joi, 31 mai 2012

E capitalism, ce pizda mă-sii!



Prieteni, am şi eu o curiozitate: poate cercetătorul român, ăla care a mai rămas pe la Românika, să citească "presă de specialitate" de circa 9 milioane de euro pe an? Pe bune! E jale mare la portocalii, pentru că s-a dat peste o nouă martingală: 120 de milioane de lei, pe trei ani, pentru a avea acces la o bază de date ştiinţifice. Noul ministru a amânat cu 60 de zile termenul de înscriere a celor interesaţi în program, pentru că fostul ministru stabilise DOAR o zi pentru înscriere. 

"Nu mai putem dezvălui plagiatul!" plânge fostul şef de la Crecetare, căruia i-a zburat caşcavalul de sub nas. Dar cel mai interesant lucru îl găsim într-un comentariu, pentru că în articol HotNews face ce ştie ea mai bine, adică propagandă portocalie: 

"a_muraru [anonim]


1. ''Acesta [i.e. dl Ciuparu] a anuntat ca a primit pe 30 mai o scrisoare din partea editurii Thomson prin care partea romana era anuntata ca "suspenda accesul din cauza amanarilor in contractarea noilor servicii". Amintim ca, pe 24 mai, premierul Victor Ponta a semnat decizia de eliberare din functia de presedinte al ANCS, cu rang de secretar de stat, a lui Dragos Ciuparu.'' Intrebare: in ce calitate a primit dl Ciuparu corespendenta oficiala, de vreme ce fusese eliberat din functie inca din 24 mai?

2. ''Fostul presedinte al Cercetarii din Romania [i.e. dl Ciuparu] a declarat pentru HotNews.ro ca "am disponibilizat pentru urmatorii trei ani 120 de milioane de lei pentru accesul la articole stiintifice internationale, prin ANCS. Eu am semnat o asemenea decizie. Banii sunt alocati din bugetul ANCS pe un instrument la Capacitati si am lansat competitia in urma cu mai bine de o luna."' Este adevarat ce spune dl Ciuparu. Numai ca la pagina de internet http://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/CAPACITATI/Infrastructuri%20mari/Pachet%20informatii%20Infrastructuri%20mari%202012_1.pdf se vorbeste de o competitie pentru achizitionarea unor servicii (acces la baze de date). Dar dl Ciuparu pare a cunoaste dinainte cistigatorul competitiei.
3. Regretabil este ca ''puntea'' ce ne lega de informatia stiintifica de actualitate a cazut. Totusi, nu ar trebui exagerat, inca din titlu: dl Ciuparu declara ritos 'Nu se mai pot detecta plagiatele'. Dar cite plagiate au fost descoperite in anii in care ANELiS a functionat?"
 
Nu ştiu, dar şi graba asta de a face un contract pe ultima sută de metri nu e tocmai cuşer. Domnul care jeleşte acum a fost şef acolo. Putea organiza lucrurile astfel încât să nu se creeze acest gol de plăţi, deşi e bizar cum a ajuns nea Thompson Reuters ăsta să aibă un soi de monopol al accesului la baze de date ştiinţifice în România. Or fi şi alţii, mai ieftini. O competiţie, ceva? Că doar e capitalism, ce pizda mă-sii!

DNA, ANI, Parchetul General şi alte lighioane portocalii



Cum spuneam mai acum vreo trei săptămâni, Pulimea Sa nu s-a împăcat cu soarta, şi atacă guvernul pe bucăţi. Una dintre trompetele sale, Ioan Oltean, anunţa că vor fi mai mulţi miniştri cu probleme, şi o să vedem noi ce şi cum săptămânile viitoare. Şi am început să vedem: lui Mircea Diaconu i s-au mai descoperit nişte "contracte", în cazul unui bizar conflict de interese. Cum dracu se face că "acuzatul" şi premierul află din presă ce şi cum? Modul în care funcţionează Parchetul General este scandalos. La fel şi în cazul DNA. 

Văd că, în acelaşi timp, cazul Blejnar nu interesează pe nimeni. DNA tace, DIICOT tace, ANI, draga de ani! tace. Şi nu e vorba despre salariul de căcat al soţiei lui Diaconu, este vorba de sume de peste 20 de milioane de euro, de averi uriaşe, nejustificate, de complicităţi la vârful statului, adică la băsescu şi la boc, fostul premier. Pe ăştia nu-i deranjează nimeni. Cum nu-l deranjează nimeni pe tatăl Robertei Anastase, cu un salariu de la stat de 10.000 de euro pe lună, pentru nu se ştie ce "merite"! 

Unde e ANI în cazul revoltător al Elenei Udrea? Cum a putut împrumuta 3 milioane de la BRD, bancă legată de PD? Cu ce a garantat? Cum a returnat împrumutul? Cel care i-a "cumpărat" afacerea avea obligaţii faţă de Elena Udrea?

