Ura care face diferenţa

Prieteni, nu ştiu dacă e adevărat sau nu-deşi înclin să cred că e adevărat, cunoscând lăcomia personajului-că traian băsescu îţi pregătea Vila Dante drept reşedinţă a fostului preşedinte, conform legii. Dar ştiu un lucru: a fost o lovitură de imagine îngrozitoare pentru el. Ponta l-a lovit grav la ficaţi. De aproape două ore băsescu e incapabil să zică ceva. Putea să nege imediat. Să acuze o manipulare. Să se plângă, cum numai el ştie. Dar tace. Semn că pe undeva, prin acte, sunt dovezi că vila este pregătită pentru el. 

La ura împotriva lui băsescu s-a mai adăugat o porţie zdravănă. Este, poate, ura care va face diferenţa între a valida şi nu a valida referendumul. Nasol moment pentru portocalii. Dar suferinţa lor, bucuria noastră. Cu cât suferă mai mult, cu atât bucuria va fi mai bare!

Dacă-i bal, bal să fie!

Am şi eu un scenariu, pentru varianta în care referendumul e invalidat din motive de prezenţă insuficientă la vot. Înainte de asta, o remarcă: PDL a atacat prelungirea timpului de vot la CCR, iar cinstitul băsescu, care zicea că se desparte de PDL dacă acesta vrea victoria lui prin neprezentarea populaţie, tace. E fericit!

Revenind: în cazul evocat mai sus eu, în locul USL, aş demisiona din Parlament, în bloc, şi aş convinge şi UDMR, şi pe deputaţii minorităţilor să le urmeze exemplul. Aş refuza să mai fac guvernul. Aş lăsa România în regim de partid unic! PDL singur în Parlament, şi băsescu preşedinte, premier, procuror general, şef la CSM şi în general ce vrea muşchii lui. Poate aşa ne dovedeşte, fie şi pentru câteva luni, de ce e în stare. Că el nu poate dovedi ce poate decât dacă n-are opoziţie!

Şi aş vrea să văd mutra lui Barroso după asta! Să-l văd transpirând să justifice intervenţia într-un proces politic intern, faţă de care Comisia Europeană  trebuie să fie perfect neutră. Vrea coana Iuropa să vadă o criză politică "pe cinste"? Să i-o oferim! Nu de altceva, dar ăia de la Bruxelles s-au dilit iremediabil, nu mai ştiu pe ce lume trăiesc! 

Aşadar, prieteni, dacă-i bal, apoi bal să fie! 

M-am luminat!

O să ziceţi că-s nebun! Dar azi m-am luminat! Am înţeles de ce trebuie să-l mai lăsăm pe băsescu încă doi ani preşedinte: în timpul ăsta va salva "Titanicul"! Fără glumă! Nu e zi lăsată de la Dumnezeu, în campania asta, în care băsescu să nu-şi dea cu părerea despre Titanic şi despre scufundarea lui. De exemplu azi, la "Gândul", afirma: "În mod cert acolo a fost o eroare de navigatie. Cand navighezi in Atlanticul de Nord in primavara-vara stii ca sunt banchize si ghetari care se desprind" si sunt aduse de curentii oceanici in calea navelor...

In primul rand comandantul trebuia sa fie pe comanda si nu cu pasagerii, la restaurant. In mod cert orice comandant experimentat stie ca atunci cand se apropie de un ghetar temperatura exterioara scade brusc iar termometre cu certitudine existau si atunci".

Cât despre povestea aia cu "n-am dosar de Securitate, n-am colaborat cu ea", s-o spună proştilor. El nu a fost "colaborator", a fost SECURIST! Şi unii dintre foştii securişti sunt activi şi acum, de exemplu el. Prin lege nimeni nu poate dezvălui numele unor ofiţeri activi în serviciile de informaţii.

Cine nu ştie cum funcţionau lucrurile în timpul Războiului Rece, un post ca al lui, de reprezentant al Navrom la Anvers, era o acoperire perfectă pentru culegerea de informaţii din tabăra adversă. Adică românii erau tâmpiţi şi-şi refuzau ocazia să culeagă informaţii, militare şi economice, într-unul dintre cele mai mari porturi din lume? Crede cineva că băsescu n-a scris niciun raport către Navrom, care să nu fi ajuns la Securitate? Ce dracu, suntem copii?

Rămâne să ne spună şi cum ar fi salvat el comunismul, că în ceea ce priveşte Titanicul ne-am lămurit...  

Ţara teatrului absurd

Bun, între timp m-am lămurit şi eu ce şi cum cu Legea aia a Referendumului, declarată constituţională de CCR. În materie de Referendum, de când a primit problema asta în braţe, invariabil, CCR a răspuns: "E constituţional cum vreţi voi, bibicilor! Vreţi cu prezenţă 120%, treaba voastră!" Aşa avem cel puţin trei variante de criterii de validare a rezultatelor, TOATE constituţionale! 

Problema este acum după ce act legal se organizează referendumul pe 29 iulie. PDL ar vrea să se desfăşoare după Legea supusă azi controlului de constituţionalitate. Le convine, absenteismul joacă în favoarea lui băsescu. Problemă: Legea e doar un proiect. Trebuie promulgată. Dar nu înainte de a se modifica, în Parlament, ceea ce este de modificat, la sugestia CCR. Aşadar, legea se duce la Cotroceni. Antonescu are 20 de zile să se pronunţe. Ca să se pronunţe, trebuie să-şi ia un consilier juridic, pentru că Deaconu a plecat, din câte ştiu. Să zicem că se rezolvă. Şi cu un efort susţinut, o trimite la Parlament în câteva zile. 

Ca să se discute trebuie convocată sesiune extraordinară. În plină campanie(şi vacanţă parlamentară) cine dracu vine la muncă? Dar să zicem că vin nişte năuci, mai ales din PDL. Punem pariu că până în septembrie nu se strânge de cvorum? 

