Am mai scăpat de o tristă moştenire a comunismului

Pentru noi Olimpiada s-a cam terminat. Rezultatele sunt practic egale cu zero. Tot ce înseamnă jocuri de echipă nu mai există pentru noi. Echipa de gimnastică e pe butuci. La atletism nu existăm! La sabie şi la spadă am eşuat lamentabil. La tir, cu un singur om, e ca şi când n-ar fi. Caiacul, canoea, schiful sunt şi ele în suferinţă. Alte sporturi olimpice nu prea mai există. Nu avem nimic la ciclism, spre pildă, nici la şosea, nici la velodrom. 

Sportul a ajuns o afacere uriaşă, unde, dacă vrei să câştigi, trebuie să investeşti. Dar mai ales trebuie să-ţi extinzi baza de selecţie. Dar dacă în şcoală nu se face sport, dacă la sate nu se mai face sport, dacă în cartierele defavorizate ale oraşelor nu se face sport, de unde să recrutezi? Sportul nu este o politică de stat în România, şi asta se vede. La cei care culeg medalii cu coşul, da. Sigur, există şi iniţiativă privată, dar diferenţa o face intervenţia statului. 

Am ajuns ca şi până şi fotbalişti nu mai producem. Pentru că, în afară de Gheorghe Hagi, şi de Gică Popescu, parcă, nimeni nu investeşte în creşterea fotbaliştilor. Asta cere timp, bani, dăruire. 

Mai grav este că nu vom mai avea, în niciun sport, tehnicienii necesari atingerii performanţelor de vârf, şi nici medici sportivi care să aibă grijă de sportivii de elită. Pur şi simplu România dispare de pe marea scenă a spectacolului sportiv, unde se învârt anual multe miliarde de euro şi de dolari. 

Sportul poate fi un liant social. Este impresionant să vezi felul în care publicul englez îşi respectă sportivii care reprezintă Marea Britanie. La fel şi în Franţa, Germania, Spania şi Italia. La noi sportivii au cel mult "preţuirea" tabloidelor! Asta spune multe despre gradul nostru de coeziune socială.

Să n-o lungesc: e cazul să ne obişnuim cu gândul că am reuşit să mai scăpăm de o tristă moştenire a comunismului: sportul, ca parte a identităţii, şi mândriei naţionale! Ne rămâne băsescu! 

De ce suntem în situaţia Greciei?

Atenţie! A nu se înţelege greşit: nu este vorba de situaţia economică, pentru că România nu este în rahatul în care se află acum Grecia. Dar există o serie de lucruri comune în istoria şi în actualitatea celor două ţări, care ar putea conduce la o criză de tip grecesc în România. Iată-le pe cele greceşti, descrise de Pavlos Eleftheriadis într-un articool publicat de FT. 

"How did we come to this? The reasons lie in three largely unnoticed facts about Greek political life.

The first is the cultivation of hatred. A legacy of the civil war of 1946 to 1949 was the persistent and humiliating persecution of the left. Greek society in the 1950s was deeply hierarchical along lines of family and class. During the cold war another hierarchy was put in place. Leftwingers and other nonconformists were considered dangerous and unpatriotic and were persecuted by an apparatus of oppression that was dismantled only with the fall of the military dictatorship in 1974.

When the Socialists won power in 1981 they created a new hierarchy. Left supporters were now given civil service jobs, promotions and government contracts. The right was branded dangerous and unpatriotic.

The rhetoric of hatred survives today. Greek public life is still theatrical and poisonous. The parties of the left speak of the EU bailout as a “barbaric act” and a “crime”. Parties of the extreme right call pro-EU leaders “traitors” and “collaborators”. Their rhetoric rarely pauses to ask what caused the debt crisis or how it can be resolved. Forming a coalition would question everyone’s official outrage.

Partisan rivalry has paved the way for the second relevant fact: the rise of majoritarianism. Greece has had a liberal constitution since 1864. The rivalries of left and right, however, have brought constitutional checks and balances to the brink of irrelevance. This makes coalition government extremely hard to set up. The civil service is radically politicised and subservient. The public procurement of services and goods is ultimately in the hands of government ministers. Governments appoint the heads of the judiciary on partisan grounds. The result is a dysfunctional administrative system that depends on politics for everything.

The third political event is the decline of the press. Until 1989 radio and television were a government monopoly. After a series of inconclusive court battles, some businessmen started broadcasting terrestrial TV programmes. They were effectively stealing the frequencies. The government of the day did not react. Eight stations were given “temporary licences” in 1993, which were renewed in 2007. The highest court ruled in 2010 that the temporary licenses are unconstitutional. The ruling brought no change. Politicians have been afraid to rock the boat. How does this tawdry episode mark the demise of the press? The TV stations absorbed the print media. Most do not respect rules for objectivity or moderation. Owner interference is rampant and blatantly self-serving. The heated rhetoric of the politicians is reproduced and enhanced by TV journalists. There is little room for reflection or consensus.

The cultivation of hatred, the rise of majoritarianism and the demise of the press jointly explain the present paralysis in the face of the crisis. Greek politics has been privatised. Unscrupulous politicians, cynical trade unions and media oligarchs have hijacked our public life. They cared little about the debt and even less about reform. They see no urgency in preventing a catastrophic euro exit. Given their extravagant gains, the internal distribution of resources is far more important to them than the overall size of the pie."

Păi, la noi este altcumva? Ura împotriva stângii a fost cultivată cu metodă între cele două războaie. Ajunsă la putere, în 47, "stânga"(pentru că e greu de spus dacă PRM, apoi PCR, au fost cu adevărat partide de stânga, şi nu partide ale puterii, pentru care ideologia a fost doar un alibi, şi un impus al apartenenţei la "lagărul socialist". Probabil că am fi avut un partid dominant de "dreapta", dacă picam în celălalt "lagăr", precum grecii) i-a belit pe "istorici", care "istorici", liberalii, ţărăniştii, ceva social-democraţi debusolaţi şi ceva legionari, erau foarte ocupaţi să se belească singuri. 

După 1989 a fost timpul revanşei, şi brusc "stânga" a fost naşpa, şi "dreapta" gigea, în clasicul stil al oportunismului carpato-danubiano-pontic. Anti-comunismul a devenit ideologie de substituţie, iar liberalii, ţărăniştii, mai vechi şi mai noi, debusolaţii social-democraţi şi ceva legionari supravieţuitori au început, aţi ghicit! să facă ce ştiau ei mai bine: să se belească între ei, atunci când nu erau ocupaţi să hăulească pe Calea Victoriei "Jos Iliescu!" CDR a fost cântecul de lebădă al politicii ante-decembriste, şi punctul de pornire al unei forme de organizare a partidelor politice caracterizată prin lipsa ideologiei şi prin structurarea lor drept mecanisme pentru cucerirea şi exercitarea puterii. Lupta pentru controlul resurselor generează mai multă ură şi încrâncenare decât vechile lupte ideologice. Acum nu se mai iau prizonieri! 

