Dogme și economiști cu ifose

 

 

 

Nici nu mă simt bine, nici n-am chef să scriu, și mi-e o imensă scârbă de tot ce se întâmplă în țara asta. Așa că îi reamintesc unui economist(Doamne, cât pot să urăsc specia asta!), care se miră că exportăm bușteni și importăm hârtie igenică, că tagma lui este vinovată că după 1989 a impus o nouă paradigmă dezvoltării economiei românești: înlocuirea producției interne cu importul. Ei nu făceau altceva decât să vândă unor năuci neo-imperialismul post-comunist, care cerea imperios deschiderea de noi piețe de desfacere, necesare sistemului capitalist pentru a evita o criză generalizată. Din păcate pentru toată lumea a fost o falsă soluție.

 

Criza s-a declanșat mai rapid decât își închipuiau autorii ”căderii comunismului” și ”revoluției în direct”(la dracu, măcar avem și noi întâietate la ceva!), prin 1997, a fost ascunsă sub preș de bula Dot.Com urilor, apoi a imobiliarelor, ca să ne explodeze în față în 2007, sub forma crizei subprime. Și de atunci o ducem tot într-o criză, pentru că și alți tâmpiți au apelat la paradigma cu pricina, și nu economii bășinoase, ca a noastră. Presupunerile lor, că vor domina economia globală prin monedă și prin cercetare-dezvoltare se dovedesc false. Oamenii nu mănâncă bani, și nu se îmbracă în programe de calculator. Iar țările din zona Asiei, singurele care au înțeles despre ce este vorba în criză, și produc bunuri și servicii, dar și investesc masiv în cercetare dezvoltare, iar, ca în cazul Chinei, monedele lor naționale nu se mai tem de dolar.

 

Criza capitalismului de tip anglo-saxon se adâncește. Celelate genuri de capitalism, mai ales variantele sale asiatice, dacă nu prosperă, măcar sunt pe linia de plutire. Pentru că merg pe linia Bandungului: înlocuiesc importurile cu producția internă. Iar noi nu avem nici gândire prospectivă, nici viziune, nici plan. Noi avem dogme și economiști cu ifose, gata să explice orice bășină trasă de hoitul capitalismului anglo-saxon. Foarte bine! Dar măcar să ne scutească de ipocrizia lor, și de încercarea de a arunca vina în spatele cetățeanului român, care, cunoașteți clișeul, e cretin, leneș, și fură...  

Ce ne spune o nuntă despre starea naţiunii

Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul. Sub această deviză se desfăşoară nunta anului, între o tută cunoscută mai degrabă după numărul de înmatriculare al maşinii proprii şi un pulărău, care s-a făcut cunoscut prin faptul că este fiul familiei sale. Când ţi se spune Syda, şi-l ai cavaler de onoare pe Poponeţ, ceva nu rimează!

Ei bine, această nuntă a mobilizat instituţiile statului, mai ales forţele de ordine, mai dihai ca la un summit NATO! Pentru că fata lu' tata se numeşte băsescu, elena băsescu. Iar ignobilul său tată, preşedintele ilegitim al României, n-a avut bunul-simţ să facă totul în deplină discreţie, cu atât mai mult cu cât sute, sau mii de oameni îi hăulesc de dor şi jele sub ferestrele Cotrocenilor. 

Tot circul de azi a fost o sfidare la adresa celor mai mulţi dintre români, care numai bine nu o duc. Maşini scumpe, toalete scumpe, bijuterii scumpe, figuri sfidătoare. Dispreţ total faţă de omul simplu.

Ce revelator mai bun al stării naţiunii decât această nuntă? Sunt voci care-i acuză pe aceia care i-au hăulit de "bine" preşedintelui băsescu, şi la cununia civilă, şi la biserică. "Săracul, trebuia lăsat să se bucure de momentul ăsta!" Ei bine, nu! Nu trebuia lăsat nesancţionat! Să treci peste voinţa a 7,4 milioane de oameni care te-au demis prin vot, să te porţi ca şi când nimic nu s-a întâmplat, să nu înţelegi motivele furiei protestatarilor, ei bine, aşa ceva nu poate rămâne fără ripostă! 

Naţiunea este mai polarizată ca oricând, mai divizată ca oricând şi mai lipsită de solidaritate ca oricând. băsescu se bucură, pentru că aşa îşi poate face mendrele mai uşor. Dar nu va dura. Furia majorităţii este în creştere. Şi va exploda cât de curând. Vie că vrea, fie că nu vrea, băsescu va pleca la presiunea străzii, sfidată şi azi într-un mod incalificabil. Poate că, dincolo de a fi un revelator, nunta asta s-ar putea să fie un detonator...

Înalta trădare, adevăratul motiv al demiterii!

băsescu îşi începe declaraţia de presă de acum vreun sfert de oră cu întrebarea: "care este articolul din Constituţie pe care l-am încălcat?", ca apoi să se comporte ca un agent de influenţă al celor de la RMGC şi al canadienilor care au "cumpărat" cuprul, pe vremea lui MRU. Asta mă face să cred că are nişte datorii atât de mari faţă de unii, încât este vital pentru el să revină la Cotroceni. Pentru a-şi plăti datoriile. Care nu-i cuprind doar pe samsarii de aur şi de cupru. Mai sunt şi samsarii de suveranitate. 

Vă invit să citiţi acest scenariu, extrem de veridic, şi bazat pe informaţii solide. Puţini sunt cei care au înţeles că adevăratul motiv al demiterii lui traian băsescu trebuia să fie înalta trădare. Ei bine, trădarea s-a produs deja. Rămânea doar de pus într-un cadru legal. Ăsta era rolul lui MRU. Cineva le-a stricat distraţia. Poate le-o mai strică odată, strângându-i de coaie pe judecătorii de la CCR, pentru a valida referendumul. Pentru că nu pot crede că serviciile nu ştiu de negocierile lui băsescu. 

Aşadar traian băsescu este demis pentru înaltă trădare. Şi ar fi o tragedie să se reîntoarcă la cârma României. Şi aşa suntem pe muchie. După revenirea lui vom fi "Pa!"     

Ai cui sunt banii?

