Boierii minţii şi haiducul criptostalinist şi protocronist Ponta

Jale mare printre abonaţii la bani publici, distribuiţi prin intermediul ICR. Reacţiile "martorilor lui Patapievici" sunt delirante. Pur şi simplu avem în faţa ochilor un potop de vorbe, de acuze dintre cele mai halucinante. Vârf de lance, Volodea Tismăneanu, una dintre cele mai jegoase, moral vorbind, fiinţe din aşa-zisa noastră elită intelectuală. 

Să lămurim puţin virulenţa acestei reacţii. ICR a ţinut loc de debuşeu, de piaţă, dacă vreţi, pentru o mulţime de indivizi, mai mult sau mai puţin creatori, care altminteri ar fi trebuit să dea zdravăn din lăbuţe, pentru a se afirma pe o piaţă liberă a creaţiei. Criteriile de promovare, cu rare excepţii, au fost cele cunoscute în Republica Absurdă România: "eu scarpin pe burtă măgarul tău, tu scarpini pe burtă măgarul meu". S-au tras unii pe alţii, s-au protejat, au făcut o bisericuţă, şi trăiau fericiţi: mai o traducere, mai bursă mică, mai o plimbărică, pe ici, pe colo, pe unde are ICR filiale. Dacă nu curge, pică!

Şi a venit haidului Ponta, acest Che Guevara al societăţii informaţionale, şi le ia pâinea de la gură! Păi, se poate aşa un afront! Ce fac ei fără pomana statului, un stat pe care îl înjură pe toate drumurile şi-i vor pielea! Asta până când sunt tăiaţi ei de la porţie! După care începe mânjirea cu căcat a celor care îndrăznesc să se ia de ei.

Prieteni, ia să facem noi nişte schimbări în sistem. Statul să nu mai dea bani pe tot felul de aiureli. Democratizarea accesului la cultură? Perfect! Subvenţionăm costul unor activităţi culturale: teatre, Operă, biblioteci publice, un anume tip de cărţi, în special al celor legate de sistemul de educaţie. De ce să dau bani pentru filme care nu aduc în sală, în total, nici o mie de spectatori? Dacă Puiu, Mungiu şi compania sunt aşa de mari regizori, sigur vor găsi finanţare pe piaţa liberă pentru filmele lor! 

De ce să trecem ICR în coordonarea Senatului? Mai bine îl desfiinţăm, şi am terminat discuţia! Cine are valoare, se descurcă şi fără banii statului. Cine nu, pa şi să auzim de bine! Vreţi capitalism, liberalism, societate deschisă? Perfect! Vă dăm! La muncă, băieţi! 

Ponta, tată! Ia-le banii, închide mustăria, şi trimite-i la muncă! Fă un bine bugetului, fă-ţi şi ţie un bine! Scapă de nebuni!   

Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Insectarul cu jeguri morale

Am o mică nelămurire: parcă Funebriu ni se vânduse drept un geniu al cercetării în materie de codoi, chimie, bre! Că a lucrat cu un nobelizat, că a luat un grant dodoloţ, de vreo două milioane de euro, sau aşa ceva, că ca el mai rar la Românika. Dacă e aşa un geniu, de ce nu se duce la ale lui, frate, şi stă pe câţiva firfirici la Trei Coceni? Nu, pe bune: ce dracu caută în politică? Cu atât mai mult cu cât, să mă ierte doamnele, dar e muci în materie! În afara unui pupincurism jegos, vezi intervenţie de OTV, când demonstra el, cu calcule savante, că e imposibil ca ăla micu' să-şi fi luat o labă peste bot de la Pulimea Sa, preţioasa sa contribuţie la doctrina pedelistă se reduce la un incomensurabil tupeu, dublat de o nesimţire pe măsură, şi cam atât. 

Acum îşi ocupă timpul muşcându-i de cur pe aceia care-i contestă "genialitatea" reformatoare în educaţie(individul n-a predat o secundă în sistemul pe care cică l-a reformat!), dar care îi arată calităţile manageriale. Sigur, e mai greu când iei şuturi în cur, şi minunat când dai. Dar luatul şuturilor în cur face parte din distracţie, dacă vrei să fii "politician".

Dacă vrea să facă ceva pentru învăţământul românesc, s-o dovedească înfiinţând un centru de cercetări în ce ştie el mai bine din chimie, să aducă acolo tineri care dovedesc talent pentru asta, să invite personalităţi din străinătate, care să le ţină lecţii, mă rog, să lucreze şi cu altceva decât cu gura.

Şi dacă tot umblu la insectarul cu jeguri morale, ia să le mai facem noi o băiţă cu smoală şi fulgi jigodiilor de la EvZ. A zis Pulimea Sa că gazele de şist nu reprezintă riscuri majore pentru mediu? Ei bine, EvZ a găsit că e cazul să fie creator, drept pentru care  titrează, "citându-l" pe băsescu: "Trebuie explicat populaţiei că gazele de şist nu sunt periculoase pentru mediu".  Zău, să moară mămicuţele voastre de cretini? Aza a zis?

Din insectar nu putea lipsi Turturică. Care ne explică savant de ce opreşte Ponta explorarea gazelor de şist: e de stânga, are aere ecologiste şi e vândut ruşilor! Ce dracu, e la mintea cocoşului! A, şi încă ceva: în felul ăsta Ponta vrea să-şi asigure sprijinul americanilor, cărora, după ce le arată bastonul, le dă morcovul exploatării, în schimbul protecţiei politice! Clar, nu? Spitalul 9 e pe recepţie?

Asta e, prieteni! Şi de asta ne merge atât de bine!

Isteria naţională a plagiatului

UPDATE: ce scârbă mi-e de ţara asta de căcat! Academia Română renunţă la cercetarea acuzaţiei de plagiat! E inutilă, de vreme ce Mang şi-a dat demisia! Huooooo! 

Începe isteria plagiatului, că România, dacă nu are permanent câte o isterie din asta colectivă, nu se simte bine. Am mai trăit-o. De obicei când nişte unii, instalaţi confortabil pe nişte înălţimi de comandă, ca să zic aşa, se simt ameninţaţi de câte o numire, a unuia care nu face parte din gaşcă.

