Dogme și economiști cu ifose

 

 

 

Nici nu mă simt bine, nici n-am chef să scriu, și mi-e o imensă scârbă de tot ce se întâmplă în țara asta. Așa că îi reamintesc unui economist(Doamne, cât pot să urăsc specia asta!), care se miră că exportăm bușteni și importăm hârtie igenică, că tagma lui este vinovată că după 1989 a impus o nouă paradigmă dezvoltării economiei românești: înlocuirea producției interne cu importul. Ei nu făceau altceva decât să vândă unor năuci neo-imperialismul post-comunist, care cerea imperios deschiderea de noi piețe de desfacere, necesare sistemului capitalist pentru a evita o criză generalizată. Din păcate pentru toată lumea a fost o falsă soluție.

 

Criza s-a declanșat mai rapid decât își închipuiau autorii ”căderii comunismului” și ”revoluției în direct”(la dracu, măcar avem și noi întâietate la ceva!), prin 1997, a fost ascunsă sub preș de bula Dot.Com urilor, apoi a imobiliarelor, ca să ne explodeze în față în 2007, sub forma crizei subprime. Și de atunci o ducem tot într-o criză, pentru că și alți tâmpiți au apelat la paradigma cu pricina, și nu economii bășinoase, ca a noastră. Presupunerile lor, că vor domina economia globală prin monedă și prin cercetare-dezvoltare se dovedesc false. Oamenii nu mănâncă bani, și nu se îmbracă în programe de calculator. Iar țările din zona Asiei, singurele care au înțeles despre ce este vorba în criză, și produc bunuri și servicii, dar și investesc masiv în cercetare dezvoltare, iar, ca în cazul Chinei, monedele lor naționale nu se mai tem de dolar.

 

Criza capitalismului de tip anglo-saxon se adâncește. Celelate genuri de capitalism, mai ales variantele sale asiatice, dacă nu prosperă, măcar sunt pe linia de plutire. Pentru că merg pe linia Bandungului: înlocuiesc importurile cu producția internă. Iar noi nu avem nici gândire prospectivă, nici viziune, nici plan. Noi avem dogme și economiști cu ifose, gata să explice orice bășină trasă de hoitul capitalismului anglo-saxon. Foarte bine! Dar măcar să ne scutească de ipocrizia lor, și de încercarea de a arunca vina în spatele cetățeanului român, care, cunoașteți clișeul, e cretin, leneș, și fură...  

După ce trece canicula

Prieteni, nu am chef de nimic. Oraşul ăsta este o uriaşă plită încinsă. Nu mai ai un copac, un spaţiu verde, ceva, să te pună la adăpost de căldura nemiloasă. Un deşert de beton, asfalt, oţel şi sticlă. Plus gunoaiele, care răsar peste tot, deşi primăriile se mişcă mai bine la acest capitol. Un oraş părăsit, la sfârşit de săptămână, de toţi cei care au posibilitatea s-o facă. Un oraş în care există, practic, o singură distracţie: pileala, mai ales la terasele răsărite ca ciupercile în Centrul vechi. Şi cu berea la PET până şi boschetarii îşi permit acest lux. 

Sincer, am suportat foarte greu canicula. Nu atât căldura, cât schimbările pe care le induce în comportamentul oamenilor. Aş spune chiar că am traversat o perioadă depresivă, în care nu am avut chef de nimeni şi de nimic. Unii dintre prietenii vor fi zis că sunt dus cu pluta. Recunosc, nu am avut chef nici de blogul ăsta, iar celălalt blog l-am părăsit fără prea mari remuşcări. 

E drept că la depresie a contribuit şi povestea Referendumului, şi ceea ce a urmat după. E greu să accepţi o nedreptate, e greu să vezi cum nişte personaje profund corupte au anulat, prin decizia lor, votul celor care i-au cerut lui băsescu să plece. E greu să accepţi că ai scăpat de Moscova şi de dictatul ei, pentru a intra slugă nu la unul, ci la doi stăpâni: UE şi SUA. Care nici măcar grija  respectării aparenţelor nu o mai au.

Dacă din orbita Moscovei am reuşit să mai ieşim, din orbita ăstora două nu mai avem scăpare. Sigur, se va dezvolta un curent anti-european şi anti-american din ce în ce mai puternic. Nu ne va folosi la nimic, pentru că nu mai suntem în perioada Războiului Rece. 

Un singur lucru ar trebui să ne dea serios de gândit: ce vom face, dacă UE nu va putea rezista fenomenelor centrifuge şi crizei euro? Dacă germania va vrea o nouă arhitectură a sistemului, cu un nucleu condus de ea, cu un număr de ţări nordice şi central europene, şi cu tări precum România formând un soi de colonie periferică, o piaţă de desfacere şi un rezervor de forţă de muncă ieftină. Cât or mai fi aşa ceva...

Cel mai grav a fost lovit în aceste două luni mitul care spune că UE şi SUA sunt sursă de democraţie pentru amărâţi ca noi. Şi ce am văzut? Că nu există principii şi valori, ci numai interese, iar pentru a-şi apăra interesele, nici UE, nici SUA nu se jenează să treacă peste valori şi principii. Sigur, ştiam asta, dar nu ne-a căzut bine o astfel de demonstraţie de cinism. 

Ne aşteaptă vremuri şi mai zbuciumate, după întoarcerea lui băsescu la Cotroceni. Într-un fel, mental, cel puţin, sunt deja pregătit pentru asta. Deşi nu-mi cade bine deloc, dar deloc! Nu e vorba despre resemnare. Cred în continuare că se impune o presiune populară, şi politică, pentru a-l obliga să demisioneze. Dar trebuie să fim realişti: cât îi are în spate pe americani, şi o parte din europeni, băsescu va face fix ce doreşte, cum doreşte, în România. Există o singură scăpare: preţul plătit de americani şi de europeni pentru sprijinul acordat lui băsescu să devină mult prea mare. Mai pe româneşte, abuzurile lui să ducă la grave violenţe sociale. Nu suntem încă acolo. 

Dar toate astea, după ce trece canicula!

Lecţiile referendumului

Prima lecţie a referendumului: nu lăsa decizia la mâna altora. Cine este atât de tâmpit să creadă cu judecătorii Curţii vor face ceea ce n-am făcut noi? Am avut oportunitatea să-l demitem. Depindea de noi. În loc de asta am lăsat pe mâna a nouă băşinoşi o decizie care ne va influenţa viitorul la modul cel mai dramatic şi mai concret. 