Elena Udrea ne spune că ea i-a dat lui Mazăre banii pentru nu ştiu ce pasarelă construită prin Mamaia. I-o fi dat. Numai că n-a dat de la ea, deci nu e zul să se umfle în cur mai mult decât este cazul, pentru simplul motiv că banii nu i-a dat  din poşeta ei Vuitton, ci din banii publici. Banii ăia nu erau proprietatea ei, să facă ce dorea cu ei. 

Această mentalitate cretină ne-a adus aici. Fiecare ministru, fiecare preşedinte de consiliu judeţean, fiecare primar consideră bugetul public moşia lui, de care poate dispune cum vrea pixul lui. Nu există criterii clare de cheltuire a banilor publici. Aşa s-a construit un sistem clientelar. Câtă vreme pixul Udrei scria la greu cecuri, madam avea ditai curtea de adulatori. Acum abia îşi mai aminteşte cineva de ea, în general jurnalişti pe care i-a plătit şi-i mai plăteşte, doar ea ştie cum. Ştiţi cum e "Cât eşti în treabă, toţi te întreabă!" 

Acum Udrea trebuie să înveţe şi cum e când nu mai este "în treabă". Deşi acum ar fi cazul să o întrebe unii de pe la DNA şi ANI, fie şi numai pentru felul discreţionar în care a cheltuit banii publici. Dar cine s-o facă, de vreme ce la Cotroceni e încă în treabă protectorul ei? Care protector trebuie să se obişnuiască şi el cu proverbul mai sus citat. 

Dacă Ponta vrea să facă ceva în domeniul ăsta, trebuie să pună în funcţie nişte criterii clare după care se alocă banii către autorităţile locale, şi un sistem de ierarhizare a cheltuielilor publice. În care panseluţele şi băncuţele să fie la "şi altele", nu pe primul loc. Altminteri parcă îl aud pe urmaşul Udrei spunând că nu ştiu ce inutilitate e făcută cu banii daţi de el... 

Sindromul "scroafa în copac"...

sau cum a ajuns Mişu Negriţoiu un ciocoi neo-liberal. Este povestea clasică la români. Mişu Negriţoiu e fiu de ţărani, s-a născut la Dăbuleni. E drept, a avut noroc: era la putere comunismul, şi, fiu de ţăran fiind, a putut să meargă mai departe a şcoală după tradiţionalele patru până la opt clase(dacă, şi alea) pe care le mai urmează azi majoritatea copiilor de la ţară ce nu şi-au urmat părinţii în străinătate. A lucrat pe la diverse firme de comerţ exterior, înainte de 1989, adică a avut steluţe pe umeri, şi a văzut occidentul. I-a plăcut, se vede treaba. După 1989 a devenit, în câţiva ani, un capitalist pur şi dur, mai catolic decât părinţii neo-liberalismului. A fost ministru al "reformei", consilier prezidenţial, după care a plecat la ING Bank, luând cu el, drept clienţi, câteva mari regii şi întreprinderi ale statului. 

A prins şi gustul luxului, prietenii ştiu ce şi cum. A trecut de la ţurcă la golf. Să fie sănătos. Acum dă lecţii. Era inevitabil, vezi alt cacapitalist român care dă lecţii: Dinu Păturiciu. Numai că au ajuns să mă calce pe nervi toţi întorşii ăştia, care uită de unde au plecat, care ar da afară sute de mii de oameni, ar tăia în carne vie, care îi înjură pe români că nu sunt "productivi". Când a mai fost marţafoiul ăsta într-un sat, să vadă ce au la îndemână ţăranii pentru a fi "competitivi"? Banca aia a lui ce afaceri creditează, în afară de deficitul bugetar al statului, pe care îl înjură, altminteri? Participă la co-finanţarea proiectelor cu bani europeni? Se lipesc ţăranii de ceva credite de la el?

" Din ce văd campania care se derulează şi mă aştept şi la campania care va veni este un soi de campanie pentru defavorizaţi. Discutăm în termeni de avem cele mai mici salarii şi că trebuie să le mărim. Nu asta e problema. Avem cele mai mici salarii pentru că avem salarii pe productivitate. Pentru că suntem pe locul 51 la competitivitate. Problema noastră e cum creăm valoare nu cum să distribuim, pentru că nici nu prea avem ce distribui. Actul politic, din ce văd eu, este de distribuit". Păi, a cui e treaba cu crearea de valoare, Mişule? A statului, sau a capitalistului, care eşti tu? Şi văd că capitaliştii ca tine trăiesc din golirea de substanţă economică a statului şi a cetăţenilor români. Voi trebuie să creaţi substanţă economică! Dar vă doare fix în pulă de asta! Voi daţi din gură!

Problema productivităţii nu e problema angajatului, ci a angajatorului. Dacă angajatorul român nu ştie decât să dea cu biciul în muncitori, nu investeşte în tehnologii, în formarea profesională a angajaţilor, nu plăteşte taxe şi impozite, din care să fie finanţate sisteme publice de educaţie şi sănătate, de unde productivitate? Nu spuneţi voi că d'asta îl recompensează piaţa pe antreprenor, că îşi asumă riscuri. La noi, cel mai mare risc este să dea şpagă la ANAF, când e prins cu evaziunea mică. Sau mai mare... 

" Mi se pare extrem de contraproductivă impozitarea salariilor mari în România pentru că impozitezi exact pe cei care sunt competitivi. Nu este decât un pas de la salariile bugetarilor la salariile privaţilor şi nu este decât un pas în a dezavantaja pe români în competiţia lor cu alte naţii şi cu alţi specialişti, în România şi în lume, prin impozitarea salriilor sau descurajarea lor." Ce valoare adaugă de 10.000 de dolari pe lună trântorul de la Conpet, firmă care deţine monopol pe piaţă? Dar şi trântorii din banca ta, că sunt destui, şi nu se prea vede ce face banca pentru economia românească, în afară de a credita statul, cum spuneam? Cât de competitivi sunt toţi cei numiţi de stat în diverse consilii de administraţie, care saltă sute de mii de euro pe an? E Bogdan Drăgoi un geniu al finanţelor, şi n-am aflat noi?