Scriu aceste rânduri, pentru că mi se pare că iar i se face o nedreptate unui om deosebit, care a făcut mult bine, şi de care mă simt legat. Este vorba de profesorul dr. în medicină Mircea Beuran. Pe scurt, Mircea. Cât a fost consilier de stat la Cotroceni, nimeni n-a cârâit. Când a fost numit ministru al Sănătăţii, în plin scandal al datoriilor statului către firmele de medicamente(eterna poveste!), brusc i se descoperă un "plagiat"! Mai mult, cu el sunt acuzaţi vreo cincizeci de medici, nume cunoscute ale medicinei româneşti, care au vrut să facă ceva pentru studenţii lor.

Ce făcuseră oamenii? Nişte ghiduri pentru medicii rezidenţi. Unele capitole erau originale, altele erau ghiduri franţuzeşti, traduse, pentru medicii de urgenţă, cu protocoale de tratament, mă rog, cu ce trebuie să se facă la Urgenţe. Ghidurile franceze erau în domeniul public, puteau fi publicate fără plata drepturilor de autor. Mai mult, cei care au coordonat această lucrare foarte mare, care lipsea din spitalele româneşti, aveau acordul părţii franceze.

Mircea Beuran a fost trecut drept coordonator al lucrării, dacă nu mă înşel. Pentru că în cele q manuale erau înserate şi procedurile franţuzeşti, a fost acuzat că le-a "plagiat"(ce dracu să plagiezi la o apendicită acută, cretinilor?!), şi linşat mediatic, până şi-a dat demisia. Acum, preventiv, cretinul care l-a acuzat atunci scoate iar afacerea de la naftalină. 

Stai liniştit, boule! Nu e niciun pericol! Cine a gustat odată din deliciile linşajului, nu mai acceptă niciodată postul de ministru al sănătăţii! 

Plagiatul este o chestie foarte laxă, în definiţie, la Românika. Nu spun că nu se plagiază, că se plagiază. Dar nu ştiu cum se face că, după ce acuza şi-a făcut "datoria", nu mai urmează nimic. Ăia de se zice că au fost plagiaţi nu se plâng justiţiei, scandalul se stinge, şi dacă acuzatul stă cuminte pe coada lui, povestea e uitată. Dacă nu, scandalul se reaprinde. Este stilul jegos al minunatei noastre elite, de orice natură, care nu va rezolva niciodată nimic, pentru că nu asta se urmăreşte, ci doar apărarea unor sinecuri. Asta e: servirea interesului public este un pretext pentru o mizerie morală. De asta orice om de bun-simţ nu are loc în spaţiul public. Din păcate...

PS: nu ştiu ce mă face să cred că peste vreo săptămână nu vom mai auzi nici de Mang, nici de "plagiatul" său. De Cristina Dumitrescu şi al său stagiu la Stanford se mai aude ceva? Aţi văzut vreun document de la "studioşii" ăia de la CSM? Fix ce vă spuneam! 

Intelectualul român şi obsesiile sale

Liviu Antonesei, într-un interviu acordat lui Cornel Mihai Ungureanu, pune un diagnostic corect celor ce se întâmplă pe plan global, de unde concluzia că spiritul critic nu le lipseşte:

• Care ar fi soluţia? Schimbarea clasei politice nu s-a întâmplat sau nu are efecte pozitive vizibile. Societatea civilă, pe de altă parte, pare apatică nu doar la noi, ci în tot fostul bloc comunist. S-a vorbit şi se vorbeşte mult despre recesiunea economică, chiar despre o criză de sistem, există o nesiguranţă legată de viitor, o neîncredere în cei care conduc. Nici Vestul nu e scutit, n-ai zice că se mai îndreaptă spre societatea „de plaisir”, cum prognozau unii. Crezi că lucrurile se vor calma, vor reveni în matca dinaintea crizei? Sau că s-ar putea naşte un proiect social, politic, civic, care să spargă inerţia?
  
  
  Dacă legiuni de politruci, economişti, oameni din ştiinţele antropologice etc n-au reuşit să găsească o soluţie, nici locală, care să ne privească pe noi, nici globală, slabă nădejde ca un simplu observator, fie şi avizat, ca mine, să reuşească asta! Ca om care observ atent şi încerc să analizez cu instrumentele pe care le am la dispoziţie, de la intuiţia poetică la unele mai aride, care ţin de analiza socială, demografie, economie şi statistică, nu mă pot totuşi deroba întrebării.
  
  
  În plan global, mi se pare totuşi comic, de fapt tragi-comic, că tocmai cei care ne-au băgat în criză – politrucii care, votaţi de cetăţeni, se pun, odată aleşi, în slujba corporaţiilor care le-au finanţat campaniile!; bancherii care au stimulat, peste tot în lume, operaţiunea „credit doar cu buletinul”, care a provocat bula imobiliară ce a destabilizat complet sistemul economic, oricum fragil pe măsură ce se mondializează, aceiaşi bancheri care şi-au tras dividende din ajutoarele urgente de stat; oamenii de afaceri care au uitat de „economia reală”, a bunurilor şi serviciilor efective, stimulînd peste măsură „economia virtuală”, pur speculativă; ciocli internaţionali de la FMI, BM etc, care propun mereu măsuri de „asanare”, condiţie minimă, nu şi de „relansare” economică, ale căror soluţii n-au salvat niciodată nimic, dar au îndatorat enorm puzderie de state, devenite prin asta mai ascultătoare; ba chiar şi cercurile militare, care după ce declanşează, fără analiză serioasă, operaţiuni pentru oprirea încălcării drepturilor omului sau pentru a asigura accesul la democraţie pentru popoare oprimate, se trezesc că, după ce au cîştigat războiul, nu pot cîştiga pacea (!), şi produc mai multe „victime colaterale” decît regimurile înlăturate etc – deci, tocmai aceştia toţi vor să ne şi scoată din criză! De rîsul curcilor, dar în afară de premierul grec şi de Berlusconi, nimeni n-a mai căzut victimă crizei ce ţine deja de un cincinal! Păi, se îndatora Grecia atît, dacă nu era încurajată să facă asta ca să poată cumpăra produse germane sau din alte ţări dezvoltate din UE? Ajungea la decalajele la care a ajuns, dacă Comisia Europeană, observa din timp evoluţia? Dacă nu le-a observat, e clar că respectiva Comisie e cu totul incompetentă, dacă le-a observat şi a închis ochii, e limpede că e complice la aceste deficite şi trebuie să răspundă solidar cu grecii… Nemulţumirea globală faţă de „nomenclatura” politică – economică – financiară – militară a lumii a fost dovedită de amplul fenomen „occupy” care, în opinia mea, şi-a consumat doar prima fază, de avertizare, dar care va renaşte mult mai puternic, dat fiind că excelenţii gropari nu se dovedesc medici la fel de buni! Nici nu stau degeaba, peste tot în lume, sub pretextul combaterii terorismului, măsurile şi structurile represive se aglomerează. Iată, Tratatul ACTA, care din punctul de vedere al protejării drepturilor de autor este inutil, dat fiind că există legislaţia necesară, este absolut vital pentru corporaţiile care n-au învăţat cum să cîştige onest în mediul virtual, şi pentru politrucii cu frica în sînge de posibilele reacţii populare sau chiar revoluţii. Nici revoluţiile portocalii de acum cîţiva ani, nici primăvara arabă de mai an, ba nici măcar „occupy” nu erau posibile fără telefonia mobilă, reţelele sociale, internet în general… În ACTA, nu este vorba despre drepturile de autor, protejate prin legislaţie specifică peste tot în lume, ci despre limitarea libertăţilor noastre de expresie şi comunicare, de asociere, este vorba despre libertatea noastră.
  
