Ce ne spune o nuntă despre starea naţiunii

Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul. Sub această deviză se desfăşoară nunta anului, între o tută cunoscută mai degrabă după numărul de înmatriculare al maşinii proprii şi un pulărău, care s-a făcut cunoscut prin faptul că este fiul familiei sale. Când ţi se spune Syda, şi-l ai cavaler de onoare pe Poponeţ, ceva nu rimează!

Ei bine, această nuntă a mobilizat instituţiile statului, mai ales forţele de ordine, mai dihai ca la un summit NATO! Pentru că fata lu' tata se numeşte băsescu, elena băsescu. Iar ignobilul său tată, preşedintele ilegitim al României, n-a avut bunul-simţ să facă totul în deplină discreţie, cu atât mai mult cu cât sute, sau mii de oameni îi hăulesc de dor şi jele sub ferestrele Cotrocenilor. 

Tot circul de azi a fost o sfidare la adresa celor mai mulţi dintre români, care numai bine nu o duc. Maşini scumpe, toalete scumpe, bijuterii scumpe, figuri sfidătoare. Dispreţ total faţă de omul simplu.

Ce revelator mai bun al stării naţiunii decât această nuntă? Sunt voci care-i acuză pe aceia care i-au hăulit de "bine" preşedintelui băsescu, şi la cununia civilă, şi la biserică. "Săracul, trebuia lăsat să se bucure de momentul ăsta!" Ei bine, nu! Nu trebuia lăsat nesancţionat! Să treci peste voinţa a 7,4 milioane de oameni care te-au demis prin vot, să te porţi ca şi când nimic nu s-a întâmplat, să nu înţelegi motivele furiei protestatarilor, ei bine, aşa ceva nu poate rămâne fără ripostă! 

Naţiunea este mai polarizată ca oricând, mai divizată ca oricând şi mai lipsită de solidaritate ca oricând. băsescu se bucură, pentru că aşa îşi poate face mendrele mai uşor. Dar nu va dura. Furia majorităţii este în creştere. Şi va exploda cât de curând. Vie că vrea, fie că nu vrea, băsescu va pleca la presiunea străzii, sfidată şi azi într-un mod incalificabil. Poate că, dincolo de a fi un revelator, nunta asta s-ar putea să fie un detonator...

Lecţiile referendumului

Prima lecţie a referendumului: nu lăsa decizia la mâna altora. Cine este atât de tâmpit să creadă cu judecătorii Curţii vor face ceea ce n-am făcut noi? Am avut oportunitatea să-l demitem. Depindea de noi. În loc de asta am lăsat pe mâna a nouă băşinoşi o decizie care ne va influenţa viitorul la modul cel mai dramatic şi mai concret. 

Şedinţa CCR începe la ora 14. Cu şantajul serviciilor în spate, băieţii vor lua scurt o decizie: băsescu se întoarce la Cotroceni. Cu o imensă dorinţă de răzbunare. Văd tot felul de idioţi care cred că, în intervenţia sa de ieri, băsescu a lăsat-o mai moale. Eu cred că sunt analfabeţi funcţionali: nu înţeleg ce citesc! Aia este o declaraţie de război, într-o altă formă!  Personajul nu se va da în lături de la nimic. Ne aşteaptă vremuri mizerabile. 

A doua lecţie a referendumului, şi mai dură decât prima: nu poţi schimba când vrei tu, pulime, crezând în democraţie, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, sluga marilor puteri, chiar dacă sluga îşi bate joc de propriii cetăţeni. Aşa cum CAER şi-a avut momentul "primăverii de la Praga", care asta a însemnat, schimbarea slugilor Moscovei, a venit vremea ca şi UE să-şi aibă un astfel de moment. Intervenţia brutală-cu alte instrumente-a Bruxellesului, dar mai ales a Berlinului, noua Moscovă, i-a salvat pielea lui băsescu.  Am scăpat de dracu, şi am dat de tătâne-su! 

Eu, unul, deşi nu mă voi împăca niciodată cu rezultatul acestui referendum, am sentimentul că mi-am făcut datoria. Cred că s-au născut forme noi de solidaritate. Am văzut în acest efort oameni de formaţii diferite, de credinţe diferite, republicani şi monarhişti, de generaţii diferite, care au înţeles că fără spirit civic, fără asumarea de răspunderi în spaţiul public, nimic nu se poate schimba. Ceea ce ne-a unit n-a fost ura faţă de băsescu, ci preocuparea pentru viitorul nostru. Sper să rămânem la fel de uniţi şi de angajaţi şi în continuare. Mai avem de dat bătălii. Războiul cu răul din politică nu s-a terminat. Capul sus!  