Rămâne OUG aflată acum în vigoare. Care reia, până la virgulă, prevederile actului legal după care s-a desfăşurat Referendumul de destituire din 2007, şi care a fost declarată deja constituţională. 

Dileala asta legală o să ne pună nervii pe moaţe. Dacă tot vrem să "modernizăm statul", atunci să începem prin amenajarea şi simplificarea cadrului legislativ. Fără asta, rămânem ţara teatrului absurd.  

Vara asta se Poarta Albă!

Prieteni! Să lăsăm dracului Apocalipsa, că nu e cazul! Cu sau fără băsescu, România tot o colonie băşinoasă şi păduchioasă rămâne, iar cei care o conduc tot nişte slugi ale hegemonilor. Singura deosebire, dacă reuşeşte să o vadă cineva, ar fi atenţia acordată băştinaşilor. Celor din gaşca băsescului li s-a fâlfâit de băştinaţi, au fost trataţi ca nişte animale. Asta are consecinţe. Iar hegemonul, dacă are şi o fărâmă de judecată(hegemonii nu cunosc noţiunea de "compasiune"), şi vrea linişte prin bătătura coloniei, lasă ca din când în când să cadă capul satrapului local, pentru a reduce tensiunea socială. În fond, şi cei care-l înlocuiesc pe satrap le vor fi la fel de supuşi. Spre ştiinţă: Ponta nu şi-a luat consilier din tribul lui Putin, ci din tribul lui Banana, pardon, Obama! 

De ce m-aş încrâncena? Câtă vreme până şi cea mai mică decizie de natură economică şi socială este luată DOAR cu acordul FMI, BM, CE, ce contează că băsescu primeşte un şut în cur? De ce trebuie ca imbecilii care-l susţin pe băsescu să se declare fecioarele politicii, să se îmbrace în alb, să se smiorcăie pe forumuri, să plângă pe la toate Înaltele Porţi? Să-i înjure pe aceia care nu gândesc ca ei? Să-i jignească? Doar pentru că li se iau sinecurile? Dacă sunt deştepţi, şi negociază, şi le vor păstra! Orice puternic al zilei, cât de mică ar fi puterea lui, apreciază şi chiar iubeşte umilinţa supuşilor. Şi cu cât eşti mai umil, cu atât sinecura va fi mai mare! Daţi-o în pizda mă-sii, domnilor! Doar ştiţi calea! Că şi de la băsescu aţi primit ce aveţi după ce l-aţi pupat în cur! Bunăstarea cere sacrificii! Cururile lui Ponta şi Antonescu ce cusur au? 

Un prieten mă ceartă că, împreună cu Mordechai, mă ţin de drăcării. Nu doar că mă ţin, dar e un exerciţiu de igenă mentală. Da, chestia aia cu sânii e chiar o idee mişto! Ce e frumos şi lui Dumnezeu îi place. Şi voi, între moaca lui băsescu şi o superbă pereche de sâni, ce aţi alege? Să nu-mi spuneţi că aţi alege mutra Încrucişătorului! Sau moaca boţită de ură şi de alcool a Monicuţei! Are şi ipocrizia chichirezul ei! Acum nu are niciun chichirez!

Sigur, avem de ales. Dar nu neapărat între băsescu şi Crin, spre pildă. Avem de ales dacă mai continuăm doi ani cu băsescu, adică încă doi ani de isterii, de conflicte, de timp pierdut cu nimicuri, de vrajbă şi de răzbunări, de nimic politic, până la urmă. Dacă vrem să continuăm, dacă ne-a plăcut căcatul politic din ultimii opt ani, nu avem decât să îl reconfirmăm preşedinte. Dacă mai avem şi altceva de făcut, ca naţiune, dacă vrem un proiect care să ne permită, chiar şi din poziţia de colonie, să ne depăşim actuala situaţie, să revenim la o normalitate cvasidemocratică, să ne vedem şi de cauzele care chiar merită efortul, îi spunem "pa!" Iubitului Conducător. E simplu! Ce dracu e de neînţeles în asta? 

Aşa că, prieteni, e cazul să ne despărţim râzând de trecut. Pentru mine, acum, trecutul este băsescu. Şi pentru că tot e concurs de slogane, m-am jucat şi eu puţin cu sloganul pedeleilor. Aşadar, "Vara asta se Poarta Albă!"

Uzurparea uzurpării

Cum bine remarca un prieten, pe Facebook, de aproape opt ani de zile Pulimea Sa a fost ocupat până peste cap cu uzurparea calităţii de prim ministru. Din clipa când s-a declarat "preşedinte-jucător", ăsta a fost gândul lui: să fie preşedinte-premier. Adică Vodă! Nu i-a mers în primii ani, Tăriceanu fiind un tip mult prea leneş pentru a se deranja să-i dea atenţie! Nu l-a luat în serios, i-a zis ce avea de zis, şi punct! Sigur, avea în spate şi forţa de lovire a PSD, iar suspendarea a funcţionat pe post de calmant pentru băsescu. E drept că "322" a devenit o obsesie pentru băsescu, şi spectrul ăsta îl bântuie şi acum!

Nu vă mai povestesc ce şi cum cu boc! Ăla a fost doar o porta-voce, o marionetă, un neica-nimeni! băsescu a tăiat şi a spânzurat. A făcut ce a vrut pula lui. De aici şi invenţia mea, aceea cu Pulea Vodă. Această uzurpare de funcţii este motiv clar de suspendare pentru orice om de bun-simţ. 