Acum vedem până unde a pătruns pegra portocalie, cât de mult a cuprins din stat şi din instituţiile sale şi mai ales în ce hal le-a pervertit. Vom avea noi surprize, de acum înainte. Şi lucrurile se vor agrava, pe măsură ce ne apropiem de alegerile parlamentare. PDL s-a împăcat cu pierderea alegerilor locale. băsescu nu se va împăca şi cu pierderea alegerilor generale. Şi atunci totul se va concentra pe acţiunea politică din toamnă, când Parchetul General, DNA şi ANI se vor întrebuinţa din greu, pentru a face din USL răul absolut. 

Până atunci au însă de trecut un mic hop: Poşta Română. După dezvăluirile de azi ale ministrului Dan Nica, dacă Parchetul General, DNA şi ANI tac, atunci e clar că trebuie făcute rapid schimbări de fond în cele trei instituţii, pentru că sunt total supuse Cotrocenilor şi PDL.

Aşa ceva nu se există!



În timpuri disperate, măsuri disperate? Aşa se pare. Şomajul în rândul tinerilor ESTE marea problemă, peste tot în lume. În Occident este şi mai gravă, prin consecinţele economice şi sociale. Pe "capitalişti" îi doare în cur de problemă, nu e treaba lor. Statele sunt rugate să-şi vadă de treabă, că nu e misiunea lor să creeze locuri de muncă. Bun, şi atunci cum rezolvăm problema? Păi n-o rezolvăm noi, o rezolvă "piaţa". Şi piaţa spune că nu e nevoie de tineri pe piaţa muncii. Atunci, sănătate! 

Să nu ne grăbim. Unii "capitalişti" au înţeles că e groasă. Şi că situaţia tinerilor este o bombă cu ceas pentru societate. Drept pentru care unul dintre ei propune, în "Scânteia Capitalismului", FT, un "new NEW Deal" în favoarea tinerilor. Soluţia lui? Un soi de "serviciu naţional" pentru tinerii între 16 şi 24 de ani, cu durata de un an, care poate fi prelungit încă un an, timp în care tinerii să-şi îmbunătăţească ceea ce americanii numesc "angajabilitate", capacitatea de a găsi un loc pe piaţa muncii.

"In the US, 80 years after Franklin Roosevelt first used the term, it is time to give the next generation of workers a “New Deal”. This new New Deal would aim to enhance young people’s skills to make them more employable. At the same time, they would serve their community or country and so, I would hope, gain a positive impression of working life.

All US citizens aged 16-24 would have a mandatory one-year commitment to the programme, with an option to serve a second year. Young people would enter the scheme having completed – or dropped out of – high school and before starting higher education. Each young person would receive a monthly income for accommodation and living expenses, and there would be comprehensive medical and dental care. To all intents and purposes this would be a new and enlightened form of national service.

Certain dispensations would apply: for instance, students could fulfil their commitment during vacations. Work opportunities would be offered across a number of sectors, and US corporations – now sitting on $2tn in cash – would have a golden opportunity to help build the country’s future by helping young people. In addition, the US government could take a leaf out of Germany’s book by offering targeted financial incentives to companies – for instance, by stepping in with a subsidy when a job is at risk of disappearing. Public money is better spent retaining a worker in a job than in cultivating low self-esteem in the form of unemployment benefit. Higher-education bodies would dovetail their curriculums with the scheme, and this new national service, education and enterprise would converge through college campus programmes fostering entrepreneurship in hard-hit communities. Placements would also be offered by established volunteer organisations such as Peace Corps, while opportunities for working overseas would come through “national service” schemes in other countries.

How would this all be funded? In the classic fashion of American capital markets, with a bond, invested by the US government on the birth of each new citizen. Money would also be raised via corporate contributions, while any youth opting out would pay a fee in addition to forgoing bond monies. The principles, though clearly not all aspects of implementation, would be valid for similar schemes around the world."

Nenea care propune asta nu e membru al Partidului Comunist American! Este un patriot american, pragmatic, care înţelege că ţara sa are o problemă, că ea trebuie abordată cu realism, fără dogmatism sau precondiţii ideologice. În fond, omul nostru spune că, într-o democraţie, cetăţenii mai au şi obligaţii, nu numai drepturi. Şi că statul, împreună cu toţi actorii interesaţi, trebuie să rezolve o problemă care, în ultimă instanţă, face parte din ceea ce numim "contract social." Ponta, ne mişcăm şi noi mai cu talent pe tema asta?  

miercuri, 30 mai 2012

Întrebări la care nu va răspunde nimeni



Am şi eu nişte întrebări, în cazul dosarului, tot mai imbecil, numit "Trofeul Calităţii".

