Noul drum spre servitute

Secta "Martorii lui von Mises" produce, la fel ca "Biserica Scientologică", tot felul de spălaţi pe creier, fanatici ai credinţei respective, care nu mai au legătură cu realitatea. Ce-i mai grav, din punctul meu de vedere, este faptul că sectanţii ăştia au ajuns să populeze sistemul educaţiei economice, şi în învăţământul public, şi în cel privat. Iar după asta ne mirăm că nişte imbecili, precum cei care ne-au condus până mai ieri, distrug tot ce înseamnă mecanisme de protecţie socială, mecanisme de corecţie a eşecurilor pieţei, distrug locuri de muncă, şi, până la urmă, deschid un nou drum spre aservire, mai periculos  decât cel descris de Hayek. Mai periculos, pentru că aservirea este faţă de ceva ce poartă în titlu cuvântul "liber": pieţele. 

Dacă suntem oneşti, vom recunoaşte că "servitutea" planificării socialiste, pe care o demasca Hayek, nu este specifică doar totalitarismului. TOATE multinaţionalele care domină economia globalizată funcţionează identic cu statul totalitar, sunt planificate la sânge, sunt construite ca nişte feude, sunt reţele de complicităţi, de baronii, de dependenţe nefireşti, care distrug demnitatea şi libertatea individului. Şi nu piaţa liberă, o ipoteză tot mai puţin confirmată de realitate, şi nici individualismul, sunt răspunul la noua servitute.

Revenind la sectanţii lui von Mises, unul dintre ei scrie o comicărie în "Adevărul", ziarul "capitalistului" libertarian Păturiciu, care tocmai a dat un faliment de 230 de milioane de euro, din prea multă credinţă în virtuţile pieţei libere, care i-a dat o labă peste bot, pentru a-i aminti că numai proştii cred în ea!

Vreţi să citiţi ce-i trece individului prin minte? Iată: "Din punct de vedere economic, șomajul pe o piață neobstrucționată este absolut voluntar, deci neproblematic. Adică, toți cei dornici să muncească își vor găsi o slujbă (nu neapărat cea ideală sau plătită “cel mai bine” după propriile standarde), iar cei care nu doresc o slujbă este evident că își permit o inactivitate pe seama economisirilor realizate în trecut. Acestea însă nu sunt eterne, astfel că, la un moment dat cei cu o apetenţă către consum şi timp liber, îşi vor manifesta cererea pentru o anumită slujbă, modificând în acest fel preţul muncii respective, dar şi al tuturor celorlalţi factori de producţie. Însă dacă piaţa este obstrucţionată de reglementări, cum este cea a salariului minim, şomajul poate deveni forţat, întrucât un salariu decretat deasupra salariului pieţei, face ca toţi cei angajabili sub preţul din decretul statului, să “taie frunză la câini”, cum s-ar zice. Şi tot realitatea ne demonstrează că cel mai probabil aceştia vor căuta locuri de muncă în zonele pe care statul peiorativ le intitulează gri, sau chiar negre. Aşadar, mai sunt dileme privind factorul declanşator al economiei gri sau negre, domnilor economişti? 

Nu există un salariu minim pentru nimeni

Nimeni nu are un aşa zis drept la salariu minim, decât în măsura în care reuşeşte să producă un tip de muncă util în procesul de alocare a resurselor unui capitalist, antreprenor. Fără capital, munca nu s-ar putea dezvolta, după cum fără muncă, capitalistul nu ar putea aloca resursele. Impunerea cu forţa a unui prag minim salarial peste nivelul pieţei, deci nedependent de productivitatea muncii este o penalizare pentru acei antreprenori eficienţi a căror structură internă nu le permite noul salariu şi pentru acei oameni care s-ar fi putut angaja la salariul pieţei. Salariul minim creşte deci, şomajul. Angajarea la negru (coşmarul guvernelor) va fi stimulată, iar situaţia se va pretinde ca poate fi rezolvată, cum credeţi? Aţi ghicit! Prin noi măsuri de taxare şi, reglementări împotriva evaziunii. "

Ce bou sunt! Cum nu m-am gândit? Soluţia ocupării depline a forţei de muncă este desfiinţarea salariului, ca atare, nu doar a salariului minim! De ce să nu mergem mai departe cu gândirea creatoare? Că, până la urmă şi plata muncii poate fi văzută ca o frână în calea creării de locuri de muncă. Soluţia ideală pentru capital este zero costuri cu forţa de muncă, nu? Şi de vreme ce un muncitor este angajat, se presupune că munca lui este utilă capitalistului, atunci de ce nu ar merita un salariu decent? De ce trebuie să intervină o entitate exterioară angajatului şi angajatorului, cu o normă precum salariul minim? Nu cumva pentru a corecta asimetriile de putere între angajat şi angajator?