Ceea ce s-a întâmplat azi este o revenire la ordinea firească a lucrurilor. băsescu trebuie să ştie că trebuie să se întoarcă la limitele atribuţiilor sale constituţionale. I s-a oferit o soluţie elegantă de ieşire din rahat: să ajungă la o înţelegere asupra participării celor doi la acţiunile din exterior. S-o accepte. După care şi preşedintele, şi premierul, să vină în faţa Parlamentului, pentru a li se aproba mandatul de reprezentare. Dacă poate face asta madam Merkel, o să poată şi Ponta, şi băsescu! Să n-o mai dăm după plop! 

Nu de altceva, dar o să le uzurpăm noi muma în cur cu ştampila de vot, de n-o să le mai ardă de hârjoneli constituţionale! 

Boierii minţii şi haiducul criptostalinist şi protocronist Ponta

Jale mare printre abonaţii la bani publici, distribuiţi prin intermediul ICR. Reacţiile "martorilor lui Patapievici" sunt delirante. Pur şi simplu avem în faţa ochilor un potop de vorbe, de acuze dintre cele mai halucinante. Vârf de lance, Volodea Tismăneanu, una dintre cele mai jegoase, moral vorbind, fiinţe din aşa-zisa noastră elită intelectuală. 

Să lămurim puţin virulenţa acestei reacţii. ICR a ţinut loc de debuşeu, de piaţă, dacă vreţi, pentru o mulţime de indivizi, mai mult sau mai puţin creatori, care altminteri ar fi trebuit să dea zdravăn din lăbuţe, pentru a se afirma pe o piaţă liberă a creaţiei. Criteriile de promovare, cu rare excepţii, au fost cele cunoscute în Republica Absurdă România: "eu scarpin pe burtă măgarul tău, tu scarpini pe burtă măgarul meu". S-au tras unii pe alţii, s-au protejat, au făcut o bisericuţă, şi trăiau fericiţi: mai o traducere, mai bursă mică, mai o plimbărică, pe ici, pe colo, pe unde are ICR filiale. Dacă nu curge, pică!

Şi a venit haidului Ponta, acest Che Guevara al societăţii informaţionale, şi le ia pâinea de la gură! Păi, se poate aşa un afront! Ce fac ei fără pomana statului, un stat pe care îl înjură pe toate drumurile şi-i vor pielea! Asta până când sunt tăiaţi ei de la porţie! După care începe mânjirea cu căcat a celor care îndrăznesc să se ia de ei.

Prieteni, ia să facem noi nişte schimbări în sistem. Statul să nu mai dea bani pe tot felul de aiureli. Democratizarea accesului la cultură? Perfect! Subvenţionăm costul unor activităţi culturale: teatre, Operă, biblioteci publice, un anume tip de cărţi, în special al celor legate de sistemul de educaţie. De ce să dau bani pentru filme care nu aduc în sală, în total, nici o mie de spectatori? Dacă Puiu, Mungiu şi compania sunt aşa de mari regizori, sigur vor găsi finanţare pe piaţa liberă pentru filmele lor! 

De ce să trecem ICR în coordonarea Senatului? Mai bine îl desfiinţăm, şi am terminat discuţia! Cine are valoare, se descurcă şi fără banii statului. Cine nu, pa şi să auzim de bine! Vreţi capitalism, liberalism, societate deschisă? Perfect! Vă dăm! La muncă, băieţi! 

Ponta, tată! Ia-le banii, închide mustăria, şi trimite-i la muncă! Fă un bine bugetului, fă-ţi şi ţie un bine! Scapă de nebuni!   

Ai cui sunt banii?

Elena Udrea ne spune că ea i-a dat lui Mazăre banii pentru nu ştiu ce pasarelă construită prin Mamaia. I-o fi dat. Numai că n-a dat de la ea, deci nu e zul să se umfle în cur mai mult decât este cazul, pentru simplul motiv că banii nu i-a dat  din poşeta ei Vuitton, ci din banii publici. Banii ăia nu erau proprietatea ei, să facă ce dorea cu ei. 

Această mentalitate cretină ne-a adus aici. Fiecare ministru, fiecare preşedinte de consiliu judeţean, fiecare primar consideră bugetul public moşia lui, de care poate dispune cum vrea pixul lui. Nu există criterii clare de cheltuire a banilor publici. Aşa s-a construit un sistem clientelar. Câtă vreme pixul Udrei scria la greu cecuri, madam avea ditai curtea de adulatori. Acum abia îşi mai aminteşte cineva de ea, în general jurnalişti pe care i-a plătit şi-i mai plăteşte, doar ea ştie cum. Ştiţi cum e "Cât eşti în treabă, toţi te întreabă!" 

Acum Udrea trebuie să înveţe şi cum e când nu mai este "în treabă". Deşi acum ar fi cazul să o întrebe unii de pe la DNA şi ANI, fie şi numai pentru felul discreţionar în care a cheltuit banii publici. Dar cine s-o facă, de vreme ce la Cotroceni e încă în treabă protectorul ei? Care protector trebuie să se obişnuiască şi el cu proverbul mai sus citat. 

Dacă Ponta vrea să facă ceva în domeniul ăsta, trebuie să pună în funcţie nişte criterii clare după care se alocă banii către autorităţile locale, şi un sistem de ierarhizare a cheltuielilor publice. În care panseluţele şi băncuţele să fie la "şi altele", nu pe primul loc. Altminteri parcă îl aud pe urmaşul Udrei spunând că nu ştiu ce inutilitate e făcută cu banii daţi de el... 

Despre "comunism" şi "capitalism" la Românika

"Comunismul" românesc a fost cel mai rău din Europa, cu excepţia URSS, nu pentru că a fost cel mai represiv-nu a fost, prietenii de "lagăr" ne-au întrecut şi la capitolul ăsta-ci pentru că a fost cel mai dogmatic. Dogma a prevalat în faţa raţiunii şi a pragmatismului.

