Am mai scăpat de o tristă moştenire a comunismului

Pentru noi Olimpiada s-a cam terminat. Rezultatele sunt practic egale cu zero. Tot ce înseamnă jocuri de echipă nu mai există pentru noi. Echipa de gimnastică e pe butuci. La atletism nu existăm! La sabie şi la spadă am eşuat lamentabil. La tir, cu un singur om, e ca şi când n-ar fi. Caiacul, canoea, schiful sunt şi ele în suferinţă. Alte sporturi olimpice nu prea mai există. Nu avem nimic la ciclism, spre pildă, nici la şosea, nici la velodrom. 

Sportul a ajuns o afacere uriaşă, unde, dacă vrei să câştigi, trebuie să investeşti. Dar mai ales trebuie să-ţi extinzi baza de selecţie. Dar dacă în şcoală nu se face sport, dacă la sate nu se mai face sport, dacă în cartierele defavorizate ale oraşelor nu se face sport, de unde să recrutezi? Sportul nu este o politică de stat în România, şi asta se vede. La cei care culeg medalii cu coşul, da. Sigur, există şi iniţiativă privată, dar diferenţa o face intervenţia statului. 

Am ajuns ca şi până şi fotbalişti nu mai producem. Pentru că, în afară de Gheorghe Hagi, şi de Gică Popescu, parcă, nimeni nu investeşte în creşterea fotbaliştilor. Asta cere timp, bani, dăruire. 

Mai grav este că nu vom mai avea, în niciun sport, tehnicienii necesari atingerii performanţelor de vârf, şi nici medici sportivi care să aibă grijă de sportivii de elită. Pur şi simplu România dispare de pe marea scenă a spectacolului sportiv, unde se învârt anual multe miliarde de euro şi de dolari. 

Sportul poate fi un liant social. Este impresionant să vezi felul în care publicul englez îşi respectă sportivii care reprezintă Marea Britanie. La fel şi în Franţa, Germania, Spania şi Italia. La noi sportivii au cel mult "preţuirea" tabloidelor! Asta spune multe despre gradul nostru de coeziune socială.

Să n-o lungesc: e cazul să ne obişnuim cu gândul că am reuşit să mai scăpăm de o tristă moştenire a comunismului: sportul, ca parte a identităţii, şi mândriei naţionale! Ne rămâne băsescu! 

Dovada loviturii de stat!

Băsişti, nu vă bucuraţi, că nu aveţi de ce! Este vorba despre lovitura de stat tăcută, dată de traian băsescu zi de zi, timp de opt ani, care, cu complicitatea CCR, a transformat esenţa sistemului constituţional, România devenind de facto o republică prezidenţială. Iată şi dovada afirmaţiilor mele. În interviul pe care îl publică azi EvZ, traian băsescu afirmă despre sine, ca instituţie: "cea mai puternică structură politică executivă care este Preşedintele României". De când este preşedintele peste Guvern, ca atribuţii executive? 

Ceea ce spuneam se confirmă: la Cotroceni s-a aflat, cel puţin de la sfârşitul lui 2008, adevăratul guvern al României. Numai pentru asta şi băsescu trebuie nu doar destituit, ci şi trimis în faţa justiţiei. Cum de dat explicaţii nu trebuie scutiţi nici judecătorii de la CCR, fără de care această pervertire gravă a Constituţiei  nu ar fi fost posibilă.  

O să discut şi despre celelalte elucubraţii din interviu, dar asta mi se pare cea mai gravă afirmaţie, şi ea justifică pe deplin demiterea. 

băsescu, precum ceauşescu

Discursul din seara asta al Pulimii Sale este expresia cea mai elocventă a disperării. Încearcă să se arate sigur pe el, dar nu mai poate ascunde frica. Frica îi dictează acţiunile. A repeta de trei ori aceaşi frază nu e semn de limpezime a gândirii.

