luni, 27 februarie 2012

Nu mai bine îi împuşcăm noi pe economişti, să nu ne mai chinuie?



Ar fi de tot râsul, dacă n-ar fi de plâns. Pe Contributors, un nene, Cristian Socol, se dă de ceasul morţii să ne demonstreze că Tratatul de Stabilitate Fiscală nu e lupul cel rău, ci o virginală Albă ca Zăpada, care o să ne facă numai bine. Dacă îl aplicăm, va curge doar lapte şi miere!

Da, dar vine Florin Citu şi dărâmă, cu argumente solide, baza întregii construcţii a Tratatului, adică deficitul structural, care se bazează pe, atenţie, estimarea PIB ului potenţial, valoare care stă la baza calculului pomenitului deficit. Cu alte cuvinte, introduc în calcul o valoare care nu poate fi măsurată. Iar pentru estimare ai nevoie de o serie lungă de date statistice. Citez din Florin Citu. Dar înainte fac o precizare. Nu sunt economist. Dar nici idiot nu sunt. Chiar înţeleg lucrurile astea. De asta afirm că Florin Citu pune degetul pe rană. Nu putem lăsa o întreagă construcţie, legală şi instituţională, să se bazeze pe o ficţiune, cum spune şi el, poate fi manipulată. Păi, Greciei nu de la nişte mânării statistice i se trage? Şi atunci, ce facem?

Aşadar: "Dar riscul cel mai mare nu se regaseste in „designul” acestei reguli, ci in interiorul ei. Acest risc deriva din utilizarea PIB-ului potential ca element de baza in calculul bugetului structural. PIB-ul potential nu poate fi masurat si astfel el trebuie estimat. Si de aici apar o serie de probleme. Pentru a estima PIB-ul potential e nevoie de o serie istorica a PIB-ului real. Dar aceasta informatie se definitiveaza la o distanta de cel putin patru trimestre. De exemplu, noi nu vom avea cifra exacta a PIB-ului din 2011 decat la sfarsitul lui 2012.

Astfel, orice estimare a PIB-ului potential facuta astazi va trebui revizuita in viitor. Iar orice decizie luata in prezent, pe baza acestor estimari, poate sa aiba rezultate contrare celor sperate. Si, ca sa fie si mai complicat, PIB-ul potential poate fi masurat prin mai multe metode econometrice, toate ajungand la rezultate diferite. (s.m.)

Pericolele care deriva din folosirea PIB-ului potential pentru elaborarea de politici economice nu sunt noi. Cercetarea economica este plina de analize care demonstreaza ca utilizarea acestui concept pentru politica economica poate duce la erori grave. De exemplu, imaginati-va o politica monetara care raspunde prin cresterea ratelor dobanzilor unor estimari care arata ca PIB-ul real este mai mare decat cel potential. Aceasta decizie este normala din punctul de vedere al politicii monetare pentru ca in asemenea conditii creste riscul de inflatie.

Mai departe, ca urmare a deciziei de politica monetara, economia incetineste, pierde locuri de munca, scad profiturile si cresc ajutoarele sociale. Toate costuri reale. Daca insa decizia bancii centrale a avut la baza o estimare gresita a PIB-ului si economia mai avea ani buni de crestere pana sa se apropie de potential? Din fericire, in cazul politicilor monetare este mai usor de eliminat acest risc prin acordarea unei importante mai scazute acestei variable.

Dar o politica fiscala, asa cum urmeaza a fi introdusa in zona euro si Romania, se bazeaza pe o valoare estimata a PIB-ului potential. Este cea mai importanta variabila in calculul deficitului structural. Iar pentru ca aceasta variabila este importanta, si nu poate fi masurata, bineinteles ca exista riscul sa fie manipulata. Reamintesc ca soldul bugetar structural este determinat pe seama veniturilor si cheltuielilor guvernamentale realizate in cazul in care economia creste la potential. In schimb, soldul bugetului real reflecta efectele ciclice ale activitatii economice si variaza in jurul soldului bugetar structural."

Dar nu se putea să nu dea şi domnul Citu cu mucii în fasole: ca măsură de asigurare că politicienii nu mânăresc PIB ul potenţial, estimarea lui ar trebui să fie încredinţată unui grup de economişti independenţi. Pardon?! Mai bine îi împuşcăm, să nu ne mai chinuie! Nu de altceva, dar în căcatul ăsta ne-au băgat tot economiştii, că nu vă închipuiţi că deciziile politicienilor, profani în domeniu, au fost visate noaptea. Nu, ele au fost călduros recomandate de un grup de economişti, neapărat independenţi, cărora acum nu le miroase gura!

Hai, că n-om fi toţi proşti!

3 comentarii:

Arogantu' spunea...

'Nu trageti in pianist' !
Ce-ai, bre, cu 'economistii' - ca doar nu ei iau deciziile !
Ei ar fi papagalii scosi la inaintare, ca sa acopere minaria cretinului de ba'SECU.
Mai bine sa-l impuscam pe el !
Sau - si mai bine - sa-l tratam oleaca la Balaceanca, Socola sau - de ce nu ? - la JILAVA !

ANONIMUS spunea...

Basescu cere rapid sa semnam,pentruca n-are de gand sa se tina de cuvant.Atat stie si el ca PIB-ul o sa-i iese cand vrea "p..."lui.

Fluieratorul spunea...

Deci, aaa, eu nu mai citesc "Contributors", ca e plin de prostii acolo, unele sub semnaturi cu ceva reputatie. Nu-i mai citesc asa cum nu mai citesc nici "22" si nici unele gazete, ca nu vreau sa mai fiu fortat sa inghit pe nemestecate "inteligentele" flacailor, care nu sint in stare de argumentatie si polemica. Nu le pasa de aia ca mine. Alora ca mine de ce sa le pese de ei?

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...