Acum "capitalismul" românesc este cel mai rău din această parte de lume, nu pentru că este cel mai "pur şi dur", ci tot pentru că este cel mai dogmatic. Şi este dogmatic pentru că ne este lene să gândim, cum ne-a fost lene să gândim şi în "comunism". E mai simplu să mesteci ideile altora, ca pe guma de mestecat, şi să scuipi fraze prefabricate, decât să construieşti ceva care să plece de la realităţile ţării şi să dea răspunsuri acelor realităţi. Şi uite aşa capitalismul devine ultimul stadiu al cretinismului, pentru boii care sunt "farul călăuzitor" al economiei româneşti, aia care e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire! 

Aştept...

Azi Gheorghe Falcă a fost achitat de Tribunalul Alba, în procesul de luare de mită şi obţinere de foloase necuvenite. De la anunţul sentinţei aştept un articol inflamat al lui Tapalabă, pe tema asta. Aştept ca HotNews, aşa cum a făcut în cazul achitării lui adrian Năstase, să declanşeze iadul împotriva judecătorilor care au îndrăznit să nu-l condamne pe Falcă. Ţi-ai găsit! E o linişte de mormânt în presa portocalie.

EvZ ne dezvăluie legătura dintre Marga şi Elena Ceauşescu. Sincer, nu-l văd pe Marga la şedinţe de spiritism. Dar dacă zice Excrementul Zilei, aşa o fi. Gândul tace, căzut pe gânduri. România Liberă e în plină erecţie anti-Ponta. Nici "Adevărul" n-are greţuri cu subiectul. Nicu cucuveaua de madam Macovei nu a făcut vreo criză de isterie pe marginea subiectului.

Aşadar, aştept să văd reacţia zeloşilor care îl vor cu orice preţ la mititica pe Năstase. Puţină obiectivitate nu le-ar strica. Doar că ei sunt nişte jigodii, şi tac ca mortuîn păpuşoi...

Cu sentimentul datoriei împlinite

Pulimea Sa iar şi-a dat în petec, prin ograda Unchiului Sam, de data asta. Sigur, era într-un mediu protector, semn că SIE şi-a făcut datoria. La întâlnirea cu câţiva români rătăciţi prin Chicago băsescu le-a spus de ce să stea dracului acolo unde sunt acum: "O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun (...) O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară". 

Era de aşteptat. Cum era de aşteptat să se poarte ca ultimul mârlan şi cu Marga, şi cu Dobriţoiu. Căcaţii ăia de la HotNews spun, şi-i cred, că au fir direct cu Trei Coceni, că băsescu a vrut să plece la summitul NATO fără miniştri, doar cu Şeful Marelui Stat Major al Armatei şi cu lingăul ăla de Cristian Diaconescu. 

La Chicago băsescu a declarat, nu o dată, că şeful statului este şeful politicii externe". Trec peste faptul că România nu are şef al statului decât în mintea lui băsescu, nu şi în Constituţie sau în alte legi. Ca atare nu se poate vorbi despre "şeful statului ca despre şeful politicii externe". De elaborarea şi aplicarea politicii externe se ocupă Guvernul, împreună cu Parlamentul. Doar că mintea dementă a lui băsescu a băşit un guvern şi la Trei Coceni. Iar acolo el este şi şef al politicii externe, e, de fapt, tot ce visează noaptea.  

Constituţia este cât se poate de clară aici: "ARTICOLUL 91

(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României...

 ARTICOLUL 102

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice."

Politica externă a României derivă, conform Constituţiei, din programul de guvernare, aprobat de Parlament, nu de preşedintele României.  Cum poate fi, atunci, băsescu "şeful politicii externe"? De ce mai avem ministru de externe? De ce mai avem Parlament?

Încă ceva: dacă Pulimea Sa este şeful politicii externe a României, de ce nu participă la lucrările Comitetului Ministrilor de Externe al UE? Că acolo sunt prezenţi şefii cu politica externă din statele membre. Poate pentru că nu are legitimitate pentru asta? Că nu se poate substitui guvernului şi membrilor lui?

Mult mai cinstit ar fi fost dacă băsescu le spunea ălora de la Chicago: "Bă, băieţi! Cât sunt eu Preşedintele Românie, staţi dracului cât mai departe de ţară, dacă nu vi s-a urât cu binelea! Că mai am puţin şi desăvârşesc dezastrul: legea Sănătăţii şi re-împărţirea adminisrtativ teritorială. După aia, dacă vreţi să faceţi ceva pentru România, veniţi s-o scoateţi din căcat! Eu plec cu sentimentul datoriei împlinite!"

Vă vine să credeţi?

Vă vine să credeţi că mai sunt proşti în România care să creadă că avem cotă unică de impozitare? Ei bine, NU avem! Avem doar nişte venituri care sunt impozitate cu 16%. Restul, în funcţie de inspiraţia ălora de la finanţe! O cotă unică ar presupune ca şi TVA să fie tot 16%, spre pildă. Este exemplul cel mai bun de inconsecvenţă în taxarea în cotă unică. Am avut impozitul forfetar, printre altele. Sunt şi alte minuni, zise "excepţii", cei care se lovesc de bizantinismul sistemului nostru de taxe şi impozite pot depune mărturile. Şi atunci de ce ar fi aşa un dezastru dacă de anul viitor veniturile  din muncă, să zicem, ar fi impozitate progresiv: 0%, 8%, 12% şi 16%?

În România tragedia este că munca este supraimpozitată şi capitalul cocoloşit. O revenire la echitate ar fi un bun început pentru un nou contract social, dacă mai ştie cineva semnificaţia termenului... 

De ce ne merge economia ţais

Vouă vă vine să credeţi că există atâţia proşti printre economiştii ţării ăsteia de căcat? Vine guvernul şi ameninţă cu suprataxarea profiturilor benzinarilor. Nu mai discut că până s-o şi facă e cale lungă. Şi care credeţi că e reacţia unui bou, din turma labertariană, şi profesor de economie pe deasupra? 