  1. De ce trebuie condamnat cu orice preţ Năstase?
  2. De ce este ascultat? Nu ştiu să aibă interdicţie să discute cu anumiţi martori, dar şi aşa, Grăjdan NU are nicio calitate în dosar. Cu toate astea procurorul îl întreabă pe Năstase dacă a luat legătura cu Grăjdan în ziua în care idiotul a trimis hârtia aia la ÎCCJ. Doar că nu Năstase luase legătura cu el, ci Grăjdan îi trimisese un SMS! Oricum judecătorii au respins întrebarea procurorului, ca neavând legătură cu cauza. Da, dar a preluat mizeria DNA toată presa portocalie! Misiune îndeplinită!
  3. DNA are vreo înţelegere cu Grăjdan?  Mie hârtia aia mi se pare a fi fost trimisă la ordinul DNA. data emiterii hârtiei Grăjdan a făcut obiectul unui dosar sau al unei cercetări prealabile din partea DNA?
  4. Faptul că AN este ascultat în faza asta a procesului nu îi încalcă dreptul la apărare? Procurorii pot afla astfel elemente din strategia lui de apărare, drept pentru care pot inventa tot felul de "evenimente", precum cel de azi.
  5. De ce, dacă principalul element în jurul căruia este construit dosarul, "prejudiciul", este atât de controversat, nu se apelează la un auditor extern, gen PWC, care să nu lase umbră de suspiciune în legătură cu existenţa sau inexistenţa lui? Nu moare nimeni dacă procesul întârzie o lună sau două. Oricum faptele nu se prescriu, şi nici dacă îl condamnă pe Năstase nu ni se ridică MCV. 
  6. De ce nu se sesizează CSM de felul în care DNA manipulează opinia publică, prin intermediul presei, foloosindu-se de ziarişti cărora le "livrează" informaţii deformate şi probe fabricate? Asta este ideea de justiţie echitabilă în România?  
  7. Când pleacă Daniel Morar de la DNA? Acest dement, care se pişă pe Constituţie, pe legi, pe orice reguli, a făcut din DNA o calamitate. O poliţie politică. SUA nu îşi fac bine susţinând astfel de oameni. Dar, mă rog, dracu ştie dacă Unchiul Sam mai are ceva în comun cu democraţia...

Pupincuristul şi-a luat tinicheaua



Gabriel Liicheanu şi-a primit răsplata: Pulimea Sa i-a plantat tinicheaua în piept! Steaua României! Bravo! Asta e, băieţi! Învăţaţi de la maeştri ce şi cum!

Dă-i, bre, băsescule, şi-o dregătorie, ceva. Poa' să fie şi-o ambasadă! Că edituri de privatizat nu mai sunt...

Ciocu' mic, jigodie!



Fix de madam Culcer dând lecţii de morală şi vituperând oportunismul politic al TVR nu aveam chef în dimineaţa asta! Ziarul pupincuriştilor de pripas, EvZ, a recuperat şi acest cadavru moral. Să fie primit! Dar cucoana asta nu are nicio contribuţie la jaful din TVR? Cine a adus trupa aia de lichele în TVR? Ea! "Lucia Hossu Longin ameninţă că jurnalistii de la EVZ, Revista 22 si Romania Liberă nu vor mai fi plătiţi pentru colaborările lor la TVR. Este vorba de jurnalişti excelenţi ca Dan Turturică, Cristian Câmpeanu, Mircea Marian, Ioana Lupea, Tia Şerbănescu, Cristian Pătrăşconiu. Mărturisesc că eu i-am invitat să colaboreze la emisiunile noastre informative şi mă bucur că am putut oferi telespectatorilor posibilitatea de a auzi şi alte voci decât cele rulate la nesfârşit la televiziunile moguleşti. Dar acest “dezmăţ" trebuia să se termine odată şi odată, nu-i aşa?"

Mă, cum pizda mă-sii nu a găsit madam general SIE, în România asta de douăzeci de milioane de oameni, alţi jurnalişti decât cei citaţi? Măcar să fi păstrat aparenţa unui echilibru, că taxa tv este plătită şi de ăia de dreapta, şi de ăia de stânga, şi de ăia care-şi bagă picioarele în ea de politică. De ce numai băsiştii să fie promovaţi? Unde e diversitatea de opinii? 

Madam! Ciocu' mic, că n-ai autoritatea morală să vorbeşti! Câtă vreme ţi-ai încasat salariul gras de la TVR, te-a durut în cur de problemele economice ale TVR. N-ai scos un cuvânt! Iar idolul tău a dat afară un manager competent, pe Nicolau, ca să pună în loc nişte pule! Şi n-ai zis nimic! Ai apludat, că ţi se făcea şi ţie loc la pomana din bani publici! Şi acu' te dai virgină? La puşcărie, madam, la puşcărie, nu la dat lecţii altora!  

marți, 29 mai 2012

DNA, punct nevralgic al sistemului ticăloşit



Prieteni, dacă nici acum DIICOT, DNA, ANI, PITICOT sau ce altă structură a statului ocupată cu combaterea corupţiei(parţial, că e la Românika, şi în timpul legal de lucru mai fac şi ei un gheşeft!) nu are motive să-l ia bine la scuturat pe Blejnar, atunci nu mai ştiu când vor avea. Codruţ Marta, fostul lui şef de cabinet, şi, zic gurile rele, colectorul lui de bani din sistem(vămi, restituiri de TVA, alea, alea) a dispărut fix în ziua în care avea bilet spre Monaco.

