Pauza de băsescu s-a terminat!

Pauza de băsescu s-a terminat! Din păcate! Nu pot spune că i-am dus dorul. Aproape două luni fără el, chiar în circoteca referendumului, a fost reconfortantă. A vorbit din garaj, nu de la Cotroceni. Ştiu, tot el a condus România. Dar dintr-un garaj! Câtă umilinţă! Faptul ăsta numai, şi mă simt răzbunat! 

Nu cred că Parlamentul va da o dovadă de demnitate, şi va invalida decizia CCR. Sigur Pulimea Sa, cu ajutorul jegurilor ălora de la servicii, împreună cu ţuluşii Luluţei, şi-a luat toate măsurile necesare pentru a nu se întâmpla un pocinog. Deci nu se va întâmpla! 

Nu se va încurca el în cele 7,4 milioane de voturi, cu care a fost demis, indiferent de ce spune CCR. Cum nu s-a încurcat nici în 2009, când a pierdut alegerile, în realitate. Diverşi prieteni l-au ajutat să măsluiască votul, şi iată-l din nou preşedinte! Aşa şi acum: prietenii au făcut regulile în favoarea lui, şi iată-l din nou la Cotroceni!

Nu e un învingător, dar nici nu-i pasă! Câtă vreme e la butoane, nimic nu contează: legitimitate, credibilitate, moralitate. El e călăreţul, restul sunt călăriţi! Singurul lucru pe care nu-l înţeleg este: de ce băsescu? De ce este privit ca singurul garant al intereselor americano-germane în România? Că decizia CCR este o coproducţie americano-germană! Şi mai ales de ce situaţia din România nu interesează pe nimeni altcineva din UE? Nu am văzut la Bucureşti nici trimişi englezi(ministrul de externe al Albionului a avut, se pare, alte treburi, venea din zona Siriei), nici francezi, nici italieni sau spanioli. 

Această atitudine a americanilor şi nemţilor a născut frustrări. Nemţii şi-au dezvăluit ieri unul dintre motivele susţinerii lui băsescu: vor un nou Tratat al Uniunii. Ideea a fost primită foarte prost de majoritatea membrilor Uniunii. Merkel are şi ea nevoie de nişte unii în spatele ei. Cu Ponta sau Antonescu exclus! 

Rămâne o necunoscută: reacţia celor care, într-un fel sau altul, s-au săturat de băsescu şi nu vor să mai audă de el. Sunt din toate straturile sociale, din toate curente ideologice, republicani şi monarhişti. Nu cred că îi uneşte doar ura faţă de băsescu. E mai mult decât atât. E o reacţie de demnitate naţională, ceva care aminteşte de perioada 1964-1971. Trebuie să privim foarte serios această reacţie. Pe ea se poate construi un proiect naţional, o nouă politică externă şi europeană, o nouă cetăţenie. Este, dacă vreţi, marele câştig al unui Referendum care, chiar dacă nu ne-a scăpat, legal, de băsescu, l-a trimis la lada de gunoi a istoriei.   

Lecţiile referendumului

Prima lecţie a referendumului: nu lăsa decizia la mâna altora. Cine este atât de tâmpit să creadă cu judecătorii Curţii vor face ceea ce n-am făcut noi? Am avut oportunitatea să-l demitem. Depindea de noi. În loc de asta am lăsat pe mâna a nouă băşinoşi o decizie care ne va influenţa viitorul la modul cel mai dramatic şi mai concret. 

Şedinţa CCR începe la ora 14. Cu şantajul serviciilor în spate, băieţii vor lua scurt o decizie: băsescu se întoarce la Cotroceni. Cu o imensă dorinţă de răzbunare. Văd tot felul de idioţi care cred că, în intervenţia sa de ieri, băsescu a lăsat-o mai moale. Eu cred că sunt analfabeţi funcţionali: nu înţeleg ce citesc! Aia este o declaraţie de război, într-o altă formă!  Personajul nu se va da în lături de la nimic. Ne aşteaptă vremuri mizerabile. 

A doua lecţie a referendumului, şi mai dură decât prima: nu poţi schimba când vrei tu, pulime, crezând în democraţie, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, sluga marilor puteri, chiar dacă sluga îşi bate joc de propriii cetăţeni. Aşa cum CAER şi-a avut momentul "primăverii de la Praga", care asta a însemnat, schimbarea slugilor Moscovei, a venit vremea ca şi UE să-şi aibă un astfel de moment. Intervenţia brutală-cu alte instrumente-a Bruxellesului, dar mai ales a Berlinului, noua Moscovă, i-a salvat pielea lui băsescu.  Am scăpat de dracu, şi am dat de tătâne-su! 

Eu, unul, deşi nu mă voi împăca niciodată cu rezultatul acestui referendum, am sentimentul că mi-am făcut datoria. Cred că s-au născut forme noi de solidaritate. Am văzut în acest efort oameni de formaţii diferite, de credinţe diferite, republicani şi monarhişti, de generaţii diferite, care au înţeles că fără spirit civic, fără asumarea de răspunderi în spaţiul public, nimic nu se poate schimba. Ceea ce ne-a unit n-a fost ura faţă de băsescu, ci preocuparea pentru viitorul nostru. Sper să rămânem la fel de uniţi şi de angajaţi şi în continuare. Mai avem de dat bătălii. Războiul cu răul din politică nu s-a terminat. Capul sus!  