De ce cred eu că va fi cvorum la Referendum?

Motivul, după părerea mea, este simplu: pentru prima dată în ultimii 22 de ani românii plătesc preţul alegerilor lor nepotrivite. Îl plătesc la modul cel mai direct şi mai concret cu putinţă. Şi acum au ocazia să-i facă, la rândul lor, să plătească pe cei vinovaţi că le-au înşelat încrederea. 

Tot pentru prima oară după 22 de ani românii îşi asumă responsabilitatea pentru alegerea lor. Nu contează că acum mulţi votează cu portofelul. Nu este un act de răzbunare, este un act de asumare. A erorilor proprii, dar şi a acţiunii de corijare a erorii. Cum spuneam, se naşte, în sfârşit, un soi de civism, venit şi din frustrare, şi din ură, şi din umilinţă, dar şi din convingerea că au puterea să schimbe ceva în politică. 

Suntem, zic eu, pe drumul cel bun. Depinde de noi să-l urmăm. Aşadar, Referendumul va fi validat. Părerea mea!

Ce se taie..

Circulă prin lumea teatrului un soi de maximă, ceva de genul legilor lui Murphy, care zice: "Ce se taie, nu se fluieră!" Nu cred că nu a auzit-o şi Cristian Mungiu, al cărui film, "Dincolo de coline", a fost fluierat copios la Cannes. Printre altele şi pentru că este prea lung. 

Nu ştiu, nu am văzut filmul, şi, sincer, nu am nici cea mai mică intenţie să-l văd. E un film tezist, care pleacă de la şedinţa aia de exorcizare de la mânăstirea Tanacu. Regizorii noştri au dat prea iute în manierism, se repetă, şi, ceea ce-i mai rău, sunt pur şi simplu respinşi de publicul românesc. Unii ar zice că pe nedrept. Eu zic că îşi merită respingerea. Filmele lor sunt făcute doar cu gândul la premii, şi deloc la public. 

Există în ţara asta, ca peste tot în lume, şi un public cult, şi un public popular. Din păcate, cu extrem de rare excepţii, filmele româneşti nu se adresează nici unuia, nici celuilalt public. Ci unei elite ad hoc, care încearcă să se legitimeze înghiţind tot felul de inepţii, ca semn că ea e "altceva", în loc să spună sincer: "băieţi, filmele voastre sunt de tot rahatul!" Ceilalţi o spun, refuzând să intre în sala de cinematograf. 

Sigur, accidental, în anumite circumstanţe, e posibil să ne mai pice câte un premiu pe la diversele festivaluri de film. Dar divorţul dintre regizorii români şi publicul românesc e, din păcate, definitiv şi irevocabil. Până când românii obişnuiţi nu se vor regăsi în poveştile spuse de filmele româneşti, nimic nu se va schimba în cinematografia autohtonă. Părerea mea...  

Căcălău de deontologi în presă!

Pentru EvZ acuza de plagiat, adusă de GIP Codruţei Kovesi, Procurorul General al României, nu există nici acum, când Başchetbalista iese cu un comunicat în care nu explică mare lucru, dar în care cere CSM să-i repereze onoarea.  RL dă şi ea ştirea, ca şi Adevărul, dar mută cu o acuzaţie la adresa Rovanei Pluumb, care a scris în CV că are o diplomă de la Universitatea George Washington, ceea ce este adevărat, are o diplomă, după un curs, dar nu că a făcut studiile acolo. Cui, pardon, scandal pe candal se scoate. EvZ are ce învăţa de la RL.

Gândul ascunde şi el discret ştirea plagiatului lui Kovesi, şi contra-atacă, povestind cum îşi terorizează Mang şoferul. Tot Gândul preia o mizerie din EvZ, cu "sponsorii" PSD şi PNL, de unde, ce surpriză, aflăm că membrii de partid plătesc cotizaţii! La ăştia măcar sunt luate la purecat şi PDL, UDMR şi UNPR; la EvZ ele sunt sărite din schemă! Ce drăguţ! 

HotNews s-a decis cu greu să scrie despre Kovesi. Articolul este publicat pe la ora 17 şi câteva minute. E drept că Tapalabă şi-a vârât gheara în gât când a decis să-l publice , dar de, imaginea de "deontolog" cu "cheltuială" se ţine!

Oricum, căcălău de deontologi în presă!

Un sfat gratis pentru Ponta

Ponta, tată! Vrei să nu te mai doară capul cu numirile la Ministerul Educaţiei? Ia numeşte tu un procuror, sau un finanţist dat în pizda mă-sii! Şi dacă nu ţi-o place, să nu-mi dai o bere pentru sfatul ăsta! 