DNA l-a ascultat destul, pentru a şti ce învârtea pe la ANAF, şi nu doar el, ci şi şeful lui. De ce nu era la mititica? De ce nu e Blejnar la mititica? De ce DNA a oferit imunitate pegrăi portocalii? Daniel Morar ne scoate ochii cu prostul ăla de Apostu, ca să ne demonstreze cât de imparţial politic e el. Dar nu am auzit un protest din partea DNA când Falcă a fost achitat. De ce? Că şi Codruţ Marta provenea din rezerva de cadre a lui Falcă! Mi se pare că nici recurs n-au făcut. Altminteri ei foarte vocali şi răzbunători în cazul lui AN.

Care caz, dacă e să mă întrebaţi pe mine, nu mai are legătură cu justiţia. Este pur şi simplu obsesia unora din DNA, susţinută şi de dementul ăla de la Cotroceni, de a-l beli cu orice preţ pe Năstase. Este o înfruntare între persoane. Condamnarea lui Năstase ar da DNA un ascendent asupra tuturor politicienilor, şi l-ar face principalul centru de putere din România. DNA ar putea schimba când vrea guvernul, ar putea destitui miniştri şi premieri, ar putea forţa Parlamentul să voteze legi cum vor ei, cei de la DNA, i-ar avea pe judecători la degetul cel mic. Ar deveni o putere totalitară, şi semne că spre aşa ceva evoluează sunt cu carul.

Titus Corlăţean are acum o bună ocazie să trimită inspecţia CSM peste ţuluşi. Care trebuie să explice ce şi cum în cazul lui Blejnar. Aici e vorba de sume foarte mari de bani, spălate sub ochii blânzi şi bovini ai statului, asta însemnând SRI, SIE, DNA, Parchet General, DIICOT şi ce mai vreţi voi. Dacă Ponta şi Corlăţean nu încep despăducherea statului, şi nu o fac plecând de la DNA, un punct nevralgic al sistemului ticăloşit, nu vor putea guverna.

Nu pot să nu remarc tâmpenia postacilor portocalii! După mintea ălora din Modrogan, crede Pulea Spătarul că Ponta l-a asasinat pe Codruţ ăsta, iar Falcă, Blejnar, Videanu, famiglia Cocoş, Puiu Popoviciu  şi compania formează Mafia USL!  

E vremea curăţeniei! Să înceapă, deci! Cu băsescu, dacă se poate!  

Să râdem cu (sine)curiştii portocalii!



Prieteni, s-a întors lumea cu curu'n sus! Am ajuns s-o citesc şi p'asta: bunul guvern MRU, urmaşul şi mai bunului guvern boc, fie numele lui lăudat! este victima agenturilor! Bine, agenturili nu-s obişnuiţii suspecţi de serviciu: CIA, KGB, Mossad(deşi mai ştii?), ci FMI, BM, CE. Care au căzut la pace cu Ponta şi ai lui. De unde erau zbiri cu bunul boc şi cu intelectualul de largă respiraţie bahluiană MRU, sunt nişte mămăligi cu ăştia de veniră acu' la Palatul Victoria:

"În acest talmeş-balmeş, numai de micile furtuni în ceşcuţa cu apă, numită România, n-are Europa vreme. Pare că s-a ajuns la un consens tacit între guvern şi supraveghetorii noştri externi, sub băţul cărora am mai făcut una-alta în ultimii ani: băieţi, pe termen scurt, cât noi avem problemele astea prin Grecia, ţineţi şi voi deficitul bugetar sub control (nu cerem detalii) şi continuaţi dialogul cu noi în forme acceptabile pe reformele companiilor de stat, privatizări etc.

În schimb noi facem ciocul mic pe justiţie, democraţie, alegeri şi pe unde mai aveţi voi urgenţe, cu condiţia să vă rezolvaţi profi, fără mare scandal. La o adică vă dăm înainte de alegeri şi jumătate de Schengen dacă lăsaţi prostiile şi faceţi lipeala cu olandezii. Iar după alegeri, om mai vedea, că în ziua de azi şase luni sunt o veşnicie."

Jalnici au ajuns pupincuriştii portocalii! N-au avut demnitate cât au fost ai lor la putere, acum sunt o culme a penibilului! Nu şi-ar face unu' "mea culpa", n-ar recunoaşte unu' c-a greşit, că poate idolii lui n-au fost chiar uşă de biserică. Nu, ei o ţin p'a lor: pedeliştii sunt perfecţi, ăilalţi sunt iadul pe pământ.