Ei bine, ura generată de lupta pentru controlul resurselor publice este atât de crâncenă şi de temeinică, încât poate face neguvernabilă şi România. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: USL este o coaliţie foarte fragilă. Deocamdată ciolanul, foarte mic, a fost cât de cât echitabil împărţit. Dar după alegeri, când USL poate lua toată Puterea, ei bine, atunci să te ţii! Iar dacă scapă şi de băsescu, s-a terminat mişcarea USL. De fapt, dacă vrea să facă un serviciu PDL, băsescu demisionează, şi astfel poate deschide calea unei alianţe PNL-PDL-PC-UDMR. Care, culmea! îi poate da garanţii de imunitate şi impunitate. băsescu preşedinte este duşmanul comun care ţine USL laolaltă. 

Politizarea administraţiei? Avem şi noi! Accesul arbitrar la resurse, împărţirea lor discreţională? Avem!  Justiţie care ascultă de comanda politică? Avem! Slabă capacitate administrativă? Avem! Dispreţ faţă lege şi de instituţii? Avem! Presă aservită politicului, deprofesionalizată şi "militantă", care a abdicat de la obligaţiile sale de servire a interesului public? Avem! Lipsa contraputerilor, ca urmare a demisiei societăţii civile şi a slăbiciunii conştiinţei cetăţeneşti? Avem!

Practic avem toate condiţiile unui eşec de tip grecesc, care are cauze mai profunde decât simpla criză a datoriei publice. Criza economică este dublată de crize politice, morale, ale conştiinţei cetăţeneşti. Mediul de cultură pentru criza economică este criza democraţiei reprezentative. Această din urmă criză trebuie rezolvată cu prioritate. Acesta este sensul schimbării şi mai ales datoria noii guvernări, dacă nu este şi ea o aceeaşi Mărie cu altă pălărie.  

Demiteţi-l pe Daniel Morar!

Prieteni, nu mai e de glumă! Vă mai amintiţi de circul cu vameşii de la Albiţa? Săltaţi şi ăştia în vrac, anul trecut, când făceam spectacol pentru Bruxelles şi pentru olandezi, ca să ne primească în Schengen? Ei bine, judecătorii din Iaşi au trimis dosarul înapoi la DNA, pentru că, deşi procurorii vorbesc despre 700 de luări de mită, ei n-au reuşit să identifice nici măcar UN SINGUR individ care dădea mită pentru  a face diverse şmenuri la vamă. Cum aţi citit: nici măcar unu! 

"„Deşi se reţin un număr impresionant de acţiuni de luare de mită, în proporţie de 90%, în actul de sesizare acestea nu sunt descrise, nu este precizată suma de bani sau bunul care a format obiectul material, nu sunt precizate modurile în care inculpaţii şi-au încălcat atribuţiile de serviciu, nu este nominalizată nici o persoană care a oferit bani sau alte bunuri. În condiţiile în care în rechizitoriu nu sunt descrise faptele, nu se face încadrarea juridică a acestora pentru fiecare inculpat în parte (aceasta dacă avem în vedere că inculpaţii au desfăşurat acţiuni diferite), nu se poate face o cercetare judecătorească cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale."

Şeful acestor tălâmbi de procurori este Daniel Morar, ăla pe care îl lăuda boul ce funcţionează pe post de trimis al Marelui Licurici la adoratorii pulii lui, şi pentru care s-au făcut presiuni pentru a-i lua locul Başchetbalistei. Motiv pentru care i-au şi prelungit mandatul cu şase luni, în dispreţul legii. 

După acest episod, Daniel Morar trebuie destituit pentru modul mizerabil în care a condus DNA, o poliţie politică, până la urma urmei. CSM nu are nimic de spus despre această bătaie de joc? Nu ştiu dacă vameşii ăia au luat sau nu şpagă. Ştiu însă că patru procurori DMA şi-au bătut joc de noi, de banii noştri, de ideea de justiţie, în primul rând. 

Acest individ nu poate fi Procurorul General al României. Un om din cauza căruia România a fost deja condamnată de două ori la CEDO? Acum de câte ori va mai fi condamnată? Daniel Morar este un pericol public şi o ruşine pentru statul român. Trebuie să plece, pentru că a tolerat abuzurile şi neprofesionalismul celor din subordine, pentru că a fost instrument în mâna unor politicieni. Gata! Aşa ceva nu mai poate fi tolerat!

Axa Bălăceanca-Săpoca şi legitimitatea rusofobiei ca instrument al luptei politice

RL delirează despre axa Bucureşti-Moscova-Beijing, pentru că ăia care-i dădeau bani au primit un şut în cur şi nu mai au acces atât de facil la ţâţa statului. Băieţii fac ce ştiu mai bine: manipulează, folosind "anticomunismul" şi rusofobia, culmea, cel mai mai pur produs ideologic al comunismului ceauşisto-dejist(că Dej a dat semnalul construcţiei rusofobe). Trimiţând la axa Washington-Londra-Bucureşti, RL uită să ne spună că şi construcţia imagistică a lui băsescu e la fel de concretă pe cât este cealaltă axă, pe care o flutură jurnaliştii lu' peşte pe post de sperietoare. 

Ne place sau nu, cea mai dinamică zonă, din punct de vedere economic este BRIC, care cuprinde Rusia şi China, alături de India şi Brazilia. Doar idioţii pot ignora potenţialul economic formidabil al zonei, care cuprinde cam 40% din populaţia planetei. Adică dublu decât SUA, UE şi Japonia însumate. România este, din păcate pentru ea, un rest după virgulă, la periferia tuturor acestor blocuri economice, care se confruntă fără menajamente.

Să fim oneşti: nu însemnăm nimic pentru nimeni. SUA nu dau doi bani pe noi. Americanii şi-au atins scopul: au plantat aici o bază militară şi au să monteze şi nişte rachete, despre care nu se ştie încă dacă au mai mult decât utilitatea unui galoş găurit. 

UE are oroare de periferiile ei sărace, şi-şi dă palme c-a fost idealistă. Se poartă mizerabil cu noi, şi din pricina noastră, dar şi din dispreţul pe care îl simt faţă de noi. 

Pentru ruşi nu mai existăm. Îi doare în cot până şi de Moldova sau de Transnistria. Ei au relaţii directe şi speciale atât cu UE, cât şi cu NATO. Nu cu noi discută despre Transnistria. Şi nici nu au o miză în România. Ei sunt puşi pe făcut bani, şi dacă românii sunt atât de idioţi să-şi permită luxul rusofobiei, de ce nu? Prostia se plăteşte! Un guvern filorus la Bucureşti nu le-ar servi la nimic, pentru că România nu înseamnă nimic în UE şi în NATO. Da, un guvern deschis către Moscova la Berlin, ei da, e deja alt lucru! Sau la Paris, sau la Roma. 

De asta instituţionalizarea rusofobiei şi folosirea ei pe post de instrument al luptei politice este o inepţie. Şi spune multe despre "inteligenţa" noastră. Am mai scris asta: polonezii au infinit mai multe motive să-i urască pe ruşi, gândindu-ne la istoria lor comună. Cu toate astea Polonia are relaţii normale, din pragmatism, dacă nu de altceva. Şi câştigă de pe urma acestui pragmatism. 

A-i trata pe Putin, sau Rusia, ca pe nişte monştri, este pe cât de idiot, pe atât de periculos. Nu pentru că ne-ar face Rusia ceva. Pe ruşi îi doar fix în cur de noi, şi o arată ori de câte ori au ocazia. Deci nu ne fac. Nu, este periculos pentru felul în care ne raportăm noi la ceilalţi. Pentru că aceeaşi impresie proastă o avem şi faţă de unguri, de bulgari, de ucrainieni. Până şi faţă de Marea Neagră am ajuns să avem sentimente xenofobe! 