Altminteri, dacă numeşti ministru oameni din sistem, portocaliii şi slugile lor din presă au să-i atace unul câte unul. Miza e acoperirea urmelor, să nu se vadă ce şmenuri s-au făcut cu banii din sistem. Oricum ai depăşit recordul mondial: trei miniştri în zece zile! Nu e cazul să perseverezi pe calea asta. Ia zdrăngăne tu nişte cătuşe, şi să vezi ce linişte se lasă! 

Dacă-ţi place, lasă berea la poartă, la Guvern!  

Prima şedinţă a guvernului Ponta

Primele măsuri luate de Guvern arată un alt stil de guvernare: dacă ai promis ceva, mergi până la capăt. Fără să o mai dai cotită. Şi, evident, îţi asumi din start consecinţele deciziilor. Foarte bine dă faptul că au fost luate acele măsuri care au argumentat Moţiunea de Cenzură. Dar şi aceste măsuri au limitele lor. De fapt, salariile bugetarilor or reveni ele la "normal" în decembrie, dar plata se va face în ianuarie. alt an, alt buget. Deci impactul bugetar e mai mic decât se crede. Cum mai mic este şi impactul bugetar al corectării plăţii CAAS de către pensionari, Banii se dau înapoi în rate lunare.

Am avut şi câteva ecouri ale crâncenei bătălii pentru posturi şi pentru putere, pentru influenţă. Din păcate una dintre ele a fost câştigată de Preşedintele Director-General al BOR, Mult Prea Fericitul Danel. Prea multă Biserică în Stat dăunează şi democraţiei, şi bugetului.

O măsură controversată este obligaţia primăriilor care au primit bani de la Ungureanu şi nu i-au cheltuit să-i dea înapoi. Problema este una de echitate: cetăţenii acelor colectivitaţi sunt pedepsiţi pentru că au primari pedelişti, aşa cum până acum erau pedepsiţi cei care aveau primari uselişti. Cetăţenii acestei ţări sunt egali în drepturi şi obligaţii. Discriminarea lor după un criteriu absurd este neconstituţională şi ilegală.

Dacă Ponta vrea să facă ordine în domeniu, e simplu: să prezinte un algoritm de alocare, care să se refere la lucruri măsurabile: populaţie, venituri din taxe şi impozite, obligaţii de protecţie socială, proiecte de finanţat, etc. Şi să înfiinţeze un mecanism independent, care să verifice dacă alocaţiile respectă algoritmul.

Nu sunt deloc fericit de faptul că s-a adoptat sistemul de vot uninominal "pur", un sistem profund nedemocratic, în viziunea mea. Soluţia sistemului mixt, proporţional cu uninominal ar fi un compromis acceptabil. Nu ştiu de ce îl susţine cu atâta înfocare Ponta pe cel "pur". Eu cred că greşeşte. Şi nu face un bine sistemului politic românesc.

Cam atât, pentru moment. Oricum, un lucru e cert: odată ce ai intrat în ghearele FMI, nu mai ai scăpare...

Noaptea minţii de dreapta

Cred că la noi a fi de "drepta" a ajuns o obsesie pentru unii, şi astea i-a băgat pe indivizii cu pricina în ceea ce parcă Ciutacu a numit "noaptea minţii". Tot pomenesc de spiritul critic, care nu-i tocmai una cu obişnuita cârcoteală carpato-danubiano-pontică. Ei bine, acestor indivizi(ca şi a unora de la stânga, ce-i drept) obsesia de a fi percepuţi, prin tot ce spun şi fac, ca fiind "de dreapta", respectiv de "stânga", le anulează orice urmă de spirit critic. Ca să nu mai spun că obsesia îi face de-a dreptul ridicoli!

Am mai scris despre un nene, Cristian Mureşan, trăitor la Paris, care acum face  o criză de isterie, pe "Contributors", la gândul că Francois Hollande poate deveni de mâine noul preşedinte al Franţei. Sigur, isteria lui este perfect în acord cu valorile de dreapta, probabil, pentru care voinţa poporului, ăla de votează, nu contează, câtă vreme nu iese de la urne idolul lui. 

Pentru cine nu cunoaşte cât de cât situaţia Franţei, citindu-l pe individ, rezultă că Sarkozy e un soi de Prometeu al Reformei, care a schimbat adormita şi prăfuita Franţă într-un soi de armăsar care jar mănâncă! Fraza asta ar face ruşine oricărui om cu bun simţ, chiar dacă obsedat să fie de "dreapta": " De vreme bună încoace nici un şef de stat francez nu a mai câştigat un război – într-o anumită cheie de lectură nu e puţin lucru reuşita din Libia."