"Interesant este că zilele astea nimeni nu pare curios să înțeleagă de ce s-a tot scumpit petrolul. La fel cum în timpul boom-ului economic nimeni nu era interesat să afle de ce cresc prețurile la terenuri. Acest fenomen pare să se întâmple, pur și simplu, fără nici o explicație, este un fapt „excepțional” care trebuie tratat – pardon, taxat – ca atare. Nu mai repet acum explicația pe care o consider eu relevantă. Mă mulțumesc să spun că dacă statul vrea ieftinirea sau stabilizarea prețurilor carburanților, atunci (1) ar trebui să ia măsuri pentru încurajarea producției și creșterea competiției pe piață (dar nu prin creșterea taxelor sau redevențelor, dah) și (2) ar trebui să înceteze alimentarea artificială a cererii prin condiții monetare permisive. De exemplu, statul are bani de benzină doar fiindcă ia bani cu împrumut de la bănci, care se refinanțează la rândul lor la BNR. Iar unele persoane și companii circulă cu mașina doar fiindcă aceleași bănci refinanțate cu larghețe nu le-au executat la timp."

Să-i spun eu boului că benzinarii patriei tocmai ce-au fost sub anchetă pentru formarea unui cartel şi impunerea preţurilor pe piaţă? Că îi doare fix în pulă de concurenţă? Cât de mare să fie concurenţa, ca să scadă preţurile? Avem pe piaţă cel puţin  cinci mari companii de distribuţie: Mol, OMV, Petrom, Rompetrol, LukOil, Agip, başca distribuitori regionali. De câţi avem nevoie? 

Apoi, pe pieţele locală, europeană şi globală este supraofertă şi de petrol, şi de produse petroliere, pentru că e recesiune la marii consumatori. Cu toate astea preţurile cresc. Nu cumva pentru că nişte unii, care stau pe munţi de bani, speculează pe materii prime? Şi nimeni nu are cum, sau nu vrea, să le facă ceva. 

Iar aia cu reducerea cererii prin reducerea puterii de cumpărare e de-a dreptul cretină. Cele mai mari profituri din petrol s-au făcut, peste tot în lume, în această perioadă de asuteritate. De ce? Pentru că, neavând cine să-i pedepsească, benzinarii au urcat preţurile, pentru a compensa scăderea cererii, respectiv a vânzărilor. Simplu, nu?  

Şi uite aşa benzinarii sunt curaţi, fără păcat, şi statul e vinovat că se măreşte preţul la benzină. Păi, să facem precum Ceauşescu. Interzicem vreun an circulaţia autoturismelor proprietate personală, reducem iar salariile şi pensiile, de data asta la jumătate, şi să vedem? scad, sau nu, preţurile la benzină? Şi dacă nu scad, îşi dă boul foc la diplomă şi se apucă de altceva? De exemplu, să pună benzină în rezervoare, la o staţie PECO?

Acum e clar de ce ne merge economia ţais? Pentru că e condusă de economişti ca ăsta! 

Intelectualul român şi obsesiile sale

Liviu Antonesei, într-un interviu acordat lui Cornel Mihai Ungureanu, pune un diagnostic corect celor ce se întâmplă pe plan global, de unde concluzia că spiritul critic nu le lipseşte:

• Care ar fi soluţia? Schimbarea clasei politice nu s-a întâmplat sau nu are efecte pozitive vizibile. Societatea civilă, pe de altă parte, pare apatică nu doar la noi, ci în tot fostul bloc comunist. S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre recesiunea economică, chiar despre o criză de sistem, există o nesiguranţă legată de viitor, o neîncredere în cei care conduc. Nici Vestul nu e scutit, n-ai zice că se mai îndreaptă spre societatea „de plaisir”, cum prognozau unii. Crezi că lucrurile se vor calma, vor reveni în matca dinaintea crizei? Sau că s-ar putea naşte un proiect social, politic, civic, care să spargă inerţia?
  
  
  Dacă legiuni de politruci, economişti, oameni din ştiinţele antropologice etc n-au reuşit să găsească o soluţie, nici locală, care să ne privească pe noi, nici globală, slabă nădejde ca un simplu observator, fie şi avizat, ca mine, să reuşească asta! Ca om care observ atent şi încerc să analizez cu instrumentele pe care le am la dispoziţie, de la intuiţia poetică la unele mai aride, care ţin de analiza socială, demografie, economie şi statistică, nu mă pot totuşi deroba întrebării.
  