Am înţeles greşit "excepţionalismul" nostru, al poporului latin într-o mare slavă. O fi funcţionat asta acum două sute de ani. Acum globalizarea începe să ne facă pe toţi tot o apă şi-un pământ! Acum izolarea asta în marea slavă este doar în mintea noastră. Şi nu ştiu de ce nu vrem să ne construim excepţionalismul pe altceva: muncă, inventivitate, creativitate, onestitate. Oricum e mai simplu să apelezi la instincte decât la raţiune...

Imperioasa nevoie de cur a românilor!

Afacerea "Cristina Dumitrescu" ia forme aberante. Sincer, mi-e greu să spun ce interese a deranjat numirea ei la Ministerul Educaţiei. Un lucru este clar: rezistenţa este foarte organizată, coerentă şi virulentă. Nu mai contează faptele, totul este să se creeze o situaţie imposibilă pentru Victor Ponta, şi să-l oblige să o schimbe. Ceea ce se va şi întâmpla, în seara asta.

Numai că în campania asta împotriva tipei apar şi accente antisemite, ceea ce mi se pare de-a dreptul odios. Odios, pentru că se trece de o limită care şi aşa e laxă în ţara asta de nebuni. La ce mă refer? La un articol de pe HotNews, care se referă la biografia profesorului Robert Deutsch, coordonatorul programului urmat de Dumitrescu la Stanford(deci, imbecili de la Realitatea Tv, n-a minţit! Chiar a fost la Stanford! Iar în CV nu spune că ar fi absolvit vreun curs, că ar avea vreo diplomă, ci doar că a studiat!). 

Evident, din ciorba asta nu putea lipsi Tismăneanu, care, ca şi Deutsch, e fiu de ilegalist(Deutsch, soţ de fiică de ilegalist), absolvent de studii marxiste, fugar în Occident. Acum Tismăneanu e mare balenă anti-comunistă, şi îşi elimină concurenţa, prin denunţuri "obiective"!  Acum, dacă madam a studiat cu Deutsch, e amestecată şi în caracatiţa fesenistă, este şi comunistă, că şi profesorul ei a fost, este şi marxistă, tot din acelaşi motiv, şi în general, e suspectă, pentru că...Iar faptul că a studiat şi cu Stiglitz o face şi mai suspectă: e contaminată cu ideile comunismului american! A, şi încă ceva: ce a făcut madam între 1982 şi 1986: nu cumva a fost securistă? Cel puţin aşa lasă să se înţeleagă şi Tismăneanu, într-un comentariu. Josnic individ! 

Merită să citiţi şi comentariile la articolul lui Tismăneanu. Prieteni, nici prin minte nu mi-a trecut că până şi Tismăneanu are un cortegiu de pupincurişti! Are poporul ăsta aşa o nevoie de cururi de pupat, ceva de speriat!  

Nu aplicaţi mecanic dogmele capitalismului!

Să nu mă înjuraţi! Ştiu că nu este subiect de "duminică", dar asta e, ghinionul vostru: mi s-a pus pata! S-o luăm pe scurtătură: fac alergie la prostie. Sunt multe feluri de prostie pe lumea asta, şi nu scapă de ea nici oameni altminteri inteligenţi, cu solide studii, dar pe care rigiditatea intelectuală, orbirea ideologică, fanatismul, îi fac proşti. Despre prostia asta "inteligentă" este vorba în cele ce urmează. Cu precizarea că nu am citit cartea la care mă voi referi, ci doar câteva recenzii, inclusiv pe aceea apărută azi în NYTimes, sub semnătura lui Thomas L. Friedman. Cartea se numeşte "Why nations fail", şi este scrisă de un turc, profesor la MIT, Daren Acemoglu, şi de un american, profesor la Harvard, James A. Robinson. 

Cei doi scriu, printre altele, despre China. " “Our analysis,” says Acemoglu, “is that China is experiencing growth under extractive institutions — under the authoritarian grip of the Communist Party, which has been able to monopolize power and mobilize resources at a scale that has allowed for a burst of economic growth starting from a very low base,” but it’s not sustainable because it doesn’t foster the degree of “creative destruction” that is so vital for innovation and higher incomes.

“Sustained economic growth requires innovation,” the authors write, “and innovation cannot be decoupled from creative destruction, which replaces the old with the new in the economic realm and also destabilizes established power relations in politics.”

“Unless China makes the transition to an economy based on creative destruction, its growth will not last,” argues Acemoglu. But can you imagine a 20-year-old college dropout in China being allowed to start a company that challenges a whole sector of state-owned Chinese companies funded by state-owned banks? he asks."

Nu ştiu cum o fi în China cu "distrugerea creatoare", probabil că la ani-lumină de viziunile isteţilor ăstora doi, care citesc totul după o grilă care ne-a adus în căcatul economic în care e omenirea azi. Dar ştiu cum e în România. Care de 22 de ani tot într-o distrugere o duce, şi a dracului creaţie, nu vrea nici moartă să apară! 

Pentru că, să mă ierte Dumnezeu, să distrugi baza productivă a unei economii, aparatul ei productiv, şi să pui în loc, când pui, doar mall-uri, este orice, numai creaţie nu! Să distrugi sisteme publice, din sănătate, din educaţie, în speranţa tâmpă că forţele creatoare ale pieţei vor pune ceva mai bun în loc ţine de domeniul prostiei patologice! 

Peste tot în lume pieţele, lăsate de capul lor, doar au distrus. Creaţia a venit din voinţa fermă a unor naţiuni, şi a unor indivizi, determinaţi să iasă din sărăcie şi subdezvoltare. Prin orice mijloace, şi adesea cu orice preţ. Piaţa este unul dintre mijloace, nu singurul. Creaţia, la nivelul naţiunilor, nu este un efort individual. Creaţia este un efort colectiv. Cum nu mai există efortul colectiv, în România nu se va trece niciodată de stadiul distrugerii. Creaţia nu mai urmează. Pentru că, fără un proiect naţional, care să dea creaţiei un sens şi o finalitate, tot ce avem sunt acte individuale de creaţie, fără impact asupra societăţii, în ansamblul său.  

China este un caz care trebuie discutat din altă perspectivă, cea a ieşirii din dictatura de dezvoltare. Este nevoie de o schimbare în China, nici măcar chinezii nu contestă asta. Dar în niciun caz această schimbare nu va însemna distrugerea a ceea ce au creat până acum. Se vor schimba raporturile dintre stat şi piaţă, evident, dar economia chineză va rămâne una mixtă. Vor rămâne puternice elemente de planificare economică, asta este sigur, pentru că centralizarea scopurilor şi mijloacelor este încă necesară. Va creşte gradul de libertate politică, se va trece la pluripartidism. Dar în ritmul pe care şi-l doresc ei, nu alţii. În fond, ce dovadă mai mare de creativitate decât transformarea Chinei în ultimii treizeci de ani, care a făcut din ea cea de-a doua putere economică a lumii?

