Miza prezenţei la Bruxelles

După tămbălăul de azi-noapte, de la "summitul creşterii economice", miza scandalului dintre băsescu şi Ponta, pe tema "cine merge la Bruxelles", se mută de la o ciondăneală locală între Palate, în dulcele stil dâmboviţean, la o înfruntare continentală, între două tabere, conduse, una de Hollande, cealaltă de Merkel. Fiecare combatant are nevoie de oaste de sprijin în spate. Evident, dacă la summit participă Ponta, se va alinia în spatele lui Hollande. băsescu e în tabăra lui Merkel.

Dacă la Cotroceni n-ar fi un individ care gândeşte cu coaiele, şi pe care îl doare în cur de toţi şi de toate, asta e situaţia perfectă în care România poate câştiga ceva, jonglând cu votul pe care îl are. Oricum, poziţia lui Hollande este acum cea care convine României, care are nevoie de stimularea economiei. O renegociere a Pactului de Stabilitate Financiară este în avantajul nostru. Avem nevoie de un spaţiu fiscal, pentru a investi mai mult. România nu e Germania, nu are aparatul ei productiv, structura ei industrială. Ce i se pare lui Merkel că e bun pentru Germania, nu e bun şi pentru România. Şi dacă suntem pudelul Berlinului, cum vrea băsescu, nu avem nimic de câştigat.

Această discuţie trebuie făcută urgent. Loialităţi din astea, ieşite nu din analiza interesului naţional, ci din orgoliul şi pretenţia de infailibitate a unor zănghiţi precum băsescu nu ne folosesc la nimic. şi dacă mai aud pe cineva că i-am trădat odată pe nemţi, când am întors armele, în august '44, îl strâng de gât! Nu datorăm nimic Germaniei. Istoria e istorie. Prezentul este altceva, şi interesul României vine înaintea oricăror alte considerente. Sigur, avem nişte obligaţii în sânul UE. dar ele sunt aceleaşi pentru toţi. Şi nu e cazul să căutăm Germaniei în coarne, pe nu se ştie ce criterii care nu au legătură cu aceste obligaţii.

Aşadar, cine merge la Bruxelles este mai important pentru alţii, decât pentru noi. Să profităm, deci!

Un sfat gratis pentru Ponta

Ponta, tată! Vrei să nu te mai doară capul cu numirile la Ministerul Educaţiei? Ia numeşte tu un procuror, sau un finanţist dat în pizda mă-sii! Şi dacă nu ţi-o place, să nu-mi dai o bere pentru sfatul ăsta! 

Altminteri, dacă numeşti ministru oameni din sistem, portocaliii şi slugile lor din presă au să-i atace unul câte unul. Miza e acoperirea urmelor, să nu se vadă ce şmenuri s-au făcut cu banii din sistem. Oricum ai depăşit recordul mondial: trei miniştri în zece zile! Nu e cazul să perseverezi pe calea asta. Ia zdrăngăne tu nişte cătuşe, şi să vezi ce linişte se lasă! 

Dacă-ţi place, lasă berea la poartă, la Guvern!  

Prima şedinţă a guvernului Ponta

Primele măsuri luate de Guvern arată un alt stil de guvernare: dacă ai promis ceva, mergi până la capăt. Fără să o mai dai cotită. Şi, evident, îţi asumi din start consecinţele deciziilor. Foarte bine dă faptul că au fost luate acele măsuri care au argumentat Moţiunea de Cenzură. Dar şi aceste măsuri au limitele lor. De fapt, salariile bugetarilor or reveni ele la "normal" în decembrie, dar plata se va face în ianuarie. alt an, alt buget. Deci impactul bugetar e mai mic decât se crede. Cum mai mic este şi impactul bugetar al corectării plăţii CAAS de către pensionari, Banii se dau înapoi în rate lunare.

Am avut şi câteva ecouri ale crâncenei bătălii pentru posturi şi pentru putere, pentru influenţă. Din păcate una dintre ele a fost câştigată de Preşedintele Director-General al BOR, Mult Prea Fericitul Danel. Prea multă Biserică în Stat dăunează şi democraţiei, şi bugetului.

O măsură controversată este obligaţia primăriilor care au primit bani de la Ungureanu şi nu i-au cheltuit să-i dea înapoi. Problema este una de echitate: cetăţenii acelor colectivitaţi sunt pedepsiţi pentru că au primari pedelişti, aşa cum până acum erau pedepsiţi cei care aveau primari uselişti. Cetăţenii acestei ţări sunt egali în drepturi şi obligaţii. Discriminarea lor după un criteriu absurd este neconstituţională şi ilegală.

Dacă Ponta vrea să facă ordine în domeniu, e simplu: să prezinte un algoritm de alocare, care să se refere la lucruri măsurabile: populaţie, venituri din taxe şi impozite, obligaţii de protecţie socială, proiecte de finanţat, etc. Şi să înfiinţeze un mecanism independent, care să verifice dacă alocaţiile respectă algoritmul.