A numit "duşmanii de clasă": Ponta, Antonescu, Daniel Constantin, Kelemen Hunor şi Gabriel Oprea. I-a ameninţat direct. Crede că astfel rezolvă problemele. Nu le rezolvă. Nu câştigă nimic evocând mineriadele, şi punând semnul egalului între ele şi un act legitim al Parlamentului. De când au ajuns Blaga şi Anastase "instituţii ale statului"? De când Justiţia din România se identifică doar cu Kovesi, Morar, Ţuluş şi câţiva pupincurişti penibili? 

Nu ştiu pe cine mai impresionează tâmpeniile astea. Evident, poate face ceea ce ştie el mai bine: îşi poate pune ţuluşii la treabă, să aresteze, să facă dosare, să linşeze mediatic, pentru că propaganda portocalie e veşnic la datorie. 

Văzându-l, îl vedeam pe ceauşescu acuzându-i pe revoluţionarii din Timişoara. Şi ceauşescu dădea avertismente, şi el ameninţa. Şi el evoca valori, ale socialismului, valori care la băsescu au devenit "europene". ceauşescu a sfârşit prin a pierde puterea. La fel va sfârşi şi băsescu. Doar că pe băsescu îl aşteaptă o vilă de la stat, ca fost preşedinte, cu pază de la SPP. Ceea ce nu-i tocmai rău: e semn că, totuşi, România a evoluat. 

Ce ar răspunde un comunist?

Cum ar răspunde un comunist la întrebarea: "Ce este reformismul?" "Reformismul este continuarea revoluţiei permanente, cu alte mijloace, dar cu aceleaşi rezultate!" 

 Chestia asta îl priveşte pe a lu' Gică, care iar produce o plictiseală pe Contributors, în care ne explică savant unde au greşit "reformiştii" portocalii. După război...

Mulţumim, Conducător Iubit!

Neo-imperialism, varianta germană: ambasadorul RFG(da, asta e denumirea oficială!) în România vrea ca UE să extindă MCV şi la licitaţiile publice, pe motiv că nu ştiu ce s-a întâmplat cu nişte programe derulate cu fonduri europene. La cât de mici sunt sumele atrase de România, furăciunile sunt de toată jena! De fapt, mizeria asta este o formă de extindere prin forţă a pieţei pentru firmele germane. Asta e esenţa imperialismului. Sau, dacă vă place mai mult, se cheamă şi neo-colonialism. Bulgarii sunt în consiliu monetar cu ei, noi scăpasem nejumuliţi de ei. Acum vom fi! 

În fond, câte firme româneşti câştigă contracte babane, cu bani buni, nu cu mizilicuri? Mai niciuna! Cel mult sunt subcontractoare, pe bani puţini. Sigur, pretextul l-am furnizat noi, în special jigodiile portocalii, gen Livache de la 3! Dar, prieteni, nu oricine te scoate din căcat îţi vrea binele! Şi nu cred că fritzii ne vor binele! Dimpotrivă! Dar ne-au prins la înghesuială, şi ne fut! Mulţumim, Conducător Iubit! 

Avem altele mai bune de făcut!

Dan Voiculescu este un tip excelent pentru ceea ce ştie el să facă: afaceri. Şi-a construit un conglomerat de firme, care firme au prosperat şi fără prea multe complicităţi cu statul. O perioadă mi-a fost patron, pe când trudeam pe plantaţia Jurnalului Naţional. Şi îi păstrez amintiri plăcute, deşi pare ciudat pentru unii. Are o minte bine mobilată, are proiecte şi tenacitatea de a le realiza.

Ce nu am înţeles eu la Dan Voiculescu este damblaua asta cu politica. Nu i se potriveşte. Sincer, poate să mă înjure, dar ăsta e defectul lui! Dovadă? Faptul că, în loc să-i facă un bine lui Ponta, şi să-şi facă şi el un bine, introduce în discuţie o temă parazitară: suspendarea preşedintelui. Cred că nu mă bănuieşte nimeni de simpatii pentru traian băsescu. Şi nu ştiu a cui dorinţă să-l vadă plecat de la Cotroceni e mai mare: a lui Voiculescu, sau a mea...