  
  În cadrul sistemului de acum, nu există ieşire, iar în general, nu cred că este posibilă întoarcerea la situaţia dinaintea crizei. Ce putem spera este impunerea unor forţe şi tendinţe care să fie în stare să reformeze sistemul, astfel acesta fie va exploda, fie va imploda, cum s-a întîmplat cu fostul sistem comunist. Doar că atunci problema era mai mică, criza de sistem cuprindea o mai mică parte din lume, nu toată lumea, plus că a existat o anumită „cooperare” între Estul reprezentat de Gorbaciov, Vestul reprezentat de Bush, cel adevărat, nu copia palidă, precum şi un factor de mediere, care reprezenta cumva şi Estul şi Vestul laolaltă, Karol Wojtyla, Papa Ioan Paul al II-lea, un personaj de o anvergură chiar mai mare decît a celorlalţi doi!

Când e vorba de ceea ce se întâmplă la Românika, brusc apar clişeele cu Iliescu bolşevicul, cu vai de mama ei de Constituţie, mă rog, cunoaşteţi repertoriul de văicăreli de circumstanţă.

• Şi revenind pe plaiurile autohtone…?

În ce priveşte micile noastre probleme, este clar că sistemul politic instaurat prin Constituţia iorgovan-iliesciană, remaniată cosmetic în 2003, a eşuat complet în modernizarea României, în aducerea sa în cadrul unei democraţii liberale autentice. Nici democraţia n-a trecut de stadiul „democraturii” în ultimii douăzeci de ani, ba chiar mandatele Băsescu au agravat entorsarea democraţiei şi caracterul poliţienesc al statului, şi nici economia de piaţă nu e mai mult decît una „de talcioc” – privatizările „pe comision”, clientelismul de partid şi de stat, trucarea a orice înseamnă competiţie economică autentică au făcut ravagii. Iată, după ce am avut cea mai sinistră formă de comunism din Europa, tocmai ce punem pe butuci şi capitalismul, democraţia liberală. Ce se poate face? Dacă aş răspunde după ce-mi spune inima, aş spune că nimic! Să încerc să pun mintea la dispoziţie. Dacă sistemul politic a eşuat pînă la capăt, iar clasa politică în loc să se cureţe în timp, a devenit o caricatură sinistră, o soluţie internă a cîmpului politic nu e de întrevăzut – dacă era să se trezească din pumni, ca unii boxeri, clasa politică ar fi făcut-o pînă acum, cînd am ajuns pe marginea prăpastiei! Apariţia unei noi forţe politice mi se pare improbabilă. Vorbesc de una nouă, nu de reciclarea siniştrilor politruci actuali în formaţiuni cu alte nume, nici de „forţe populare”, născute ca şi altădată din reviste sau televiziuni."

Bun, şi ce propun? Că asta n-am prea înţeles eu. Modernizarea nu este un proces posibil peste noapte, şi oricum nu se rezumă la schimbarea clasei politice. Constituţia nu are nimic, este cât se poate de modernă şi de la zi. Oamenii care o citesc şi o aplică, sau nu, sunt problema.

Văd că o ţinem langa cu Piaţa Universităţii, care nu a fost altceva decât o prelungire, cu alte scopuri şi cu aceleaşi mijloace, a "Cenaclului Flacăra". Spre deosebire de ea, mai 1968 a lăsat urme profunde în Franţa şi în lume. Piaţa Universităţii nu a determinat vreo schimbare de fond: nu văd vreo idee din Piaţă în Constituţie, spre pildă. "Jos comunismul!" nu este principiu constituţional.

Văd aceleaşi răfuieli între scriitori, cu dosare pline de turnătorii la Securitate cu tot, gelozii mai mult sau mai puţin profesionale, demitizări cu toptanul, după principiul "Dar de ce să separăm omul de operă? Nu mai bine omul anulează opera? Mai creştem şi noi în ochii noştri!"

Nu ştiu ce are domnul Antonesei în cap, dar cibernetica n-a dispărut în 1948! Nu de altceva, dar nici nu existase înainte de instalarea comuniştilor. Iar cibernetică s-a făcut la înalt nivel în România comunistă. Şi nici genetica n-a dispărut! A, că vreo câţiva ani nu s-a vorbit despre ele în public, e altă poveste. Dar să nu amestecăm planurile şi să nu rescriem istoria! 

Nu ştiu care sunt marile nume ale romanului post-decembrist, şi nici nu văd emulaţia aia dătătoare de speranţe, dar dacă vreunul dintre geniile astea face 1000 de bucăţi tiraj, l-a apucat pe Dumnezeu de organul cu pricina! Iar cel mai publicat romancier, Cărtărescu, vine drept din comunism. Aşa că...

Aşadar, nimic nou sub soarele obsesiilor intelectualului român, O modernizare, ceva? 

  

Imperioasa nevoie de cur a românilor!

Afacerea "Cristina Dumitrescu" ia forme aberante. Sincer, mi-e greu să spun ce interese a deranjat numirea ei la Ministerul Educaţiei. Un lucru este clar: rezistenţa este foarte organizată, coerentă şi virulentă. Nu mai contează faptele, totul este să se creeze o situaţie imposibilă pentru Victor Ponta, şi să-l oblige să o schimbe. Ceea ce se va şi întâmpla, în seara asta.