  
  În plan global, mi se pare totuşi comic, de fapt tragi-comic, că tocmai cei care ne-au băgat în criză – politrucii care, votaţi de cetăţeni, se pun, odată aleşi, în slujba corporaţiilor care le-au finanţat campaniile!; bancherii care au stimulat, peste tot în lume, operaţiunea „credit doar cu buletinul”, care a provocat bula imobiliară ce a destabilizat complet sistemul economic, oricum fragil pe măsură ce se mondializează, aceiaşi bancheri care şi-au tras dividende din ajutoarele urgente de stat; oamenii de afaceri care au uitat de „economia reală”, a bunurilor şi serviciilor efective, stimulînd peste măsură „economia virtuală”, pur speculativă; ciocli internaţionali de la FMI, BM etc, care propun mereu măsuri de „asanare”, condiţie minimă, nu şi de „relansare” economică, ale căror soluţii n-au salvat niciodată nimic, dar au îndatorat enorm puzderie de state, devenite prin asta mai ascultătoare; ba chiar şi cercurile militare, care după ce declanşează, fără analiză serioasă, operaţiuni pentru oprirea încălcării drepturilor omului sau pentru a asigura accesul la democraţie pentru popoare oprimate, se trezesc că, după ce au cîştigat războiul, nu pot cîştiga pacea (!), şi produc mai multe „victime colaterale” decît regimurile înlăturate etc – deci, tocmai aceştia toţi vor să ne şi scoată din criză! De rîsul curcilor, dar în afară de premierul grec şi de Berlusconi, nimeni n-a mai căzut victimă crizei ce ţine deja de un cincinal! Păi, se îndatora Grecia atît, dacă nu era încurajată să facă asta ca să poată cumpăra produse germane sau din alte ţări dezvoltate din UE? Ajungea la decalajele la care a ajuns, dacă Comisia Europeană, observa din timp evoluţia? Dacă nu le-a observat, e clar că respectiva Comisie e cu totul incompetentă, dacă le-a observat şi a închis ochii, e limpede că e complice la aceste deficite şi trebuie să răspundă solidar cu grecii… Nemulţumirea globală faţă de „nomenclatura” politică – economică – financiară – militară a lumii a fost dovedită de amplul fenomen „occupy” care, în opinia mea, şi-a consumat doar prima fază, de avertizare, dar care va renaşte mult mai puternic, dat fiind că excelenţii gropari nu se dovedesc medici la fel de buni! Nici nu stau degeaba, peste tot în lume, sub pretextul combaterii terorismului, măsurile şi structurile represive se aglomerează. Iată, Tratatul ACTA, care din punctul de vedere al protejării drepturilor de autor este inutil, dat fiind că există legislaţia necesară, este absolut vital pentru corporaţiile care n-au învăţat cum să cîştige onest în mediul virtual, şi pentru politrucii cu frica în sînge de posibilele reacţii populare sau chiar revoluţii. Nici revoluţiile portocalii de acum cîţiva ani, nici primăvara arabă de mai an, ba nici măcar „occupy” nu erau posibile fără telefonia mobilă, reţelele sociale, internet în general… În ACTA, nu este vorba despre drepturile de autor, protejate prin legislaţie specifică peste tot în lume, ci despre limitarea libertăţilor noastre de expresie şi comunicare, de asociere, este vorba despre libertatea noastră.
  
  
  În cadrul sistemului de acum, nu există ieşire, iar în general, nu cred că este posibilă întoarcerea la situaţia dinaintea crizei. Ce putem spera este impunerea unor forţe şi tendinţe care să fie în stare să reformeze sistemul, astfel acesta fie va exploda, fie va imploda, cum s-a întîmplat cu fostul sistem comunist. Doar că atunci problema era mai mică, criza de sistem cuprindea o mai mică parte din lume, nu toată lumea, plus că a existat o anumită „cooperare” între Estul reprezentat de Gorbaciov, Vestul reprezentat de Bush, cel adevărat, nu copia palidă, precum şi un factor de mediere, care reprezenta cumva şi Estul şi Vestul laolaltă, Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, un personaj de o anvergură chiar mai mare decît a celorlalţi doi!

Când e vorba de ceea ce se întâmplă la Românika, brusc apar clişeele cu Iliescu bolşevicul, cu vai de mama ei de Constituţie, mă rog, cunoaşteţi repertoriul de văicăreli de circumstanţă.

• Şi revenind pe plaiurile autohtone…?

În ce priveşte micile noastre probleme, este clar că sistemul politic instaurat prin Constituţia iorgovan-iliesciană, remaniată cosmetic în 2003, a eşuat complet în modernizarea României, în aducerea sa în cadrul unei democraţii liberale autentice. Nici democraţia n-a trecut de stadiul „democraturii” în ultimii douăzeci de ani, ba chiar mandatele Băsescu au agravat entorsarea democraţiei şi caracterul poliţienesc al statului, şi nici economia de piaţă nu e mai mult decît una „de talcioc” – privatizările „pe comision”, clientelismul de partid şi de stat, trucarea a orice înseamnă competiţie economică autentică au făcut ravagii. Iată, după ce am avut cea mai sinistră formă de comunism din Europa, tocmai ce punem pe butuci şi capitalismul, democraţia liberală. Ce se poate face? Dacă aş răspunde după ce-mi spune inima, aş spune că nimic! Să încerc să pun mintea la dispoziţie. Dacă sistemul politic a eşuat pînă la capăt, iar clasa politică în loc să se cureţe în timp, a devenit o caricatură sinistră, o soluţie internă a cîmpului politic nu e de întrevăzut – dacă era să se trezească din pumni, ca unii boxeri, clasa politică ar fi făcut-o pînă acum, cînd am ajuns pe marginea prăpastiei! Apariţia unei noi forţe politice mi se pare improbabilă. Vorbesc de una nouă, nu de reciclarea siniştrilor politruci actuali în formaţiuni cu alte nume, nici de „forţe populare”, născute ca şi altădată din reviste sau televiziuni."

Bun, şi ce propun? Că asta n-am prea înţeles eu. Modernizarea nu este un proces posibil peste noapte, şi oricum nu se rezumă la schimbarea clasei politice. Constituţia nu are nimic, este cât se poate de modernă şi de la zi. Oamenii care o citesc şi o aplică, sau nu, sunt problema.

Văd că o ţinem langa cu Piaţa Universităţii, care nu a fost altceva decât o prelungire, cu alte scopuri şi cu aceleaşi mijloace, a "Cenaclului Flacăra". Spre deosebire de ea, mai 1968 a lăsat urme profunde în Franţa şi în lume. Piaţa Universităţii nu a determinat vreo schimbare de fond: nu văd vreo idee din Piaţă în Constituţie, spre pildă. "Jos comunismul!" nu este principiu constituţional.

Văd aceleaşi răfuieli între scriitori, cu dosare pline de turnătorii la Securitate cu tot, gelozii mai mult sau mai puţin profesionale, demitizări cu toptanul, după principiul "Dar de ce să separăm omul de operă? Nu mai bine omul anulează opera? Mai creştem şi noi în ochii noştri!"