Şi ăsta are o obsesie, ca şi Păturiciu, cu licenţierea a juma de milion de bugetari, că în administraţie lucrează doar vreo 240 de mii de oameni. Cine creează încă 500.000 de locuri de muncă, dacă îi dai afară? Anul trecut capitalul străin a creat vreo 4500 locuri de muncă, capitalul românesc ceva mai puţin. Avem circa trei milioane de oameni care lucrează afară. Mai avem, pe bune, circa un milion şi ceva de şomeri. Ce dracu facem cu ăştia toţi? Cine creează  locuri de muncă pentru ei, Mişule? Cine? Că văd că la tine în bancă oamenii sunt înlocuiţi cu automate!

Aşa e când se suie scroafa în copac, în cazul de faţă scroafa fiind un ciocoi neo-liberal, care se potriveşte ca nuca în perete cu realitatea românească.

Despre "comunism" şi "capitalism" la Românika

"Comunismul" românesc a fost cel mai rău din Europa, cu excepţia URSS, nu pentru că a fost cel mai represiv-nu a fost, prietenii de "lagăr" ne-au întrecut şi la capitolul ăsta-ci pentru că a fost cel mai dogmatic. Dogma a prevalat în faţa raţiunii şi a pragmatismului.

Acum "capitalismul" românesc este cel mai rău din această parte de lume, nu pentru că este cel mai "pur şi dur", ci tot pentru că este cel mai dogmatic. Şi este dogmatic pentru că ne este lene să gândim, cum ne-a fost lene să gândim şi în "comunism". E mai simplu să mesteci ideile altora, ca pe guma de mestecat, şi să scuipi fraze prefabricate, decât să construieşti ceva care să plece de la realităţile ţării şi să dea răspunsuri acelor realităţi. Şi uite aşa capitalismul devine ultimul stadiu al cretinismului, pentru boii care sunt "farul călăuzitor" al economiei româneşti, aia care e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire! 

Aşa ceva nu se există!

În timpuri disperate, măsuri disperate? Aşa se pare. Şomajul în rândul tinerilor ESTE marea problemă, peste tot în lume. În Occident este şi mai gravă, prin consecinţele economice şi sociale. Pe "capitalişti" îi doare în cur de problemă, nu e treaba lor. Statele sunt rugate să-şi vadă de treabă, că nu e misiunea lor să creeze locuri de muncă. Bun, şi atunci cum rezolvăm problema? Păi n-o rezolvăm noi, o rezolvă "piaţa". Şi piaţa spune că nu e nevoie de tineri pe piaţa muncii. Atunci, sănătate! 

Să nu ne grăbim. Unii "capitalişti" au înţeles că e groasă. Şi că situaţia tinerilor este o bombă cu ceas pentru societate. Drept pentru care unul dintre ei propune, în "Scânteia Capitalismului", FT, un "new NEW Deal" în favoarea tinerilor. Soluţia lui? Un soi de "serviciu naţional" pentru tinerii între 16 şi 24 de ani, cu durata de un an, care poate fi prelungit încă un an, timp în care tinerii să-şi îmbunătăţească ceea ce americanii numesc "angajabilitate", capacitatea de a găsi un loc pe piaţa muncii.

"In the US, 80 years after Franklin Roosevelt first used the term, it is time to give the next generation of workers a “New Deal”. This new New Deal would aim to enhance young people’s skills to make them more employable. At the same time, they would serve their community or country and so, I would hope, gain a positive impression of working life.

All US citizens aged 16-24 would have a mandatory one-year commitment to the programme, with an option to serve a second year. Young people would enter the scheme having completed – or dropped out of – high school and before starting higher education. Each young person would receive a monthly income for accommodation and living expenses, and there would be comprehensive medical and dental care. To all intents and purposes this would be a new and enlightened form of national service.

Certain dispensations would apply: for instance, students could fulfil their commitment during vacations. Work opportunities would be offered across a number of sectors, and US corporations – now sitting on $2tn in cash – would have a golden opportunity to help build the country’s future by helping young people. In addition, the US government could take a leaf out of Germany’s book by offering targeted financial incentives to companies – for instance, by stepping in with a subsidy when a job is at risk of disappearing. Public money is better spent retaining a worker in a job than in cultivating low self-esteem in the form of unemployment benefit. Higher-education bodies would dovetail their curriculums with the scheme, and this new national service, education and enterprise would converge through college campus programmes fostering entrepreneurship in hard-hit communities. Placements would also be offered by established volunteer organisations such as Peace Corps, while opportunities for working overseas would come through “national service” schemes in other countries.

How would this all be funded? In the classic fashion of American capital markets, with a bond, invested by the US government on the birth of each new citizen. Money would also be raised via corporate contributions, while any youth opting out would pay a fee in addition to forgoing bond monies. The principles, though clearly not all aspects of implementation, would be valid for similar schemes around the world."

Nenea care propune asta nu e membru al Partidului Comunist American! Este un patriot american, pragmatic, care înţelege că ţara sa are o problemă, că ea trebuie abordată cu realism, fără dogmatism sau precondiţii ideologice. În fond, omul nostru spune că, într-o democraţie, cetăţenii mai au şi obligaţii, nu numai drepturi. Şi că statul, împreună cu toţi actorii interesaţi, trebuie să rezolve o problemă care, în ultimă instanţă, face parte din ceea ce numim "contract social." Ponta, ne mişcăm şi noi mai cu talent pe tema asta?  

Moştenirea epocii băsescu-boc

O analiză extrem de realistă şi de precisă a ceea ce au însemnat anii guvernării băsescu-boc în economie face Aura Socol, pe "cursdeguvernare.ro". Este un tablou fidel al dezastrului lăsat în urmă de o "austeritate" tembelă, care nu şi-a atins niciunul dintre obiectivele declarate. Un singur lucru a făcut: a redistribuit undeva între opt şi douăsprezece miliarde de euro către clientele politico-economică a PDL şi UDMR.   