Numai că în campania asta împotriva tipei apar şi accente antisemite, ceea ce mi se pare de-a dreptul odios. Odios, pentru că se trece de o limită care şi aşa e laxă în ţara asta de nebuni. La ce mă refer? La un articol de pe HotNews, care se referă la biografia profesorului Robert Deutsch, coordonatorul programului urmat de Dumitrescu la Stanford(deci, imbecili de la Realitatea Tv, n-a minţit! Chiar a fost la Stanford! Iar în CV nu spune că ar fi absolvit vreun curs, că ar avea vreo diplomă, ci doar că a studiat!). 

Evident, din ciorba asta nu putea lipsi Tismăneanu, care, ca şi Deutsch, e fiu de ilegalist(Deutsch, soţ de fiică de ilegalist), absolvent de studii marxiste, fugar în Occident. Acum Tismăneanu e mare balenă anti-comunistă, şi îşi elimină concurenţa, prin denunţuri "obiective"!  Acum, dacă madam a studiat cu Deutsch, e amestecată şi în caracatiţa fesenistă, este şi comunistă, că şi profesorul ei a fost, este şi marxistă, tot din acelaşi motiv, şi în general, e suspectă, pentru că...Iar faptul că a studiat şi cu Stiglitz o face şi mai suspectă: e contaminată cu ideile comunismului american! A, şi încă ceva: ce a făcut madam între 1982 şi 1986: nu cumva a fost securistă? Cel puţin aşa lasă să se înţeleagă şi Tismăneanu, într-un comentariu. Josnic individ! 

Merită să citiţi şi comentariile la articolul lui Tismăneanu. Prieteni, nici prin minte nu mi-a trecut că până şi Tismăneanu are un cortegiu de pupincurişti! Are poporul ăsta aşa o nevoie de cururi de pupat, ceva de speriat!  

Mori! Şi nu învia!

Prieteni, presa românească, pe hârtie şi pe net, a devenit de necitit. Este un uriaş eşec, managerial şi editorial, deopotrivă. Ştim cu toţii de ce am ajuns aici: lăcomia proprietarilor de ziare, care şi-au plătit de tot rahatul angajaţii(pe cei mai mulţi, pentru că unii, vezi Turturică sau Turceascu, au câştigat şi câştigă bani cu roaba, ce-i drept, degeaba), calitatea tot mai proastă a şcolilor de jurnalism, alungarea vechilor jurnalişti, care aveau şira spinării, angajarea unora dispuşi la orice, numai să nu moară de foame, transformarea jurnalelor în oficine de propagandă politică, tabloidizarea imbecilă, şi lista de motive e lungă.

Aşadar, e cazul să constatăm decesul presei româneşti. Şi să ne rugăm-sau să ne dorim, dacă suntem atei-să nu se întâmple vreo minune şi să reînvie. Nu e cazul! Iar dacă avem noroc, poate, cine ştie, vom asista la construirea unei noi prese, eliberată de servituţi politice şi economice(asta nu înseamnă că nu trebuie să nu facă profit, dar să-l facă fără a abdica de la principii şi de la etica jurnalistică, de la datoria servirii interesului public), şi cu adevărat profesionistă. Dar să nu se construiască pe ruinele actualei prese. Pe acest teren nu va creşte nimic! 

Fecioara din Pleşcoi faţă cu reacţiunea bucureştenilor ingraţi

"Vaaaaaaai, ce primar bun aş fi fost! O, mult mai bun decât Oprescu! Dar, de! Pentru că am fost aşa un bun ministru, nu m-ar vota decât 5% din bucureşteni. Ingraţii! Nici nu ştiu ce pierd!"

Dacă vă era dor...

Dacă vă era dor de Cătălin Avramescu, diliul consilier al lui băsescu, omenit cu un post de ambasador prin Laponia, sau pe unde dracu o fi el acum, ei bine, îl puteţi citi în EvZ. Unde ne explică savant de ce nu e bun sistemul de vot într-un singur tur de scrutin, "votul uninominal pur", cel atât de dorit de şeful lui, diliul de la Cotroceni-că diliu la diliu trage!-şi de ce ar trebui schimbat. Asta după ce haita portocalie tocmai a modificat legea electorală!

Păi, ce faci, musiu? Muşti mâna care ţi-a dat de mâncare? Nu mai există morală şi prinţipuri? Suflet de slugă, ce mai!

Noul obsedant deceniu

Istoria este o evoluţie ascendentă, în spirală. Şi, în diverse momente ale ei, evenimentele se repetă, la altă scară, şi cu altă intensitate, conţinutul rămânând acelaşi. Mă tem că acum, pe spirală, suntem undeva între 1944 şi 1960. Mai precis, până la victoria lui traian băsescu, în 2004, am avut un soi de revoluţie burghezo-democrată, ceva de genul perioadei 1944-1947, iar  de atunci am intrat în "obsedantul deceniu",  cel ai instaurării brutale a "capitalismului neo-liberal", în care statul providenţă, statul social, este dezmembrat cu brutalitate, averea publică este des-naţionalizată, şi dată pe mâna unui grup de profitori, iar România, pentru a fi mai bine jefuită, este umplută de tot felul de "comisari", de la FMI, de la BM, de la UE. Avem şi obişnuitele cozi de topor, din aşa zisa societate civilă, locul chiaburilor a fost luat de "corupţi", iar anti-comunismul a devenit ideologia de substituţie.

Uşor-uşor spaţiul drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se restrânge, puterea se concentrează în mâinile unui singur om, avem şi cultul personalităţii lui băsescu, presa este aservită puterii, cea independentă dispare încet-încet, propaganda este atotcuprinzătoare, teama este omniprezentă. Epurarea pe criterii politice a aparatului de stat este o realitate.

Acum nu ne rămâne de făcut decât să aşteptăm un eveniment de genul Congresului XX al PCUS, cu Raportul secret al lui Hruşciov, care să dea semnalul unei schimbări în lume, şi în România, evident.

Culmea ghinionului ar fi ca tot Cărtărăscu să fie autorul romanului demascator al noului "obsedant deceniu"! Am fi noi, românii, în toată spendoarea lipsei noastre de caracter!

Daţi-mi un Emetiral!