Sigur, nimic din istoria economiei nu demonstrează faptul că, în absenţa salariului minim, ocuparea forţei de muncă a fost totală, şi şomajul voluntar. Dimpotrivă: şomajul a fost constant o problemă, indiferent dacă statul a intervenit, sau nu. Dar când nu a intervenit, alternativa a fost foarte proastă: revolte sociale, distrugeri, emigrarea forţei de muncă spre zone mai "generoase" pentru muncă, etc. Iar sclavagismul nu e tocmai o icoană luminoasă! 

O tâmpenie este să vorbeşti despre raritate pe o piaţă, cea a muncii, unde există permanent un excedent. Excedent care se va mări, ţinând cont de tendinţa capitalului de a înlocui oamenii cu automate programabile. Credinţa că "pieţele" sunt mai inteligente decât noi, că sunt un soi de Dumnezeu, ne-a adus unde suntem acum.

Sunt înspăimântătoare lipsa de cultură economică, de cultură generală, de spirit şi mai ales ideologizarea extremă a învăţământului economic. Toate şcolile de gândire economică au drept de existenţă. Dar fără o abordare critică, şi dezideologizată, vom ajunge nu doar să citim tâmpenii de genul de mai sus, ci şi să fim conduşi de tâmpiţii care le produc. Şi deja am simţit, timp de aproape patru ani, pe pielea noastră, ce înseamnă asta...  

În ţara noastră multe jogodii sunt!

Eu, unul, m-am săturat de idioţii savanţi, care-mi recită din manualul de "Economics", fără cel mai mic efort de evaluare critică. Acum se întorc "constrângerile tari", care, alături de "faliment", au fost obsesia acestor boi cu patalama de mari economişti în deceniul trecut. Credeam că s-au mai vindecat de iluzii. Ţi-ai găsit!

Ce scrie azi un dobitoc, despre preţul gazelor naturale din producţia internă: "Pe termen lung, costul mai mare al resurselor va obliga consumatorii industriali sa se modernizeze, sa se restructureze, sa-si controleze mai bine costurile si, in final, va duce la cresterea productivitatii si eficientei sectoarelor industriale. O resursa ieftina, per a contrario, nu creeaza nicio motivatie in acest sens. Din contra, cu o industrie moderna, adaptabila si productiva (de ce oare toti acesti comentatori nu scriu despre modelul industrial german, preferand sa se vaite pentru subventii si conservarea ineficientei?), Romania creeaza mult mai natural premisele unei cresteri economice sanatoase, care, in ultima instanta, poate face mult mai suportabila cresterea preturilor la gazele naturale. Conservarea unor practici interventioniste, in care pietele sunt tinute artificial in echilibru de vointa politica, amana restructurarea, intarzie dezvoltarea economica si creste decalajul intre Romania si celelalte state ale UE. Iar cand va fi prea greu ca acest echilibru sa fie mentinut, buba se va sparge precum in Grecia, Portugalia sau Spania, state ale caror probleme sunt, in fond, unele de productivitate. Din pacate, e mult mai usor, si uneori mai profitabil, sa ataci o corporatie."

S-o luăm pe deşte. Preţul gazului este o constrângere tare. Bun. Singura industrie în care preţul gazelor constituie un cost semnificativ este cea a îngrăşămintelor chimice. Care nu din motive tehnologice nu face faţă concurenţei, ci din cauza faptului că firmele competitoare, cele din Ucraina, mai ales, au acces la gaze ruseşti cu preţuri de "favor". De asta i-a acordat statul preţuri preferenţiale la gazele din producţia internă. Sigur, putem trăi şi fără industria asta. Oricum, "constrângerile tari" au produs, începând cu 1990, peste patru milioane de şomeri, şi distrugerea a aproape două mii de unităţi productive. Ce mai contează câteva combinate chimice? Va creşte producţia de fier vechi. Tot e un succes. Oricum, la noi restructurarea a fost sinonimă cu distrugerea.