Citez ceva mai mult din articol, să se înţeleagă despre ce e vorba:

"Dincolo de intrebarea daca aveam sau nu alternativa, ceea ce cred ca ar trebui sa ne preocupe cu adevarat este legat de calitatea acestei ajustari. Romania trebuie sa evite o ajustare pur cantitativă, cu amanari de plati consistente in viitor (arierate, despagubiri pentru cei care au obtinut in instanta recuperarea veniturilor etc.). Si asta pentru ca in prezent calitatea ajustarii fiscale este una redusa. Iata mai jos cateva argumente:

1. Diminuarea puternica a potentialului economiei romanesti. Rata de crestere a PIB potential s-a redus la jumatate fata de perioada precriza. Dacă în perioada 2005-2008 Romania a avut un ritm de crestere al PIB potential de 5-6%, studiile arata ca pe termen mediu acesta se va reduce la 2,5-3%. De aici, necesitatea de a grabi reformele structurale – procrestere, stimularea investitiilor in tehnologie, capital uman, cercetare dezvoltare etc. In plus, analizand dinamica legata de contributia productivitatii totale a factorilor (PTF) la cresterea economica pentru economia romaneasca, se poate observa cu usurinta ca elementele intensive ale cresterii economice sunt deosebit de modeste comparativ cu elementele extensive. Ceea ce dovedeste clar ca Romania isi pastreaza acelasi motor de crestere economica. Or, in Romania problema de fond nu trebuie sa se reduca la ideea de a scadea un indicator sau altul. Ci de a schimba insusi modelul de crestere economica, viziunea privind constructia bugetara, cresterea economica, de a trece de la investitii publice ineficiente la stimularea celor private, etc.

2. Atat timp cat in Romania nu vor exista programe consistente de creare de locuri de muncă, nu putem vorbi de o ajustare fiscala calitativa in Romania. Criza economica a lovit puternic piata muncii din Romania, de unde presiuni mari pe bugetele de asigurari sociale, pensii, somaj, sanatate etc., unde se inregistreaza deficite din ce in ce mai puternice.

3. Analiza executiilor bugetare arata cateva aspecte ce ar trebui imbunatatite: mediul privat nu este stimulat sa faca investitii si sa creeze locuri de munca; nu s-a redus inca rigiditatea cheltuielilor bugetare; reducerea cheltuielilor de personal din 2010 și 2011 este un lucru bun insa nu reprezinta de fapt decat o amanare la plata a acestora (de exemplu, executia bugetara arata ca economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate taierile de venituri propuse în perioada iunie 2010 iunie 2011 sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde ron, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt de peste 8 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amânat pentru 2013-2014 când vor fi plătite aceste despăgubiri, indexate la inflaţie); creşterea puternică a cheltuielilor cu dobânzile este ingrijoratoare, demonstrând dificultăţi de finanţare şi creşterea poverii pe generaţiile viitoare."

Şi atunci să nu o bag eu undeva pe madam Lagarde, care dă lecţii grecilor, după trei sau patru ani de eşecuri ale programelor lor măreţe de ajustări structurale? Nu boul ei, Franks, se felicita pentru succesurile României? Să şi le bage în cur amândoi pe ele, pe succesuri! 

Prieteni! Apocalipsa economică vine în România în 2013 şi 2014, când trebuie să plătim miliardele alea jefuite de băsescu şi ai lui. Dacă nu ne facem un plan serios, am belit-o scurt! Nu mai e timp de discuţii sterile! Şi încă ceva: băsescu, boc, udrea, la puşcăriiiiiiiie! La puşcăriiiiiie! Acum!

UPDATE: jigodia de madam Lagarde, care le cerea grecilor să-şi plătească impozitele, este exonerată de plata impozitului pentru salariul de director general al FMI! Care e de vreo 380 de mii de euro anual. Sictir! 

Meşter cârmaciul FMI

Dani Rodrik este un cunoscut economist american, căruia îi admir onestitatea intelectuală şi obiectivitatea. De pe blogul lui vă recomand o postare, referitoare la "măestria" FMI în criza greacă. Omul nostru spune că or fi vinovaţi de rahatul în care este Grecia politicienii, dar nici tehnocraţii nu trebuie uitaţi, când e vorba de luat cu "Huooooooo! La oase!" Iar tehnocraţia ăia sunt ai FMI, care au ratat cu precizie elveţiană previziunile de "creştere", după ce Fondul a pus gheara pe conducerea economiei greceşti. 

Îmi place la nebunie partea asta: "Now some of this can be chalked up to the fact that the Greeks did not deliver as much “structural reform” as they promised. But this is at best part of it. In fact, the programs were built on the assumption that there would be magical and large productivity gains from reforms such as liberalizing the professions and labor markets, which were never realized.

The fact is that technocrats at the IMF and elsewhere made it easier for politicians to delay the reckoning by putting together economic programs that didn’t hang together from day one. With optimistic growth projections, debt dynamics looked a lot better, which in turn made it look like sustainability was around the corner.

There is an important lesson here for the next round in Spain. Economists have to do a better and more honest job. When programs don’t add up, they have to say it loud and clear."

Bine că idiotul de Tapalabă nu-l citeşte, pentru că l-ar declara pe loc duşman al poporului, pentru că, nu-i aşa, critică FMI. Aşa cum face oficina de net, HotNews, cu un secretar de stat de la Economie, care a criticat FMI pentru politica de privatizări impusă în sectorul energetic.  Secţia de cadre a CC al PCR n-a fost mai eficientă în demascarea "duşmanilor de clasă" în anii negri ai stalinismului decât este HotNews în anii capitalismului victorios!

De asta suntem în căcatul în care suntem!  

Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Poate învăţăm ceva

Scurt, pentru proştii care urlau că dărâmă Ponta leul: de trei zile leul se apreciază. De ce a scăzut, de ce creşte? Că în câteva zile nu avea cum se schimba ceva în economia României. Tot de căcat era şi acum o săptămână, de căcat e şi azi. 

Cel mai grav lucru este că între starea economiei şi valoarea leului nu există nicio legătură. Valoarea monedei naţionale este artificială, şi asta ne costă. Sigur, pot să înţeleg temerile celor care au împrumuturi în euro. Dar şi ei trebuie să înţeleagă că există nişte costuri pentru ca să-şi poată plăti împrumuturile, costuri suportate de toţi românii. Mă tem că nu este domeniul în care trebuie să se manifeste întâi solidaritatea naţională. Altminteri cei cu credite în euro sunt cei mai înfocaţi critici ai statului şi a intervenţiei lui în economie, care văd în impozite un furt, şi alte alea. Solidaritatea e doar de la alţii către ei. Invers e comunism!

Dacă BNR are de dat nişte explicaţii, una se referă la faptul că a permis cu prea multă uşurinţă euroizarea economiei, şi închide şi acum ochii la abuzurile furnizorilor de sevicii, care fixează preţurile în euro. Putea fi şi mai fermă în limitarea creditelor în euro.