Şedinţa CCR începe la ora 14. Cu şantajul serviciilor în spate, băieţii vor lua scurt o decizie: băsescu se întoarce la Cotroceni. Cu o imensă dorinţă de răzbunare. Văd tot felul de idioţi care cred că, în intervenţia sa de ieri, băsescu a lăsat-o mai moale. Eu cred că sunt analfabeţi funcţionali: nu înţeleg ce citesc! Aia este o declaraţie de război, într-o altă formă!  Personajul nu se va da în lături de la nimic. Ne aşteaptă vremuri mizerabile. 

A doua lecţie a referendumului, şi mai dură decât prima: nu poţi schimba când vrei tu, pulime, crezând în democraţie, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, sluga marilor puteri, chiar dacă sluga îşi bate joc de propriii cetăţeni. Aşa cum CAER şi-a avut momentul "primăverii de la Praga", care asta a însemnat, schimbarea slugilor Moscovei, a venit vremea ca şi UE să-şi aibă un astfel de moment. Intervenţia brutală-cu alte instrumente-a Bruxellesului, dar mai ales a Berlinului, noua Moscovă, i-a salvat pielea lui băsescu.  Am scăpat de dracu, şi am dat de tătâne-su! 

Eu, unul, deşi nu mă voi împăca niciodată cu rezultatul acestui referendum, am sentimentul că mi-am făcut datoria. Cred că s-au născut forme noi de solidaritate. Am văzut în acest efort oameni de formaţii diferite, de credinţe diferite, republicani şi monarhişti, de generaţii diferite, care au înţeles că fără spirit civic, fără asumarea de răspunderi în spaţiul public, nimic nu se poate schimba. Ceea ce ne-a unit n-a fost ura faţă de băsescu, ci preocuparea pentru viitorul nostru. Sper să rămânem la fel de uniţi şi de angajaţi şi în continuare. Mai avem de dat bătălii. Războiul cu răul din politică nu s-a terminat. Capul sus!  

De ce e Coreea de Nord exemplu negativ?

"Vârsta de pesionare ar trebui să crească până la 70-80 de ani, chiar dacă acest lucru poate deveni o povară pentru tineri!" spune un nene, şef la AIG, care, surpriză! se ocupă cu asigurările de viaţă şi cu acelea medicale. Sigur că da! Dacă munceşti ca boul, până crăpi, dugheana lui face mai mult profit: contribui mai mult, şi apoi, chiar dacă nu dai colţul, cât poţi să mai mănânci din pensia aia? Ca să nu spun că de bucurat de banii ăia se vor bucura spitalele şi farmaciile!

Problema este: unde dracu pot munci oamenii până la 70-80 de ani, când sunt azvârliţi de pe piaţa muncii pe la 45-50 de ani, când şomajul real atinge, peste tot în lume, cel puţin 15% din populaţia activă? Sigur, te duci la dracu' în praznic, îţi iei o capră, trei-patru găini, mai furi un lemn din pădure, şi aştepţi vârsta de pensionare. Dacă eşti aproape de un oraş mai scormoneşti prin gunoaie, una, alta, şi te mai scoţi. Şi uite aşa scade speranţa de viaţă. Se rezolvă, nu mai au nici statele probleme cu datoriile publice, nu? 

Păi, prieteni! Kim Ir Sen şi dinastia sunt precursori, sunt deschizători de drumuri! Văd că învăţătura Ciu-ce e de bază la capitaliştii puri şi duri, precum nenea ăsta. Şi atunci, de ce e Coreea de Nord exemplu negativ?

Sindromul "scroafa în copac"...

sau cum a ajuns Mişu Negriţoiu un ciocoi neo-liberal. Este povestea clasică la români. Mişu Negriţoiu e fiu de ţărani, s-a născut la Dăbuleni. E drept, a avut noroc: era la putere comunismul, şi, fiu de ţăran fiind, a putut să meargă mai departe a şcoală după tradiţionalele patru până la opt clase(dacă, şi alea) pe care le mai urmează azi majoritatea copiilor de la ţară ce nu şi-au urmat părinţii în străinătate. A lucrat pe la diverse firme de comerţ exterior, înainte de 1989, adică a avut steluţe pe umeri, şi a văzut occidentul. I-a plăcut, se vede treaba. După 1989 a devenit, în câţiva ani, un capitalist pur şi dur, mai catolic decât părinţii neo-liberalismului. A fost ministru al "reformei", consilier prezidenţial, după care a plecat la ING Bank, luând cu el, drept clienţi, câteva mari regii şi întreprinderi ale statului. 

A prins şi gustul luxului, prietenii ştiu ce şi cum. A trecut de la ţurcă la golf. Să fie sănătos. Acum dă lecţii. Era inevitabil, vezi alt cacapitalist român care dă lecţii: Dinu Păturiciu. Numai că au ajuns să mă calce pe nervi toţi întorşii ăştia, care uită de unde au plecat, care ar da afară sute de mii de oameni, ar tăia în carne vie, care îi înjură pe români că nu sunt "productivi". Când a mai fost marţafoiul ăsta într-un sat, să vadă ce au la îndemână ţăranii pentru a fi "competitivi"? Banca aia a lui ce afaceri creditează, în afară de deficitul bugetar al statului, pe care îl înjură, altminteri? Participă la co-finanţarea proiectelor cu bani europeni? Se lipesc ţăranii de ceva credite de la el?

" Din ce văd campania care se derulează şi mă aştept şi la campania care va veni este un soi de campanie pentru defavorizaţi. Discutăm în termeni de avem cele mai mici salarii şi că trebuie să le mărim. Nu asta e problema. Avem cele mai mici salarii pentru că avem salarii pe productivitate. Pentru că suntem pe locul 51 la competitivitate. Problema noastră e cum creăm valoare nu cum să distribuim, pentru că nici nu prea avem ce distribui. Actul politic, din ce văd eu, este de distribuit". Păi, a cui e treaba cu crearea de valoare, Mişule? A statului, sau a capitalistului, care eşti tu? Şi văd că capitaliştii ca tine trăiesc din golirea de substanţă economică a statului şi a cetăţenilor români. Voi trebuie să creaţi substanţă economică! Dar vă doare fix în pulă de asta! Voi daţi din gură!

Problema productivităţii nu e problema angajatului, ci a angajatorului. Dacă angajatorul român nu ştie decât să dea cu biciul în muncitori, nu investeşte în tehnologii, în formarea profesională a angajaţilor, nu plăteşte taxe şi impozite, din care să fie finanţate sisteme publice de educaţie şi sănătate, de unde productivitate? Nu spuneţi voi că d'asta îl recompensează piaţa pe antreprenor, că îşi asumă riscuri. La noi, cel mai mare risc este să dea şpagă la ANAF, când e prins cu evaziunea mică. Sau mai mare... 