Ziua în care ne căcăm pe noi

Ponta a plecat deja la Bruxelles. băsescu, nu. Dar mai are timp. Motivarea deciziei CCR de ieri nu a fost scrisă, deci nici publicată în Monitorul Oficial, ca atare nu este obligatorie. Cum îl ştim noi pe băsescu, are două moduri de a reacţiona: modul violent, adică se duce şi el la Bruxelles, şi modul şi mai violent, în care pune tunurile pe Ponta, şi-l distruge cu tot ce are la îndemână: servicii secrete, DNA, ANI, slugile din presă, intelectualii pleşcari, judecătorii cu epoleţi.  

Important este deocamdată ce va fi azi la Bruxelles. Dacă ajunge şi băsescu, Ponta trebuie să cedeze. Să-l lase pe nebun să-şi facă numărul. Şi la întoarcere să atace pe toate fronturile, şi să-i distrugă reţeaua de sprijin din instituţiile statului. Dar mai ales să se explice cu românii, să-i facă să înţeleagă miza acestui conflict. Acum se vede cât de mult a reuşit să pervertească băsescu instituţiile statului, să şi le subordoneze, să le folosească în scop propriu. 

Primii care trebuie să plece sunt Kovesi, Morar, Georgescu de la ANI, Zegrean de la CCR. N-ar strica să cadă nişte capete şi din servicii, care prea s-au implicat în politică. 

Dacă la Bruxelles iese cu scandal, azi, ar fi ziua în care ne-am da în spectacol pe scena politică europeană. Sigur, în ceea ce-i priveşte pe cei doi asta ar fi un "progres". Dar pentru România ar fi ultimul lucru de care ar fi avut nevoie, pentru că şi aşa avem o imagine mizerabilă în UE. 

Poate se întâmplă vreo minune şi azi nu va fi ziua în care ne căcăm pe noi în văzul Europei. Nu că Europa ar mai însemna mare lucru, dar faţă de şatra naţională e la ani lumină de noi.  

Lupta cu românii

Dacă traian băsescu are imbecilitatea să creadă că se luptă cu Victor Ponta, treaba lui. Lupta lui este cu românii, pe ale căror nevoi şi aşteptări se pişă cu nesimţire.  Şi-a cumpărat cinci judecători la Curtea Constituţională, mai are o mână de derbedei din serviciile secrete şi din Justiţie, mai ales din Procuratură, şi cu ei atacă Parlamentul şi Guvernul legitime ale României. Este un gest iresponsabil, şi cu atât mai iraţional, cu cât nu are ca miză servirea interesului public, şi doar gâdilarea orgoliului său supradimensionat, care i-a luat minţile. 

Azi s-a petrecut însă un fapt de o gravitate fără precedent. Prin decizia sa CCR a schimbat natura regimului politic din România, transformând-o într-o republică prezidenţială. O tinichea, un pişcot şi o cupă de şampanie fac minuni! Curvele politice de la noi se vând pe nimic! Pur şi simplu am asistat la o lovitură de stat. CCR a introdus instituţia "şefului statului", care NU există în Constituţie, precum şi dreptul lui de a "da mandat" premierului, drept care iarăşi nu există în Constituţie. 

Mâine războiul româno-român se mută la Bruxelles. Şi dacă tot e să se aleagă praful, atunci, indiferent de consecinţe, Victor Ponta trebuie să se ducă la summit. Nu înainte de a se adresa românilor, pentru a le explica punctul său de vedere, şi mandatul. 

Jurnal de front, ziua a treia

Cu AN cazat la mititica, trupele băsiste au mai căpătat ceva culoare în obraji, deşi victoria de ieri a făcut multe pagube în rândurile lor. Să te iei de medici precum Brădişteanu, cu mare priză la public, este un semn de slăbiciune, mai ales când te foloseşti fără jenă de DNA. Ce altă dovadă de folosire a DNA în scopuri politice mai vreţi? Sigur, şi tabăra uselistă are la activ câteva victorii, printre care şi eliminarea totală a duşmanului pedelist din CA al TVR. Dar şi-au dat singuri cu tesla în coaie, numindu-l acolo şef pe Elwis Săftoiu! 

Azi luptele se mută pe frontul CCR, care trebuie să decidă cine merge la Bruxelles. Judecătorii de la Curte tocmai au fost omeniţi de băsescu, care le-a înfipt tinicheaua în piept, şi, culmea rafinamentului, le-a dat după aia un pişcot şi o cupă de şampanie! Acum aşteaptă profitul investiţiei. Cum de obicei judecătorul numit de UDMR înclină balanţa, să ne gândim la o mică operaţiune de comando: omul UDMR a rămas şef la Radio, prin aprobarea raportului de activitate în Parlament. Cu acest raid în spatele liniilor inamice, Ponta poate spera la o victorie de etapă. Iar CCR ar putea, în contra-partidă, să respingă Legea uninominalului pur, dând o mână de ajutor PDL. Acum depinde de ce vrea băsescu: să meargă la Bruxelles sau să ajute PDL. Să le vrea pe amândouă e prea mult. Pentru că pasul următor al USL ar fi schimbarea Legii de Organizare a CCR, şi judecătorii actuali se spală pe bot de salariile babane, maşini şi secretare. Sigur vor medita la asta, înainte de orice sentinţă. 

Sigur, asta e linia frontului acum. E posibil să apară şi alte diversiuni, atacuri pe flancuri, dezertări de ultim moment dintr-o tabără în alta, spioni dubli, etc. E un război în care nu se prea iau prizonieri. Nu prea ştim care sunt criteriile după care una sau alta dintre tabere îşi va declara victoria. Dar şi în caz de "victorie" nu va fi pace. Şi nu va fi pace până când băsescu nu iese de pe scena politică. Cum şi când, asta e o altă poveste...