Asta e: România este victima aplicării mecanice a dogmelor capitalismului. Cu alte cuvinte, a unei grave lipse de creativitate, în materie de gândire politică, economică şi socială. De asta nu ne duce mintea dincolo de distrugere...

Şi încă ceva: naţiunile eşuează atunci când renunţă la stat, sau când îşi bat joc de el.  

Politică şi buci

Înţeleg că Antena 1 a prezentat azi-noapte un filmuleţ în care boc e cu curu' gol. Se face dreptate! boc are şi cur! Şi eu, care credeam că capu' îi serveşte drept cur! Mai aflu, din blogocircosferă, că filmarea părea foarte profesionist făcută. Aferim! La câte servicii secrete avem, s-o găsi cineva cu ochiu' câmpului, s-o facă şi p'asta.

Dar ce m-a dat în cur, în afacerea asta, este faptul că musiu Antonescu a acceptat să intre în emisiune, pentru a commenta "evenimentul", dovedind că şi lui curu' îi ţine loc de cap! Oare flăcăul ăsta nu înţelege că supraexpunerea mediatică nu-i face bine?

Acum, să nu-i uităm nici pe vechii noştri clienţi, ca cum ar fi jupân Cotoa. Care delirează despre cum arată iarna lui, în contrast cu iarna pe care o "vând" românilor Antenele ticăloşite: "Iarna pe care o văd eu e splendidă! Ninge abundent, aerul e rece, nu prea bate vîntul şi luminile din parcuri produc feerii. Albul domneşte lin peste oraşul acesta ascunzîndu-i majestuos urîţenia. Plimbările prin oraş sînt minunate! La televizor se folosesc următoarele cuvinte: "iad", "infern", "apocalipsă", "urgenţă", "alertă".Se discută la limita nervilor, vocile par că se sufocă, domnişoarele moderatoare frisonează de plăceri cînd anunţă avalanşe, blocări de drumuri şi descoperirea cîte unui bătrîn îngheţat în casa-i izolată. Şi totuşi, iarna asta nu e doar criminală. Are frumuseştea ei şi mi-e milă de cel care nu are disponibilitatea sufletească să o vadă. După ce voi ieşi din politică, am să mă dedic unui proiect civic de refacere a sufletelor celor otrăviţi de televiziunile de ştiri." O, da! Dar sufletele otrăvite de opt ani de dementul ăla de la Cotroceni cine le repară, idiotule?

Cum să vă zic? Textul ăsta pică la fix, după ticăloşia lui Mircea Toader, aia cu "morţii îngheţaţi erau nişte beţivi ordinari", şi după alte ticăloşii portocalii din ultimele zile. Şi din ultimii ani. Şi să-i ia conu' Dracu pe toţi!

UPDATE: Muţunache iar dă cu mucii în fasole! A pus mâna pe telefon să-l sune pe Nechita, primarul Iaşilor(care nu-mi aduc aminte să se fi plâns de ceva), pentru că, nu-i aşa, la Iaşi îi sunt părinţii şi rudele. Păi, sună-i pe ei, flăcău! Afli de la sursă ce şi cum!

După care l-a sunat şi pe Oprescu, pe motiv că a stat trei ore în nămeţi, ieri, în Bucureşti. Unde, mânca-ţi-aş? La Guvern? Sau ai a doua slujbă, la SIE? Că doar pe acolo puteai fi blocat, altminteri în faţă la Guvernoiu e ca'n palmă! Nebunaticule! Se plăteşte prost la Guvern, nu-i aşa? Un cumul, acolo, nu strică!

UPDATE la UPDATE: "Am cerut sa existe o expresie extrem de unica" Hâc! Intelectual de mare clasă, Oxford, alea, alea. Unicitatea extremă a nesimţirii, poate... 

Calm, prieteni!

Calm, prieteni! Număraţi până la zece, sau până la cât vreţi voi, respiraţi profund, aşa, fiţi zen! Nu e cazul să vă radicalizaţi peste măsură. Discursul lui Ponta este DOAR un discurs. Unul pentru export. Despre care ştiau liberalii. Doar că au crezut ei că e bine să-i arate acum o pisică lui Ponta, pentru nişte daraveli de prin Buzău. Dacă vă închipuiţi că USL este un monument de integritate şi de moralitate în politică, e cazul să vă mai gândiţi! Iar cutiile de renonţă ale lui Voiculescu au amplificat rahatul, şi l-au revărsat în valuri, că şi Voiculescu are un dinte împotriva lui Ponta.

Aveţi de ales. Puteţi presa, voi şi alţii ca voi, care nu-i mai vreţi pe băsişti la putere, pentru ruperea USL, făcându-i pe plac lui băsescu, doar pentru a vă dovedi intransigenţa şi fidelitatea pentru "cauză". Ştiu şi eu, poate că separat PSD şi PNL ar lua mai multe procente. Sau poate nu. Dar nimic nu spune că cioburile vor mai fi lipite la loc după alegeri. Vă garantează cineva că PSD nu se va alia apoi cu PDL, doar pentru a-şi plăti şi el poliţele pentru isteria anti-Ponta de ieri şi din zilele care urmează?

Sau puteţi reproşa ce e de reproşat, fără a împinge lucrurile spre ruptură. Ştiu, e greu. Societatea actuală este societatea suspiciunii. Nimeni nu mai are încredere în nimeni. Războiul româno-român, întreţinut cu metodă de băsescu, ne-a adus pe toţi în pragul nebuniei. Ne-a radicalizat iraţional. Nu mai vrem schimbarea puterii, vrem distrugerea ei. Nu e cazul într-o democraţie.

Ştiu că numirea lui Muţunache în fruntea Guvernului a dus isteria publică la noi cote. Pentru că, fără a fi o nouă Securitate, serviciile secrete româneşti s-au implicat prea mult în viaţa politică, şi, din păcate, cum băsescu le-a căutat în coarne, au ieşit până şi din ipocrita lor neutralitate, amestecându-se pe faţă în lupta politică.

Dar Muţunache nu e de capul lui, are şi el nişte limite, pe care nu le poate trece. Nu ascultă doar de băsescu. Poate că i-a fost impus lui băsescu, tocmai pentru a calma jocul şi a asigura o desfăşurare cât de cât corectă a alegerilor din acest an, pentru a preveni abuzurile puterii, ce pot duce la o explozie socială necontrolată. Nimeni nu vrea un scenariu de tip egiptean într-o ţară NATO şi UE. Poate asta a vrut să spună Ponta în discursul lui: sunteţi corecţi faţă de noi, perfect! Dialogăm, facem a alternanţă normală la guvernare, cu elementele de continuitate cerute de cele două apartenenţe.

Ştiu, furia vindicativă dă bine la public, poate aduce şi nişte voturi. Dar nu face bine sănătăţii democratice a ţării. Şi nici nu se pupă cu valorile europene şi cu principiile bunei guvernări. Există abordări strategice, abordări tactice, şi săritul din baie. Ieri liberalii şi Crin Antonescu au sărit din baie. Degeaba!

Zen, prieteni, zen!

A, şi încă ceva: calm ar trebui să stea şi Muţunache. Dacă vrea să nu termine aventura asta cu un fiasco total, ar fi cazul să nu toarne gaz peste foc şi să nu-şi picteze târtiţa în portocaliu!