A, că o s-o luăm în bot de la preţurile altor produse, e o altă poveste. Cât de mare trebuie să fie progresul tehnologic în industria de panificaţie, spre pildă, pentru a compensa creşterea preţului gazelor? Ce drac de restructurare să facă ăştia? Şi aşa n-au scăpare: cresc şi preţurile la energie electrică. pot da suficiente exemple de acest gen, în care nu intră în discuţie tehnologia, ea fiind la zi. Alţii sunt factorii care afectează profitabilitatea şi productivitatea.

Încă ceva: ce dacă vom avea o creştere economică "sănătoasă"? Nu vom avea, dar să zicem că am avea. Cu ce mă ajută asta să compensez creşterile de preţuri la gaze şi la energie electrică? Germania este un stat infinit mai egalitar decât România, mai puţin polarizat şi mai redistributiv. Aici fructele creşterii economice vor fi confiscate de o mână de indivizi, români, dar mai ales străini, şi nouă ni se va arăta pula! Aşa că pledoaria pentru creşterea preţului la gaze, făcută de boul citat, nu este decât un lobby jegos pentru ăia de la OMV. 

Jumătate din România se întoarce încet, încet, în Evul Mediu. Nu vă lăsaţi amăgiţi de "prosteritatea" Bucureştilor şi a câtorva mari oraşe. Ea este falsă, şi se va duce şi ea. Dar România rurală, România micilor oraşe este realitatea pe care nu vrem s-o luăm în calcul. Se poate şi muri de frig în casă, se poate face focul şi cu tizic(dacă mai are după ce se bălega vaca!), şi cu coceni de porumb(dacă nu-i modifică genetic ăia de la Monsanto, să nu mai ardă!), se pot cheli munţii încă împăduriţi. Se poate orice, numai să-i scoatem din priză pe economiştii idioţi, nu.  Ghinion de neşansă!  

Terminaţi cu circul!

De acolo, de unde o fi, Boldea glăsuieşte şi dă interviuri în rafală! După "Gândul", acum şi Antena 3 are o "exclusivitate". Şi după asta au să mai fie "exclusivităţi". Sincer, nu mă interesează ce spune. Un singur lucru remarc: e jale în PDL! A început răfuiala internă! Au trecut la faza "scapă cine poate!"

Ce e drăguţ în felul în care funcţionează justiţia paştelui mă-sii este taimingul(nu vă scandalizaţi, e în romgleză!). Cu o viteză uluitoare DNA scoate de la naftalină un dosar vechi de vreun an, şi aduce cu poliţia la audieri o ciurdă de aleşi locali din Mureş şi din Bistriţa-Năsăud, inclusiv doi preşedinţi de Consilii Judeţene, un vice, un fost secretar de stat, şi, dacă am înţeles eu bine, şi pe nevasta din dotarea lui Ioan Oltean, ăla cu broscoiul în gât! Pe tangentă acţiunea asta îl atinge şi Laszlo Borbely, ministrul mediului, că prea ţine UDMR coada sus.

Bă, băieţi! Terminaţi dracului cu circul, că a dat colţul ierbii, şi nici nu ştiţi când o să vă treziţi cu strada furioasă pe cap! Şi nu ieşiţi nescărmănaţi din asta, oricât de şmecheri aţi fi voi! Circul fără pâine nu face doi bani. Puneţi mâna pe cartea de istorie: toţi care au oferit doar circ au sfârşit prin a fi beliţi. De ce credeţi voi că sunteţi excepţia de la regulă?

Diavolul are sigla UDMR pe frunte

Coaliţia guvernamentală e moartă, iar Muţunache este un premier de paie, care nu are nicio putere asupra unui PDL disperat, care şi-ar vinde sufletul Diavolului, numai să rămână la butoane, şi să sugă din bugetul statului. De fapt, şi l-a vândut unui demon: UDMR. Un UDMR la fel de disperat ca şi el, care se vede ameninţat de concurenţa PPMT, al lui Tokes, de fapt al lui Viktor Orban, alt disperat, pus la index de UE. 