Nu ştiu ce are domnul Antonesei în cap, dar cibernetica n-a dispărut în 1948! Nu de altceva, dar nici nu existase înainte de instalarea comuniştilor. Iar cibernetică s-a făcut la înalt nivel în România comunistă. Şi nici genetica n-a dispărut! A, că vreo câţiva ani nu s-a vorbit despre ele în public, e altă poveste. Dar să nu amestecăm planurile şi să nu rescriem istoria! 

Nu ştiu care sunt marile nume ale romanului post-decembrist, şi nici nu văd emulaţia aia dătătoare de speranţe, dar dacă vreunul dintre geniile astea face 1000 de bucăţi tiraj, l-a apucat pe Dumnezeu de organul cu pricina! Iar cel mai publicat romancier, Cărtărescu, vine drept din comunism. Aşa că...

Aşadar, nimic nou sub soarele obsesiilor intelectualului român, O modernizare, ceva? 

  

Axa Bălăceanca-Săpoca şi legitimitatea rusofobiei ca instrument al luptei politice

RL delirează despre axa Bucureşti-Moscova-Beijing, pentru că ăia care-i dădeau bani au primit un şut în cur şi nu mai au acces atât de facil la ţâţa statului. Băieţii fac ce ştiu mai bine: manipulează, folosind "anticomunismul" şi rusofobia, culmea, cel mai mai pur produs ideologic al comunismului ceauşisto-dejist(că Dej a dat semnalul construcţiei rusofobe). Trimiţând la axa Washington-Londra-Bucureşti, RL uită să ne spună că şi construcţia imagistică a lui băsescu e la fel de concretă pe cât este cealaltă axă, pe care o flutură jurnaliştii lu' peşte pe post de sperietoare. 

Ne place sau nu, cea mai dinamică zonă, din punct de vedere economic este BRIC, care cuprinde Rusia şi China, alături de India şi Brazilia. Doar idioţii pot ignora potenţialul economic formidabil al zonei, care cuprinde cam 40% din populaţia planetei. Adică dublu decât SUA, UE şi Japonia însumate. România este, din păcate pentru ea, un rest după virgulă, la periferia tuturor acestor blocuri economice, care se confruntă fără menajamente.

Să fim oneşti: nu însemnăm nimic pentru nimeni. SUA nu dau doi bani pe noi. Americanii şi-au atins scopul: au plantat aici o bază militară şi au să monteze şi nişte rachete, despre care nu se ştie încă dacă au mai mult decât utilitatea unui galoş găurit. 

UE are oroare de periferiile ei sărace, şi-şi dă palme c-a fost idealistă. Se poartă mizerabil cu noi, şi din pricina noastră, dar şi din dispreţul pe care îl simt faţă de noi. 

Pentru ruşi nu mai existăm. Îi doare în cot până şi de Moldova sau de Transnistria. Ei au relaţii directe şi speciale atât cu UE, cât şi cu NATO. Nu cu noi discută despre Transnistria. Şi nici nu au o miză în România. Ei sunt puşi pe făcut bani, şi dacă românii sunt atât de idioţi să-şi permită luxul rusofobiei, de ce nu? Prostia se plăteşte! Un guvern filorus la Bucureşti nu le-ar servi la nimic, pentru că România nu înseamnă nimic în UE şi în NATO. Da, un guvern deschis către Moscova la Berlin, ei da, e deja alt lucru! Sau la Paris, sau la Roma. 

De asta instituţionalizarea rusofobiei şi folosirea ei pe post de instrument al luptei politice este o inepţie. Şi spune multe despre "inteligenţa" noastră. Am mai scris asta: polonezii au infinit mai multe motive să-i urască pe ruşi, gândindu-ne la istoria lor comună. Cu toate astea Polonia are relaţii normale, din pragmatism, dacă nu de altceva. Şi câştigă de pe urma acestui pragmatism. 

A-i trata pe Putin, sau Rusia, ca pe nişte monştri, este pe cât de idiot, pe atât de periculos. Nu pentru că ne-ar face Rusia ceva. Pe ruşi îi doar fix în cur de noi, şi o arată ori de câte ori au ocazia. Deci nu ne fac. Nu, este periculos pentru felul în care ne raportăm noi la ceilalţi. Pentru că aceeaşi impresie proastă o avem şi faţă de unguri, de bulgari, de ucrainieni. Până şi faţă de Marea Neagră am ajuns să avem sentimente xenofobe! 

Am înţeles greşit "excepţionalismul" nostru, al poporului latin într-o mare slavă. O fi funcţionat asta acum două sute de ani. Acum globalizarea începe să ne facă pe toţi tot o apă şi-un pământ! Acum izolarea asta în marea slavă este doar în mintea noastră. Şi nu ştiu de ce nu vrem să ne construim excepţionalismul pe altceva: muncă, inventivitate, creativitate, onestitate. Oricum e mai simplu să apelezi la instincte decât la raţiune...

Lăbăroiu, Mureşan şi Porumbacu

CNSAS, acea instituţie bună doar să toace bani degeaba, s-a sesizat de urgenţă în privinţa afirmaţiilor lui Sebastian Lăbăriou, conform cărora Andrei Marga ar fi fost turnător la Securitate, sub numele de Andrei Mureşan. Întrebarea este: cum se face că până acum nimeni n-a descoperit "turnătoriile" lui Marga? Care n-a apărut în guvernul Ponta ca Afrodita din spuma mării. Reamintesc: a fost ministrul educaţiei în guvernarea CDR, a fost atât amar de vreme rectorul Universităţii BB din Cluj Napoca. În ambele posturi controlul CNSAS este practic automat. De altminteri, Marga are deja o decizie de necolaborare, din 2007. Şi, al dracului "dosar", cum apare el după ce Marga l-a comparat pe Pulimea Sa cu Mussolini. Sigur, la populism seamănă. Şi, din fericire pentru noi, deocamdată băsescu se limitează la populism, şi ceva abuzuri cu mâna SRI, DNA şi ANI. Dar are calităţile necesare unui salt calitativ, dacă şi conjunctura i-o permite.