O lume nebună, nebună, nebună după fleacuri

Prieteni, poate v'oţi fi plictisit de atâta politică ineptă. S-o dăm şi pe altceva. Care, sincer, mi se pare la fel de inept: industria aplicaţiilor pentru smartphones, tablete şi reţele sociale a creat, din 2007, 500.000 de locuri de muncă, la nivel global. Este ceea ce se numeşte acum App Economy".

Nu sunt ipocrit: chiar am două telefoane dăştăpte, o Dudă şi un HTC. Pentru Dudă nu mi-am încărcat nicio aplicaţie. Nu ai de ce: Duda e făcută pentru altceva. Pe HTC am vreo zece aplicaţii încărcate, dintre care şi motanul ăla masochist, căruia îi place să fie luat la palme, pe care l-am încărcat să văd de ce a făcut presa scandal că un deputat se juca aşa ceva pe o tabletă în Parlament. Dintre ele folosesc doar vreo trei, legate de procesarea foto. Restul nu ştiu ce-o fi fost în capul meu! 

Ce dracu mestecă ăia 500.000 de pălmaşi, fraţilor? Consumerismul a ajuns şi în realitatea virtuală? Da, să editezi nişte texte, să procesezi nişte fotografii, să faci o prezentare, să pierzi ceva timp într-o gară sau într-un aeroport, să vezi un film, dar pentru asta există deja programe. Să găseşti mai uşor nişte informaţii, fie. Nişte hărţi, la fel. Dar de aici până la valul de aplicaţii inutile şi inepte e cale lungă. 

Sigur, băieţii dovedesc creativitate, mulţi chiar fac avere. Dar sunt prea puţine perle în mormanul de rahat al aplicaţiilor. Şi, cum spuneam, suntem 7 miliarde şi înainte de a încărca aplicaţii tembele, oamenii trebuie să mănânce, să se îmbrace, să aibă un acoperiş deasupra capului. 

Demenţa în floare!

Prieteni! PDL chiar vrea să-şi treacă guvernul prin Parlament, după propunerea lui boc, şi cu liota aia de ciumeţi, ciumeţi propuşi miniştri în zone-cheie? Demenţa în floare!

Prea puţin! Prea târziu! Prea arogant!

Deşi eu nu cred nici acum că băsescu se va despărţi de boc, văd că lumea se agită, se fac pronosticuri, o citează pe Pitia ot Pleşcoi, care nu ştiu ce a sughiţat pe blog, este citat şi Lăzăroiu, cu încă un nepublicat editorial din EvZ, şi AN, cu o postare pe blog, cu alte cuvinte zilele lui boc chiar sunt numărate! 

Ei, şi? Pleacă boculete. Ce-am rezolvat? Nu ne mai facem temele pe care ni le-a lăsat Franks, care nici acum nu înţelege că nu i s-a reproşat faptul că s-ar fi făcut mangă, ci faptul că a participat, alături de un tip suspectat de grave fapte de corupţie, la o paranghelie plătită cu bani publici, într-o ţară căreia îi impune un grav program de austeritate?   Se rezolvă problemele structurale ale economiei? Se rezolvă problemele sociale? Fură mai puţin portocaliii? România va fi mai bine guvernată? Haida-de!

Să zicem că băsescu trece peste spusele lui Franks, care atenţionează că nu e cazul unei schimbări de guvern, şi-l trimite la plimbare pe boc. Din punctul meu de vedere, şi al celor mai mulţi dintre români, aceasta este o schimbare egoistă, care nu are legătură cu nevoile şi aşteptările omului obişnuit. Este încercarea sistemului ticăloşit de a a mai salva ce se mai poate salva. Pentru români schimbarea lui boc este prea puţin, vine prea târziu şi este un gest mult prea arogant.

Totuşi, îşi permite traian băsescu luxul de a face o nouă concesie, şi de a se dispensa de cea mai fidelă şi ascultătoare slugă a sa? Poate risca să deschidă şi problema succesiunii lui boc în fruntea PDL, într-un moment atât de delicat pentru partid? Îşi poate permite riscul de a se prezenta slab în faţa Opoziţiei, de a confirma că se află în defensivă, că nu mai face el agenda publică? Eu nu cred! 

Cred că va urma, poate, o remaniere, un gest simbolic, ceva. Care, speră el, va mai detensiona lucrurile, până găseşte ceva să-i prostească iar pe proşti, cum îi este obiceiul...

Mai putem vorbi de capitalism?

Întrebare, şi foarte serioasă: mai putem vorbi de capitalism? Realitatea economică mai poate fi descrisă de această noţiune? Nu cumva putem vorbi despre moartea capitalismului, aşa cum a murit şi comunismul, şi trebuie să ne punem mintea la contribuţie, pentru a da un nume acestei noi realităţi?

Sincer, pe mine poveşti de genul ăsta au început să mă plictisească. Phelps este un om inteligent, şi asta nu pentru că are un Nobel pentru economie. Cu toată inteligenţa lui, nu poate ieşi din dogmă: capitalismul e bun, capitaliştii sunt răi, că au întinat nobilele sale idealuri! Şi statul, mama lui de stat! Dacă n-ar fi el, să-l corupă, ce mândru ar străluci capitalismul în soare! A se scuti! O societate nu se rezumă la clasa mijlocie, cea acuzată că, împreună cu statul, au capturat capitalismul, şi profită de el, în detrimentul celorlaţi!

Spune Phelps: "Modelul corporatist nu are niciun sens pentru generaţia tânără care creşte folosind Internetul, cea mai liberă piaţă mondială de bunuri şi idei. Succesul şi eşecul firmelor pe Internet este cea mai bună reclamă pentru piaţa liberă: site-urile de socializare, spre exemplu, se ridică şi mor aproape instantaneu, în funcţie de cât de bine îşi servesc clienţii. Site-uri precum Friendster sau MySpace au căutat să facă profituri suplimentare prin compromiterea confidenţialităţii utilizatorilor şi au fost imediat penalizate de clienţii care le-au părăsit pentru competitori relativ mai siguri, ca Facebook şi Twitter. Nu a fost nevoie de reglementări guvernamentale pentru o astfel de tranziţie. De fapt, dacă statele moderne corporatiste s-ar fi implicat, ar fi susţinut probabil MySpace cu banii contribuabililor şi ar fi promis să “reformeze” problemele de confidenţialitate ale companiei.

Internetul, ca o piaţă a ideilor în cea mai mare parte liberă, nu a fost favorabilă corporatismului. Oamenii care au crescut cu descentralizare şi competiţie liberă a ideilor percep ca străină ideea susţinerii de către stat a marilor firme şi industrii. Multe dintre mijloacele media tradiţionale repetă vechiul slogan: “Ce e bine pentru firma X e bine şi pentru America”, dar e puţin probabil să se vehiculeze aşa ceva pe Twitter."

Reamintesc idiotului că ceea ce se întâmplă pe Internet este tocmai opusul capitalismului: e comunism! Fiecăruia după nevoi, şi totul gratis!  Astea sunt ideile noii generaţii! Care iubeşte la fel de tare şi "capitalismul", şi "corporatismul"! Internetul nu este decât o aplicaţie. Google este o aplicaţie! Siteurile de socializare, aplicaţii! Telefoanele mobile, calculatoarele, celelalte sunt aplicaţii. Adevăratele invenţii sunt formatul de compresie MP 3, tranzistorul, fibra optică, laserul, etc.