Acum văd că cineva are bunul-simţ să amâne intrarea în zona euro până spre anul 2020. Nu suntem pregătiţi. Grecia se află unde se află pentru că a aderat prematur. Cred că asta e de învăţat din păţania lor. Şi că trebuie să folosim inteligent faptul că încă avem autonomie în politica monetară, pentru a ne dezvolta aparatul productiv. Dacă mai avem capacitatea de a înţelege şi de a acţiona... 

Festivalul impotenţei

Prieteni, m-am săturat până peste cap de dramoleta asta cu Grecia! Nu, Grecia nu va falimenta! Nu, Grecia nu va ieşi din zona euro! Nu, euro nu se va prăbuşi! Nu, nu vine apocalipsa! Nu, pur şi simplu nişte idioţi menţin isteria, pentru că sunt câţiva care fac bani, buni! din isterie. Mizând şi pe prostia liderilor politici europeni, care nu mai au coaie să îi ia de urechi şi să dea de pământ cu pescuitorii în ape tulburi.

Începe acuşica la Unchiul Sam în bătătură "festivalul impotenţei", aka reuniunile G 8 şi NATO. Ne vom distra! Să vedeţi cum "puternicii lumii" cântă ode atotputerniciei pieţelor! Deja ne asigură că nu vor fi probleme cu aprovizionarea cu petrol, dar nu ne spun cum. Păi, e simplu! Ei impun noi sancţiuni Iranului, băieţii veseli au deja stocurile făcute, preţul zboară pân' la cer, profiturile la fel, şi toată lumea e fericită! Inclusiv Iranul! Doar criza rămâne la fel de vioaie, şi tot proştii suportă costurile ei!

 

Îl înţeleg pe Putin, care a spus "Pas!" şi nu participă. El chiar e un adorator şi un servitor al puterii statului. Şi ce să caute acolo, la o sedinţă de umilinţă în grup?

Vă vine să credeţi?

Vă vine să credeţi că mai sunt proşti în România care să creadă că avem cotă unică de impozitare? Ei bine, NU avem! Avem doar nişte venituri care sunt impozitate cu 16%. Restul, în funcţie de inspiraţia ălora de la finanţe! O cotă unică ar presupune ca şi TVA să fie tot 16%, spre pildă. Este exemplul cel mai bun de inconsecvenţă în taxarea în cotă unică. Am avut impozitul forfetar, printre altele. Sunt şi alte minuni, zise "excepţii", cei care se lovesc de bizantinismul sistemului nostru de taxe şi impozite pot depune mărturile. Şi atunci de ce ar fi aşa un dezastru dacă de anul viitor veniturile  din muncă, să zicem, ar fi impozitate progresiv: 0%, 8%, 12% şi 16%?

În România tragedia este că munca este supraimpozitată şi capitalul cocoloşit. O revenire la echitate ar fi un bun început pentru un nou contract social, dacă mai ştie cineva semnificaţia termenului... 

De ce ne merge economia ţais

Vouă vă vine să credeţi că există atâţia proşti printre economiştii ţării ăsteia de căcat? Vine guvernul şi ameninţă cu suprataxarea profiturilor benzinarilor. Nu mai discut că până s-o şi facă e cale lungă. Şi care credeţi că e reacţia unui bou, din turma labertariană, şi profesor de economie pe deasupra? 

"Interesant este că zilele astea nimeni nu pare curios să înțeleagă de ce s-a tot scumpit petrolul. La fel cum în timpul boom-ului economic nimeni nu era interesat să afle de ce cresc prețurile la terenuri. Acest fenomen pare să se întâmple, pur și simplu, fără nici o explicație, este un fapt „excepțional” care trebuie tratat – pardon, taxat – ca atare. Nu mai repet acum explicația pe care o consider eu relevantă. Mă mulțumesc să spun că dacă statul vrea ieftinirea sau stabilizarea prețurilor carburanților, atunci (1) ar trebui să ia măsuri pentru încurajarea producției și creșterea competiției pe piață (dar nu prin creșterea taxelor sau redevențelor, dah) și (2) ar trebui să înceteze alimentarea artificială a cererii prin condiții monetare permisive. De exemplu, statul are bani de benzină doar fiindcă ia bani cu împrumut de la bănci, care se refinanțează la rândul lor la BNR. Iar unele persoane și companii circulă cu mașina doar fiindcă aceleași bănci refinanțate cu larghețe nu le-au executat la timp."

Să-i spun eu boului că benzinarii patriei tocmai ce-au fost sub anchetă pentru formarea unui cartel şi impunerea preţurilor pe piaţă? Că îi doare fix în pulă de concurenţă? Cât de mare să fie concurenţa, ca să scadă preţurile? Avem pe piaţă cel puţin  cinci mari companii de distribuţie: Mol, OMV, Petrom, Rompetrol, LukOil, Agip, başca distribuitori regionali. De câţi avem nevoie? 

Apoi, pe pieţele locală, europeană şi globală este supraofertă şi de petrol, şi de produse petroliere, pentru că e recesiune la marii consumatori. Cu toate astea preţurile cresc. Nu cumva pentru că nişte unii, care stau pe munţi de bani, speculează pe materii prime? Şi nimeni nu are cum, sau nu vrea, să le facă ceva. 

Iar aia cu reducerea cererii prin reducerea puterii de cumpărare e de-a dreptul cretină. Cele mai mari profituri din petrol s-au făcut, peste tot în lume, în această perioadă de asuteritate. De ce? Pentru că, neavând cine să-i pedepsească, benzinarii au urcat preţurile, pentru a compensa scăderea cererii, respectiv a vânzărilor. Simplu, nu?  

Şi uite aşa benzinarii sunt curaţi, fără păcat, şi statul e vinovat că se măreşte preţul la benzină. Păi, să facem precum Ceauşescu. Interzicem vreun an circulaţia autoturismelor proprietate personală, reducem iar salariile şi pensiile, de data asta la jumătate, şi să vedem? scad, sau nu, preţurile la benzină? Şi dacă nu scad, îşi dă boul foc la diplomă şi se apucă de altceva? De exemplu, să pună benzină în rezervoare, la o staţie PECO?

Acum e clar de ce ne merge economia ţais? Pentru că e condusă de economişti ca ăsta! 

