Dogme și economiști cu ifose

 

 

 

Nici nu mă simt bine, nici n-am chef să scriu, și mi-e o imensă scârbă de tot ce se întâmplă în țara asta. Așa că îi reamintesc unui economist(Doamne, cât pot să urăsc specia asta!), care se miră că exportăm bușteni și importăm hârtie igenică, că tagma lui este vinovată că după 1989 a impus o nouă paradigmă dezvoltării economiei românești: înlocuirea producției interne cu importul. Ei nu făceau altceva decât să vândă unor năuci neo-imperialismul post-comunist, care cerea imperios deschiderea de noi piețe de desfacere, necesare sistemului capitalist pentru a evita o criză generalizată. Din păcate pentru toată lumea a fost o falsă soluție.

 

Criza s-a declanșat mai rapid decât își închipuiau autorii ”căderii comunismului” și ”revoluției în direct”(la dracu, măcar avem și noi întâietate la ceva!), prin 1997, a fost ascunsă sub preș de bula Dot.Com urilor, apoi a imobiliarelor, ca să ne explodeze în față în 2007, sub forma crizei subprime. Și de atunci o ducem tot într-o criză, pentru că și alți tâmpiți au apelat la paradigma cu pricina, și nu economii bășinoase, ca a noastră. Presupunerile lor, că vor domina economia globală prin monedă și prin cercetare-dezvoltare se dovedesc false. Oamenii nu mănâncă bani, și nu se îmbracă în programe de calculator. Iar țările din zona Asiei, singurele care au înțeles despre ce este vorba în criză, și produc bunuri și servicii, dar și investesc masiv în cercetare dezvoltare, iar, ca în cazul Chinei, monedele lor naționale nu se mai tem de dolar.

 

Criza capitalismului de tip anglo-saxon se adâncește. Celelate genuri de capitalism, mai ales variantele sale asiatice, dacă nu prosperă, măcar sunt pe linia de plutire. Pentru că merg pe linia Bandungului: înlocuiesc importurile cu producția internă. Iar noi nu avem nici gândire prospectivă, nici viziune, nici plan. Noi avem dogme și economiști cu ifose, gata să explice orice bășină trasă de hoitul capitalismului anglo-saxon. Foarte bine! Dar măcar să ne scutească de ipocrizia lor, și de încercarea de a arunca vina în spatele cetățeanului român, care, cunoașteți clișeul, e cretin, leneș, și fură...  

Ascensiunea extremei dreapta

Azi s-a petrecut la Toulouse un alt act de violenţă extremă, care ar trebui să ne îngrijoreze şi pe noi. Un individ, se pare că acelaşi care, săptămâna trecută, a asasinat un militar la Toulouse şi doi la Montauban, a deschis focul asupra unei şcoli confesionale, evreieşti, ucigând trei membri ai aceleiaşi familii, tatăl şi cei doi copii ai săi, precum şi pe fiica directorului, şi rănind grav un adolescent. al treilea copil, fiica directorului şcolii. Arma cu care au fost ucişi cei patru trei este aceeaşi folosită săptămâna trecută. La fel, şi azi asasinul a fugit cu un scuter de mare putere.  

Despre cei trei militari asasinaţi săptămâna trecută am scris. Ce nu ştiam, şi am aflat azi, este că soldaţii, aparţinând unui regiment de paraşutişti, erau maghrebieni, iar în 2008 au fost scoşi din rândurile soldaţilor activi o serie de membri ai aceluiaşi regiment, pentru apartenenţă la mişcări neo-naziste. Este pista pe care se pare că se concentrază acum anchetatorii. 

Zilele trecute un nebun a intrat cu o bâtă de baseball într-o moschee din Arras, ucigând un om şi rănind grav un altul. La fel, tot săptămâna trecută, în Belgia, alt nebun a incendiat o moschee: tot un mort, şi un rănit. Nu are nicio relevanţă faptul că atacatorii par să fie musulmani. Lucrurile sunt foarte complicate. 

Indiferent dacă sunt acte solitare, ele exprimă, totuşi, o realitate: neo-liberalismul a născut o societate tot mai fracturată, mai frustrată şi mai violentă, unde antisemitismul, rasismul, xenofobia, sunt medii de cultură pentru neo-nazism şi extrema dreaptă. Şi mă tem că violenţele din Franţa se vor extinde peste tot în UE, unde problemele generate de imigraţie, legală sau ilegală, provoacă tot mai multe tensiuni. Românii au decontat deja aceste tensiuni, şi vor mai fi ţinte ale atacurilor xenofobe. Eu, în locul ţiganilor, aş începe să să mă pierd în peisaj, nu să ies ca păduchele în frunte.

Fenomenele astea nu cu şedinţe ale Consiliului European se vindecă, cum crede MRU, ci cu politici de incluziune, de reducere a sărăciei, de combatere a discriminării. Şi cu transformarea proiectului european în ceva mai mult decât o serie de reguli de comportament fiscal...      