" Mi se pare extrem de contraproductivă impozitarea salariilor mari în România pentru că impozitezi exact pe cei care sunt competitivi. Nu este decât un pas de la salariile bugetarilor la salariile privaţilor şi nu este decât un pas în a dezavantaja pe români în competiţia lor cu alte naţii şi cu alţi specialişti, în România şi în lume, prin impozitarea salriilor sau descurajarea lor." Ce valoare adaugă de 10.000 de dolari pe lună trântorul de la Conpet, firmă care deţine monopol pe piaţă? Dar şi trântorii din banca ta, că sunt destui, şi nu se prea vede ce face banca pentru economia românească, în afară de a credita statul, cum spuneam? Cât de competitivi sunt toţi cei numiţi de stat în diverse consilii de administraţie, care saltă sute de mii de euro pe an? E Bogdan Drăgoi un geniu al finanţelor, şi n-am aflat noi?

Şi ăsta are o obsesie, ca şi Păturiciu, cu licenţierea a juma de milion de bugetari, că în administraţie lucrează doar vreo 240 de mii de oameni. Cine creează încă 500.000 de locuri de muncă, dacă îi dai afară? Anul trecut capitalul străin a creat vreo 4500 locuri de muncă, capitalul românesc ceva mai puţin. Avem circa trei milioane de oameni care lucrează afară. Mai avem, pe bune, circa un milion şi ceva de şomeri. Ce dracu facem cu ăştia toţi? Cine creează  locuri de muncă pentru ei, Mişule? Cine? Că văd că la tine în bancă oamenii sunt înlocuiţi cu automate!

Aşa e când se suie scroafa în copac, în cazul de faţă scroafa fiind un ciocoi neo-liberal, care se potriveşte ca nuca în perete cu realitatea românească.

De ce suntem în situaţia Greciei?

Atenţie! A nu se înţelege greşit: nu este vorba de situaţia economică, pentru că România nu este în rahatul în care se află acum Grecia. Dar există o serie de lucruri comune în istoria şi în actualitatea celor două ţări, care ar putea conduce la o criză de tip grecesc în România. Iată-le pe cele greceşti, descrise de Pavlos Eleftheriadis într-un articool publicat de FT. 

"How did we come to this? The reasons lie in three largely unnoticed facts about Greek political life.

The first is the cultivation of hatred. A legacy of the civil war of 1946 to 1949 was the persistent and humiliating persecution of the left. Greek society in the 1950s was deeply hierarchical along lines of family and class. During the cold war another hierarchy was put in place. Leftwingers and other nonconformists were considered dangerous and unpatriotic and were persecuted by an apparatus of oppression that was dismantled only with the fall of the military dictatorship in 1974.

When the Socialists won power in 1981 they created a new hierarchy. Left supporters were now given civil service jobs, promotions and government contracts. The right was branded dangerous and unpatriotic.

The rhetoric of hatred survives today. Greek public life is still theatrical and poisonous. The parties of the left speak of the EU bailout as a “barbaric act” and a “crime”. Parties of the extreme right call pro-EU leaders “traitors” and “collaborators”. Their rhetoric rarely pauses to ask what caused the debt crisis or how it can be resolved. Forming a coalition would question everyone’s official outrage.

Partisan rivalry has paved the way for the second relevant fact: the rise of majoritarianism. Greece has had a liberal constitution since 1864. The rivalries of left and right, however, have brought constitutional checks and balances to the brink of irrelevance. This makes coalition government extremely hard to set up. The civil service is radically politicised and subservient. The public procurement of services and goods is ultimately in the hands of government ministers. Governments appoint the heads of the judiciary on partisan grounds. The result is a dysfunctional administrative system that depends on politics for everything.

The third political event is the decline of the press. Until 1989 radio and television were a government monopoly. After a series of inconclusive court battles, some businessmen started broadcasting terrestrial TV programmes. They were effectively stealing the frequencies. The government of the day did not react. Eight stations were given “temporary licences” in 1993, which were renewed in 2007. The highest court ruled in 2010 that the temporary licenses are unconstitutional. The ruling brought no change. Politicians have been afraid to rock the boat. How does this tawdry episode mark the demise of the press? The TV stations absorbed the print media. Most do not respect rules for objectivity or moderation. Owner interference is rampant and blatantly self-serving. The heated rhetoric of the politicians is reproduced and enhanced by TV journalists. There is little room for reflection or consensus.

The cultivation of hatred, the rise of majoritarianism and the demise of the press jointly explain the present paralysis in the face of the crisis. Greek politics has been privatised. Unscrupulous politicians, cynical trade unions and media oligarchs have hijacked our public life. They cared little about the debt and even less about reform. They see no urgency in preventing a catastrophic euro exit. Given their extravagant gains, the internal distribution of resources is far more important to them than the overall size of the pie."

Păi, la noi este altcumva? Ura împotriva stângii a fost cultivată cu metodă între cele două războaie. Ajunsă la putere, în 47, "stânga"(pentru că e greu de spus dacă PRM, apoi PCR, au fost cu adevărat partide de stânga, şi nu partide ale puterii, pentru care ideologia a fost doar un alibi, şi un impus al apartenenţei la "lagărul socialist". Probabil că am fi avut un partid dominant de "dreapta", dacă picam în celălalt "lagăr", precum grecii) i-a belit pe "istorici", care "istorici", liberalii, ţărăniştii, ceva social-democraţi debusolaţi şi ceva legionari, erau foarte ocupaţi să se belească singuri. 

După 1989 a fost timpul revanşei, şi brusc "stânga" a fost naşpa, şi "dreapta" gigea, în clasicul stil al oportunismului carpato-danubiano-pontic. Anti-comunismul a devenit ideologie de substituţie, iar liberalii, ţărăniştii, mai vechi şi mai noi, debusolaţii social-democraţi şi ceva legionari supravieţuitori au început, aţi ghicit! să facă ce ştiau ei mai bine: să se belească între ei, atunci când nu erau ocupaţi să hăulească pe Calea Victoriei "Jos Iliescu!" CDR a fost cântecul de lebădă al politicii ante-decembriste, şi punctul de pornire al unei forme de organizare a partidelor politice caracterizată prin lipsa ideologiei şi prin structurarea lor drept mecanisme pentru cucerirea şi exercitarea puterii. Lupta pentru controlul resurselor generează mai multă ură şi încrâncenare decât vechile lupte ideologice. Acum nu se mai iau prizonieri! 