Credibilitatea lor e zero. Iar sinecurile le-au obţinut tot pentru că, la un moment dat, cu credibilitatea de care se bucurau au făcut un mare serviciu şi lui băsescu, şi lui boc, şi PDL. Singurul lor capital era credibilitatea. Capital pe care l-au păpat, susţinând orbeşte o putere coruptă, incompetentă, arogantă, tupeistă şi neprofesionistă. Au pierdut pe mâna lor, pe lipsa lor de morală, de demnitate şi de ruşine. 

Acum tot ce le-a mai rămas este să măcăne în oastea în derută a propagandiştilor portocalii. Sic transit gloria mundi! Adio, şi-un praz verde! 

luni, 28 mai 2012

TRU în ceaţa minţii sale sau marea deratizare cu votul



A reapărut din ceaţa minţii sale duse cu pluta un personaj absolut scârbos, libidinos şi amoral: TRU. L-am văzut azi la nu'ş ce conferinţă de presă a PDL. A bătut câmpii îngrozitor. Mi se pare relevant faptul că oficina de net, HotNews, nu a preluat nimic din elucubraţiile ipochimenului. Ce fac băieţii? Nu mai prestează pentru cururile portocalii?

L-am văzut pe TRU la spectacolul ăla jenant de la Polivalentă, când PDL sărbătorea cu cântec şi voie-bună prăbuşirea ţării şi ieşirea lor din scena politică. Individul ăsta, ca şi mulţi alţi pedelişti, nu mai fac priză cu realitatea. Chiar cred că poporul român plânge după ei şi le duce dorul? La Bucureşti PDL NU va avea niciun primar de sector! DEci nu le duce dorul!

Cea mai sinceră atitudine din partea PDL ar fi fost să vină în faţa românilor şi să spună: "Am greşit, vom plăti pentru asta. Ne cerm iertare pentru ce-am greşit, pentru suferinţele provocate. Am înţeles mesajul vostru, şi ne vom schimba!" În loc de asta, avem parte tot de tupeu, tot de nesimţire, tot de agresivitate, tot de aroganţă. Ei bine, e cazul unei pedepse crunte! La vot, deci, cetăţeni! Să începem deratizarea!

De ce suntem în situaţia Greciei?



Atenţie! A nu se înţelege greşit: nu este vorba de situaţia economică, pentru că România nu este în rahatul în care se află acum Grecia. Dar există o serie de lucruri comune în istoria şi în actualitatea celor două ţări, care ar putea conduce la o criză de tip grecesc în România. Iată-le pe cele greceşti, descrise de Pavlos Eleftheriadis într-un articool publicat de FT

"How did we come to this? The reasons lie in three largely unnoticed facts about Greek political life.
The first is the cultivation of hatred. A legacy of the civil war of 1946 to 1949 was the persistent and humiliating persecution of the left. Greek society in the 1950s was deeply hierarchical along lines of family and class. During the cold war another hierarchy was put in place. Leftwingers and other nonconformists were considered dangerous and unpatriotic and were persecuted by an apparatus of oppression that was dismantled only with the fall of the military dictatorship in 1974.

When the Socialists won power in 1981 they created a new hierarchy. Left supporters were now given civil service jobs, promotions and government contracts. The right was branded dangerous and unpatriotic.

The rhetoric of hatred survives today. Greek public life is still theatrical and poisonous. The parties of the left speak of the EU bailout as a “barbaric act” and a “crime”. Parties of the extreme right call pro-EU leaders “traitors” and “collaborators”. Their rhetoric rarely pauses to ask what caused the debt crisis or how it can be resolved. Forming a coalition would question everyone’s official outrage.
Partisan rivalry has paved the way for the second relevant fact: the rise of majoritarianism. Greece has had a liberal constitution since 1864. The rivalries of left and right, however, have brought constitutional checks and balances to the brink of irrelevance. This makes coalition government extremely hard to set up. The civil service is radically politicised and subservient. The public procurement of services and goods is ultimately in the hands of government ministers. Governments appoint the heads of the judiciary on partisan grounds. The result is a dysfunctional administrative system that depends on politics for everything.
The third political event is the decline of the press. Until 1989 radio and television were a government monopoly. After a series of inconclusive court battles, some businessmen started broadcasting terrestrial TV programmes. They were effectively stealing the frequencies. The government of the day did not react. Eight stations were given “temporary licences” in 1993, which were renewed in 2007. The highest court ruled in 2010 that the temporary licenses are unconstitutional. The ruling brought no change. Politicians have been afraid to rock the boat. How does this tawdry episode mark the demise of the press? The TV stations absorbed the print media. Most do not respect rules for objectivity or moderation. Owner interference is rampant and blatantly self-serving. The heated rhetoric of the politicians is reproduced and enhanced by TV journalists. There is little room for reflection or consensus.