Se privatizează şi timpul probabil

Să nu uitaţi pe cine să înjuraţi în aceste aceste vremuri de căcat!

Mi-e tot mai silă de ţara asta! Aud că se încearcă acum şi distrugerea INMH. Prin introducerea aşa zisului "management privat", care, de fapt, e o încercare de a monopoliza prognoza şi avertizarea din aceste ţări(primii care au luat-o peste bot au fost ungurii!) la Viena. Din ce-am aflat eu, se doreşte desfiinţarea celor mai multe staţii meteo din România, pentru a nu mai rămâne decât circa 50, din vreo 150,  deşi şi acum suntem destul de departe de standardul UE, de o staţie la 50 de km.

Cine sunt fericiţii "aleşi"? O chestie numită Meteoalert, Centrala Română a Fenomeneo Metro Severe, care nu are nimic al ei, dar dă avertizări, de unde, nu se ştie. Poate pe date sifonate din INMH. Evident, nimeni nu ştie nimic, doar e o problemă de securitate naţională. SRI e mai ocupat cu ascultarea adversarilor Pulimii Sale, şi cu afacerile private ale unora din şefii săi. 

Ştiţi ce? Ne merităm soarta! 

PS: vreţi să vedeţi pe ce se duc banii noştri? CNADAR era gata să plătească 6 milioane de euro, fără TVA, pentru consultanţă la reactualizarea studiului de fezabilitate al nenăscutei autostrăzi Comarnic -Braşov. Noroc că s-au încăierat corbii pe contract, şi licitaţia a fost blocată. Dar se reia ea...

Capitalişti şi alţi psihopaţi

Un excelent eseu din NYTimes, despre diversele mituri legate de bogaţi şi de rolul lor în societate, despre cât sunt ei de creatori şi de indispensabili lumii. Eseul pleacă de la constatările unui un recent studiu, care arată că 10% dintre cei care lucrează pe Wall Street sunt clinic psihopaţi(procentul "normal" este de 1%!): lipsă de interes şi de empatie pentru ceilalţi, şi o capacitate fără egal de a minţi, a fabrica falsuri şi a manipula. 

Scrie autorul: "I always found the notion of a business school amusing. What kinds of courses do they offer? Robbing Widows and Orphans? Grinding the Faces of the Poor? Having It Both Ways? Feeding at the Public Trough? There was a documentary several years ago called “The Corporation” that accepted the premise that corporations are persons and then asked what kind of people they are. The answer was, precisely, psychopaths: indifferent to others, incapable of guilt, exclusively devoted to their own interests.

There are ethical corporations, yes, and ethical businesspeople, but ethics in capitalism is purely optional, purely extrinsic. To expect morality in the market is to commit a category error. Capitalist values are antithetical to Christian ones. (How the loudest Christians in our public life can also be the most bellicose proponents of an unbridled free market is a matter for their own consciences.) Capitalist values are also antithetical to democratic ones. Like Christian ethics, the principles of republican government require us to consider the interests of others. Capitalism, which entails the single-minded pursuit of profit, would have us believe that it’s every man for himself."

Sigur, vor replica mulţi, capitalismul şi democraţia au mers mână în mână, fără capitalism n-ar fi fost democraţie. Şi da, şi nu. Mai mult nu. Democraţia mai mult încurcă, decât ajută capitalismul. Democraţia costă, deci îi reduce drastic profiturile. Democraţia este un mecanism de control al puterii, pentru a o limita şi a nu-i permite să devină tiranică. Marii democraţii capitaliste, din SUA şi din UE, sunt din ce în ce mai goale de conţinut, iar China, Rusia şi chiar India şi Brazilia sunt mai degrabă la limita dintre democraţie şi autoritarism, democraţii "dirijate". 

"There’s been a lot of talk lately about “job creators,” a phrase begotten by Frank Luntz, the right-wing propaganda guru, on the ghost of Ayn Rand. The rich deserve our gratitude as well as everything they have, in other words, and all the rest is envy.

First of all, if entrepreneurs are job creators, workers are wealth creators. Entrepreneurs use wealth to create jobs for workers. Workers use labor to create wealth for entrepreneurs — the excess productivity, over and above wages and other compensation, that goes to corporate profits. It’s neither party’s goal to benefit the other, but that’s what happens nonetheless.

Also, entrepreneurs and the rich are different and only partly overlapping categories. Most of the rich are not entrepreneurs; they are executives of established corporations, institutional managers of other kinds, the wealthiest doctors and lawyers, the most successful entertainers and athletes, people who simply inherited their money or, yes, people who work on Wall Street.

MOST important, neither entrepreneurs nor the rich have a monopoly on brains, sweat or risk. There are scientists — and artists and scholars — who are just as smart as any entrepreneur, only they are interested in different rewards. A single mother holding down a job and putting herself through community college works just as hard as any hedge fund manager. A person who takes out a mortgage — or a student loan, or who conceives a child — on the strength of a job she knows she could lose at any moment (thanks, perhaps, to one of those job creators) assumes as much risk as someone who starts a business."

Da, acest adevăr se aude atât de rar: muncitorii sunt creatorii de bogăţie, antreprenorii creează, sau nu, locuri de muncă. Fără muncitori nu există bogăţie. Şi apoi, cum arată şi autorul, antreprenorii nu sunt obligatoriu şi bogaţi. Bogaţii provin acum din alte zone, şi nu sunt creatori de locuri de muncă, sau nu de atât de multe pe cât se crede. 

"Enormous matters of policy depend on these perceptions: what we’re going to tax, and how much; what we’re going to spend, and on whom. But while “job creators” may be a new term, the adulation it expresses — and the contempt that it so clearly signals — are not. “Poor Americans are urged to hate themselves,” Kurt Vonnegut wrote in “Slaughterhouse-Five.” And so, “they mock themselves and glorify their betters.” Our most destructive lie, he added, “is that it is very easy for any American to make money.” The lie goes on. The poor are lazy, stupid and evil. The rich are brilliant, courageous and good. They shower their beneficence upon the rest of us."

Sigur, putem avea discuţia asta şi în România, dar cine s-o facă şi de ce? La noi muncitorii(în sens larg) sunt priviţi şi trataţi, şi în sectorul public, şi în cel privat, ca nişte scalvi, umiliţi, călcaţi în picioare, sfidaţi de nişte indivizi care cred că dacă au bani trebuie să fie trataţi ca nişte zei.