Nu cred că lumea de azi e mai puţin creatoare şi întreprinzătoare, din cauza reglementărilor. Şi a drepturilor de proprietate intelectuală. Care sunt fix în logica pură a capitalismului: maximizarea profitului. Prima lege a patentelor a apărut în statul veneţian, în 1474. Era în zona unde se năşteau primele istituţii, financiare, ale capitalismului, şi unde se dezvolta una dintre primele economii-univers, legate şi de forme incipiente de drepturi şi de libertăţi cetăţeneşti. În Marea Britanei primele scrisori de patent, apar la începutul anilor 1400. În SUA primul patent este emis în 1641. Nu mi se pare că i-a împiedicat pe cei numiţi mai sus să se dezvolte, şi nici capitalismul să se nască.

Prima lege a copyrightului a apărut în 1709, în Marea Britanie, în siajul Revoluţiei Industriale, care-şi lua avânt. Şi nu i-a pus piedică "fragedului" capitalism. Iar termenul de "proprietate intelectuală" a apărut, cu cadrul legal aferent, a apărut în Germania proaspăt unificată şi în plin proces de indistrializare, iar la sfârşitul secolului XIX se stabilea în Elveţia Biroul Internaţional Unificat pentru Protecţia Proprietăţii Intelectuale. Şi iarăşi capitalismul n-a avut cine ştie ce greţuri!

Dar din aplicaţii pentru tehnologii deja existente, din reţele de socializare şi alte tâmpenii pe net nu putem hrăni 7 miliarde de oameni, nu-i putem îmbrăca şi adăposti. Nu cu aplicaţii pe Internet putem controla efectele schimbărilor climaterice. Sigur, putem face multe, dar nimic esenţial pentru nevoile de bază ale omului.

Aşadar, ce va lua locul "capitalismului"? Care este termenul care descrie mai bine aceste noi realităţi? Rămânem cu termenul actual, cu miturile şi dogmele lui, şi ne folosim creativitatea doar pentru a vindem oamenilor un cadavru în putrefacţie?

Pupându-i în cur pe americani

Iubitul Conducător, Mare Reformator şi Machitor, a mârâit iar la ruşi, pe motiv de gaze lipsă, şi visând la rezervele din Marea Neagră. Vise umede, pentru că de la explorare(ce face vasul ăla al lui Exxon) la exploatare comercială e cale lungă, şi oricum nu rezolvă cine ştie ce.

Puteam să nu avem probleme dacă nu ne încăpăţânam să credem în imbecilitatea numită Nabucco. Proiectul ăsta este unul politic, şi anti-rus. Nu are justificări economice, ci geo-politice. A fost manipulat de toată lumea, iar acum e la mâna turcilor, care l-au blocat, dracu mai ştie de ce. Şi chiar dacă am şti de ce l-au blocat, asta nu ne încălzeşte cu nimic.

Nemţii şi-au asumat North Stream, în ciuda tuturor protestelor balticilor, polonezilor şi altora de pe acolo, aţâţaţi tot de americani. L-au construit în mai puţin de doi ani. Iar acum nu mai depind de conducta "Prietenia"(ce ironie!), ce trece prin Ucraina, ţară care trăieşte din furtul gazelor ruseşti din conductă. Sau cel puţin au o alternativă, când se întâmplă ceva. 

Dacă şi conducta South Stream începea să fie construită în acelaşi timp cu aceea din nord, acum aveam o rută alternativă de transport la Ucraina. Şi probabil că alţi furnizori de gaze se lipeau de conductă, ceea ce ne dădea o perspectivă liniştitoare. Acum ne uităm în zare şi ne rugăm să fie bine şi cald.

Ni s-a tot spus că la Constanţa se va construi un terminal de gaze lichefiate. Care va fi o altă alternativă la gazul din Rusia. Nu-mi aduc aminte să se fi întâmplat asta. 

Americanii şi-or fi atins obiectivele lor în zonă, dar asta  nu înseamnă că ne-au făcut nouă un bine. Asta ar trebui să le dea de gândit şi boilor care o ţin ca gaia-maţu' cu "forţele pieţei." Din punctul de vedere al legilor pieţei, South Stream era un proiect perfect fezabil, şi profitabil. Dar nu piaţa a decis. Capitalismul a devenit ceea ce este prin alianţa strânsă cu statul, care stat l-a impus şi la globalizat cu forţa, i-a deschis noi pieţe, i-a pus la dispoziţie forţă de muncă din belşug(ce a fost regula primogeniturii la moştenirea pământului, dacă nu un instrument prin care întreprinderea capitalistă a dispusa de un izvor nesecat de forţă de muncă ieftină?), a asigurat liniştea socială cu forţa armelor. 

Aşa că mai gândiţi-vă dacă pupatul americanilor în cur e o afacere...   

Jos Adrian Năstase!

Câinele de pază al democraţiei

Se vorbeşte despre un nou "succes" al marelui capitalist Dinu "Păturiciu" Patriciu: vinderea Trustului "Adevărul". Care se pare că va ajunge în braţele UNPR, via generalul Urdăreanu, de la UTI. EvZ e şi el pe dric, şi-a vârât acolo bani şi jupânul Niro, alt şef de prin UNPR. Bine, găsim şi "pene" de Cocoş prin acţionariatul EvZ. Apropo: ziarul arată oribil cu noua "bulină"! Brrrrr!

Stau şi mă întreb: pe ăştia nu-i încearcă nostaligia? Nu le este dor de vremurile când "tiranul" Adrian Năstase le asigura un grad mult mai mare de independenţă "jurnaliştilor", cu alea 11 milioane de euro anual, publicitate de stat? Toţi cretinii care l-au muşcat de cur, pentru că se încăierau pe banii ăia, şi nu ştiau cum să-şi împartă prada, au dat faliment, sau supravieţuiesc doar ei ştiu cum, pe Net. Sau fac cum face RL: mint în legătură cu tirajul, poate le mai pică ceva din publicitate. 

Interesul ăsta subit al UNPR pentru presa scrisă nu mi se pare legat de campania electorală. Băieţii ştiu clar că n-au şanse, cu sau fără EvZ sau Adevărul. Mai degrabă se albesc nişte bani, după o guvernare fructuoasă, în serviciul interesului naţional! 

Asta e: jos Adrian Năstase! 

USL: comunicarea în suferinţă

Nu ştiu cine sunt cei care se ocupă de comunicare pentru USL, PSD, PNL şi PC. Treaba lor, sper doar că nu le dau o căruţă de bani, cum i-au dat lui Andronic, în trecut, ca acum să-i înjure ca la uşa cortului. Fac o paranteză: Danele, dacă tot te fute grija de felul în care-şi finanţează partidele campaniile electorale, nu-i trimiţi tu o citaţie lui Andronic? Ieşi la pensie cu ce are ăsta să-ţi spună! Laşi dosarele urmaşilor urmaşilor tăi! Parol!