The cultivation of hatred, the rise of majoritarianism and the demise of the press jointly explain the present paralysis in the face of the crisis. Greek politics has been privatised. Unscrupulous politicians, cynical trade unions and media oligarchs have hijacked our public life. They cared little about the debt and even less about reform. They see no urgency in preventing a catastrophic euro exit. Given their extravagant gains, the internal distribution of resources is far more important to them than the overall size of the pie."

Păi, la noi este altcumva? Ura împotriva stângii a fost cultivată cu metodă între cele două războaie. Ajunsă la putere, în 47, "stânga"(pentru că e greu de spus dacă PRM, apoi PCR, au fost cu adevărat partide de stânga, şi nu partide ale puterii, pentru care ideologia a fost doar un alibi, şi un impus al apartenenţei la "lagărul socialist". Probabil că am fi avut un partid dominant de "dreapta", dacă picam în celălalt "lagăr", precum grecii) i-a belit pe "istorici", care "istorici", liberalii, ţărăniştii, ceva social-democraţi debusolaţi şi ceva legionari, erau foarte ocupaţi să se belească singuri. 

După 1989 a fost timpul revanşei, şi brusc "stânga" a fost naşpa, şi "dreapta" gigea, în clasicul stil al oportunismului carpato-danubiano-pontic. Anti-comunismul a devenit ideologie de substituţie, iar liberalii, ţărăniştii, mai vechi şi mai noi, debusolaţii social-democraţi şi ceva legionari supravieţuitori au început, aţi ghicit! să facă ce ştiau ei mai bine: să se belească între ei, atunci când nu erau ocupaţi să hăulească pe Calea Victoriei "Jos Iliescu!" CDR a fost cântecul de lebădă al politicii ante-decembriste, şi punctul de pornire al unei forme de organizare a partidelor politice caracterizată prin lipsa ideologiei şi prin structurarea lor drept mecanisme pentru cucerirea şi exercitarea puterii. Lupta pentru controlul resurselor generează mai multă ură şi încrâncenare decât vechile lupte ideologice. Acum nu se mai iau prizonieri! 

Ei bine, ura generată de lupta pentru controlul resurselor publice este atât de crâncenă şi de temeinică, încât poate face neguvernabilă şi România. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: USL este o coaliţie foarte fragilă. Deocamdată ciolanul, foarte mic, a fost cât de cât echitabil împărţit. Dar după alegeri, când USL poate lua toată Puterea, ei bine, atunci să te ţii! Iar dacă scapă şi de băsescu, s-a terminat mişcarea USL. De fapt, dacă vrea să facă un serviciu PDL, băsescu demisionează, şi astfel poate deschide calea unei alianţe PNL-PDL-PC-UDMR. Care, culmea! îi poate da garanţii de imunitate şi impunitate. băsescu preşedinte este duşmanul comun care ţine USL laolaltă. 

Politizarea administraţiei? Avem şi noi! Accesul arbitrar la resurse, împărţirea lor discreţională? Avem!  Justiţie care ascultă de comanda politică? Avem! Slabă capacitate administrativă? Avem! Dispreţ faţă lege şi de instituţii? Avem! Presă aservită politicului, deprofesionalizată şi "militantă", care a abdicat de la obligaţiile sale de servire a interesului public? Avem! Lipsa contraputerilor, ca urmare a demisiei societăţii civile şi a slăbiciunii conştiinţei cetăţeneşti? Avem!

Practic avem toate condiţiile unui eşec de tip grecesc, care are cauze mai profunde decât simpla criză a datoriei publice. Criza economică este dublată de crize politice, morale, ale conştiinţei cetăţeneşti. Mediul de cultură pentru criza economică este criza democraţiei reprezentative. Această din urmă criză trebuie rezolvată cu prioritate. Acesta este sensul schimbării şi mai ales datoria noii guvernări, dacă nu este şi ea o aceeaşi Mărie cu altă pălărie.  

duminică, 27 mai 2012

Bate vânt de nebunie în Europa



Absolut inacceptabilă şi scelerată declaraţia preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, făcută azi în Secuime. Este un act inacceptabil în relaţiile între state şi naţiuni. Din păcate, băsescu şi boc au reuşit, din imbecilitate, incultură şi din profundă corupţie(pentru că menţinerea cu ORICE PREŢ a UDMR la guvernare este înainte de orice un act de mere corupţie, politică şi economică, în acelaşi timp) să creeze un statul special unei părţi a Transilvaniei, de co-guvernare a Secuimii. Pur şi simplu Budapesta a ajuns să gestioneze, poate chiar înaintea Bucureştilor, cele două judeţe, Harghita şi Covasna.