Aşa că nimic nu se fa schimba în lumea noastră, câtă vreme banul ţine loc de orice...

UDMR în panică

UDMR este cuprinsă de panică. Pentru prima oară în istoria ei, Uniunea este cu spatele la zid. Pentru că, tot pentru prima oară în istoria ei a făcut o alegere greşită: aceea de a merge până la capăt cu PDL. Acum este atacată pe mai multe fronturi. Primul front este cel din interiorul etniei. A apărut o concurenţă, care, în Secuime, ameninţă să elimine UDMR din administraţie şi, la toamnă, să trimită mai mulţi parlamentari la Bucureşti decât Uniunea. Asta se va întâmpla negreşit, dacă se schimbă Legea Electorală şi se elimină pragul electoral, concomitent cu sistemul "învingătorul ia totul!"

Al doilea front este cel al actualei majorităţi guvernamentale. Care, la un moment dat, a făcut o ofertă UDMR, ofertă de cooperare pe care Uniunea a respins-o, crezând că obţine mai mult de la PDL, dacă dă dovezi de fidelitate. Tot ce-a obţinut este o guvernare fără ea, şi cu perspectiva unei lungi perioade de opoziţie, deci de decuplare de la ţâţa bugetului de stat. 

Amănunte precum decizia lui Ponta de a retrage hotărârea de guvern privitoare la UMF Târgu Mureş, renunţarea, mai sus amintită, la pragul electoral, retragerea banilor daţi de MRU după criteriul "cine împarte, parte îşi face!", sunt doar pete de culoare. 

De asta retorica lui Marko Bela devine ridicolă. "În ultima vreme se zice ca e rău pentru ca nu suntem iubiţi, nu ne iubeşte Victor Ponta, nu ne iubeste PSD, nu ne iubeste Crin Antonescu, nu ne iubeşte PNL, nu ne iubesc politicienii romani. Nu ne iubeşte Senatul UMF. Cred ca sunt si emotii mult mai importante acum pe care trebuie sa le privim. Intrebarea este daca ne iubesc alegatorii unguri, daca ne iubeste propria comunitate, daca ne iubim intre noi. Asta este iubirea care trebuie sa ne preocupe - familia, satul, orasul unde ne asumam responsabilitati, trebuie sa ne gandim la iubirea Ardealului sa fie alaturi de noi. In legatura cu politicienii romani, acolo nu este vorba de afectiune, ci de forta si reprezentare. Daca exista comunitatea maghiara unitara avem forta, pentru a duce problema comunitatii maghiare, daca avem in spatele comunitatii maghiare, putem activa pentru ea".

Nu despre iubire este vorba. Dar, dacă tot veni vorba de iubire, de ce i-ar iubi cineva pe cei din UDMR, când, în semn de respect faţă de majoritate, pesemne, la lansarea candidaţilor UDMR, în prezenţa domnului cu pricina, membru al Parlamentului român, şi până mai ieri vice-premier al României, s-au intonat Imnul de Stat al Ungariei, şi un aşa-zis Imn Secuiesc, dar nu şi Imnul de Stat al României? Ca să nu mai pomenesc despre evocarea Regiunii Mureş Autonomă Maghiară, altă amintire "plăcută" pentru români. Şi vin şi oasele fascistului ăluia, o sfidare la adresa românilor ucişi de hortyşti. Numai motive unu şi unu pentru a fi iubiţi, nu?!

Este vorba despre politică. Şi despre decizii politice, care au şi costuri, nu doar beneficii. Numai că acum, pentru prima oară în aproape două decenii, preţul unei decizii a Uniunii a fost atât de mare, şi consecinţele ei atât de ruinătoare pentru UDMR. 

Panica este un sfetnic prost pentru UDMR. Lucrul acesta se vede, deja. Nu cred că răspunsul lor adecvat ar fi radicalizarea, şi alegerea confruntării cu majoritatea românească, doar pentru câteva voturi în plus pentru rivalii lor din partidul patronat, mai mult sau mai puţin "spiritual", de Tokes. Să-şi facă un bilanţ, să vadă unde şi de ce au greşit, şi să procedeze în consecinţă. A continua şantajul, de data asta împotrica românilor, nu împotriva unor parteneri de guvernare, ar fi şi stupid, şi imoral, şi fără sens. Indiferenţa e una, ura cu totul altceva. Să nu ne oblige la ură... 

A fi sau a nu fi...agent GRU!

Să recapitulăm: traian băsescu a părut că-şi acceptă soarta. N-a obiectat la formarea guvernului Ponta. Acum înţelegem de ce: s-a decis să atace miniştrii unul câte unul. A început cu madam Dumitrescu. De ce cu ea? Pentru că a fost secretar de stat în ministerul Justiţiei, condus de Rodica Stănoiu. Şi să nu uităm că în acea perioadă băsescu era cercetat penal în "Dosarul Flota". Bun, cum madam a ieşit din peisaj, cum nu mai interesează pe nimeni dacă a "plagiat"(deşi decizia instanţei era clară, nu era parte în procesul ăla bizat, care trenează de vreo şapte-opt ani, iar "plagiatul" nu a fost prea vocal în zilele alea), sau dacă CV său a fost "falsificat". Acum, dacă tot se sesizase, CSM n-ar trebui să ne spună ce-a descoperit după ce a cercefrecat-o? 

Cu Mang nu sunt sigur că e mâna lui. Mai degrabă e a lui Funebriu, alt dement care crede că totul înceope şi se termină cu el. Vrea să-şi apere "reforma". E din filmul "Cum e turcul, şi pistolul!"

Acum a venit rândul lui Marga. E liberal, deci duşman, pentru că e din ceata lui Tăriceanu(nu în sensul propriu!), ăla care l-a călcat pe nervi patru ani de zile. Nu atât faptul că l-a comparat cu Mussolini l-a dernjat, ci faptul că Marga are idei despre ce vrea să facă în materie de politică externă. Or, se ştie, aici băsescu a dat şi dă măsura geniului său! Se vede, nu? 