Pe TVR 1, Prigoană "Pliciman", care ne spune ce şi cum cu "candidatura" lui. La Realitatea Tv, invitată de Mircea Dinescu, se pisiceşte minunea blondă a PDL, Fecioara din Pleşcoi, care nu mai pune murături, ci taie usturoi şi-l încurcă pe poetul-nepricepere. A dracului potriveală, maică!

Ce nu face omul pentru un vot în plus! Daţi-mi un Emetiral!

Pedeapsa lui Dumnezeu

Nu ştiu, vom fi făcut noi ceva grav, grav, de trebuie să suportăm pedeapsa lui Dumnezeu numită traian băsescu! Da, sunt ateu! Dar tot cred că, Dumnezeu sau altceva, Principiul Ordonator al Universului, spre pildă, ne pedepseşte pentru lipsa noastră de minte. Furia împotriva lui Adrian Năstase, pe care eu nu o înţeleg nici acum, ne-a adus aici. Nu spun că AN nu are păcate, că are. Dar sunt sigur că altfel ar fi arătat România cu el la Cotroceni. E un om raţional, echilibrat, şi mai ales un om cu un proiect pentru România.

Ce a fost în 2004, a fost. Dar să-l realegi pe acelaşi traian băsescu în 2009, după toate tâmpeniile pe care le făcuse până atunci, este peste puterea mea de înţelegere. Da, au fost furate alegerile alea. Dar dacă diferenţa dintre Geoană şi el era de un milion de voturi, nu de câteva mii, nu le putea frauda. Înseamnă că sunt câteva milioane de români pentru care realitatea nu contează, nu contează nici cine conduce ţara, nici cum o conduce. Probabil că trăiesc atât de bine încât astea sunt amănunte neglijabile. Dacă n-am fi cea mai săracă ţară din UE, parcă aş crede asta. 

După nebunia de aseară traian băsescu trebuie să primească o ripostă fermă din partea celor care au mai rămas întregi la minte în România. Primul lucru trebuie să fie obligarea Administraţiei Prezidenţiale, inclusiv pe calea Justiţiei, să publice în totalitate stenogramele discuţiilor lui traian băsescu atât cu USL, cât şi cu PDL, cu UDMR, cu UNPR şi cu minorităţile naţionale.

Al doilea lucru: trebuie întrebaţi şi obligaţi să răspundă emil boc, Cristian Diaconescu, Hunor Kelemen, Varujan Pambuccian, dacă traian băsescu le-a prezentat drept alternativă la MRU numirea lui Victor Ponta. Pentru că dacă era serios, atunci băsescu trebuia să ceară părerea majorităţii despre soluţia alternativă Victor Ponta. 

Situaţia României este mult prea gravă încât să-i mai permitem acestui dement să zburde cum vrea el pe câmpiile minciunii şi manipulării. Mă doare în cot de situaţia lui după ce PDL va pierde puterea. Fiecare plăteşte, mai devreme sau mai târziu, pentru ceea ce face. Nu văd de ce ar fi traian băsescu o excepţie. Până atunci trebuie obligat să revină în cadrul constituţional şi legal existent. Restul sunt vorbe inutile...

La balamuc, musiu, la balamuc!

Ce vă spuneam eu? Breichingniusuri gârlă, seara asta! Triluliru de la Trei Coceni ne anunţă în mod festiv că i-a propus lui Victor Ponta funcţia de premier, înainte de a-l desemna pe Muţunache, dar a fost refuzat! Să mori tu, bă? Chiar i-ai propus-o? Şi nouă de ce nu ne-ai spus: "români, uite ce face ăştia de la USL! Când e să se înhame la greu, nu vor! Le-am dat guvernul, m-au refuzat! Huo! La oase!"

Înţeleg că de faţă erau şi Antonescu, şi Daniel Constantin. Mă rog, o să aflăm, probabil, că a fost, dacă a fost, obişnuita lui miştocăreală. Dar şi aşa, parcă zicea că Ponta n-o să fie, cât e el la Trei Coceni, premier. S-a răzgândit? L-a reevaluat şi pe ăsta? Sau e pur şi simplu nebun?

Şi dacă refuzul lui Ponta l-a tăiat la lingurică, de ce nu l-a dat pe goarnă imediat, atunci, după consultări? Ăsta chiar ne crede proşti? Muţunache dădea deja din coadă pe lângă microfoanele de unde urma să mulţumească pentru onoarea care i s-a făcut. Şi nu părea ud de emoţie, ci foarte împăcat cu noua lui postură. Păi nu spunea Pulimea Sa că îl pregătea pentru funcţia asta pe Muţunache încă din decembrie 2011? Şi atunci? Ne crede idioţi pe toţi?

Eu, unul, nu vreau decât un singur lucru: să aflu prin ce mijloace poate fi obligat traian băsescu să se supună unui control psihologic. Pentru că suntem în plină patologie. Dacă până acum băsescu şi-a mai ţinut demenţa sub control, de la o vreme nu mai reuşeşte să se controleze. Este o veste extrem de proastă pentru noi toţi.  

Azi pe cine reevaluează?

Pulimea Sa e cam nevorbită. Suferă pentru că România nu-i ca Venezuela, şi deci nu poate avea tocşoul lui la televiziune. Aşa că profită de orice ocazie pentru a trăncăni vrute şi nevrute pe micul ecran sau la radio. 

În seara asta stă la taifas, la Trei Coceni, cu Ion Cristoiu. E rost de breichingniusuri grămadă! Că dacă o ia pe ulei, nu se poate să nu  dea cu oiştea în gard. Acum cui îi vine rândul să fie reevaluat? Pe ceaşcă l-a bifat, pe mareşal, la fel, Mihai şi-a luat-o scurt. Cine şi-o ia azi, cine devine băiat bun? 

Oricum, ne vom distra. Căci Pulimea Sa mai mult decât bufonul României nu mai poate fi. Oricât se străduieşte propaganda portocalie să ni-l vândă drept ceea ce nu este... 

Avem un nou Geniu al Carpaţilor!

Bucuraţi-vă, prieteni! Avem un nou Geniu(sau Gerunziu?) al Carpaţilor! Mihai "Cratimă" Răzvan Ungureanu e numele lui! Şi e omagiat cum se cuvine pentru marea lui victorie semantică împotriva Gâdelui de la Antena 3, fie numele lui în veci ostracizat! Cohorte de pupincurişti* s-au repezit să lingă prospătura, sătule, probabil, de curul îmbătrânit şi acru al Iubitului Conducător, Mare Reformator şi Machitor. 