Revin: felul în care au explicat cei din USL ce fac acum la Senat şi la Camera Deputaţilor este de tot căcatul. Deşi lucrurile erau simple: cere lumea demisia Guvernului? Cere! Se dă dus boc din Palatul Victoria? Nu se dă! Atunci ce facem noi în Parlament? Păi, îi demostrăm lui boc că, măcar într-o Cameră, nu mai are majoritate, nu-şi mai poate trece legile, deci guvernul lui e PA! Şi nu poate rezolva problema decât într-un singur fel: demisionând şi convocând alegeri anticipate. 

Ce grevă parlamentară, ce demisie? Spun oamenilor că, prin absenţa din Parlament, pur şi simplu nu le asigur cvorum de şedinţă, nu le permit discutarea legilor, din lipsa rapoartelor comisiilor de specialitate. Este legitim? Da! Este regulamentar? Da! Contravine interesului public? NU!

Ca parlamentar nu ai obligaţia să reprezinţi interesele tuturor, precum Preşedintele României. Cei care te-au ales au făcut-o pentru că eşti pesedist, penelist, pedelist, udemerist. Nu văd de ce toată lumea e în extaz în faţa şantajului UDMR la adresa puterii, făcut în numele "maghiarilor", considerându-l o servire exemplară a intereselor specifice minorităţii, chiar dacă asta implică de-servirea intereselor majorităţii, iar servirea intereselor specifice ale celor care se regăsesc în PSD, PNL şi PC e de porc, un atentat la adresa interesului naţional? 

Poate nega cineva faptul că 90% dintre români cred că ţara merge într-o direcţie greşită? Că în societate s-a format un larg consens în privinţa nevoii de a ieşi din criza politică prin demisia guvernului şi prin organizarea de alegeri anticipate? Şi atunci, dacă USL acţionează în această direcţie, ce e de reproşat? 

Sigur că decizia celor din USL i-a ars la ficaţi pe adepţii portocaliiilor,, dar asta e! Mai şi încasezi, când te dai smardoi de mahala! Dacă vrei luptă ca între gentlemani, dacă vrei respect, atunci luptă după reguli universal valabile, şi cu arbitru neutru, nu cu el de partea ta. Altminteri şi adversarul se simte legitimat să lupte după cum îl taie pe el capul, după reguli alese de el, pentru a-şi maximiza şansele.

Acum mingea e la portocaliii. Depinde doar de ei cum o joacă. Iar USL ar face bine ca, înainte de a scoate ceva pe gură, să se gândească la o strategie coerentă, şi inteligentă, de comunicare. Dacă se poate, şi nu-l ia valul pe Crin...

PS:  nişte unii publică un soi de poziţie "oficială" faţă de audierile din PE, organizate de USL. Evident, sunt toate clişeele presei băsiste în "comunicat". Drept pentru care am comentat, în stilul meu, evident. Sigur că nu au publicat comentariul. Nu-i nimic, iată-l: "Către toţi idioţii: audierea avea loc în Parlamentul European, unde limba română este limbă oficială. Când îţi construieşti tot demersul pe presupusa necunoaştere a unei limbi străine de către Antonescu, dovedeşti doar că eşti un prost cu spume. În rest, mă doare în cot de ce au spus cei trei la Bruxelles. Demersul lor a fost la fel de legitim, şi de democratic, ca şi vaietele Monicăi Macovei, spre pildă, care de şapte ani arată cu deştu’ spre Justiţia română, după ce, ministru al justiţiei fiind, a băgat-o şi mai rău în budă.

De pluralism aţi auzit voi? Este specific democraţiei! Ca şi toleranţa, printre multe altele. Asta e, dragi reprezentanţi ai dictaturii ideii unice: “curul lui băsescu e numai unu!”

Teoria şi practica. De-a baba-oarba cu şomajul

Teoria:

Rata naturală a şomajului

Rata naturală a şomajului corespunde funcţionării normale a pieţei muncii şi este asociată cu ocuparea totală a forţei de muncă. Şomajul poate fi considerat excesiv, în orice ţară, dacă depăşeşte nivelul său natural. Definirea ratei naturale a şomajului este destul de dificilă, dar există câteva abordări în acest sens.

Unii economişti definesc rata naturală a şomajului ca fiind rata la care atât salariile cât şi inflaţia sunt fie stabile, fie la nivele acceptabile. După alţi autori rata naturală a şomajului este rata şomajului pentru care locurile vacante de muncă sunt egale cu numărul de şomeri. O altă definiţie afirmă că rata naturală a şomajului este nivelul şomajului la care orice creştere în cererea agregată nu determină reducerea şomajului.

Potrivit unei variante a acestei ultime definiţii rata naturală a şomajului este rata la care toţi şomerii sunt voluntari, adică există doar şomaj ciclic şi, eventual, sezonier. În cele din urmă, o recentă definiţie dată de James Tobin afirmă că rata naturală este rata şomajului la care nivelul acestuia este neschimbat şi atât fluctuaţiile existente la nivelul masei de şomeri cât şi durata şomajului sunt normale. Sursa:Google, că aşa ne învaţă Iubitul Conducător, Mare Reformator şi Machitor!

Asta e teoria. Din care se vede ce ştiinţă minunată e economia! Nu vă lăsaţi înşelaţi de matematică! Aia e folosită pentru a-i prosti pe proşti! Acum, practica.

 

N-am găsit nicăieri o cifră pentru şomajul natural în România lui 2012, cum nici una pentru NAIRU. Nu contează. Deşi eu vroiam să văd, plecând de la premisa că cele două, rata naturală, respectiv NAIRU, sunt date de Dumnezeu, şi nici mama capitalismului nu poate face să scadă şomajul sub aceste praguri, cât ne-ar costa aducerea şomajului la aceste valori teoretice.

Avem o populaţia activă de circa 9 milioane de oameni. Dacă şomajul BIM este de 7% în decembrie 2011, atunci ar trebui să avem circa 630.000 de şomeri. INSSE, care dă cifra populaţiei active, spune că sunt circa 703.000 de şomeri BIM. Asta ar însemna cu un milion de oameni mai mulţi la populaţia activă. Dar vorbim de statistică! Ce contează!

În octombrie 2011 ANOFM raporta 444.000 de şomeri, din care 164.064 au fost şomeri indemnizaţi şi 279.936 ne-indemnizaţi. Unde sunt 260.000 de oameni? Mister!

Or fi fost ocupaţi în noile investiţii publice şi private de anul trecut. Dar, stai! Madam Vass ne spune că anul trecut investiţiile străine au generat 4.550 de locuri de muncă,  plătind pentru ele 461,5 milioane de euro. Adică un cost mediu de 100.000 de euro pe loc de muncă înfiinţat.

Nu mai fac socoteli, să văd cât ar trebui să investim, generic vorbind, pentru a scădea de o manieră durabilă, şomajul cu 100.000 de şomeri. Pentru că nu ajungem nicăieri. Anul trecut investiţiile străine totale au fost de vreo 1,6 miliarde de euro. Productive, cele circa 500 de milioane amintite de madam Vass. Restul sunt bani plimbaţi. Românii nu prea au bani de investit.

Ce vreau să spun? Că şomajul va rămâne o uriaşă problemă structurală a Românie, fie că-l recunoaştem, fie că nu. Şi nu cu prezentări în PowerPoint se va rezolva. Asta e!

Trebuie să vedem, la modul extrem de serios, de ce economia românească nu generează locuri de muncă chiar şi la ritmuri mari de creştere. Unde este buba? Ce putem face?