Doar că nu şi-a ales bine momentul relansării acestei discuţii, cu atât mai mult cu cât ştie bine că băsescu n-o să-şi dea demisia, iar pentru a fi demis e de săpat. Trebuie modificate legi, trebuie văzut ce zice Curtea Constituţională. Cred că traian băsescu poate fi neutralizat, prin mijloace politice. Fără prea mult tămbălău, care nu ne face bine acum. Avem altele mai bune de făcut. 

Evident, dacă traian băsescu sare iar peste cal, execuţia trebuie să fie scurtă şi radicală, fără mănuşi. Dar până atunci, nu ne ocupăm noi de români şi de agenda lor? Nu ne ocupăm de economie? De puterea de cumpărare? De reforma statului, una reală, nu caricatura promovată de băsescu?! 

Pe scurt, poate ar fi bine dacă şi Dan Voiculescu ar sta liniştit măcar până guvernul ăsta îşi intră în pâine şi începe să schimbe ce e de schimbat. Deşi sursa multor rele e traian băsescu, deocamdată plecarea lui de la Cotroceni nu e pe agenda publică. Jugănirea hoţilor portocalii, da! O Fecioară din Pleşcoi cu cătuşe Dolce şi Gabana, după o plimbare pe la DNA, ar fi balsam pe inima românilor. Hai, că se poate! Şi să vezi atunci ce preşedinte cuminte şi constituţional vom avea!    

Pulimea Sa şi-a pus chiloţi de tablă

Pulimea Sa s-a pus la adăpost, şi, ca un laş ce e(gest care face de tot căcatul promisiunea lui că demisionează dacă cineva îi dă Constituţia ce-o pofteşte), a promulgat Legea de modificare a Legii Referendumului, prin care demiterea sa se poate face doar cu 50% plus unu din numărul total al celor cu drept de vot. Bine, nu prea ştim noi câţi sunt ăia cu drept de vot, dar asta e altă poveste. Aşadar, probabil că e nevoie de vreo opt până la nouă milioane de voturi pentru demitere. Adică o imposibilitate. Poate să ia băsescu şpagă în direct şi la oră de maximă audienţă, că nu se întâmplă nimic!

Nu trebuia atacată această modificare la Curtea Constituţională? Nu există un principiu al simetriei? Dacă e ales cu jumătate plus unu din totalul celor prezenţi la vot, demiterea n-ar trebui să se facă la fel, tot cu jumătate plus unu din voturi în favoarea demiterii?

A, şi încă ceva: Pulimea Sa nu este în conflict de interese? Că doar şi-a pus chiloţii de tablă, să nu sufere la schimbarea puterii...

Nu mai bine îl numim noi Preşedinte pe viaţă? Măcar aşa lucrurile ar avea sens şi coerenţă.

Poziţionarea faţă de ciolan

Un cutremul în PNL Bucureşti, sau doar o "zguduială" de etapă? Habar nu am! Şi, sincer, nu mă interesează! Cum nu mă interesează nici celelalte "zguduieli" de prin PSD, PDL, UDMR(pe ăştia o să-i uşuie de pe cracă ai lui Tokes). Este doar efectul "poziţionare faţă de ciolan". Atât şi nimic mai mult!

Tot ce pot să sper e că jupân Chiliman n-o s-o şteargă la PDL. Sincer, l-am votat. A fost un vot util: până una-alta, a făcut ceva în sector, şi nici prea lacom n-a fost. Dar dacă o tunde la PDL, s-a lins pe bot de votul meu. Chiar nu-mi doresc un primar portocaliu! Eu i-aş vrea la mititica pe ăştia din secta lui băsescu! 