Eu zic că e bine! Era şi timpul să apară un nou Geniu al Carpaţilor, care să ne arate calea dreaptă. băsescu, acest Gheorghe Gheorghiu-Dej al capitalismului de cumetrie, trebuia să fie urmat de un ceauşescu, pentru a da speranţe poporului şi pentru a oferi un suflu nou partidului conducător. Ce-i mai lipseşte acum lui MRU este un moment de genul invadării Cehoslovaciei, şi s-a scos! 

Dumnezeule mare! 

*Pentru a vedea unde a ajuns delirul pupincurist, vă invit să citiţi astea: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8. Asta la o primă căutare, lejeră, de dimineaţă ciufută...  

Mi-e milă de maghiari!

O imbecilă de la RL, Sabina Fati, îmi explică de ce-i urăsc eu pe unguri: aşa am fost învăţat în cărţile de istorie, de profesori, dar mai ales fiindcă am fost manipulat ani de zile de televiziuni şi ziare, iar politicienii o fac dintr-un reflex aproape pavlovian, mizând pe faptul că în mod proproţional, cu cât vor fi mai naţionalişti, cu atât vor obţine mai multe voturi.

Problema e, cu mine şi cu marea majoritate a românilor, în numele cărora vorbeşte, fără niciun drept, vaca asta încălţată, că nu-i urâm pe unguri. Pentru că ne sunt indiferenţi. Pur şi simplu! O specie de ciudaţi, care nu poate trăi decât în ghetoul în care s-a închis, voluntar, care se visează stăpână pe o ţară pe care, oricât ar fi de bizar, n-au stăpânit-o nici atunci când credeau că o stăpânesc, care nu poate intra în dialog cu alte culturi şi civilizaţii, care-şi închipuie că e buricul lumii, şi totul se învârte în jurul ei. Pe ciudaţii ăştia nu ai de ce să-i urăşti: sunt infirmi! Cel mult îţi poate fi milă de ei. Sunt o specie pe cale de dispariţie, tocmai pentru că nu pot evolua, nu se pot adapta la realităţi în schimbare. Şi cu cât cer, şi primesc, mai multe privilegii, cu atât se apropie mai mult de dispariţie.

Nu-mi mai pasă de ei, pur şi simplu! Treaba lor ce fac. Vor separaţie, atunci să se separe. Ce-mi pasă mie că după ce termină o şcoală maghiarul nu-şi găseşte de lucru, pentru că nu ştie limba română? A fost alegerea lui, să suporte consecinţele! Ce-mi pasă mie că Harghita şi Covasna vor fi ocolite de toată lumea, turişti, investitori, că nu se mai stabileşte niciun român acolo? Vor să moară de foame? Foarte bine! E alegerea lor! Statul cu coada sus costă!

E comică zbaterea celor care vor să demonizeze "naţionalismul" românesc, admirând pe faţă naţionalismul extrem al maghiarilor, pe care îl vor imitat de români. Ar fi ultima prostie pe care ar face-o românii. Naţionalismul maghiar nu este de urmat. Este toxic! 

Dragoste cu de-a sila nu se face! Nu vor să convieţuiască aici, cu românii? Încă o dată: treaba lor! Facă ce vor! Practic, nu mai există graniţe în Europa. Şi ei vor să tragă graniţe în jurul HarCov? Perfect! Să stea acolo, ca la grădina zoologică: o rezervaţie de Ev Mediu într-o lume post-modernă. Un avertisment pentru toţi cei care nu vor să iasă din capcana identitară, care cred că viitorul este o veşnică întoarcere în trecut. Nu românii pierd, maghiarii pierd. Şi, sincer, nu-mi pasă!

Nota zero la meritul tehnic

Totuşi, prieteni, după două ore de vorbărie, ce ne-a spus, concret, MRU? Din punctul meu de vedere, nimic! Nimic din ceea ce aşteptau românii de la el. Că de aroganţe ne-am săturat! 

Omul nostru e şi mai nepotrivit pentru postul lui decât era boc. boc a fost primar, a mai dat cu nasul prin rahatul administrării de zi cu zi a unei colectivităţi. boc a fost şi parlamentar, ştie cu ce se mănâncă politica. Pe amândoi îi strică băsescu. Doar că, spre deosebire de MRU, boc a avut un spaţiu de autonomie, pe care i l-a dat o parte a PDL, cea aflată în oarecare opoziţie faţă de băsescu. Nu era mult, dar era ceva. MRU nu poate decât să se întrebe de unde au să-i vină castanele pe scăfârlie. Una a luat-o de la Fecioara din Pleşcoi, aşa, de încălzire. Interesele din spatele PDL sunt foarte mari, şi oricât de şef de serviciu secret ai fi fost tu, alea sunt mai puternice decât ai crede. Un alt avertisment a venit, tot ieri, dinspre Plicimen. Care a dat glas îngrijorării pedeliştilorr ardeleni, provocată de şantajul UDMR, legat de UMF Târgu-Mureş. Şi asta doar într-o zi. 

Din păcate, emisiunea de aseară, de la A 3, a fost şi este tratată ca un meci între Gâdea şi MRU. Iar MRU este văzut drept "învingător", pentru că, nu-i aşa, i-a dat o lecţie lui Gâdea. În treacăt fie spus, şi Gâdea şi-a meritat nişte castane, legate de lacune de cultură. Doar că Gâdea a pus întrebările corecte, cele pe care le-ar fi pus şi românii. În loc de răspunsuri la fel de corecte, MRU fie a dat-o cotită, fie a mestecat vorbe, fie a făcut aroganţe. Aşa că o fi câştigat MRU la impresia artistică, dar la meritul tehnic, cel care contează în postul pe care îl ocupă,  a luat nota zero. Ceea ce nu-i de bun augur...  

Diavolul are sigla UDMR pe frunte

Coaliţia guvernamentală e moartă, iar Muţunache este un premier de paie, care nu are nicio putere asupra unui PDL disperat, care şi-ar vinde sufletul Diavolului, numai să rămână la butoane, şi să sugă din bugetul statului. De fapt, şi l-a vândut unui demon: UDMR. Un UDMR la fel de disperat ca şi el, care se vede ameninţat de concurenţa PPMT, al lui Tokes, de fapt al lui Viktor Orban, alt disperat, pus la index de UE. 

