Învăţăturile lui Giurgea către colegii lui, "patronii"

Ştiu, Giurgea este un caz patologic. Asta nu înseamnă că, dacă tot e nebun, nu trebuie să ne mai intereseze ideile lui. Nu că ar fi vreun Hitler, dar trebuie să vă reamintesc că nebunul a fost ignorat, pentru că "nebun", şi ştiţi unde a ajuns. Să nu-mi pomeniţi de Stalin! Ăla era cât se poate de zdravăn! 

Există la Giurgea o furie, un dispreţ, o ură faţă de "clasa muncitoare". Deşi, dacă n-ar fi atât de dobitoc, ar înţelege că, în raport cu marii capitalişti, care îl pot strivi ca pe un gândac, cum vrea să facă el cu muncitorii, el e tot "clasă muncitoare". Bun, să-i dăm cuvântul  ipochimenului. Al cărui delir este exemplar în ceea ce priveşte ilustrarea crizei de identitate, legată de ceea ce este şi ceea ce NU este capitalismul. Aşadar, din învăţăturile lui Giurgea către colegii lui, "patronii":

"Șomajul e bun. Disperarea e buna. Foamea e cea mai buna.

Foamea, moartea de foame, este cea mai puternica arma pe care o aveți împotriva angajaților voștri. Nu ezitați s-o folosiți! Ați văzut cu cat s-au scumpit alimentele in ultimele 3 luni? Dar întreținerea? Ați văzut ca se dublează curentul si gazele? Pai abia de acum o sa simtă românii disperarea!

Iar disperarea lor e in avantajul vostru, al firmelor private. Faceți ca Apple: folosiți-o! Iar daca cei mai slabi dintre angajați ajung sa-si pună frânghia de gat, sau sa moara de inima la birou, bucurați-va: înseamnă ca v-ați făcut treaba de manageri!

Nu e treaba voastră sa fiți iubiți si populari. Ca afacerile nu sunt concurs de popularitate: ci concurs de supraviețuire. Si nu va temeți ca mor prea mulți muncitori si nu mai are cine sa muncească. Amintiți-va ca sunt 7 miliarde de oameni pe Pământ, dar patroni si întreprinzători sunt cel mult 100 de milioane.

Cu clasa muncitoare e ca si cu gândacii: oricâți ai strivi, întotdeauna apar alții."

PS: doamna Başchetbalista! Uite ce zice nenea Giurgea! "A, serios, nu vezi legatura? Ba chiar te plangi ca ai fost…agresat?

Stai, ca-ti explic eu acum cum e treaba cu agresarea (in realitate, nu pe internet): prin 2008, a venit un baiat la mine, sa-i maresc salariul, cu exact aceleasi argumente ca si tine acum (chiar semana fizic cu tine). I-am ras in nas si i-am spus sa plece imediat, ca e concediat. S-a albit la fata si a refuzat: in schimb a inceput sa strige un fel de lozinci, despre cum imi exploatez eu angajatii. Deja lumea scosese capul pe usi. Atunci am pus mana pe telefon si am chemat doi bodyguarzi. Care nu l-au scos cu forta, ca era prea simplu: ci l-au doborat la pamant si au inceput sa-l toace cu picioarele. In special in burta, dar si in figura. Cand obosea unul, il lua altul. In fine, dupa ce nu i s-a mai cunoscut fata de sange, l-au luat de umeri si l-au aruncat afara. Colegii lui s-au uitat tacuti, dupa care s-au intors la treaba. Si niciodata n-am avut oameni care sa munceasca mai cu spor, decat aia!

Deci asta e raspunsul meu, pentru genul asta de intrebari si pentru genul asta de socialisti/sindicalisti: bocancul in gura. Nu o data, sau de doua ori, ci pana il rupi in bucati pe nenorocit. Asta e dialogul cu socialistii. Asta e “schimbul de teorii” cu baietii de stanga. Iti convine raspunsul asta? Iti convine politica asta? Ca mie imi place teribil: la fel cum le place si celor de la Apple. Hahaha…"

Dacă subordonaţii dumneavoastră nu sunt prea ocupaţi să-l lege pe AN, poate au o conversaţie şi individul. Nu de altceva, dar e un adevărat auto-denunţ, iar în ţara asta, oricât de mirată aţi fi, mai există Constituţie şi legi. Acum, nu ştiu cum vedeţi dumneavoatră reforma statului social. Că s-ar putea ca nebunu' să fie pe "linie"!