din Occident nu știe care ar putea fi criteriul de ”victorie” în noul război rece, care sunt obiectivele, care mijloacele. Să nu uităm că Războiul Rece nu s-a terminat printr-un măcel generalizat, într-un Holocaust nuclear, pentru că niște unii, cu mintea la ei, de ambele părți ale frontului, au ales dezescaladarea, creșterea încrederii, deschiderea. Aparent partea URSS a avut de pierdut, prin acele cedări. Dar chiar a pierdut?
Imperiile au fluxuri și refluxuri, retrageri și expansiuni. Nimic nu e ce pare a fi. Mai are Occidentul ideologi, politologi, diplomați, capabili să gestioneze noua confruntare, să nu o scape de sub control, sau se alege praful de toți și de toate? Întreb și eu, ca iepurașul...

luni, 15 martie 2021

Apusul intelectualilor publici.

 ”Polemica” Dinescu-Liiceanu este epitaful perfect pentru o epocă urâtă, a elitismul de clasă, a directorilor de conștiință de tinichea, a conștiințelor cumpărate pe doi lei. Trei decenii de fățărnicie, sterile ideatic, neo-fasciste, ca ideologie, care au pus capăt oricărei încercări de a structura un model de societate, în care să existe un loc pentru toți, la stânga și la dreapta. Este o întoarcere la atmosfera, și conflictele, anilor 1930. Care s-au terminat cu dictatura regală, urmată de regimul legionar și dictatura antonesciană. Trei evenimente violente, care au distrus tot ce putuseră construi, în plan intelectual, oameni care aveau o viziune decentă despre un model inclusiv de societate.

Nici anii ăștia, ai post-comunismului dizolvant de conștiințe, nu se pot termina altcumva. Goana după bani și după puterea oferită de ei este o explicație, dar una superficială. Liiceanu e așa cum este nu pentru că a fost ”mutilat” de capitalismul sălbatic, ci pentru că este steril, intelectual vorbind! Este opinia mea, puteți spune orice despre ea!
Nici Dinescu nu e mai breaz, dar măcar nu și-a uitat, și negat, rădăcinile. Astea îl mai salvează, dar nu-i folosesc prea mult pentru a construi ceva cu adevărat. Veșnica lui problemă a fost aceea a acceptării lui de ”elitele transcendente prin epoci”, cele care împart lumea în buni și răi, în utili ”cauzei” și nefrecventabili.
Problema României, de data asta, este că nu mai are elite intelectuale, iar noii directori de conștiințe sunt niște pușlamale histrionice, care știu doar să mimeze occidentalizarea, globalismul și să lipească harnic etichete. Elitele tinere sunt în spațiul public doar pentru ele. Într-un fel au soarta disidenților sovietici, care erau motivați de ”datoria față de conștiința lor”, dar care nu au avut niciun impact asupra societății sovietice, și, prin extensie, asupra Estului fost socialist. De ce? Simplu! Între ei și omul de pe stradă nu era nicio legătură. Nici acum nu este vreo legătură între noile elite, și români.
Asta nu înseamnă că nu avem, pe persoană fizică, intelectuali de calitate. Avem! Doar că nu are nimeni nevoie de ei! Și nici ei nu știu să propună ceva societății. Fiecare cu domeniul său de competență, și în rest, neantul. Niciun efort de solidarizare, de conceptualizare a unui model de dezvoltare a societății. Toți au lipsit de la lecția construcției. Lecție care, să fim drepți, le-a fost oferită, când le-a fost oferită, de aprigi dărâmători de statui.
Ieșirea din scenă, cu hăulituri, a pomeniților Liiceanu, Patapievici, Dinescu, Blandiana, Pleșu și compania lasă un loc gol, care nu va fi umplut de nimeni. Pentru că nu mai e cerere pe piață pentru așa ceva, și nici nu rentează. Pupincurismul, da! Și e și mai rentabil. Vom avea batalioane de propagandiști, și niciun intelectual demn de acest nume. O fi bine, o fi rău? Dracu știe...

Lumina nu mai vine de la Vest: eșecul Americii.

  Întâlnirea de ieri, de la Geneva, a lui Joe Biden cu Vladimir Putin oficializează eșecul politicii externe post-belice a Washingtonului, d...