Unu: Franţa a câştigar o pulă în Libia! Sarkozy şi-a asasinat finanţatorul campaniei din 2007, dar acuzele nu vor rămâne fără urmări, sunt sigur! Iar dacă nu interveneau, discret, americanii, europenii aruncau în capul libienilor cel mult cu manifeste, că bombele le terminaseră în primele zile ale "războiului". Şi doi: parcă nici n-a fost război, ci o misiune de interdicţie aeriană, sub mandat ONU. Sau a fost, şi Sarkozy n-a avut undă verde de la Parlament, că n-am auzit să fi declarat război Libiei, după regulile dreptului internaţional?

Despre integrarea arabilor nu mă pronunţ, dar integrarea ţiganilor e ca-n "Ţiganiada" lui Budai-Deleanu: o ţigănie! Iar despre restul succeselor lui Sarkozy se vor pronunţa mâine francezii. Cine apreciază, îl votează. Cine nu, nu!

Pe mine mă amuză cel mai tare felul apocaliptic în care prezintă posibilul mandat al lui Hollande: "Cine e, de fapt, acest François Hollande? E un fel de Prefect de Dorohoi care s-a trezit peste noapte candidat la Preşedenţia Franţei. Cel pentru care era prevăzut postul a călcat între timp pe bec într-un Sofitel la New York. Zero experienţă, zero carismă, dar ce contează atunci când promite să-i tragă pe bogaţi în ţeapă gâdilând dibace imaginarul unui popor însetat de răzbunare. Ce ne propune personajul care « n-a făcut nimic în toată viaţa lui » după spusele propriilor colegi de partid? Gata cu productivitatea la funcţionari. Angajăm pe bandă rulantă la stat. Gata cu reducerile de impozite pentru întreprinderi si particulari. Cireaşa de pe tort: cine câştigă peste un milion de euro pe an, îi confiscăm 75%. Gata cu legea pensiilor. Unii, clientela mea politică, vor putea ieşi la 60 de ani. Gata cu prioriatea electricităţii de origine nucleară în Franţa. Prietenii mei, verzii, nu sunt de acord. Gata cu viaţa grea la scoală. Profi mai mulţi şi bani daţi părinţilor la început de an şcolar. Gata cu hărţuirea imigranţilor extra-europeni. Le vom da drept de vot la municipale. Vor vota pentru noi, evident. Gata cu şomajul. Statul va obliga companiile să angajeze tineri. Gata cu preţul exorbitant la benzina. Il vom bloca. Gata cu Franţa arogantă în lume. Ne vom retrage din Afghanistan. Gata cu austeritatea în Europa. Dăm drumul la robinetele cu cheltuieli…şi lista poate continua. Cine, cum, cu ce surse finanţează delirul personajului? Încetaţi cu întrebările impertinente!"

Să lucrăm cu pielea clientului: cea mai mare tâmpenie pe care o poţi face este să votezi "carisma" unui politician. În primul rând există carismă şi carismă, construită pe anumite calităţi, sau defecte(există şi aşa ceva, vezi Pulimea Sa, ajus "carismatic" pentru că hăhăie, a ucis câinii comunitari, i-a dat un cap în gură unui arab în Piaţa Crângaşi, pileşte, şi-a luat amantă blondă, pişă ochii cu talent, fură telefoanele jurnaliştilor, înjură pe toată lumea, etc). Nu văd de ce ar fi mai competent Sarkozy decât Hollande. Franţa nu este o autocraţie, ci o democraţie, unde deciziile se iau după un mecanism complicat, tocmai pentru a corecta eventualele excese ale celui care se află în fruntea statului. Există un Parlament, care funcţionează, există o societate civilă, care funcţionează şi ea, o presă liberă, etc.

Reamintesc faptul că şi statul trebuie să contribuie la crearea de locuri de muncă. Sunt atâtea sectoare în care statul poate crea locuri de muncă, pentru că sectorul privat nu este interesat de aşa ceva. Şi nu este vorba doar de "funcţionari". Mi se pare de-a dreptul cretină afirmaţia individului, că s-a terminat cu viaţa grea din educaţie, pentru că Hollande vrea să angajeze mai mulţi profesori. Dacă Europa, şi Franţa, renunţă la a mai produce bunuri industriale şi agricole, şi vrea să producă bunuri simbolice(noi le proiectăm, chinezii le fabrică!), trebuie să producă întâi ingineri, matematicieni, fizicieni, chimişti, biologi, etc. Ăştia nu cresc pe marginea şanţului, trebuie găsiţi şi pregătiţi. Pentru asta este nevoie de un învăţământ preuniversitar de calitate. Care nu se face fără bani, şi mai ales fără profesori. Sau cu profesori depăşiţi de situaţie!