Din suma acestor disperări se poate pune de un nou conflict inter-etnic în Transilvania. Care, precum cel de la începutul anului 1990, nu are nimic în comun cu agenda minorităţii maghiare. Dacă maghiarii din Ardeal sunt sinceri cu ei, ar trebui să recunoască un lucru: viaţa lor s-a înrăutăţit vizibil de atunci, pentru că s-au lăsat ademeniţi de promisiunile iraţionale ale UDMR, au întrerupt legăturile cu majoritatea română, s-au închis într-un ghetou, şi cred că astfel şi-au luat porţia de autonomie. 

Ei au fost primii care şi-au luat bocceluţa, plecând după cai verzi pe pereţi, întâi într-o Ungarie care nu i-a primit cu braţele deschise, dimpotrivă, şi de acolo unde au văzut cu ochii. Şi asta nu din cauza "naţionalismului" românilor, care, dacă există(eu, unul, nu-l prea văd!), e cel mult declarativ. Ci din cauza naţionalismului lor. Au făcut din identitate un instrument al separaţiei, iluzionându-se că aşa reînvie un trecut mult mitizat, în care ei erau "stăpâni". Nu l-au înviat. 

Acum, ca şi în martie 1990, pretextul conflictului cu majoritatea, de data asta guvernamentală, nu cu majoritatea română, îl reprezintă învăţământul în limba maghiară. Miza? Spargerea, pe criterii etnice, a Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş. Sincer, cred că nici udemeriştii nu ştiu ce câştigă cu asta, în afară de muniţie electorală în războiul cu partidul lui Tokes. Sigur studenţii maghiari nu câştigă nimic. Şi, la fel de sincer, nu am auzit să fi ieşit în stradă ei, studenţii maghiari, să ceară separarea totală a liniei de studii în limba maghiară, care există. Nu cred că studenţii sunt iraţionali. Ştiu că stăpânirea limbii române le dă o şansă în plus. Dar se gândeşte cineva din UDMR la ei? 

Sigur, se apropie 15 martie, alt motiv pentru UDMR să-şi umfle muşchii. Vrea să facă un gest simbolic tare. S-ar putea să fie unul atât de tare, încât să se aleagă praful de tot ce a construit timp de două decenii în relaţia politică a Uniunii cu partidele româneşti. Să nu uite că USL i-a trasmis, cu subiect şi predicat, că s-a lins pe bot de guvernare, după ce a refuzat să contribuie la schimbarea actualei guvernări. Şi dacă USL va câştiga alegerile, aşa va fi. Nu mai există dialog între UDMR şi partidele din USL.

Mă tem că în UDMR nu mai există un cap limpede. Teama de viitor, incertitudinea, faptul că nu a construit din timp alternative, toate astea au stârnit panică în UDMR. Şi panica duce la astfel de poziţii radicale, care, la rândul lor, duc la abordări conflictuale. E un drum periculos, şi ungurii au apucat-o pe el, fără să ştie unde va duce, până la urmă.

Dar totul depinde nu de UDMR, ci de PDL. Iar PDL, cum spuneam, şi-a vândut deja sufletul Diavolului udemerist. Acum nu mai poate da înapoi, dar nici nu ştie cum poate ceda şantajului UDMR, fără să piardă şi mai mult din susţinerea românilor din Ardeal. Dar nu le pasă. Ei nu vor decât să câştige timp, sperând că se va întâmpla o minune, că mărirea salariilor bugetarilor, plus intervenţia lui băsescu în numirea premierului, după alegeri, îi va salva, şi vor rămâne la guvernare. Aşa că mâine se va adopta Hotărârea de Guvern cerută de UDMR. Dar asta nu rezolvă nimic. Nu separarea este soluţia convieţuirii românilor şi maghiarilor. Dar pentru pedelişti şi udemerişti ăsta este un amănunt. Esenţa este jaful din banul public. Banul le-a luat minţile. Şi asta îi va duce la pieire. Totul e să nu ia şi ţara cu ei. 

Caragiale e cu noi!

Cristian Preda şi Mihai Neamţu discută cu cititorii HotNews, unii dintre ei părând că se amuză de de situaţia în care se află cei doi. Au şi de ce: sunt răspunsuri care nu au cum nu fi rizibile, prin inadecvare la realităţi.

Am să ignor întrebările cititorilor, pe care le puteţi vedea aici. Am să prezint doar răspunsurile lui Neamţu, că Preda a răspuns mai degrabă monosilabic, într-o manieră care să semene a discurs, pentru o mai uşoară citire. Să-i dăm cuvântul stimabilului Caţavencu pe stil nou: 

"Ce ne intereseaza acum este sa ne construim o platforma prin forte proprii. Avem inteligenta, entuziasm, creativitate. Nu avem banii celor din establishmentul actual, nu avem acces la televiziunile lor, etc. Cu toate acestea, cetatenii au putere cind se string laolalta in jurul unui Crez percutant si relevant pentru societatea romaneasca. Nu suntem o miscare radicala, ci ne bazam pe dialog si rationalitate. Prin urmare, vad loc pentru intersectii punctuale cu alte initiative de centru-dreapta.

Noua Republica se inspira din idealul crestin al caritatii. Noi credem in filantropie, generozitate si iubirea aproapelui. Chiar am organizat la Cotorca o actiune pentru 300 de sinistrati. Scopul nostru e slujirea unei cauze mai mari decit simpla bunastare materiala. Trebuie sa aducem Romaniei lumina si speranta. Dar pentru a nu cadea in pacatul demagogiei, trebuie sa vorbim despre economie. Noi credem ca piata libera aduce competitia in prim plan. Noi credem ca munca trebuie motivata, nu penalizata prin fiscalitate excesiva. Asadar, plecam de la principiul incurajarii celor cu initiativa. Cind vom avea o bruma de prosperitate si o clasa mijlocie solida, atunci si saracii acestei tari o vor duce mai bine.

Noua Republica este o formatiune independenta si nu un partener de guvernare.Votati-ne si sprijiniti-ne ca sa scapam de jocurile perverse ale UDMR. Fesenismul este plaga care a afectat toate partidele in ultimii 20 de ani. Eu as vrea ca NR sa fie principala forta politica de centru-dreapta in urmatorii 20 de ani. Avem nevoie de candoarea si sprijinul dvs.(sic!)

