Coaliţia guvernamentală e moartă, iar Muţunache este un premier de paie, care nu are nicio putere asupra unui PDL disperat, care şi-ar vinde sufletul Diavolului, numai să rămână la butoane, şi să sugă din bugetul statului. De fapt, şi l-a vândut unui demon: UDMR. Un UDMR la fel de disperat ca şi el, care se vede ameninţat de concurenţa PPMT, al lui Tokes, de fapt al lui Viktor Orban, alt disperat, pus la index de UE.
Din suma acestor disperări se poate pune de un nou conflict inter-etnic în Transilvania. Care, precum cel de la începutul anului 1990, nu are nimic în comun cu agenda minorităţii maghiare. Dacă maghiarii din Ardeal sunt sinceri cu ei, ar trebui să recunoască un lucru: viaţa lor s-a înrăutăţit vizibil de atunci, pentru că s-au lăsat ademeniţi de promisiunile iraţionale ale UDMR, au întrerupt legăturile cu majoritatea română, s-au închis într-un ghetou, şi cred că astfel şi-au luat porţia de autonomie.
Ei au fost primii care şi-au luat bocceluţa, plecând după cai verzi pe pereţi, întâi într-o Ungarie care nu i-a primit cu braţele deschise, dimpotrivă, şi de acolo unde au văzut cu ochii. Şi asta nu din cauza "naţionalismului" românilor, care, dacă există(eu, unul, nu-l prea văd!), e cel mult declarativ. Ci din cauza naţionalismului lor. Au făcut din identitate un instrument al separaţiei, iluzionându-se că aşa reînvie un trecut mult mitizat, în care ei erau "stăpâni". Nu l-au înviat.
Acum, ca şi în martie 1990, pretextul conflictului cu majoritatea, de data asta guvernamentală, nu cu majoritatea română, îl reprezintă învăţământul în limba maghiară. Miza? Spargerea, pe criterii etnice, a Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş. Sincer, cred că nici udemeriştii nu ştiu ce câştigă cu asta, în afară de muniţie electorală în războiul cu partidul lui Tokes. Sigur studenţii maghiari nu câştigă nimic. Şi, la fel de sincer, nu am auzit să fi ieşit în stradă ei, studenţii maghiari, să ceară separarea totală a liniei de studii în limba maghiară, care există. Nu cred că studenţii sunt iraţionali. Ştiu că stăpânirea limbii române le dă o şansă în plus. Dar se gândeşte cineva din UDMR la ei?
Sigur, se apropie 15 martie, alt motiv pentru UDMR să-şi umfle muşchii. Vrea să facă un gest simbolic tare. S-ar putea să fie unul atât de tare, încât să se aleagă praful de tot ce a construit timp de două decenii în relaţia politică a Uniunii cu partidele româneşti. Să nu uite că USL i-a trasmis, cu subiect şi predicat, că s-a lins pe bot de guvernare, după ce a refuzat să contribuie la schimbarea actualei guvernări. Şi dacă USL va câştiga alegerile, aşa va fi. Nu mai există dialog între UDMR şi partidele din USL.
Mă tem că în UDMR nu mai există un cap limpede. Teama de viitor, incertitudinea, faptul că nu a construit din timp alternative, toate astea au stârnit panică în UDMR. Şi panica duce la astfel de poziţii radicale, care, la rândul lor, duc la abordări conflictuale. E un drum periculos, şi ungurii au apucat-o pe el, fără să ştie unde va duce, până la urmă.
Dar totul depinde nu de UDMR, ci de PDL. Iar PDL, cum spuneam, şi-a vândut deja sufletul Diavolului udemerist. Acum nu mai poate da înapoi, dar nici nu ştie cum poate ceda şantajului UDMR, fără să piardă şi mai mult din susţinerea românilor din Ardeal. Dar nu le pasă. Ei nu vor decât să câştige timp, sperând că se va întâmpla o minune, că mărirea salariilor bugetarilor, plus intervenţia lui băsescu în numirea premierului, după alegeri, îi va salva, şi vor rămâne la guvernare. Aşa că mâine se va adopta Hotărârea de Guvern cerută de UDMR. Dar asta nu rezolvă nimic. Nu separarea este soluţia convieţuirii românilor şi maghiarilor. Dar pentru pedelişti şi udemerişti ăsta este un amănunt. Esenţa este jaful din banul public. Banul le-a luat minţile. Şi asta îi va duce la pieire. Totul e să nu ia şi ţara cu ei.