Ei bine, ura generată de lupta pentru controlul resurselor publice este atât de crâncenă şi de temeinică, încât poate face neguvernabilă şi România. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: USL este o coaliţie foarte fragilă. Deocamdată ciolanul, foarte mic, a fost cât de cât echitabil împărţit. Dar după alegeri, când USL poate lua toată Puterea, ei bine, atunci să te ţii! Iar dacă scapă şi de băsescu, s-a terminat mişcarea USL. De fapt, dacă vrea să facă un serviciu PDL, băsescu demisionează, şi astfel poate deschide calea unei alianţe PNL-PDL-PC-UDMR. Care, culmea! îi poate da garanţii de imunitate şi impunitate. băsescu preşedinte este duşmanul comun care ţine USL laolaltă. 

Politizarea administraţiei? Avem şi noi! Accesul arbitrar la resurse, împărţirea lor discreţională? Avem!  Justiţie care ascultă de comanda politică? Avem! Slabă capacitate administrativă? Avem! Dispreţ faţă lege şi de instituţii? Avem! Presă aservită politicului, deprofesionalizată şi "militantă", care a abdicat de la obligaţiile sale de servire a interesului public? Avem! Lipsa contraputerilor, ca urmare a demisiei societăţii civile şi a slăbiciunii conştiinţei cetăţeneşti? Avem!

Practic avem toate condiţiile unui eşec de tip grecesc, care are cauze mai profunde decât simpla criză a datoriei publice. Criza economică este dublată de crize politice, morale, ale conştiinţei cetăţeneşti. Mediul de cultură pentru criza economică este criza democraţiei reprezentative. Această din urmă criză trebuie rezolvată cu prioritate. Acesta este sensul schimbării şi mai ales datoria noii guvernări, dacă nu este şi ea o aceeaşi Mărie cu altă pălărie.  

Moştenirea epocii băsescu-boc

O analiză extrem de realistă şi de precisă a ceea ce au însemnat anii guvernării băsescu-boc în economie face Aura Socol, pe "cursdeguvernare.ro". Este un tablou fidel al dezastrului lăsat în urmă de o "austeritate" tembelă, care nu şi-a atins niciunul dintre obiectivele declarate. Un singur lucru a făcut: a redistribuit undeva între opt şi douăsprezece miliarde de euro către clientele politico-economică a PDL şi UDMR.   

Citez ceva mai mult din articol, să se înţeleagă despre ce e vorba:

"Dincolo de intrebarea daca aveam sau nu alternativa, ceea ce cred ca ar trebui sa ne preocupe cu adevarat este legat de calitatea acestei ajustari. Romania trebuie sa evite o ajustare pur cantitativă, cu amanari de plati consistente in viitor (arierate, despagubiri pentru cei care au obtinut in instanta recuperarea veniturilor etc.). Si asta pentru ca in prezent calitatea ajustarii fiscale este una redusa. Iata mai jos cateva argumente:

1. Diminuarea puternica a potentialului economiei romanesti. Rata de crestere a PIB potential s-a redus la jumatate fata de perioada precriza. Dacă în perioada 2005-2008 Romania a avut un ritm de crestere al PIB potential de 5-6%, studiile arata ca pe termen mediu acesta se va reduce la 2,5-3%. De aici, necesitatea de a grabi reformele structurale – procrestere, stimularea investitiilor in tehnologie, capital uman, cercetare dezvoltare etc. In plus, analizand dinamica legata de contributia productivitatii totale a factorilor (PTF) la cresterea economica pentru economia romaneasca, se poate observa cu usurinta ca elementele intensive ale cresterii economice sunt deosebit de modeste comparativ cu elementele extensive. Ceea ce dovedeste clar ca Romania isi pastreaza acelasi motor de crestere economica. Or, in Romania problema de fond nu trebuie sa se reduca la ideea de a scadea un indicator sau altul. Ci de a schimba insusi modelul de crestere economica, viziunea privind constructia bugetara, cresterea economica, de a trece de la investitii publice ineficiente la stimularea celor private, etc.

2. Atat timp cat in Romania nu vor exista programe consistente de creare de locuri de muncă, nu putem vorbi de o ajustare fiscala calitativa in Romania. Criza economica a lovit puternic piata muncii din Romania, de unde presiuni mari pe bugetele de asigurari sociale, pensii, somaj, sanatate etc., unde se inregistreaza deficite din ce in ce mai puternice.

3. Analiza executiilor bugetare arata cateva aspecte ce ar trebui imbunatatite: mediul privat nu este stimulat sa faca investitii si sa creeze locuri de munca; nu s-a redus inca rigiditatea cheltuielilor bugetare; reducerea cheltuielilor de personal din 2010 și 2011 este un lucru bun insa nu reprezinta de fapt decat o amanare la plata a acestora (de exemplu, executia bugetara arata ca economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate taierile de venituri propuse în perioada iunie 2010 iunie 2011 sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde ron, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt de peste 8 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amânat pentru 2013-2014 când vor fi plătite aceste despăgubiri, indexate la inflaţie); creşterea puternică a cheltuielilor cu dobânzile este ingrijoratoare, demonstrând dificultăţi de finanţare şi creşterea poverii pe generaţiile viitoare."

Şi atunci să nu o bag eu undeva pe madam Lagarde, care dă lecţii grecilor, după trei sau patru ani de eşecuri ale programelor lor măreţe de ajustări structurale? Nu boul ei, Franks, se felicita pentru succesurile României? Să şi le bage în cur amândoi pe ele, pe succesuri! 

Prieteni! Apocalipsa economică vine în România în 2013 şi 2014, când trebuie să plătim miliardele alea jefuite de băsescu şi ai lui. Dacă nu ne facem un plan serios, am belit-o scurt! Nu mai e timp de discuţii sterile! Şi încă ceva: băsescu, boc, udrea, la puşcăriiiiiiiie! La puşcăriiiiiie! Acum!

UPDATE: jigodia de madam Lagarde, care le cerea grecilor să-şi plătească impozitele, este exonerată de plata impozitului pentru salariul de director general al FMI! Care e de vreo 380 de mii de euro anual. Sictir! 

Meşter cârmaciul FMI

Dani Rodrik este un cunoscut economist american, căruia îi admir onestitatea intelectuală şi obiectivitatea. De pe blogul lui vă recomand o postare, referitoare la "măestria" FMI în criza greacă. Omul nostru spune că or fi vinovaţi de rahatul în care este Grecia politicienii, dar nici tehnocraţii nu trebuie uitaţi, când e vorba de luat cu "Huooooooo! La oase!" Iar tehnocraţia ăia sunt ai FMI, care au ratat cu precizie elveţiană previziunile de "creştere", după ce Fondul a pus gheara pe conducerea economiei greceşti. 