Iar banii ăia "promişi" părinţilor la început de an şcolar, pentru a cumpăra cele trebuincioase copiilor la şcoală, ei bine, ei se dau şi acum, n-a inventat asta Hollande, poate cel mult el a promis ceva mai mulţi bani. Şi nici nu e o sumă de speriat: bate pe la vreo 300 de euro de copil, în funcţie de vârstă. 

Mi-e mult prea lene să iau inepţie cu inepţie din scrisele lui Mureşan. Promisiunile lui Hollande sunt, de fapt, lucruri pe care guvernele, de stânga sau de dreapta, al Franţei le-au mai pus în aplicare. Cât despre austeritate, ce a rezolvat ea în Europa? A băgat-o mai tare în rahat? Şi trebuie să continue cu austeritatea, doar de dragul dogmei? Păi, şi Ceauşescu nu vroia să schimbe nimic, pentru a fi coerent cu dogma. Şi ce suferinţe a provocat poporului român! 

Argumentul că Franţa nu are bani pentru promisiunile lui Hollande este fals. Cum fals este şi argumentul că România nu are bani pentru funcţionarea statului şi a sectorului public. Bani sunt: trebuie doar schimbate priorităţile după care se cheltuiesc. 

 

Sigur, paramponul "dreptei" are o explicaţie mai simplă: intenţia de a impozita cu 75% sumele ce depăşesc, la venituri, pragul de un milion de euro. Restul sunt poveşti, spuse de unii care se cred deştepţi, unora pe care îi cred proşti. Se vede treaba că deştepţii nu sunt tocmai deştepţi, şi proştii s-au cam deşteptat... 

Corul bocitoarelor portocalii

Jigodiile portocalii s-au desmeticit, au prins glas, şi au început să strige: "Săriţi, uslaşii distrug România! Şi ce ţară mândră şi bogată le-am lăsat noi!" E drept, tupeul este singurul capitol la care au excelat "Martorii lui băsescu", o sectă politică toxică, de care nu scăpăm, ca de râie. 

Baconschi, ăla cu jocurile erotice în jacuzzi, se teme că Ponta va crea un dezechilibru în plan intern, pentru că vrea să modifice scrisoarea de intenţie cu FMI. Păi, la câte dezechilibre aţi creat voi, jigodel, ce mai contează unu' în plus sau în minus? Dar stai liniştit! Pe ce a pus ghera FMI, nu scapă! Aşa că nu se va schimba nimic în relaţia cu FMI.  Şi voi ne-aţi dat pe mâna hienelor ale, nu Ponta! Aşadar, gura! Dispari!

Madam Chiloţi-Tetra, alias Boagiu, ne sperie că Ponta va face să avem soarta  Spaniei, şi va băga economia României în recesiune. E deja în recesiune, tută! Aţi băgat-o voi! Ponta trebuie s-o scoată, dacă va avea cu ce! Zât şi tu!

Cel mai comic este idiotul de Igaş, care, în plină hemoragie de pedelişti, care fug ca şobolanii pe unde apucă, el vede că "ruptura de la vârful USL este şi mai evidentă"! 

Nu trebuie să vă mai spun că EvZ şi Adevărul luptă din greu cu puterea viitoare, şi se alătură corului bocitoarelor portocalii, prevestind apocalipsa uselistă. Nu-i nimic, vine ea, economia de piaţă, peste voi! Să vedeţi atunci cum e să ai motive să boceşti!     

Augusta sulă, augustul cur, şi restul. Statui pe Calea Victoriei

Azi, la prima oră, am luat-o pe Calea Victoriei, să fotografiez statuile. Sigur, cum altfel, cea mai mare atenţie a primit-o statuia lui Traian. Am fost "stimulat" de doamna Verona, şi de Comitelul pentru statua lui Traian, care au dat publicităţii un Kommunikat, a cărui concluzie, reconfortantă, confirmă că e bine şi mai mică, dacă-i veselă. Prin urmare colajul de fotografii începe cu augusta sulă şi cu augustul cur, şi continuă cu restul statuilor dintre Ateneu şi Piaţa Naţiunile Unite. Judecaţi voi ce şi cum...

O remarcă: de ceva vreme nişte idioţi au mânjit cu vopsea roşie obeliscul Monumentului Revoluţiei, sub nasul boilor care păzesc Ministerul Administraţiei şi Internelor. Aştept cu nerăbdare momentul în care ministrul cu pricina va fi jefuit la el în birou! Sorine, curăţă dracului vopseaua aia, că e mai mare râsul!

Frica păzeşte bostănăria!

Pulimea Sa nu a mai apelat la imaginaţia sa distructivă, nu a mai inventat nicio coţcărie "constituţională", şi l-a însărcinat pe Victor Ponta cu formarea noului guvern. Frica păzeşte bostănăria! 