Să facem ceva, tovarăşi!

Guvernanţii şi-au făcut datoria!

Aflat sub presiune, după incidentul oribil de luni, ministrul de interne nu găseşte ceva mai inteligent de făcut decât să-l schimbe pe şeful Poliţiei Capitalei. Care era şef de nici un an. Aşadar, vânătoarea de ţapi ispăşitori a mai făcut o victimă. Acum, cât rezolvă asta din problemele Poliţiei, este o altă problemă. Care trebuie discutată, pentru că ÎNTOTDEAUNA un trofeu de ţap ispăşitor lasă lucrurile aşa cum erau înainte de să se producă pocinogul. Ţapul ispăşitor ţine loc de analiză de sistem. Or, acum, mai mult ca oricând, este nevoie de o analiză de sistem, pentru a vedea care sunt efectele reformei "Igaş", o reformă absolut tembelă, care are aer de răzbunare pentru cimilitura aia: "Ieşi afară, javră ordinară!" 

Înţeleg că individul care a făcut măcelul de luni fusese invitat la Poliţie, pentru a fi audiat, după ce soţia lui depusese plângere împotriva lui. Pot să mă gândesc la faptul că, în mintea nebunului, invitaţia la Poliţie a fost factorul declanşator?  Pot! Ce înseamnă "Poliţia nu şi-a făcut datoria?" Înţeleg că prin lege, drepturile poliţiştilor, în cazuri de violenţă conjugală, sunt drastic limitate. ce ar fi trebuit să facă? Să stea după nebun? Dar ştiau că este nebun? Există obligaţia medicilor să comunice date din dosarele medicale poliţiştilor? Ştiau medicii că nebunul are armă? avea el obligaţia să declare, la internare, că are armă letală? Nu ştiu. Dar nu putem să acţionăm doar pentru a da satisfacţie unei prese aflată în călduri, care abordează problema prosteşte, doar de dragul de a-şi arăta muşchii.

Poliţia Capitalei are un deficit de 1100 de cadre. Este enorm! Eu nu am mai văzut poliţişti pe stradă de câteva luni bune. La 50 de metri de un sediu al SRI, în plin centru al Capitalei, nişte unii au spart o maşină, la cel mai brutal mod cu putinţă, pentru nimic, practic. Şi e doar ultimul dintre multele cazuri de acest fel. Centrul Capitalei a fost luat în posesie de hoarde de ţigani, care au distrus deja afacerile câtorva magazine, ca să nu mai vorbesc despre tâlhării, spargeri de locuinţe, furtigaşuri. 

Vorbim de management defectuos? Păi, fraţilor, Ministerul de interne a avut până acum şase miniştri în trei ani! la fel, şi la conducerile diverselor eşaloane, la centru şi în judeţe, e moara dracilor! Şefii sunt schimaţi precum ciorapii! Şi atunci, de unde performanţă managerială? De unde autoritate? De unde profesionalism? Fraţilor, la Interne a fost ministru Igaş! ce dracu vreţi mai mult? 

Ministerul ăsta trebuie desfiinţat! Administraţia trebuie despărţită de Poliţie. Ministerul de Interne trebuie să fie doar despre poliţie, jandarmi, evidenţa populaţiei, poliţie de frontieră, ISU. Apropo de evidenţa populaţiei şi eliberarea paşapoartelor şi a permiselor de conducere: a scăzut, sau a crescut corupţia, de când se ocupă administraţia locală de acest domeniu? Costă mai mult, sau mai puţin? 

Oricum ar fi, pe termen scurt şi mediu, lucrurile se vor înrăutăţi în domeniul ordinii şi siguranţei publice, din aceste motive, din motive de ordin financiar şi instituţional. Şi pentru asta proştilor trebuie să li se arate trofee de ţap ispăşitor...  

E realitatea, idiotule!

Un idiot se patetizează în "Adevărul", după o cunoscută teză a propagandei băsiste: ce frumos ar arăta România, dacă n-ar fi televiziunile! "Viaţa ta a fost confiscată de televiziune. Tu nu ştii asta ori s-ar putea să ştii că ţi-a fost confiscată, dar puţin îţi pasă de viaţa ta. Acolo, în faţa „sticlei", tu crezi că eşti informat, că eşti martor la „evenimente", că participi (sanchi!), că râzi (dar nu e râsul tău!), că plângi (la telenovele), că suferi (suferinţele unei eprubete!) şi că trăieşti. Aşa crezi tu, că îţi trăieşti viaţa. Uită-te la tine câtă furie şi isterie îţi sălăşluiesc în suflet! Şi isteria, şi furia, toate vin de acolo, din televiziuni. Uită-te la tine când povesteşti ceva despre viaţa ta! Povesteşti tot ce-ai văzut şi ai simţit în faţa televizorului. Asta e viaţa ta, o poveste TV. Îţi povesteşti viaţa ta de telespectator, şi nu viaţa ta de om.