Îmi place la nebunie partea asta: "Now some of this can be chalked up to the fact that the Greeks did not deliver as much “structural reform” as they promised. But this is at best part of it. In fact, the programs were built on the assumption that there would be magical and large productivity gains from reforms such as liberalizing the professions and labor markets, which were never realized.

The fact is that technocrats at the IMF and elsewhere made it easier for politicians to delay the reckoning by putting together economic programs that didn’t hang together from day one. With optimistic growth projections, debt dynamics looked a lot better, which in turn made it look like sustainability was around the corner.

There is an important lesson here for the next round in Spain. Economists have to do a better and more honest job. When programs don’t add up, they have to say it loud and clear."

Bine că idiotul de Tapalabă nu-l citeşte, pentru că l-ar declara pe loc duşman al poporului, pentru că, nu-i aşa, critică FMI. Aşa cum face oficina de net, HotNews, cu un secretar de stat de la Economie, care a criticat FMI pentru politica de privatizări impusă în sectorul energetic.  Secţia de cadre a CC al PCR n-a fost mai eficientă în demascarea "duşmanilor de clasă" în anii negri ai stalinismului decât este HotNews în anii capitalismului victorios!

De asta suntem în căcatul în care suntem!  

Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Insectarul cu jeguri morale

Am o mică nelămurire: parcă Funebriu ni se vânduse drept un geniu al cercetării în materie de codoi, chimie, bre! Că a lucrat cu un nobelizat, că a luat un grant dodoloţ, de vreo două milioane de euro, sau aşa ceva, că ca el mai rar la Românika. Dacă e aşa un geniu, de ce nu se duce la ale lui, frate, şi stă pe câţiva firfirici la Trei Coceni? Nu, pe bune: ce dracu caută în politică? Cu atât mai mult cu cât, să mă ierte doamnele, dar e muci în materie! În afara unui pupincurism jegos, vezi intervenţie de OTV, când demonstra el, cu calcule savante, că e imposibil ca ăla micu' să-şi fi luat o labă peste bot de la Pulimea Sa, preţioasa sa contribuţie la doctrina pedelistă se reduce la un incomensurabil tupeu, dublat de o nesimţire pe măsură, şi cam atât. 

Acum îşi ocupă timpul muşcându-i de cur pe aceia care-i contestă "genialitatea" reformatoare în educaţie(individul n-a predat o secundă în sistemul pe care cică l-a reformat!), dar care îi arată calităţile manageriale. Sigur, e mai greu când iei şuturi în cur, şi minunat când dai. Dar luatul şuturilor în cur face parte din distracţie, dacă vrei să fii "politician".

Dacă vrea să facă ceva pentru învăţământul românesc, s-o dovedească înfiinţând un centru de cercetări în ce ştie el mai bine din chimie, să aducă acolo tineri care dovedesc talent pentru asta, să invite personalităţi din străinătate, care să le ţină lecţii, mă rog, să lucreze şi cu altceva decât cu gura.

Şi dacă tot umblu la insectarul cu jeguri morale, ia să le mai facem noi o băiţă cu smoală şi fulgi jigodiilor de la EvZ. A zis Pulimea Sa că gazele de şist nu reprezintă riscuri majore pentru mediu? Ei bine, EvZ a găsit că e cazul să fie creator, drept pentru care  titrează, "citându-l" pe băsescu: "Trebuie explicat populaţiei că gazele de şist nu sunt periculoase pentru mediu".  Zău, să moară mămicuţele voastre de cretini? Aza a zis?

Din insectar nu putea lipsi Turturică. Care ne explică savant de ce opreşte Ponta explorarea gazelor de şist: e de stânga, are aere ecologiste şi e vândut ruşilor! Ce dracu, e la mintea cocoşului! A, şi încă ceva: în felul ăsta Ponta vrea să-şi asigure sprijinul americanilor, cărora, după ce le arată bastonul, le dă morcovul exploatării, în schimbul protecţiei politice! Clar, nu? Spitalul 9 e pe recepţie?

Asta e, prieteni! Şi de asta ne merge atât de bine!

Demiteţi-l pe Daniel Morar!

Prieteni, nu mai e de glumă! Vă mai amintiţi de circul cu vameşii de la Albiţa? Săltaţi şi ăştia în vrac, anul trecut, când făceam spectacol pentru Bruxelles şi pentru olandezi, ca să ne primească în Schengen? Ei bine, judecătorii din Iaşi au trimis dosarul înapoi la DNA, pentru că, deşi procurorii vorbesc despre 700 de luări de mită, ei n-au reuşit să identifice nici măcar UN SINGUR individ care dădea mită pentru  a face diverse şmenuri la vamă. Cum aţi citit: nici măcar unu! 

"„Deşi se reţin un număr impresionant de acţiuni de luare de mită, în proporţie de 90%, în actul de sesizare acestea nu sunt descrise, nu este precizată suma de bani sau bunul care a format obiectul material, nu sunt precizate modurile în care inculpaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, nu este nominalizată nici o persoană care a oferit bani sau alte bunuri. În condiţiile în care în rechizitoriu nu sunt descrise faptele, nu se face încadrarea juridică a acestora pentru fiecare inculpat în parte (aceasta dacă avem în vedere că inculpaţii au desfăşurat acţiuni diferite), nu se poate face o cercetare judecătorească cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale."

Şeful acestor tălâmbi de procurori este Daniel Morar, ăla pe care îl lăuda boul ce funcţionează pe post de trimis al Marelui Licurici la adoratorii pulii lui, şi pentru care s-au făcut presiuni pentru a-i lua locul Başchetbalistei. Motiv pentru care i-au şi prelungit mandatul cu şase luni, în dispreţul legii. 

După acest episod, Daniel Morar trebuie destituit pentru modul mizerabil în care a condus DNA, o poliţie politică, până la urma urmei. CSM nu are nimic de spus despre această bătaie de joc? Nu ştiu dacă vameşii ăia au luat sau nu şpagă. Ştiu însă că patru procurori DMA şi-au bătut joc de noi, de banii noştri, de ideea de justiţie, în primul rând. 

Acest individ nu poate fi Procurorul General al României. Un om din cauza căruia România a fost deja condamnată de două ori la CEDO? Acum de câte ori va mai fi condamnată? Daniel Morar este un pericol public şi o ruşine pentru statul român. Trebuie să plece, pentru că a tolerat abuzurile şi neprofesionalismul celor din subordine, pentru că a fost instrument în mâna unor politicieni. Gata! Aşa ceva nu mai poate fi tolerat!