Sper că, măcar o dată în viaţa lui politică, traian băsescu să se comporte corect. Nu-i place Ponta, OK! Nici Ponta nu se topeşte de dragostea lui! Sper să se respecte, şi să-şi vadă fiecarea de treaba lui, iar treaba amândoura este servirea interesului naţional. 

Ei bine, iată temeiul unei coabitări fericite: servirea interesului naţional. Învăţaţi să apreciaţi, şi consumaţi fără moderaţie! 

Baftă, Ponta! Îţi ţin pumnii! Trebuie să reuşeşti!   

Cultura lucrului prost făcut

Un muncitor a fost grav rănit, după ce, pe fondul furtunii din Bucureşti, a căzut de pe schele. Era vorba despre un bloc în curs de reabilitare termică. Omul nu avea cască de protecţie. Înţeleg că s-a prăbuşit şi o parte din schelă. La un alt bloc s-a prăbuşit schela cu totul.

Două lucruri. Primul se referă la aceste şantiere, unde lucrează mulţi oameni necalificaţi, angajaţi la negru. Nici personalul angajat cu acte în regulă nu este mai strălucit. Regulile de protecţie a muncii nu se respectă cu metodă, respectarea lor ar costa. Capitalismul ucide. Şi deocamdată capitalistul român nu a aflat că şi lipsa forţei de muncă devine un cost. Din păcate, fără un stat puternic, care să-i oblige pe angajatori să respecte legea, se va muri în continuare peste tot în România.

Al doilea lucru: calitatea managementului şi a personalului tehnic. Oamenii cu experienţă lipsesc, au plecat afară sau sunt la pensie. Cei tineri nu au experienţă, şi nici nu există un mediu constrângător, care să-i obişnuiască disciplinaţi. Mai mult, şi să vrea, nu pot respecta legea, pentru că li se cere direct să nu o respecte, deoarece respectarea ei implică o serie de costuri. Iar în asta joacă un rol şi creşterea uriaşă a parandărătului dat la obţinerea contractelor. Firmele serioase, care au sediul în ţări serioase, ce nu se joacă atunci când e vorba de lege, chiar dacă mai uită de ea în România, tot se tem că cineva de acasă poate afla de măgăriile făcute aici şi pierd, imagine şi bani.

Noi, românii, avem deja o cultură a lucrului prost făcut. Pur şi simplu nu ne pasă de ceea ce facem. Una dintre explicaţii este aceea că nu avem motive să lucrăm bine. Munca este plătită mizerabil, nimenui n-o respectă, statutul social al celui care munceşte bine este zero, şi aşa mai departe. Altă explicaţie este slaba pregătire profesională, de fapt precarizarea muncii. Cunoştinţele se transmit între generaţii şi se acumulează în timp. Acum cei care pot transmite cunoştinţe sunt tot mai puţini, iar continuitatea într-un loc de muncă, necesară acumulării cunoştinţelor, este tot mai redusă.

Aşa că o să tot auzim despre accidente şi incidente, aparent provocate de fenomene meteo extreme, dar care, de fapt, au drept cauză cultura lucrului prost făcut...

Să învăţăm de la americani!

Apropo de poezia pe care ne-o recită guvernanţii, când e vorba despre preţul la benzină şi motorină: "N-avem ce face!", iată ce propune, în The Guardian", Robert Reich, fostul ministru al muncii în prima Administraţie Clinton: 

"Second, he(Obama, s.m.) should stop oil speculators from raising gas prices. Numerous studies are showing that speculation by US index-fund traders is pushing up gas prices by almost $1 a gallon. Wall Street and Big Oil are making lots of money, but average Americans are paying the price. Oil-industry lawyers have gone to court to prevent the Commodity Futures Trading Commission from setting limits on such speculation. Obama should push the CFTC to set those limits, and instruct the Justice Department to investigate and prosecute oil-price manipulation."

Şi poate învaţă şi boii care mugesc la unison, în Republica Absurdă România, împotriva încercărilor de a-i taxa mai mult pe cei bogaţi şi de a mări salariul minim: "Obama should make sure Americans understand the link between America's fragile recovery and widening inequality. As long as so much of the nation's disposable income and wealth goes to the top, the vast middle class lacks the purchasing power to fire up the economy. That's why the so-called "Buffett rule" he has proposed – setting a minimum tax rate for millionaires – needs to be seen as just a first step toward ensuring that the gains from growth are more widely shared. He should vow to do more in his second term."

Sigur, şi românilor trebuie să le spună asta cineva. Dar cine? băsescu? Muţunache Labă-Tristă? Antonescu? Ponta? Dan Diaconescu? Piei, Drace!