Din suma acestor disperări se poate pune de un nou conflict inter-etnic în Transilvania. Care, precum cel de la începutul anului 1990, nu are nimic în comun cu agenda minorităţii maghiare. Dacă maghiarii din Ardeal sunt sinceri cu ei, ar trebui să recunoască un lucru: viaţa lor s-a înrăutăţit vizibil de atunci, pentru că s-au lăsat ademeniţi de promisiunile iraţionale ale UDMR, au întrerupt legăturile cu majoritatea română, s-au închis într-un ghetou, şi cred că astfel şi-au luat porţia de autonomie. 

Ei au fost primii care şi-au luat bocceluţa, plecând după cai verzi pe pereţi, întâi într-o Ungarie care nu i-a primit cu braţele deschise, dimpotrivă, şi de acolo unde au văzut cu ochii. Şi asta nu din cauza "naţionalismului" românilor, care, dacă există(eu, unul, nu-l prea văd!), e cel mult declarativ. Ci din cauza naţionalismului lor. Au făcut din identitate un instrument al separaţiei, iluzionându-se că aşa reînvie un trecut mult mitizat, în care ei erau "stăpâni". Nu l-au înviat. 

Acum, ca şi în martie 1990, pretextul conflictului cu majoritatea, de data asta guvernamentală, nu cu majoritatea română, îl reprezintă învăţământul în limba maghiară. Miza? Spargerea, pe criterii etnice, a Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş. Sincer, cred că nici udemeriştii nu ştiu ce câştigă cu asta, în afară de muniţie electorală în războiul cu partidul lui Tokes. Sigur studenţii maghiari nu câştigă nimic. Şi, la fel de sincer, nu am auzit să fi ieşit în stradă ei, studenţii maghiari, să ceară separarea totală a liniei de studii în limba maghiară, care există. Nu cred că studenţii sunt iraţionali. Ştiu că stăpânirea limbii române le dă o şansă în plus. Dar se gândeşte cineva din UDMR la ei? 

Sigur, se apropie 15 martie, alt motiv pentru UDMR să-şi umfle muşchii. Vrea să facă un gest simbolic tare. S-ar putea să fie unul atât de tare, încât să se aleagă praful de tot ce a construit timp de două decenii în relaţia politică a Uniunii cu partidele româneşti. Să nu uite că USL i-a trasmis, cu subiect şi predicat, că s-a lins pe bot de guvernare, după ce a refuzat să contribuie la schimbarea actualei guvernări. Şi dacă USL va câştiga alegerile, aşa va fi. Nu mai există dialog între UDMR şi partidele din USL.

Mă tem că în UDMR nu mai există un cap limpede. Teama de viitor, incertitudinea, faptul că nu a construit din timp alternative, toate astea au stârnit panică în UDMR. Şi panica duce la astfel de poziţii radicale, care, la rândul lor, duc la abordări conflictuale. E un drum periculos, şi ungurii au apucat-o pe el, fără să ştie unde va duce, până la urmă.

Dar totul depinde nu de UDMR, ci de PDL. Iar PDL, cum spuneam, şi-a vândut deja sufletul Diavolului udemerist. Acum nu mai poate da înapoi, dar nici nu ştie cum poate ceda şantajului UDMR, fără să piardă şi mai mult din susţinerea românilor din Ardeal. Dar nu le pasă. Ei nu vor decât să câştige timp, sperând că se va întâmpla o minune, că mărirea salariilor bugetarilor, plus intervenţia lui băsescu în numirea premierului, după alegeri, îi va salva, şi vor rămâne la guvernare. Aşa că mâine se va adopta Hotărârea de Guvern cerută de UDMR. Dar asta nu rezolvă nimic. Nu separarea este soluţia convieţuirii românilor şi maghiarilor. Dar pentru pedelişti şi udemerişti ăsta este un amănunt. Esenţa este jaful din banul public. Banul le-a luat minţile. Şi asta îi va duce la pieire. Totul e să nu ia şi ţara cu ei. 

Culmea ghinionului

Am scăpat de un prost modest şi am dat de un prost fudul!