Şi totuşi, stânga!

Cu o sănătate economică sfidătoare, şi ajunsă lidera incontestabilă(deşi contestată!) a Europei, Germania ar trebui să fie fericită! Nu e! Nemţii nu sunt mulţumiţi, pentru că fructele creşterii economice nu sunt împărţite echitabil, pentru că eforturile lor de 15 ani sunt ignorate, pentru că situaţia celor care trăiesc din muncă s-a precarizat inacceptabil. Drept pentru care s-au decis să o sancţioneze pe madam Merkel. Partidul său, CDU, a suferit o înfrângere umilitoare în landul Rhenania de Nord Westfalia, care e cam cât Olanda, şi are PIB ul Turciei!

Evident, presa noastră şi comentatorii lu' peşte ocolesc subiectul. A câştigat stânga social-democrată, şi nu se face să spună asta bizonului mediu românesc, să nu-i dea idei!

Nu sunt un naiv. Ştiu că stânga europeană este mai mult la centru, a făcut multe concesii ideologiei neo-liberale. Ştiu că are limite, ştiu că a dezamăgit. Dar se produce o re-ideologizare, o revenire a stângii la valorile ei fondatoare, chiar dacă asta se petrece sub presiunea extremei stângi, care are un public foarte activ, radicalizat de consecinţele economice şi sociale ale crizei. 

Europa nu mai este la epoca luptei de clasă, a naţionalizărilor, a polarizării ideologice extreme. Dar ştergerea identităţilor politice nu i-a servit la nimic. Încrederea în capacitatea partidelor politice de a gestiona corect treburile ţărilor europene este la cel mai jos nivel din istoria democraţiilor moderne. 

Stânga are acum o unică oportunitate de a reconstrui această încredere, de a genera un nou contract social, de a intra în dialog cu societăţi în schimbare, care au noi probleme şi noi angoase. Sper să nu o rateze. Suntem pe muchie, între democraţie şi anarhie. Asta nu trebuie să uite stânga...

Ce ar răspunde un comunist?

Cum ar răspunde un comunist la întrebarea: "Ce este reformismul?" "Reformismul este continuarea revoluţiei permanente, cu alte mijloace, dar cu aceleaşi rezultate!" 

 Chestia asta îl priveşte pe a lu' Gică, care iar produce o plictiseală pe Contributors, în care ne explică savant unde au greşit "reformiştii" portocalii. După război...

Un pitic politic cretin

Văd că nemţii, după ce au pus umărul la distrugerea economiei greceşti prin condiţii imposibil de realizat într-un timp atât de scurt, acum se derobează de responsabilitate şi vor Grecia afară din zona euro. Se poate, dar ce realizează Germania cu asta, în afară de ostracizarea grecilor? Şi ce vor face cu portughezii, spaniolii, italienii, care au şi ei probleme identice? Îi dau şi pe ei afară din zona euro?

 

Unde mai este solidaritatea, pe care este construită UE? Ce vor? Nu este destul de complicată situaţia politică din Grecia? Vor să vadă un nou "regim al coloneilor" la Atena? Se poate şi asta, dar chiar ne-am hotărât că democraţia ne încurcă?

 

Germania o fi ea o mare putere economică, dar politic este un pitic cretin! Ne aşteaptă vremuri grele, şi dacă nu se schimbă ceva şi în modul de gândire al nemţilor, iar o luăm de la început cu păruiala în Europa...

A fi sau a nu fi...agent GRU!

Să recapitulăm: traian băsescu a părut că-şi acceptă soarta. N-a obiectat la formarea guvernului Ponta. Acum înţelegem de ce: s-a decis să atace miniştrii unul câte unul. A început cu madam Dumitrescu. De ce cu ea? Pentru că a fost secretar de stat în ministerul Justiţiei, condus de Rodica Stănoiu. Şi să nu uităm că în acea perioadă băsescu era cercetat penal în "Dosarul Flota". Bun, cum madam a ieşit din peisaj, cum nu mai interesează pe nimeni dacă a "plagiat"(deşi decizia instanţei era clară, nu era parte în procesul ăla bizat, care trenează de vreo şapte-opt ani, iar "plagiatul" nu a fost prea vocal în zilele alea), sau dacă CV său a fost "falsificat". Acum, dacă tot se sesizase, CSM n-ar trebui să ne spună ce-a descoperit după ce a cercefrecat-o? 

Cu Mang nu sunt sigur că e mâna lui. Mai degrabă e a lui Funebriu, alt dement care crede că totul înceope şi se termină cu el. Vrea să-şi apere "reforma". E din filmul "Cum e turcul, şi pistolul!"

Acum a venit rândul lui Marga. E liberal, deci duşman, pentru că e din ceata lui Tăriceanu(nu în sensul propriu!), ăla care l-a călcat pe nervi patru ani de zile. Nu atât faptul că l-a comparat cu Mussolini l-a dernjat, ci faptul că Marga are idei despre ce vrea să facă în materie de politică externă. Or, se ştie, aici băsescu a dat şi dă măsura geniului său! Se vede, nu? 

Drept pentru care, cu sprijinul SIE(condus de un liberal!), se acreditează ideea că Marga e omul GRU! De ce? Pentru că a evocat "prietenia" cu un tip, Fillipov, fost ministru al educaţiei în guvernul Putin, acum hăt, vreo paişpe ani! Porcăria apare în "jurnalul de Chişinău"(unde a luat băsescu un munte de voturi, nu?!), unde, netam-nesam, se apucă să "analizeze" un nene, Petru Bogatu. Mă tem că la ordin, c-aşa-i la noi! Sunt prea bătrân ca să mai cred în coincidenţe întâmplătoare, ca să zic aşa!

Apropo de GRU: Iubitului Conducător, Mare Conducător şi Machitor, nu i s-au intersectat niciodată drumurile la Amsterdam cu agenţi GRU? Şi nici de când e la Cotroceni? Că a dracului presă ticăloasă, cum povesteşte ea despre nişte neni care umblau cu valiza cu dolari după oamenii lui băsescu, gen dragă Stolo şi Fecioara din Pleşcoi, pe motiv de ALRO şi băieţii deştepţi din energie. Să zicem că nu. Instrumentarea rusofobiei îi aparţine, însă. Şi aici se vede cel mai bine că este moştenitorul direct al lui Ceauşescu. 

Nu ştiu cât de bine ne face această nebunie. Începe o luptă surdă pentru întâietate cu Victor Ponta. băsescu nu ştie să fie decât distructiv. Nu va coabita. Cu nimeni! El vrea să fie singur la comenzi. Chiar dacă pentru asta trebuie să-şi sabordeze nava. 