Totuşi, nu mi se pare foarte inteligentă o astfel de mişcare, în prag de campanie electorală. Deşi se prea poate ca acum Crin să aibă dreptate, şi cei înlocuiţi să-şi fi luat-o în cap. Dar dracu' ştie cum e mai bine? Mă rog, sunt băieţi mari, se descurcă ei! Dar înainte de a mai face minuni d'astea, poate se gândesc şi la votanţi...  

băsescu s-a sucit: potera se amână!

Vă amintiţi(că bilanţul SRI a fost vineri) tonul marţial al Pulimii sale, cu care care ne promitea să-l caute şi-n gaură de şarpe pe Boldea, şi să-l aducă acasă, el fiind cel care va conduce potera. Ei bine, azi, după ce ne-a plictisit cu banalităţi despre nucleară, băsescu ne spune că de ce să-şi mai bage şi alţii coada în afacerile noastre, de ce să-i mai plictisim cu cereri de extrădare şi cu alte de-ale birocraţiei, nu mai bine aşteptăm noi să vină el, deputatul, cuminţel acasă, de bună voie şi nesilit de nimeni?

"Nu avem nici un interes să se producă o reţinere a domnului Boldea pentru că este în interesul nostru ca un cetăţean român, care a plecat legal, să fie protejat de riscurile arestării de către alte state, pus în detenţie şi să înceapă lungul proces de trimitere de acte pentru ca un judecător, mai devreme sau mai târziu, în funcţie de cum funcţionează justiţia, să îl extrădeze. Obiectivul nostru este ca domnul Boldea să vină prin intermediul autorităţilor române pentru a preveni o detenţie pe teritoriul unui stat străin"

Care va să zică interviurile alea ale lui Boldea şi-au făcut efectul. De aici, logic, un şir de întrebări: "Ce fac golanii ăştia? Îşi trimit mesaje prin intermediul televiziunilor? Cu ce l-a "îmblânzit" Boldea pe "şerif"?" 

Acum, să aşteptăm, să vedem dacă negocierile îşi fac efectul, Boldea obţine nişte garanţii(deşi de la băsescu nu se poate aştepta să-şi ţină cuvântul doar dacă are ceva zguduitor drept pavăză), şi se întoarce singur acasă. Dar nu ştiu de ce mi se pare că ni se vor lungi urechile de atât aşteptat! 

PS: o fi obţinut deja garanţiile? Văd că Boldea e foarte vorbăreţ, semn că mai are unităţi pe carteală! Şi multe de spus despre şerpăria portocalie!

O băşină băsistă, pentru amuzamentul lui Putin

Un tembel de prin muribunda presă autohtonă scrie azi, cu elan patriotic şi plin de mândrie naţională, despre magistralul discurs al tovarăşului traian băsescu, în faţa Marii Adunări Naţionale(că fără opoziţie asta a ajuns Parlamentul!), discurs care le-a dat o nimicitoare lovitură în falcă lui Putin şi Gazpromului, braţul lui înarmat, pardon, îngropat, că e vorba de conducte!

S-a pornit de la faptul că o navă, închiriată de OMV-Petrom şi de Exxon a descoperit, la un foraj de cercetare, gaze în perimetrul concesionat celor două firme în Marea Neagră. De aici până la exploatarea comercială e cale lungăăăăă! Trebuie făcute mai multe foraje, pentru a determina potenţialul zonei. Apoi trebuie făcute forajele de exploatare, construite conducte către ţărm, etc, etc, etc. E vorba, zic cei de la OMV, despre consumul României pe trei sau şase ani. Cum în clipa de faţă importăm cam 3 miliarde de metri cubi, circa 20% din consum, şi ţinând cont şi de declinul producţiei interne, probabil n-am mai importa gaze vreo 10-15 ani. Hai douăzeci, dacă avem noroc. Dar asta nu echivalează cu independenţa energetică.

Acum, mai e o problemă. Investiţiile în exploatarea zăcământului sunt estimate între 3 şi 10 miliarde de dolari. Cele două companii vor profit, şi nu mic. Ne vom permite preţul acestor gaze, noi, românii? Şi dacă ruşii ne dau şi ei o lovitură în falcă, micşorând preţul de livrare, şi importul devine mai rentabil decât producţia internă din Marea Neagră? Că nu sunt nici ruşii tâmpiţi!