Dialogul care compromite

Din puţa gândirii tăntălăului care va fi ministru de interne, Berca: dialog cu opoziţia, da, compromis, nu. Păi, atunci de ce dialoghezi? Nu să faci nişte compromisuri, acceptabile ambelor părţi, pentru a degaja o soluţie comună? Aşa, de dragul dialogului, s-or fi săturat şi ăia să dialogheze, pentru ca apoi să şi-o ia în freză de la băsescu, de la boc, de la cine se mai poate de la pedelici. Hai, mă, ne laşi? 

Apropo de dialog: a făcut cineva o încercare sinceră de a discuta serios cu USL? Poate reuşeau să facă un program de guvernare acceptabil, până la alegeri. Dar cine s-o facă? 

Cât îl priveşte pe Mihai "Cratimă" Răzvan Ungureanu, limbaj de lemn cât cuprinde, beţie de cuvinte. Şi atât! Ne-am pricopsit! Să rezistăm bine! Că de trăit, mai greu...

Încă ceva: şi nea Cratimă ăsta ne ia de proşti. Se joacă grav cu focul!

Jos Piaţa Universităţii!

UPDATE: revolta în România nu se rezumă la Piaţa Universităţii. Excepţie făcând seara asta, sunt oraşe din România, pe nedrept ignorate, unde se strâng seară de seară mult mai mulţi protestatari decât în Piaţa Universităţii. Aşa că ar fi cazul să nu mai fim atât de piaţo-centrici, că nu e cinstit, şi nici demn. Şi oamenii ăia din ţară merită respectul nostru, chiar dacă nu-i facem atât de vizibili. Deci respectul meu tuturor celor care îşi fac auzită vocea.


Piaţa Universităţii devine obiectul unui soi de cult religios, o "vacă sfântă" autohtonă, şi cine se atinge de ea devine obiectul unui linşaj mediatic din partea...pupincuriştilor portocalii şi a "analiştilor" de ambe sexe(cu condiţia să definească cineva sexul lui Pora!). Piaţa Universităţii este un spaţiu al purităţii, diafan, din care trebuie evacuată politica. Cât de imbecil să fii să spui că, şi acceptând că ăia toţi din Piaţă ar fi apolitici la modul absolut, cererile lor sunt APOLITICE! Demisia Preşedintelui este o cerinţă politică, demisia premierului este o cerinţă politică, alegerile anticipate sunt o cerinţă politică. 

Piaţa Universităţii nu este proprietatea nimănui, nimeni nu are monopol asupra simbolului reprezentat de Piaţă. Într-o democraţie aşa ceva nu este posibil. Nu putem evacua politica din viaţa noastră. Putem s-o facem mai bună, s-o domesticim. Esenţa democraţiei o reprezintă acceptarea pluralismului. Dacă cineva are pretenţia să alunge din Piaţă pe aceia care au o opţiune politică exprimată clar, fără ascunzişuri, acel cineva are un comportament totalitar. Dacă Piaţa Universităţii devine totalitară în gândire şi în practică, atunci "Jos Piaţa Universităţii!" 

PS: la TVR nişte tute, în frunte cu recent "licenţiata" Rodica Culcer, cu porcul de Pătrăşconiu, cu unul Toma Roman, profesor la ASE, calcă în picioare USL, şi minimalizează impactul manifestaţiei de la Arcul de Triumf. În plus, aceeaşi idee: nu vă atingeţi de "depolitizata" Piaţă a Universităţii. Sictir, golanilor!

Cât de proşti pot fi igaşii?

Cum e turcu', şi pistolul! Când vezi că peste două mii de oameni vin spre tine, nu-i întărâţi! Îi laşi să se ducă în drumul lor, şi ai grijă să nu iasă cu scandal. Dar jandarmii lu' peşte s-au apucat să-i blocheze, unde? Unde e ditai bulevardul de lat, şi te pot flanca şi pe stânga, şi pe dreapta.

De unde obsesia asta dementă cu "circulaţia pe bulevard"? Îi compătimesc pe automobilişti, dar, pentru Dumnezeu! nu moare nimeni dacă face un ocol seara asta. Şi pierde o juma de oră. Ştiu şi eu, poate pierderea asta se transformă în cîştig!