Drept pentru care, cu sprijinul SIE(condus de un liberal!), se acreditează ideea că Marga e omul GRU! De ce? Pentru că a evocat "prietenia" cu un tip, Fillipov, fost ministru al educaţiei în guvernul Putin, acum hăt, vreo paişpe ani! Porcăria apare în "jurnalul de Chişinău"(unde a luat băsescu un munte de voturi, nu?!), unde, netam-nesam, se apucă să "analizeze" un nene, Petru Bogatu. Mă tem că la ordin, c-aşa-i la noi! Sunt prea bătrân ca să mai cred în coincidenţe întâmplătoare, ca să zic aşa!

Apropo de GRU: Iubitului Conducător, Mare Conducător şi Machitor, nu i s-au intersectat niciodată drumurile la Amsterdam cu agenţi GRU? Şi nici de când e la Cotroceni? Că a dracului presă ticăloasă, cum povesteşte ea despre nişte neni care umblau cu valiza cu dolari după oamenii lui băsescu, gen dragă Stolo şi Fecioara din Pleşcoi, pe motiv de ALRO şi băieţii deştepţi din energie. Să zicem că nu. Instrumentarea rusofobiei îi aparţine, însă. Şi aici se vede cel mai bine că este moştenitorul direct al lui Ceauşescu. 

Nu ştiu cât de bine ne face această nebunie. Începe o luptă surdă pentru întâietate cu Victor Ponta. băsescu nu ştie să fie decât distructiv. Nu va coabita. Cu nimeni! El vrea să fie singur la comenzi. Chiar dacă pentru asta trebuie să-şi sabordeze nava. 

Cine urmează după Marga? Pentru că urmează, fiţi fără grijă! Ponta nu va avea niciun moment de respiro! Un lucru e sigur: nu se va lăsa până nu-l va termina pe Marga. EvZ este pe post de gâde. Îl vor urma şi alte oficine. De fapt, semnalul linşajului l-a dat HotNews. RL a preluat ştafeta, împreună cu EvZ.

Şi aici intervine o altă problemă: cea a ofiţerilor acoperiţi din presă şi a neutralităţii politice a serviciilor de informaţii. Pe care nu vrem s-o abordăm, şi cu atât mai puţin s-o rezolvăm. De asta suntem guvernaţi aşa cum suntem, de asta statul a ajuns cârpa de şters pe jos a unor indivizi fără scrupule...

Gândirea în clişee

Scurt, să nu vă plictisesc: la teorie stăm al dracului de bine, indiferent de domeniu. Practica ne omoară. Exemplu: creşterea economisirii interne. Tot aud povestea asta de ceva vreme. Dar cine mama dracului poate să economisească în ţara asta? Cei care muncesc, la stat şi la privat? Cu salarii de Africa şi preţuri de Europa Occidentală? Pensionarii, cu pensii majoritar sub pensia medie pe ţară?

Cei care pot economisi, sub o formă sau alta, în România(îi exclud pe cei care lucrează în afara ţării, economisirea lor se face acolo, şi o parte din bani intră şi în ţară, sub forma trimiterilor de bani către familii), nu cred că depăşesc suta de mii de oameni. Sigur, sunt cele cinci milioane şi ceva de conturi la pilonul II de pensii, care reprezintă tot o formă de economisire, dar din cauza salariilor foarte mici sumele nu sunt semnificative. În schimb afectează fondul public de pensii, şi aşa în suferinţă, pe fondul reducerilor de salarii. Despre pensii private, ce să mai vorbim? Câţi şi le pot permite?

Poate află şi proştii ăia de la Consiliul Fiscal că, înainte de a economisi, românii ar trebui să aibă bani să-şi satisfacă nevoile elementare. De câte ori s-a discutat despre "întregirea" salariilor bugetarilor, Consiliul Fiscal a sărit de cur în sus, că e naşpa şi se duce dracului "echilibrul macroeconomic". La fel şi în cazul măririi valorii salariului minim pe economie. Atunci să se uite lung în zare, după minunata "economisire internă"...

Prima şedinţă a guvernului Ponta

Primele măsuri luate de Guvern arată un alt stil de guvernare: dacă ai promis ceva, mergi până la capăt. Fără să o mai dai cotită. Şi, evident, îţi asumi din start consecinţele deciziilor. Foarte bine dă faptul că au fost luate acele măsuri care au argumentat Moţiunea de Cenzură. Dar şi aceste măsuri au limitele lor. De fapt, salariile bugetarilor or reveni ele la "normal" în decembrie, dar plata se va face în ianuarie. alt an, alt buget. Deci impactul bugetar e mai mic decât se crede. Cum mai mic este şi impactul bugetar al corectării plăţii CAAS de către pensionari, Banii se dau înapoi în rate lunare.

Am avut şi câteva ecouri ale crâncenei bătălii pentru posturi şi pentru putere, pentru influenţă. Din păcate una dintre ele a fost câştigată de Preşedintele Director-General al BOR, Mult Prea Fericitul Danel. Prea multă Biserică în Stat dăunează şi democraţiei, şi bugetului.

O măsură controversată este obligaţia primăriilor care au primit bani de la Ungureanu şi nu i-au cheltuit să-i dea înapoi. Problema este una de echitate: cetăţenii acelor colectivitaţi sunt pedepsiţi pentru că au primari pedelişti, aşa cum până acum erau pedepsiţi cei care aveau primari uselişti. Cetăţenii acestei ţări sunt egali în drepturi şi obligaţii. Discriminarea lor după un criteriu absurd este neconstituţională şi ilegală.

Dacă Ponta vrea să facă ordine în domeniu, e simplu: să prezinte un algoritm de alocare, care să se refere la lucruri măsurabile: populaţie, venituri din taxe şi impozite, obligaţii de protecţie socială, proiecte de finanţat, etc. Şi să înfiinţeze un mecanism independent, care să verifice dacă alocaţiile respectă algoritmul.

Nu sunt deloc fericit de faptul că s-a adoptat sistemul de vot uninominal "pur", un sistem profund nedemocratic, în viziunea mea. Soluţia sistemului mixt, proporţional cu uninominal ar fi un compromis acceptabil. Nu ştiu de ce îl susţine cu atâta înfocare Ponta pe cel "pur". Eu cred că greşeşte. Şi nu face un bine sistemului politic românesc.

Cam atât, pentru moment. Oricum, un lucru e cert: odată ce ai intrat în ghearele FMI, nu mai ai scăpare...