Mai problematică este exploatarea gazelor de şist. Iar să-i acuzi pe cei care protestează faţă de exploatarea lor că sunt agenţi ai Rusiei, cum o face, trăgându-i o limbă în cur lui băsescu, Bogdan Tiberiu Iacob, e o imbecilitate. Boului nu-i spune nimic faptul că exploatarea are loc într-o zonă geologică suficient de complicată, în apropierea focarului seismic din Vrancea? Întreb şi eu. Că oricum de poluare nu ne pasă! 

Încă ceva: poate noi nu vom duce grija gazelor din import vreo câţiva ani. Dar pe ruşi oricum îi doare în cur! Aceste zăcăminte NU au potenţialul de a înlocui volumul de gaz importat de Europa din Rusia, care este de 180 de miliarde de metri cubi pe an, şi creşte. Ca să nu mai vorbim că nici nu există În România şi în zonă infrastructura de transport aferentă acestei înlocuiri. 

Ştiu, e frumos să te dai cocoş în faţa Rusiei. Rusofobia a plătit întotdeauna în România, politic vorbind. Economic, ei bine, e o altă poveste, în care o luăm sistematic în mână.  Şi nu cu băşini băsiste rezolvăm problema...

Se poate şi în criză, Pulimea Ta!

Preşedintele RFG, Christian Wulff, a demisionat azi, ca urmare a unui scandal de, hai să zicem, corupţie. Pe când era prim ministru de land, ar fi obţinut două împrumuturi cu dobândă preferenţială. Scandalul este altul: când ăia de la Bild au aflat şi au vrut să publice un articol, Wulff a vorbit cu editorii jurnalului, încercând să împiedice publicarea articolului. De aici le-a sărit muştarul nemţilor.

În esenţă lupul nostru, moralist, a spus, în anunţul demisiei: "Germania are nişte chestii, daraveli, cu coana Ieuropa, şi eu, cu beleaua mea, îi subrezesc poziţia. Deci, mă car! V-am pupat pe gingii!"

Absolut corect! Când îl vom auzi şi pe Iubitul nostru Conducător, Mare Reformator şi Machitor, cu un discurs asemănător? Că motive de discurs, gârlă! Niciodată! Răspuns corect!

Păi, nu ne-a spus el, hăhăind, că e perfect? Nu ne-a spus mai deunăzi, în "intervenţia cu cetăţenii", că nu are nimic de schimbat în comportamentul lui din ultimii şapte ani?  Nu ne-a spus că preşedinţii nu pot demisiona în criză? 

Păi, Pulimea Ta! Uite că se poate ca un preşedinte să demisioneze în criză. Cu atât mai mult o face atunci când el e motiv de supliment de criză. Dar ce, asta a noastră e criză? Nu e! Ai dreptate! O, rămâi, rămâi cu noi! Fă-te preşedinte pe viaţă!

Zi de omagiu Conducătorilor Iubiţi

Mă alături cu entuziasm iniţiativei unui om de bine(de foarte bine, chiar!), care, având mustrări de conştiinţă(eu, nu, dar îmi fac autocritica!), a decis să dedice, pe blogul propriu, o zi de omagii puterii portocalii. Aşadar, Pulimea Sa şi Puţică Vodă vor avea parte de ode de slavă o zi întreagă, luni, 20 februarie, de la răsărit până la apus.

Prietene Mordechai, era cazul! Că prea am fost răi şi nerecunoscători, cârcotaşi, prea am căutat pete în soare, prea am fost neconstructivi în critica noastră. Să-i lăudăm până li se face şi lor greaţă de ei!

Deşi mă tem că nu vor înţelege nimic din asta, cum nu mai înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă în jurul lor. Dar merită să încercăm...