Acum înţelegeţi de unde şi-a luat zborul "Porumbacul"? Adică zvonul din campania electorală din 2009, cum că Antonescu ar fi ciripit şi el la Securitate. Deşi, conform automatismelor legii, şi Antonescu a fost verificat. Şi găsit curat. Cu toate astea "Porumbacul" continuă să fâlfâie prin blogosferă, şi nu numai.

Aştept noul "verdict" al CNSAS, după care vreau să-l văd pe rotisorul justiţiei pe Lăbăroiu. Că dacă deschizi gura fără să ai dovezi, deschizi şi punga... 

Penibil până la capăt!

MRU dă raportul! Prieteni, e de un comic tragic, dacă pot să spun aşa! Ce drac de realizări poţi avea în 78 de zile de guvernare?! Şi o ţine langa aşa de vreo juma' de oră. Chiar nu mai are simţul ridicolului? Nu mai face priză cu realitatea?

Ştiu, în 78 de zile a trecut de la extaz la agonie. Se întâmplă. Mai ales când vanitatea şi aroganţa ţin loc de sfătuitori. Ştiu, e dureros ca de la viitorul luminos să treci la "no future". Dar a pierdut exclusiv pe mâna lui. Ce dracu, tu eşti şef de serviciu secret, şi crezi în primisiunile lui traian băsescu? Prostia se plăteşte, flăcău!

Mă aşteptam la o ieşire demnă din scenă a lui MRU. N-a fost să fie!

Un scandal artificial

Văd că se întinde un scandal artificial, născut doar pentru că statuia lui Traian, împăratul, nu preşedintele, care a fost montată pe treptele ce duc la Muzeul Naţional de Istorie a României, este o donaţie a Primăriei Generale, unde primar este Sorin Oprescu. Scandalul este întreţinut, şi nu înţeleg de ce, şi de directorul muzeului, unu' de care n-a auzit nici dracu' până acum, specialist în numismatică, Ernest Oberländer Târnoveanu.

Că e statuia unui zoofil, de vreme ce Taian ţine lupoaica în braţe, iar el e în pula goală, ba că nu ştiu ce-i iese lupoaicei din gât, ba că Traian e un criminal, care i-a kilărit pe bieţii daci, mă rog, un întreg repertoriu de cretinisme, pe care îl găsiţi lăţindu-se în întreaga presă. Cel mai bine îl citiţi pe HotNews, aici.

Dincolo de mişto răzbate o crasă lipsă de cultură, şi o mizerabilă cunoaştere, de fapt, o necunoaştere a istoriei, naţionale şi universale, precum şi un fond periculos de rasism şi xenofobie. Şi în loc să toarne şi ei, alături de oberul ăla de la Muzeu, gaz peste foc, jurnaliştii ar face bine să-şi pună nişte întrebări despre capacitatea intelectuală a cititorilor lor. Asta în situaţia fericită în care nu sunt la fel de idioţi ca şi cititorii lor, dacă nu mai rău!

Nu sunt eu cel care poate spune ce valoare artistică are statuia. Iar un simplu "îmi place", sau "nu-mi place", nu aduce nimic discuţiei, fiind o poziţie subiectivă. Dar putem discuta despre calitatea educaţiei, despre programa de istorie din şcoală şi din liceu, despre valorile pe care le promovăm în societate, despre noi, ca naţiune, despre identitatea noastră. 

Episodul ăsta nu e dătător de prea mari speranţe. Dimpotrivă, le îngroapă şi mai tare... 

Viitorul sună rău

Cel puţin pentru Muţunache Labă-Tristă viitorul sună rău. Încă de la desemnarea lui pentru funcţia de prim ministru am spus că pe acest om au să-l piardă vanitatea şi carierismul. Ei bine, aşa s-a întâmplat. a dat vrabia din mână pe cioara de pe gardul Cotrocenilor. Şi s-a ales cu trompa elefantului! 

Înţeleg că acum este la Neptun, la una mică, discuţie, nebunaticilor! cu traian băsescu. Pe meniu, un singur fel: "unde e viitorul meu, care l-am avut?!" Că, să mă ierte Dumnezeu, dar nu-l văd pe Gerunziul Carpaţilor şef peste bordelul portocaliu, numit PDL. Ăia sunt cu cuţitele între dinţi, şi numai Muţunache lipsea din balamucul general! Nu-l văd nici şef peste un nou partid "de dreapta". El n-a făcut în viaţa lui "muncă de partid". Nici măcar la UTC! 

Sigur, poate eşua la Cotroceni, consilier prezidenţial, sau ambasador pe undeva. Dar, prieteni, ce sfârşit mizerabil, pentru o carieră ce nici nu apucase bine să înceapă! Asta e! Capul face, capul trage!  

Ţara în care speranţa nu-şi are rostul

Prieteni, nu vă aşteptaţi să scriu despre Moţiune. Pur şi simplu mi-e greaţă! Tot ce văd în Aula Parlamentului sunt două tabere, care tremură: una, de frică să nu i se ia ciolanul din gură, alta, de nerăbdare să ajungă la ciolan. Unde sunt eu în ciorba asta? Unde sunt românii, nevoile lor, aşteptările lor?

Şi dacă trece, şi dacă nu trece, Moţiunea nu mă priveşte, şi nu-mi schimbă cu nimic viaţa. Trebuie să fiu tâmpit de-a binelea, să cred că se schimbă ceva în bine, dacă pleacă unii şi vin alţii. Sigur, dacă pică guvernul ăsta, şi puterea portocalie se duce dracului, voi avea micul meu moment de jubilaţie. Dar atât! Nu sper nimic, nu aştept nimic. România este ţara în care speranţa nu-şi are rostul...