Oricum, Piaţa Universităţii a fost cucerită! Recucerirea ei ar fi ultima tâmpenie a igaşilor! Dacă mai au o brumă de creier, se retrag şi nu-i întărâtă. Pot să-şi facă misiunea şi cu mintea, nu doar cu muşchii. Dar mă tem că neuronii igaşilor lipsesc la apel!

PS: nu mă întrebaţi de mitingul USL. A fost o sinicidere imagistică în grup. Să-i pui să vorbească pe un dement precum Gheorghe Zamfir, şi pe o lichea băsistă, care a schimbat tabăra când a fost atacat la buzunar, precum SRS, înseamnă să fii dus cu capu'! Nu mai vorbesc de penibilul tuturor intervenţiilor. În rest, o demonstraţie de forţă, şi atât. Vorba unui prieten, horror! 

Cotoi, idiotule!

Mai acum vreo jumătate de oră, Cotoi expunea pe televiziunile de ştiri mărgica scremerii partidului de guvernământ. Şi a început cu o tâmpenie cât casa: "Partidul are la îndemână o armă puternică, arma dialogului". "PDL are la dispoziţie arma dialogului. Constatăm că a apărut o crevasă între politicieni şi societate şi o crevasă între putere şi opoziţie şi a luat decizia să înceapă un dialog pe trei paliere. PDL va lansa astăzi invitaţia structurilor civice pentru a veni la dialog şi să găsim împreună soluţii, iar Teodor Baconschi a fost însărciant de Colegiul director să organizeze acest dialog. S-a decis să înceapă un dialog cu structurile sindicale, iar Ioan Oltean a fost însărcinat cu acest dialog. Ne dorim un dialog cu celelalte partide politice, cu opoziţia, iar Emil Boc a fost desemnat să genereze şi să gestioneze acest dialog."

Bă, tembelurile! Dialogul nu e o armă, e un instrument, un mijloc! Dar în mintea voastră nu există decât o idee: aceea a confruntării. A distrugerii adversarului.  Şi cu cine o să dialogheze Baconschi? Cu civicii înregimentaţi? Cu GDS? Cu Alianţa Civică? Cu IPP? Cu madam Pippidi?

Dar ştiţi ce-i mişto? În timp ce scriu astea, Cotoi intră la A 3, să facă nişte precizări, dar spune ofuscat, când Sandra Stoicescu îi mulţumeşte că intră în dialog cu ea, că nici vorbă de aşa ceva. El nu dialoghează cu A 3. Păi şi asta e o parte a societăţii, boule! Cu cine vreţi să dialogaţi? Cu pupincuriştii voştri? Restul nu există?

Uite ce scria pe blogul lui Baconschi: "Ştiu însă că un lucru devine din ce în ce mai clar pentru toţi românii de bine. A început încleştarea pe viaţă şi pe moarte între forţele trecutului şi proiectul unei noi Românii. Opoziţia şi-a activat în sfârşit întreg arsenalul moştenit de la Ana Pauker, Teo, Luca şi Dej: derbedei înarmaţi, dezinformare, propaganda urii. Ne acuză că vom fura alegerile doar pentru că vrem ca românii să voteze, în diaspora şi acasă. Ce vor ei, în schimb, e ca o populaţie imbecilizată de televiziuni, înfricoşată de scenarii apocaliptice mereu dezminţite de realitate şi, mai nou, de bătăuşii scoşi pe străzi, să aleagă în locul reformei Statului retorica urii şi neputinţei ridicată la nivel de program politic".

"Opţiunea e simplă: reformă, responsabilitate, siguranţă sau regres, populism, domnia bâtei. Alegerea o va face însă România vrednică, România care munceşte, România însetată de viitor, nu mahalaua violentă şi ineptă încolonată, ca minerii odinioară, în spatele moştenitorilor Securităţii."

Şi cum vreţi voi să dialogaţi cu opoziţia, musiu Cotoi? Hai, zi! Cu care sindicate dialogaţi, vacă neagră? Cu alea pe care le-aţi distrus voi? Hai sictir, cu propaganda ta de căcat, cu tot! Huo, jigodie! 

PS: în acest articol au fost folosite cuvinte existente în orice dicţionar.