Cine urmează după Marga? Pentru că urmează, fiţi fără grijă! Ponta nu va avea niciun moment de respiro! Un lucru e sigur: nu se va lăsa până nu-l va termina pe Marga. EvZ este pe post de gâde. Îl vor urma şi alte oficine. De fapt, semnalul linşajului l-a dat HotNews. RL a preluat ştafeta, împreună cu EvZ.

Şi aici intervine o altă problemă: cea a ofiţerilor acoperiţi din presă şi a neutralităţii politice a serviciilor de informaţii. Pe care nu vrem s-o abordăm, şi cu atât mai puţin s-o rezolvăm. De asta suntem guvernaţi aşa cum suntem, de asta statul a ajuns cârpa de şters pe jos a unor indivizi fără scrupule...

Gândirea în clişee

Scurt, să nu vă plictisesc: la teorie stăm al dracului de bine, indiferent de domeniu. Practica ne omoară. Exemplu: creşterea economisirii interne. Tot aud povestea asta de ceva vreme. Dar cine mama dracului poate să economisească în ţara asta? Cei care muncesc, la stat şi la privat? Cu salarii de Africa şi preţuri de Europa Occidentală? Pensionarii, cu pensii majoritar sub pensia medie pe ţară?

Cei care pot economisi, sub o formă sau alta, în România(îi exclud pe cei care lucrează în afara ţării, economisirea lor se face acolo, şi o parte din bani intră şi în ţară, sub forma trimiterilor de bani către familii), nu cred că depăşesc suta de mii de oameni. Sigur, sunt cele cinci milioane şi ceva de conturi la pilonul II de pensii, care reprezintă tot o formă de economisire, dar din cauza salariilor foarte mici sumele nu sunt semnificative. În schimb afectează fondul public de pensii, şi aşa în suferinţă, pe fondul reducerilor de salarii. Despre pensii private, ce să mai vorbim? Câţi şi le pot permite?

Poate află şi proştii ăia de la Consiliul Fiscal că, înainte de a economisi, românii ar trebui să aibă bani să-şi satisfacă nevoile elementare. De câte ori s-a discutat despre "întregirea" salariilor bugetarilor, Consiliul Fiscal a sărit de cur în sus, că e naşpa şi se duce dracului "echilibrul macroeconomic". La fel şi în cazul măririi valorii salariului minim pe economie. Atunci să se uite lung în zare, după minunata "economisire internă"...

Trece, nu trece?

Prieteni, pe mine "cuminţenia" subită a lui băsescu a ajuns să mă sperie. Nu cred nici în ruptul capului în buna lui credinţă. Cred doar că desemnarea lui Victor Ponta drept premier este un tertip, pentru a câştiga timp. Da, nu s-a gândit că Moţiunea de Cenzură va trece. Nu se ştie cu adevărat ce s-a întâmplat la vot, de ce pedeliştii nu şi-au putut controla oamenii, vineri. 

Că nu şi-a construit plan B nu e în firea lui, dar, de! mai greşeşte omul. Dar asta nu înseamnă că nu o face de acum încolo. Dovadă faptul că-şi petrece vacanţa de 1 Mai la Neptun, cu Muţunache Labă-Tristă. Care Muţunache şi-a petrecut ceva vreme cu ministrul de interne. Şi ceva îmi spune că pe la Neptun a trecut, foaaaaaarte discret, Başchetbalista. 

Aşadar, rămâne de văzut dacă Ponta îşi va trece guvernul pe 7 mai. Eu nu cred. Ungurii nu votează pentru. Uneperiştii vor afla, brusc, că interesul naţional se defineşte, totuşi, în Modrogan, nu în Kisellef, minorităţile, că s-ar putea să nu mai pupe locuri automat în Parlament, Iar unii de la USL, că tocmai li s-a sculat ălora de la DNA să le facă dosare. 

Pentru băsescu, adică pentru PDL, este esenţial să rămână la Palatul Victoria, din două motive. Primul: să acopere urmele jafului din ultimii trei ani şi ceva. Al doilea, cel mai important, este acela de a fi ei la butoane în procesul electoral. De aceea se vor mobiliza cu tot ce au în dotare pentru a nu permite instalarea guvernului Ponta. Ponta făcuse deja nişte concesii: acceptarea lui Orban şi a lui Predoiu ca miniştri în guvernul său. Nu cred că e suficient. Plus că vor fi destui miniştri(nu, nu ştiu numele NICIUNUI ministru, şi nici nu cred în bazaconiile rumegate de presă), indiferent de numele lor, la care băsescu va obiecta. Din principiu, şi pentru a şicana. Pentru a arăta cine este stăpânul.

Dintr-un anumit punct de vedere, căderea guvernului Ponta la vot, şi organizarea de alegeri înainte de termen(că anticipate nu le pot zice!) este chiar mai bine pentru USL. Se poate concentra pe alegeri, se poate victimiza, şi, mai ales, poate face PDL să dea decontul unei guvernări dezastruoase. Plus că respingerea guvernului Ponta va înfuria şi mai mult populaţia. 

băsescu nu este pregătit pentru coabitare, asta mi-e clar. Cum mi-e clar că săptămâna viitoare are să ne rezerve mari surprize. Să nu-l subestimăm pe băsescu. Astea sunt situaţiile care-i plac: unde poate trage sforile, unde poate manipula oamenii, unde se poate folosi de informaţiile despre politicieni, oferite lui de servicii, unde poate arăta ce poate masculul alfa!

Cred că răgazul ăsta de o săptămână a permis PDL să-şi tragă sufletul, să-şi remotiveze trupele, să-şi pună ordine în gânduri. Dacă USL dorea să preia puterea, votul de investitură ar fi trebuit dat mâine. Vineri noaptea trebuia să fi existat şi Guvernul(tot nu conta cine sunt miniştrii, de vreme ce era vorba de doar şase luni), şi programul de guvernare(care mai mult de o pagină nu are rost să aibă). Această ezitare are să-i coste. 

De asta mă miră entuziasmul useliştilor, şi bucuria lor că "vin la guvernare". S-ar putea să vină doar să le râdă băsescu în nas! A nu se înţelege că băsescu este un geniu al politicii. Nu, este un derbedeu politic. Şi cu derbedeii te porţi ca atare. Nici după episodul "Geoană preşedinte pentru o secundă!" nu au învăţat nimic? Să fie sănătoţi! 

Dar cei din USL trebuie să se gândească nu doar la ei. Să se mai gândească şi lsa cei care au investit încredere în ei. Dacă pot...     