Budapesta a creat partide în Secuime, unul dintre ele avându-l drept preşedinte de onoare pe mârlanul care a şters azi pe jos cu românii, fără să fie luat de urechi şi dat afară din ţară cu şuturi în cur, a creat şcoli, aşezăminte culturale, întreţine un cult al "eroilor" maghiari cu cele mai virulente manifestări anti-româneşti, unii dintre ei criminali de război, şi, ceea ce este şi mai grav, o pepinieră de extremişti hortyşti, care nu se vor lăsa prea mult rugaţi să se "exprime", cu bâta şi glonţul, cum le-a fost obiceiul. 

"Fiecare parinte secui, fiecare parinte maghiar sa puna in mana copiilor sai cartile lui Nyiro Jozsef. Aceasta este fidelitatea noastra, fidelitatea maghiarilor de azi fata de Nyiro Jozsef. [...] In Secuime creste noua generatie de Nyiro Jozsef. S-ar putea sa fie aici, printre noi, in copiii imbracati in portul popular secuiesc. Ei vor scrie pentru posteritate cum a fost lumea atunci cand Apostolul secuilor s-a intors acasa. Nyiro Jozsef s-a intors acasa. E aici, cu noi. L-am ferecat in inimile noastre si tarana secuiasca strabuna il va imbratisa la piept", a spus Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului Ungariei. 

Nu ştiu dacă a fost un act ratat, sau o declaraţie conştientă de război la adresa românilor. Nyiro Jozsef este un neica-nimeni, ca poet. Meritul său? Anti-românismul feroce. De fapt, asta urmăreşte Budapesta: educarea secuilor în ura faţă de români. Şi ura se construieşte pe necunoaştere. Ăsta este motivul pentru care vor să separe tot învăţământul în limba maghiară de cel în limba română. 

Reînhumarea lui Nyiro este o formă de dispreţ faţă de români, şi un mod de a spune că Budapesta a ales confruntarea, în locul cooperării. Barbar este comportamentul acestui imbecil, care crede că poate face ce vrea în România. Un gest tare ar fi declararea sa persona non grata. Să se dea în stambă cât vrea la Budapesta. România nu e stat fără câini. Aş vrea să văd cum ar reacţiona francezii dacă ultima dorinţă a celui care a ordonat masacrul de la Oradour sur Glane ar fi fost să fie înmormântat acolo, iar madam Merkel i-ar fi cerut asta preşedintelui Republicii Franceze.

Dracu ştie ce a lovit cu copita pe toată lumea în Europa. Nu e numai criza, e mult mai mult decât atât. Bate un vânt de nebunie, de iraţionalitate, de egoism şi de naţionalisme râncede, de populism cretin. Şi noi plătim nota, ca întotdeauna.  

Moştenirea epocii băsescu-boc



O analiză extrem de realistă şi de precisă a ceea ce au însemnat anii guvernării băsescu-boc în economie face Aura Socol, pe "cursdeguvernare.ro". Este un tablou fidel al dezastrului lăsat în urmă de o "austeritate" tembelă, care nu şi-a atins niciunul dintre obiectivele declarate. Un singur lucru a făcut: a redistribuit undeva între opt şi douăsprezece miliarde de euro către clientele politico-economică a PDL şi UDMR.   

Citez ceva mai mult din articol, să se înţeleagă despre ce e vorba:

"Dincolo de intrebarea daca aveam sau nu alternativa, ceea ce cred ca ar trebui sa ne preocupe cu adevarat este legat de calitatea acestei ajustari. Romania trebuie sa evite o ajustare pur cantitativă, cu amanari de plati consistente in viitor (arierate, despagubiri pentru cei care au obtinut in instanta recuperarea veniturilor etc.). Si asta pentru ca in prezent calitatea ajustarii fiscale este una redusa. Iata mai jos cateva argumente:

1. Diminuarea puternica a potentialului economiei romanesti. Rata de crestere a PIB potential s-a redus la jumatate fata de perioada precriza. Dacă în perioada 2005-2008 Romania a avut un ritm de crestere al PIB potential de 5-6%, studiile arata ca pe termen mediu acesta se va reduce la 2,5-3%. De aici, necesitatea de a grabi reformele structurale – procrestere, stimularea investitiilor in tehnologie, capital uman, cercetare dezvoltare etc. In plus, analizand dinamica legata de contributia productivitatii totale a factorilor (PTF) la cresterea economica pentru economia romaneasca, se poate observa cu usurinta ca elementele intensive ale cresterii economice sunt deosebit de modeste comparativ cu elementele extensive. Ceea ce dovedeste clar ca Romania isi pastreaza acelasi motor de crestere economica. Or, in Romania problema de fond nu trebuie sa se reduca la ideea de a scadea un indicator sau altul. Ci de a schimba insusi modelul de crestere economica, viziunea privind constructia bugetara, cresterea economica, de a trece de la investitii publice ineficiente la stimularea celor private, etc.