Eşti încurajat să „gândeşti liber", dar în fond gândeşti aşa cum vor cei pe care îi urmăreşti în fiecare seară, cu mintea ta făcută ţăndări, leneşă, plină de umori, frustrări şi isterii. Crezi că trăieşti în libertate pentru că te crezi stăpân pe telecomandă, dar în realitate zaci în cea mai distructivă puşcărie. Te consideri sănătos, dar eşti intoxicat. Uită-te la tine în ce hal te-au adus! Chiar aşa, nu vrei să fii sănătos? Nu te-ai săturat de boala asta de televiziune?"

Amice, eşti prost? Nu televiziunile sunt vinovate de felul în care arată realitatea, ci realitatea de felul în care arată televiziunile. Sigur, în goana lor după rating, televiziunile mai pun şi de la ele. Dar dacă realitatea de zi cu zi n-ar fi atât de mizerabilă, şi televiziunile ar arăta altfel. Nu ele au generat ura. Ura există, pentru că există multă frustrare, multă mizerie, morală şi fizică, foarte multă sărăcie, lipseşte perspectiva mai binelui.

Şi dacă nu ar mai exista televiziunile, ar fi mai bună viaţa noastră? Ar fura mai puţin actualii guvernanţi? N-am mai avea un purcoi de datorii? Ar fi mai multe medicamente în spitale? Ne-am îmbogăţi subit? Am fi mai buni? Mai milostivi? Şi atunci? Atunci, nimic! Pur şi simplu un vierme băsist se agită şi el, pentru o bucată de pâine, care vine şi aia din joi în Paşti, că Conu Păturiciu o ţine din faliment în faliment. Asta e, grea viaţa de pupincurist!

Dureri uitate

Am găsit aici această fotografie, făcută de un celebru fotograf sovietic, Dmitri Baltermants.  Nu ştiu când şi unde a fost făcută. Ea înfăţişează soldaţi români, făcuţi prizonieri în faza finală a bătăliei pentru Stalingrad. Ca jurnalist, Baltermants a acoperit luptele de la Stalingrad. 

Românii, ca şi germani, italienii sau ungurii, n-au avut nicio şansă la Stalingrad. Au fost prost echipaţi, poate mai prost decât italienii şi ungurii. Li s-au încredinţat misiuni pentru care nu aveau pregătirea şi mijloacele pentru a le duce la îndeplinire. Erau departe de casă, într-un război care a avut sens până la Nistru. Nu cunoşteau terenul, nu erau motivaţi. Aliatul german nu era nici el într-o stare mai bună. Cred că istoricul relaţiilor militare româno-germane în cel de-al Doilea Război Mondial este încă în ceaţă, abia acum trebuie scris. Ce ştim sunt mai degrabă clişee propagandistice, de o parte şi de alta.

Stau şi mă întreb: câţi dintre cei din fotografie s-au mai întors în ţară, după ce războiul a luat sfârşit? Şi cât a contat masacrul de la Odesa în tratamentul de care au avut parte în prizonierat?

Fotografiile astea au şi meritul că, privite acum, mai taie din elanul războinic al unor lideri politici, dar nu numai, tot mai dispuşi să folosească forţa pentru a rezolva diverse conflicte. Lăsând în urma lor mai multe probleme decât rezolvă... 

Păzea! An electoral!

Deschid o nouă rubrică: "Păzea! An electoral!" Va fi scurtă, fie cu poze, că, de, trăim într-o lume dominată de imagine, fie cu diverse texte, pe teme de sezon. Unul dintre subiecte va fi numit generic "ţapi ispăşitori!  Minunatele noastre "organe" se vor da de ceasul morţii să găsească ţapi ispăşitori pentru cei patru ani de insuccese măreţe ale băşiţilorbocipoloboci. 

Prima mişcare o face DIICOT Piticot, cu un ţap cât zimbrul de mare: Ioan Nicolae şi conducerile, trecute şi prezente, ale Romgaz. Acuzaţi de "subminarea economiei naţionale". Din cauza lor plătim noi, pulimea, foarte scump gazul natural. Relaţiile proaste cu Rusia, intermediarul neamţ care importă gazele ruseşti, şi în general, politica de căcat a portocaliiilor nici nu mai contează. A, şi mai e şi Geoană în ciorba asta. 

Băi, piticoţilor! Dar pe ăia de-i numiră pe subminatori în fruntea Romgaz nu-i întrebaţi voi de sănătate? Sau e prea portocalii pentru viitorul vostru?  

Cât despre ţapi: învăţaţi să gândiţi şi "consumaţi" cu moderaţie. Să nu vi se aplece, şi să nu mai votaţi schimbarea.