Mă rog, cine dracu mai citeşte altceva decât tabloide în Românika? Deci, nicio speranţă! 

Marea năpârleală portocalie, extremă urgenţă!

Azi au mai zbughit-o din PDL vreo trei parlamentari. Şi probabil c-o vor mai tuli-o şi alţii. În partid s-a instaurat panica. Asta este clar, se vede cu ochiul liber. Iar Val Vâlcu, de la DCNews dă şi o explicaţie a accelerării fenomenelor centrifuge din PDL: un sondaj de opinie CSOP, făcut la cererea portocaliiilor, arată un adevărat dezastru. USL e la vreo 58% în intenţiile de vot, PPDD, pe locul doi, cu 18%, şi PDL, pe trei, cu 15%. Departe de acel jumătate plus 1 din scorul USL, cerut de băsescu, pentru a le da lor formarea Guvernului, după alegerile parlamentare.

Cei de la DCNews spun că asta ar accelera formarea Mişcării pentru Integrarea în Uitare a PDL: damele şi telectualii lui băsescu trec în partidul lui MRU, boc rămâne cu Blaga şi cu restul ciumeţilor, iar Mişcarea îşi schimbă culoarea şi sigla. Propunerea mea pentru siglă o găsiţi mai sus. Mă ştiţi, sunt generos...

Eu cred că dacă se face această mişcare, nu mai rămâne nimic din PDL: MRU are, cum spuneam, carisma unui stâlp de telegraf, şi păsăreasca lui nu aduce voturi, ci alungă, iar pe ăilalţi nu-i votează nici familiile lor! Dar, mă rog, pot să încerce. De ce nu? Prea e tristă viaţa noastră. Aşa o să ne mai râdem şi noi...

A dracului potriveală!

Muţunache Labă-Tristă a plecat în peţit, pe la partidele coaliţiei, că, dacă trece moţiunea, rămâne în curul gol! Cu pedelicii a fost mai simplu, se pare. Ei bine, cu UDMR se pare că a fost mai greu. Drept pentru care azi Iulia Pataki, fostă deputată UDMR, a fost numită prin decret prezidenţial ambasador în Kenia. A dracului potriveală! Ce scârbă mi-e! 

Mai uşor cu negocierea pe scări, că se varsă voturile!

Eu pot înţelege, până la un punct, târguielile ăstora de la USL pentru diversele candidaturi, inclusiv pentru primăriile de sector. Dar s-ar putea ca alţii să nu înţeleagă, mai ales cetăţenii Bucureştilor, care sunt campioni la sportul numit "vot canci". Şi să vezi jale în momentul anunţării rezultatelor votului!

Aştept, ca destui alţi bucureşteni, şi o ofertă din partea USL. E bine şi cu Chiliman, şi cu Pietone, şi cu Vanghelion. Dar nu ni-i vindeţi voi la pachet cu nişte proiecte, care să ţină cont de nevoile şi de aşteptările noastre? Că de promisiuni legate de câinii vagabonzi şi panseluţe ne-am săturat. O viziune despre viitor, ceva? Infrastructuri mai bune, servicii sociale, investiţii în şcoli şi spitale, ceva centre civice, protecţia mediului? Spre pildă, ia să vedem noi câte pieţe au mai rămas în oraş? Poate îmi dă Chiliman un răspuns la întrebarea: "de ce nu se redeschide Piaţa Amzei, deşi hala aia nouă, cu parcare cu tot, e gata de vreun an? Poate pentru că nişte băieţi deştepţi se gândesc s-o cumpere"?

Aşa că, mai uşor cu negocierile astea pe scări, că se varsă voturile! Şi-o să vedeţi c-aţi vândut pielea ursului dn pădure...

Daţi capitalismul poporului!

Povestea este simplă: un nene o tunde din Italia, pe la 1988, sătul de capitalismul de cumetrie din patria sa dragă, se stabileşte în SUA, pe tărâmul făgăduinţei, mai precis la Chicago, cu a sa faimoasă şcoală de economie, care a băgat lumea în rahat şi milioane de oameni în mormânt, înainte de vreme. Iar acolo băiatul descoperă că a fugit de dracu, şi a dat de tătâne-su! Şi, decepţionat, scrie el o carte: "Capitalism For The People". Carte căreia îi face recenzia FT. Din care articol citez:

"In the US he found a country that had built a system of capitalism that was the pre-eminent exemplar of the free-market ideal of economic liberty and open competition. He thrived on this meritocratic ethos. Yet now he is beginning to have his doubts, detecting hints in America of the kind of crony capitalism that afflicted Italy in the years of economic stagnation and corruption under Silvio Berlusconi.

