UDMR este cuprinsă de panică. Pentru prima oară în istoria ei, Uniunea este cu spatele la zid. Pentru că, tot pentru prima oară în istoria ei a făcut o alegere greşită: aceea de a merge până la capăt cu PDL. Acum este atacată pe mai multe fronturi. Primul front este cel din interiorul etniei. A apărut o concurenţă, care, în Secuime, ameninţă să elimine UDMR din administraţie şi, la toamnă, să trimită mai mulţi parlamentari la Bucureşti decât Uniunea. Asta se va întâmpla negreşit, dacă se schimbă Legea Electorală şi se elimină pragul electoral, concomitent cu sistemul "învingătorul ia totul!"
Al doilea front este cel al actualei majorităţi guvernamentale. Care, la un moment dat, a făcut o ofertă UDMR, ofertă de cooperare pe care Uniunea a respins-o, crezând că obţine mai mult de la PDL, dacă dă dovezi de fidelitate. Tot ce-a obţinut este o guvernare fără ea, şi cu perspectiva unei lungi perioade de opoziţie, deci de decuplare de la ţâţa bugetului de stat.
Amănunte precum decizia lui Ponta de a retrage hotărârea de guvern privitoare la UMF Târgu Mureş, renunţarea, mai sus amintită, la pragul electoral, retragerea banilor daţi de MRU după criteriul "cine împarte, parte îşi face!", sunt doar pete de culoare.
De asta retorica lui Marko Bela devine ridicolă. "În ultima vreme se zice ca e rău pentru ca nu suntem iubiţi, nu ne iubeşte Victor Ponta, nu ne iubeste PSD, nu ne iubeste Crin Antonescu, nu ne iubeşte PNL, nu ne iubesc politicienii romani. Nu ne iubeşte Senatul UMF. Cred ca sunt si emotii mult mai importante acum pe care trebuie sa le privim. Intrebarea este daca ne iubesc alegatorii unguri, daca ne iubeste propria comunitate, daca ne iubim intre noi. Asta este iubirea care trebuie sa ne preocupe - familia, satul, orasul unde ne asumam responsabilitati, trebuie sa ne gandim la iubirea Ardealului sa fie alaturi de noi. In legatura cu politicienii romani, acolo nu este vorba de afectiune, ci de forta si reprezentare. Daca exista comunitatea maghiara unitara avem forta, pentru a duce problema comunitatii maghiare, daca avem in spatele comunitatii maghiare, putem activa pentru ea".
Nu despre iubire este vorba. Dar, dacă tot veni vorba de iubire, de ce i-ar iubi cineva pe cei din UDMR, când, în semn de respect faţă de majoritate, pesemne, la lansarea candidaţilor UDMR, în prezenţa domnului cu pricina, membru al Parlamentului român, şi până mai ieri vice-premier al României, s-au intonat Imnul de Stat al Ungariei, şi un aşa-zis Imn Secuiesc, dar nu şi Imnul de Stat al României? Ca să nu mai pomenesc despre evocarea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, altă amintire "plăcută" pentru români. Şi vin şi oasele fascistului ăluia, o sfidare la adresa românilor ucişi de hortyşti. Numai motive unu şi unu pentru a fi iubiţi, nu?!
Este vorba despre politică. Şi despre decizii politice, care au şi costuri, nu doar beneficii. Numai că acum, pentru prima oară în aproape două decenii, preţul unei decizii a Uniunii a fost atât de mare, şi consecinţele ei atât de ruinătoare pentru UDMR.
Panica este un sfetnic prost pentru UDMR. Lucrul acesta se vede, deja. Nu cred că răspunsul lor adecvat ar fi radicalizarea, şi alegerea confruntării cu majoritatea românească, doar pentru câteva voturi în plus pentru rivalii lor din partidul patronat, mai mult sau mai puţin "spiritual", de Tokes. Să-şi facă un bilanţ, să vadă unde şi de ce au greşit, şi să procedeze în consecinţă. A continua şantajul, de data asta împotrica românilor, nu împotriva unor parteneri de guvernare, ar fi şi stupid, şi imoral, şi fără sens. Indiferenţa e una, ura cu totul altceva. Să nu ne oblige la ură...