Buni de jumulit!

România a împrumutat, cu dobândă de circa 7% pe an, vreo 1,5 miliarde de dolari. Pe zece ani. Adică în fiecare an, până ajung să fie răscumpărate obligaţiunile emise de ea, România va da drept dobândă circa 100 de milioane de dolari. Nu e de mirare că a fost bătaie pe obligaţiuni! Puteam ridica 6 miliarde de dolari. Întrebarea este alta: cât este randamentul bonurilor de Tezaur americane la zece ani? Prin august 2011 era sub 2% pe an!

Sigur că propaganda băsesciană vede în acest "succes" o dovadă a încrederii investitorilor străini în economia-beton a României. Succes, pe dracu! Au prins americanii nişte proşti la înghesuială, şi-i jumulesc! Puţin bun-simţ, cretinilor! 

În ce ne-am băgat?

Voioşie mare la Bruxelles! A fost adoptat Pactul pentru distrugerea Europei, ca putere economică, pentru că o gospodină la menopauză, madam Merkel, are viziuni, iar restul liderilor, cu excepţia celor englezi şi cehi, n-au coaie!

Ţinând cont de faptul că, excepţie făcând câteva ţări, printre care şi România, toate celelalte au datoria publică peste 60% din PIB, inclusiv Franţa şi Germania, totul sună ipocrit. Nici acum nu ştim dacă s-a dat o definiţie comună "deficitului structural", care să aibă un sens, raportat la realităţile economiei globale. 

Probleme cu datoriile publice au toate statele. Dar nimeni nu-i atât de nebun să-şi refuze dezvoltarea viitoare, doar de dragul de a arăta bine într-o poză de care se va uita repede, la fel de repede cum se schimbă şi realitatea.

Se mai dezvolta China în ritmul în care o face, dacă adopta decizii inepte, de genul celei impuse ţărilor membre ale UE de Germania? De ce nu puteau înlocui tâmpenia asta cu un plan de reducere eşalonată a datoriilor publice, în ritmuri convenabile fiecărei ţări, cu mecanisme de verificare şi control adecvate? În fond, despre asta este vorba. 

Fără creştere economică, planu' lu' peşte este egal cu zero! Iar planul dăunează grav creşterii economice! Nu-i nimic! Cam peste vreo lună vom auzi de un nou plan de salvare a Europei!

Nu discut despre satisfacţia tâmpă afişată de băsescu după summit. Oricum nu înţelege nimic din ce se întâmplă. El e satisfăcut că am intrat "în rândul lumii", deşi deciziile le iau alţii pentru noi. Dacă va fi şi el prezent acolo, o dată pe an, se poate spună că-l bagă cineva în seamă şi pe el!

Nu mai sper ca politicienii români să dezbată inepţia asta şi s-o respingă. Nu am speranţe nici ca economiştii români, cu rare excepţii, să arate că ne-am pus juvăţul de gât cu mâna noastră. Sunt prea lipsiţi de coloană vertebrală!

De mai bine de un secol şi jumătate, piaza-rea a Europei se numeşte Germania. Ei bine, a mai lovit odată! Felicitările, masa şi darul, la cimitir!

Viitorul Luminos al Noului Geniu al Carpaţilor

Cu sentinţa de condamnare dată azi de "justiţie" lui Năstase, Noul Geniu al Carpaţilor, traian băsescu, şi-a trasat viitorul cu o acurateţe demnă de o cauză mai bună. Ştiu şi eu, poate acum îşi închipuie că a şters toate urmele. Dar la câţi a călcat pe coadă, umilit, înjurat, la cât rău a făcut, cei care vor să se răzbune fac deja coadă pentru un loc mai în faţă. Dacă îşi închipuie că fără servicii mai înseamnă ceva, băsescu îşi face iluzii. 

Nu este o pledoarie pentru trecerea sub tăcere a încălcării legii în cazul politicienilor. Dar nu pot accepta folosirea instituţiilor statului pentru eliminarea adversarilor politici. Cum nu pot accepta folosirea sistemului de către cei care-l conduc pentru a-şi face jocurile personale, oricare ar fi motivaţiile lor. Ar fi ruşinos ca Bruxellesul să ridice monitorizarea României pentru că Justiţia l-a "condamnat" pe Năstase. Nimic din ceea ce se reproşează României în materie de justiţie nu s-a rezolvat în anii ăştia de monitorizare, nu puţini, şapte. Asta nu se rezolvă cu un sacrificiu ritual. 

Şi pentru că mi-am adus aminte: de ce s-a aşternut tăcerea peste cazul de omor, petrecut în arestul unei secţii de poliţie din Bucureşti, în care este vorba despre tortură şi rele tratamente aplicate unui deţinut, arestat preventiv? Unde e Procuratura în cazul ăsta? Unde sunt "monitorii"?

Ce vreau să spun? Că nu ajungem nicăieri cu astfel de practici. Iar sentinţa de azi e departe de a convinge pe cineva că Justiţia îşi face treaba. Cât despre traian băsescu, ei bine, va culege ce a semănat. Mai repede decât crede el...  

Să vezi minune!

Se învârtoşă mândria dge ardghelean în boc! Şi, după ce-i trase o smetie peste ochi Iubitului Conducător, Mare Reformator şi Machitor, dându-i un şut în cur lui Baconschi, acum îl atacă pe Pulimea Sa şi la capitolul "băi de mulţime" De ieri boc ţopăie printre nămeţi, dă cu lopata(e adevărat, în jurul unui Q 7, dar asta e!), împarte ceai pe centură şoferilor prinşi în zăpadă, acu' zboară cu caricioperul să vază el ce şi cum cu deszăpezirea. 

Şi, să vezi minune! Nu s-a găsit nimeni să-i toarne ceaiul pe scăfârlie sau să arunce cu bulgări de zăpadă în el. Şi nici nu l-a trimis explicit la origini.

Pe Marele Timonier l-a apucat cu palpitaţii la pitpalac. Aşa o ofensă din partea ăluia mic, care vorbeşte pe repede înainte? Nu se poate! Şi l-a pus pe Ioan Oltean să-i arate lui boc cartonaşul roşu: "are o lună la dispoziţie să rezolve problemele oamenilor. Dacă nu, să plece!" Cristian Preda, pe zi ce trece slugă mai plecată lui băsescu, bate câmpii despre "un guvern politic, cu premier independent".

Băi băieţi, potole-vu! Lăsaţi teatrul ieftin! Da, boc poate avea interesele lui, şi, până una-alta, la el e pâinea şi cuţitul. El dă cu bani în populaţia coaliţiei, nu băsescu! Spre deosebire de băsescu, boc şi-a fidelizat apropiaţii, nu i-a lăsat din braţe, după ce i-a folosit. S-a înfipt la fel de bine la putere ca şi băsescu. În plus, luptă pentru viitorul lui. băsescu nu mai are viitor politic, el, oricât ar părea de ciudat, da!

Ştiu, nu ne încălzeşte cu nimic ofensiva lui boc. Dar faptul că îi râde în nas lui băsescu e de bine! Sigur, o fac pe banii noştri, dar trebuie să cheltuim ceva bănuţi şi pe divertisment! Aşa că, fight!