Cit priveste rolul crestinismului in societate, Noua Republica refuza coloratura confesionala a discursului. Credem pur si simplu ca virtutile crestinesti (dragostea, cumpatarea, milostenia) pot contribui decisiv la insanatosirea testutului social. Ce-i drept, crestinismul nu a aparut in lume pentru a se epuiza in mesajul social. Mai sunt si alte aspecte (spiritualitate, metafizica, arta, liturghie, cult) in raport cu care socialul este subsidiar. Ceea ce ne dorim este respect si toleranta.

Eu inca nu m-am dumirit ce este Miscarea Populara. Pe cine as putea suna ca sa stau de vorba cu reprezentantii acestei entitati? Ce este MP? O simpla rebrandurie a PDL? Va fi o alta Conventie Democratica? Eu tot ce pot sa sper este ca energiile creatoare si oamenii necompromisi sa vina la Noua Republica. De ce? Pentru ca Miscarea Populara nu va avea niciodata credibilitate cind oameni ca Ioan Olteanu, Ioan Botis, Elena Udrea, domnii Banias & Hava vor dicta logica electorala. Lupu-si schimba parul dar naravul ba.

Sustin insa toate vocile reformiste din interiorul PDL - cum este si dl Cristian Preda. Romania are nevoie de civilitate, bun-simt, inteligenta si viziune. Ar fi arogant si implauzibil sa spun ca toate acestea sunt monopolul Noua Republica. Atuul nostru principal e INTEGRITATEA si COMPETENTA. PDL nu a rezolvat problema integritatii si Miscarea Populara nu va fi o cristelnita care sa-i scape de pacatul originar al fesenismului. Plus ca lipseste imaginea Marelui Preot. Sper ca nasii acestei operatiuni sa nu fie Gigi Becali & co.

As vrea sa fac o precizare. Sunt un om tinar si am o formare intelectuala in care include lectura unor carti scrise de Traian Ungureanu, Catalin Avramescu, Toader Paleologu, MR Ungureanu, Cristian Preda sau Teodor Baconschi. Am citit si eseistica lui Sever Voinescu. E asta o vina? Influenta carturareasca e una, decizia politica e alta. Poate pentru ca m-am molipsit de ideile lor liberal-conservatoare am decis sa NU intru in PDL si sa construiesc o platforma curata, de la zero. N-am facut niciodata parte din PDL. Am activat la 15 ani in PNTCD si cam atit. Prin urmare, singura mea carte de vizita este - in plan politic - Noua Republica. Avem o doctrina republicana, in sensul nord-american, tinem cont de liberalismul clasic in economie, de crestin-democratie pe partea de comunitate si de conservatorism in privinta familiei, a patrimoniului si a mediului inconjurator.

Noua Republica este, in mod fundamental, Pro-Romania.

Suntem pro-caracter.
Suntem pro-inteligenta.
Suntem pro-optimism.
Suntem pro-bun-simt.
Suntem pro-activi.
Suntem pro-munca.
Suntem pro-initiativa.
Suntem pro-entuziasm.
Suntem pro-viziune.
Suntem pro-modernizare.
Suntem pro-traditie.
Suntem pro-patrimoniu.
Suntem pro-justitie.
Suntem pro-lustratie.
Suntem pro-integritate.
Suntem pro-transparenta.
Suntem pro-responsabilitate.
Suntem pro-democratie (cu limitarea mandatelor primarilor si sefilor de consilii judetene).
Haideti acum sa identificam adeversarii acestei miscari pro. Neo-ciocoimea tranzitiei se lupta furibund cu tot ce misca impotriva actualului status quo."

Da, bă băiatule! Sunteţi varză, sunteţi ghiveci, sunteţi pa! Trăiască Noua Republică liberală, creştin democrată şi conservatoare! Trăiască beţia de cuvinte! Caragiale e cu noi! Doar Dumnezeu ne urăşte tenace şi cu sistem!  

Şi cu asta ce-am făcut?

Nu glumeam când spuneam că aş vrea să văd, în birourile celor care conduc România, de la Trei Coceni până la ultima primărie de ţară, următorul motto: "ORICE soluţie naşte noi probleme!"

Studiu de caz: un tembel, Funebriu, a introdus clasa pregătitoare. Nu am înţeles ce anume problemă a educaţiei româneşti o rezolvă această găselniţă, după tiparul: "să fim şi noi în rândul lumii!" Nu vă mai înşir toate problemele ridicate de această decizie, începând de la programă şi terminând cu dotările. Cea mai sănătoasă reacţie a avut-o Oprescu, care se întreba: "bă, voi v-aţi gândit cum fac ăia mici pipi, într-o şcoală normală? Cine-i pune pe WC?" 

Schimbarea de dragul schimbării, teoria permanentei reforme, atât de dragă "intelighenţei" de dreapta, care e incapabilă să propună altceva, evident, în afară de "anti-comunism", toate astea nasc "monştri" pe bandă rulantă. Cu această clasă pregătitoare, onor guvernul lu' Peşte a pus pe drumuri, şi pe gânduri(de ducă!) sute de mii de familii: tată, mamă, bunici, nepoţi. Nevrozează directorii de şcoli, alţi funcţionari prin administraţii, şi mai adaugă nişte cheltuieli pe lista: "azi unde dăm şperţ?"

Nu mai bine lăsam noi lucrurile aşa cum sunt? Dacă la data de 15 septembrie copilul are 6 ani împliniţi, merge la şcoală. Punct! Dacă cineva vrea să îşi dea copilul la şcoală la şapte ani, treaba lui, asta e. Ce ne deranjează? Mă îndoiesc că un copil este suficient pregătit să devină autonom la doar cinci ani. Pentru că, de fapt, asta este problema: patru ore la şcoală nu sunt patru ore la grădiniţă, sau acasă. Trebuie să se descurce singur, cu o serie de lucruri, pentru care sigur nu e pregătit. Or fi fiind şi unii cu un grad ridicat de precocitate, dar nu judecăm după excepţii, ci după medie. 

Ce am făcut, până la urmă, cu această schimbare, în afară de a demonstra, dacă mai era nevoie, imbecilitatea celor care ne guvernează? Eu, unul, nu mai înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă în ţara asta. Guvernarea după ureche ne-a căpiat definitiv...