Ce iepure scoate din joben Pulimea Sa?

Să vedem ce iepure scoate din joben Pulimea Sa, după consultările cu partidele politice. Mahării PDL, aşa pleoştiţi şi mototoliţi, cum sunt ei, au venit deja la Cotroceni, să dea raportul. Bag mâna în foc că ultimul lucru pe care şi-l doreşte băsescu este să-l aibă premier pe Ponta. De asta spun că sunt curios la ce coţcărie "constituţională" va mai apela.

Teoretic, are trei opţiuni: să-i dea misiunea formării guvernului tot lui Muţunache Labă-Tristă, să numească pe cineva de la USL, în batjocoră, oricum nu pe Ponta, sau să opteze pentru un guvern de serviciu, având acordul PDL pentru cuplarea parlamentarelor cu localelor.

Cel mai probabil va da mandat tot lui MRU. Este soluţia care-i convine cel mai mult. Drept pentru care ăia de la DNA vor lucra la foc continuu, pentru a-i asigura o majoritate lui Muţunache Labă-Tristă. Şi ăia din Servicii sunt în alarmă generală.

Cred că e cea mai proastă soluţie pentru PDL, şi chiar şi pentru Pulimea Sa. Disoluţia PDL va continua, chiar dacă va continua să guverneze. Iar alegerile locale, în care Moţiunea asta de Cenzură aprobată va conta foarte mult. Iar după locale pur şi simplu guvernul Muţunache II nu va mai avea deloc sprijin parlamentar. 

Numai că mintea lui traian băsescu nu poate accepta ideea coabitării. Asta este o realitate incontestabilă, şi dătătoare de fiori, în perspectiva următorilor doi ani. Concluzia? Circul continuă! 

PS: ferească-ne Dumnezeu de guvernul boc opt!

Şi totuşi, de ce ne-am împrumutat de la FMI?

Eu tot pun întrebarea din titlu cam din momentul în care Pulimea Sa ne-a anunţat că ne-am cumpărat o "plasă de siguranţă" de 20 de miliarde de euro. Acum văd că încep să şi-o pună şi alţii, prin presa economică. Cum ar fi Sorin Pâslaru, de la ZF.

"Încheierea misiunii lui Franks...lasă nelămurită o întrebare fundamentală, la care niciunul din înalţii oficiali nu a dat încă un răspuns clar: de ce a trebuit să împrumute statul român peste noapte cu 20 miliarde de euro, adică 15% din PIB, dacă datoria sa publică era de doar 20% din PIB în 2008? Cu numai 6-7 ani înainte, când se discuta despre un credit de la FMI era vorba de un miliard de euro, iar tranşele erau de 100-150 milioane de euro. Dintr-o dată, a trebuit să ne împrumutăm cu 20 miliarde de euro. Împrumutul luat în martie 2009 este cel mai mare împrumut din istoria României şi probabil cel mai mare împrumut din istoria lumii raportat la datoria existentă deja.

Adică statul român avea o datorie de doar 20% din PIB în decembrie 2008, ceea ce după orice standarde era foarte puţin, dar a luat un credit de încă 15% din PIB, adică aproape că şi-a dublat datoria publică. PIB-ul în 2008 a fost de 137 mld. euro, iar datoria publică, internă şi externă, era în decembrie 2008 de 27 mld. euro. În prezent, după trei ani şi trei luni, este de 50 mld. euro.

Datoria publică a României era mult mai redusă în decembrie 2008 decât a Ungariei - 80% din PIB, decât a Portugaliei - 90% din PIB sau Greciei - 120% din PIB. Şi totuşi, România a trebuit să se împrumute cu o sumă care, raportată la PIB şi la buget, este mai mare decât în cazul acestor state care a trebuit să fie salvate pentru că nu se mai puteau împrumuta pe pieţele financiare, fiind sufocate de ponderea mare a datoriei publice în PIB. Aceste state s-au împrumutat de la FMI pentru că sarcina de rambursare a datoriei devenise de nesuportat. Este de înţeles când datoria este 80% din PIB sau mai mare şi la scadenţă vin într-un an plăţi de 5, 7, 10% din PIB. Dacă dobânzile cresc brusc, povara mare a rambursării - rate plus dobânzi - depăşeşte capacitatea statului de a se ţine de plăţi faţă de creditori şi atunci, în loc să declare default, s-au refinanţat de la FMI cu dobânzi mai mici. În cazul României, deşi sarcina de rambursare în 2009 era foarte redusă raportată la veniturile bugetare - 0,5-1% din PIB - statul s-a împrumutat cu 15% din PIB. De ce?"

Eu vin şi cu alte întrebări: unde sunt plasaţi banii ăştia, la ce dobânzi, ce dobânzi plătim pentru ei, ce-am făcut cu ei pentru economie? Dar ce ştiu eu? Bine, în afară de faptul că trebuie să plătesc jocurile jegoase ale lui băsescu şi compania? Care ne-au dat o plasă de zile mari!

Să învăţăm de la americani!

Apropo de poezia pe care ne-o recită guvernanţii, când e vorba despre preţul la benzină şi motorină: "N-avem ce face!", iată ce propune, în The Guardian", Robert Reich, fostul ministru al muncii în prima Administraţie Clinton: 

"Second, he(Obama, s.m.) should stop oil speculators from raising gas prices. Numerous studies are showing that speculation by US index-fund traders is pushing up gas prices by almost $1 a gallon. Wall Street and Big Oil are making lots of money, but average Americans are paying the price. Oil-industry lawyers have gone to court to prevent the Commodity Futures Trading Commission from setting limits on such speculation. Obama should push the CFTC to set those limits, and instruct the Justice Department to investigate and prosecute oil-price manipulation."

Şi poate învaţă şi boii care mugesc la unison, în Republica Absurdă România, împotriva încercărilor de a-i taxa mai mult pe cei bogaţi şi de a mări salariul minim: "Obama should make sure Americans understand the link between America's fragile recovery and widening inequality. As long as so much of the nation's disposable income and wealth goes to the top, the vast middle class lacks the purchasing power to fire up the economy. That's why the so-called "Buffett rule" he has proposed – setting a minimum tax rate for millionaires – needs to be seen as just a first step toward ensuring that the gains from growth are more widely shared. He should vow to do more in his second term."

Sigur, şi românilor trebuie să le spună asta cineva. Dar cine? băsescu? Muţunache Labă-Tristă? Antonescu? Ponta? Dan Diaconescu? Piei, Drace!

Mă rog, cine dracu mai citeşte altceva decât tabloide în Românika? Deci, nicio speranţă!