Nu sunt deloc fericit de faptul că s-a adoptat sistemul de vot uninominal "pur", un sistem profund nedemocratic, în viziunea mea. Soluţia sistemului mixt, proporţional cu uninominal ar fi un compromis acceptabil. Nu ştiu de ce îl susţine cu atâta înfocare Ponta pe cel "pur". Eu cred că greşeşte. Şi nu face un bine sistemului politic românesc.

Cam atât, pentru moment. Oricum, un lucru e cert: odată ce ai intrat în ghearele FMI, nu mai ai scăpare...

O zi decisivă pentru România

Nu sunt nici dramatic, nici profetic. Cu toate astea cred că azi este o zi decisivă pentru România. Decisivă, pentru că azi vom afla dacă avem o democraţie funcţională - pe cât poate fi ea de funcţională într-o ţară condusă de traian băsescu - sau cel de la Cotroceni mai inventează vreo coţcărie, pentru a nu se afla într-o situaţie de coabitare cu un premier pe care nu-l poate domina şi dirija, şi cu o majoritate parlamentară pe care nu o poate manipula   cum vrea el.

Să ne înţelegem bine: nu debordez de entuziasm la ideea că vine guvernul Ponta. Dar România avea nevoie de o schimbare de guvern, pentru a detensiona situaţia socială. Faptul că la noi nu zboară sticlele incendiare spre Parlament, ca în Grecia, sau spre Cotroceni, nu înseamnă că nu există un potenţial de violenţă socială. El există, şi nu putem şti când şi de ce se va materializa.

Alegerile din iunie, venind după schimbarea de guvern, vor contribui şi ele la acest proces de liniştire a tensiunilor din societate. Măsurile sociale anunţate au şi ele efect de calmant. Dar cea mai importantă aşteptare a românilor priveşte economia. Şase luni par puţine pentru relansarea creşterii economice. Da, dar sunt suficiente pentru o schimbare de proiect, pentru definirea unei noi paradigme de dezvoltare. Oricum, relansarea motorului consumului trebuie însoţită de relansarea investiţiilor productive, publice şi private. România ar putea să-şi exploateze liniştită, cu bani publici şi privaţi, bogăţiile solului şi subsolului. De ce să nu listăm CupruMin la bursă, ca o regie publică, pentru ca investitori privaţi să se alăture statului în efortul de retehnologizare şi creştere a profitului?

Sigur, dacă statul va investi în telecabine şi parcuri în păduri, nu se va întâmpla nimic. Dacă va investi în hidrocentrale, în reţele de transport energie, în modernizarea căilor ferate, în creşterea eficienţei energetice, în sprijinirea formării de noi IMM, în agricultură şi în protecţia mediului, banii se vor întoarce la buget, şi vom avea cu ce plăti datoriile iraţionale, făcute de băsescu şi de boc.

Eu sper că şi PSD şi PNL sunt conştiente de faptul că alianţa lor nu este pe şase luni, până îşi văd sacii în căruţă. Trebuie să se obişnuiască de acum cu ideea că sunt "blestemaţi" de dezastrul guvernării portocalii să fie în alianţă şi să guverneze cel puţin opt ani de aici încolo. Le place sau! Nu ei decid asta, realitatea le-o impune. Doar o guvernare stabilă, doar bugete multianuale, care să permită o planificare a investiţiilor şi o dezvoltare durabilă pot genera o creştere a bunăstării generale.

Alegerile din Franţa, din Grecia, din Germania(unde Merkel a mai suferit o înfrângere), din Italia, sunt semne ale schimbării la nivel european. Este începutul sfârşitului moştenirii neo-liberale şi al unui model de globalizare care a deziluzionat şi a produs opusul a ceea ce se aştepta: o uriaşă polarizare economică şi socială, o creştere a violenţei la nivel global, grave dezechilibre de mediu, epuizarea resurselor, mizerie socială, fundamentalism, extremism religios, etc.

Poate că nu putem vorbi încă de un proces invers, de de-globalizare. Dar putem vorbi sigur de o nouă paradigmă referitoare la globalizare, şi în formularea căreia UE trebuie să joace rolul central, pentru că de data asta elementul critic al procesului va fi socialul, nu economicul. 

România trebuie să se schimbe. Dar schimbarea trebuie să aibă un sens, o noimă, şi obiective clare. Asta cred că aşteaptă, înainte de toate, românii. Un proiect în care să se regăsească, să le redea mândria şi să sensul apartenenţei. Dacă Ponta şi USL înţeleg aceste aşteptări, şi acţionează în consecinţă, vor avea succes. Dacă nu, abia atunci ne aşteaptă soarta de acum a Greciei!