A clear case in point is the extent to which the legislative process has become hostage to the lobbyists, while politicians increasingly depend for campaign finance on big business. The land of opportunity is thus turning into a land of rent seekers in which business has acquired excessive power and regulators have been captured by those they regulate.(s.m.)

A further problem is that extreme income inequality is breeding disaffection with capitalism. Boardroom pay has escalated while average earnings have stagnated. The economics of many modern industries work on a “winner takes all” principle, which diminishes hope and leads to the perception, expressed by the young people who camped in Zuccotti Park and elsewhere, that the rules no longer apply equally to everyone. The feeling that the system is rigged is exacerbated by a decline in upward mobility.

Zingales expresses an understandable nostalgia for the values of the American Revolution, which started as much as a protest against the corruption of the East India Company as a battle over taxation. And he produces a wonderful quote from Supreme Court justice Noah Swayne in 1875: “If any of the great corporations of the country were to hire adventurers who make market of themselves in this way, to procure the passage of a general law with a view to the promotion of their private interests, the moral sense of every right-minded man would instinctively denounce the employer and employed as steeped in corruption, and the employment as infamous.” Compare and contrast with the pygmies of today’s Supreme Court, who in 2010 made the landmark decision in Citizens United v Federal Election Commission that gave money unlimited power on the electoral process via super-Pacs. For some, this is fine because it is disclosed. Yet the fact of disclosure does not make the system of political finance any less corrupt."

Altul care vrea capitalism cu faţă umană! Să ne râdem, deci!

Fiecare pe calea lui

Am o întrebare. Dar înainte de a o pune, vă invit să uitaţi opţiunea voastră de vot şi să fiţi sinceri. Aşadar, întrebarea este: vă mai regăsiţi în programul ideologia, acţiunea vreunui partid politic? Vi se pare că există vreun partid căruia îi pasă cu adevărat de cetăţeni?

Eu, unul, nu mă mai regăsesc în PSD, deocamdată singurul partid pe partea stângă, eu fiind un om de stânga. Nici nu cred în minunea apariţiei unei noi formaţiuni de stânga. Cred că aceeaşi dezamăgire o trăiesc şi liberalii. PDL nu este un partid, e o adunătură de oportunişti, corcită cu hoţi şi profitori. Iar despre PC, PNG, UNPR, PRM, mai bine nu vorbim!

Am mai scris despre asta: România are doar partide ale puterii, care nu-şi propun să servească interesul public. Singura lor misiune este aceea de a cuceri puterea şi, odată ajunse la putere, de a o păstra cu orice preţ şi prin orice mijloace.   

Şi cum ele mă exclud pe mine, cetăţean, din preocupările lor, de ce nu le-aş exclude şi eu din aria mea de preocupări? Mi-e greu să cred că, aşa cum se poartă partidele acum, reconstrucţia încrederii reciproce mai este posibilă. Fiecare pe calea lui. Nu e bine, dar nici ipocriţi nu putem fi: divorţul s-a pronunţat, şi partajul a fost făcut. Ei cu jocurile lor cretine pentru putere, şi pentru controlul banilor publici, noi, cu votul şi absenţa din faţa urnelor.

Poziţionarea faţă de ciolan

Un cutremul în PNL Bucureşti, sau doar o "zguduială" de etapă? Habar nu am! Şi, sincer, nu mă interesează! Cum nu mă interesează nici celelalte "zguduieli" de prin PSD, PDL, UDMR(pe ăştia o să-i uşuie de pe cracă ai lui Tokes). Este doar efectul "poziţionare faţă de ciolan". Atât şi nimic mai mult!

Tot ce pot să sper e că jupân Chiliman n-o s-o şteargă la PDL. Sincer, l-am votat. A fost un vot util: până una-alta, a făcut ceva în sector, şi nici prea lacom n-a fost. Dar dacă o tunde la PDL, s-a lins pe bot de votul meu. Chiar nu-mi doresc un primar portocaliu! Eu i-aş vrea la mititica pe ăştia din secta lui băsescu! 

Totuşi, nu mi se pare foarte inteligentă o astfel de mişcare, în prag de campanie electorală. Deşi se prea poate ca acum Crin să aibă dreptate, şi cei înlocuiţi să-şi fi luat-o în cap. Dar dracu' ştie cum e mai bine? Mă rog, sunt băieţi mari, se descurcă ei! Dar înainte de a mai face minuni d'astea, poate se gândesc şi la votanţi...  

Iar demisionează!

Pulimea Sa iar demisionează! De data asta nu în cinci minute, ci în timp util! E incurabil! Hai, că-i mai tare decât Stan şi Bran!