2. Atat timp cat in Romania nu vor exista programe consistente de creare de locuri de muncă, nu putem vorbi de o ajustare fiscala calitativa in Romania. Criza economica a lovit puternic piata muncii din Romania, de unde presiuni mari pe bugetele de asigurari sociale, pensii, somaj, sanatate etc., unde se inregistreaza deficite din ce in ce mai puternice.

3. Analiza executiilor bugetare arata cateva aspecte ce ar trebui imbunatatite: mediul privat nu este stimulat sa faca investitii si sa creeze locuri de munca; nu s-a redus inca rigiditatea cheltuielilor bugetare; reducerea cheltuielilor de personal din 2010 și 2011 este un lucru bun insa nu reprezinta de fapt decat o amanare la plata a acestora (de exemplu, executia bugetara arata ca economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate taierile de venituri propuse în perioada iunie 2010 iunie 2011 sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde ron, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt de peste 8 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amânat pentru 2013-2014 când vor fi plătite aceste despăgubiri, indexate la inflaţie); creşterea puternică a cheltuielilor cu dobânzile este ingrijoratoare, demonstrând dificultăţi de finanţare şi creşterea poverii pe generaţiile viitoare."

Şi atunci să nu o bag eu undeva pe madam Lagarde, care dă lecţii grecilor, după trei sau patru ani de eşecuri ale programelor lor măreţe de ajustări structurale? Nu boul ei, Franks, se felicita pentru succesurile României? Să şi le bage în cur amândoi pe ele, pe succesuri! 

Prieteni! Apocalipsa economică vine în România în 2013 şi 2014, când trebuie să plătim miliardele alea jefuite de băsescu şi ai lui. Dacă nu ne facem un plan serios, am belit-o scurt! Nu mai e timp de discuţii sterile! Şi încă ceva: băsescu, boc, udrea, la puşcăriiiiiiiie! La puşcăriiiiiie! Acum!

UPDATE: jigodia de madam Lagarde, care le cerea grecilor să-şi plătească impozitele, este exonerată de plata impozitului pentru salariul de director general al FMI! Care e de vreo 380 de mii de euro anual. Sictir! 

sâmbătă, 26 mai 2012

Să-i facem să sufere, tovarăşi!



Nu încetează să mă surprindă tupeul jigodiilor pedeliste! Gunoierul-şef al României, Cezar Preda, declară sus şi tare că PDL trebuie să introducă o moţiune de cenzură pentru că, nu-i aşa, guvernarea Ponta-Antonescu intervine brutal în justiţie. Ideea este că nenea ăla de la ISC a vrut să-l salveze pe Năstase, făcând ce-a făcut, că Şerban Nicolae a fost numit secretar de stat la MAI(pentru cine nu ştie, SN a fost şeful comisiei ăleia de la Cotroceni care l-a livrat PNA pe băsescu, în dosarul Flota, deci e duşmanul din principiu!) şi că Daniel Constantin a luat un împrumut de la Voiculescu.

Cred că e cazul să-i facem să sufere pe nesimţiţii ăştia. Făcând presiuni publice asupra DNA, ANI, a altor instituţii, pentru a dezgropa afacerile portocalii. Să ne spună şi nouă ANI cum explică Fecioara din Pleşcoi de unde a avut trei milioane de euro, să-i dea înapoi BRD? Tranzacţia aia de care zice ea e reală? ANAF ul poate confirma că s-au plătit taxele şi impozitele? Nenea ăla de zice că a cumpărat blocul divei poate justifica banii? 

Scapă aşa de ieftin Blejnar? ANI nu-l întreabă de sănătate pentru viloiul ăla de milioane? Pe Videanu nu-l întreabă nimeni de mausoleul ăla de nesimţit de la Snagov? Ce se mai aude cu procesul Monicăi Ridzi? Gata, au plecat de la guvernare, nu mai au păcate, nu mai au de dat socoteală nimănui? Madam Sulfina Barbu nu interesează pe nimeni, că a fost ministru de atâtea ori, are şi firmă, care a tot câştigat contracte cu statul, era să ne lase şi fără ciuful ăla de pădure de la Băneasa? 

Şi încă ceva: ce anume a făcut dintr-un primitiv procuror ceauşist, care-şi băga apoi picioarele în meserie în capitalism, reper moral? E vorba despre Monica Macovei. SIE nu are nimic să ne spună despre şmenurile ei de la Bruxelles, sau spionii noştri lucrează pentru oricine, numai pentru România nu? Are vreo legătură cu faptul că Cezar Preda este şeful comisiei parlamentare de control al SIE?

Dacă Ponta şi ai lui au de gând să se lase călcaţi pe coadă de jigodiile astea, treaba lor! Eu, unul, n-am de gând să fac asta! Drept pentru care am să încep să le scriu lui Morar, boului ăla de la ANI, şi altora, să văd ce se întâmplă. Cu cât mai multe scrisori de genul ăsta, cu atât mai bine! Noi îi plătim pe dobitoci! Merităm să aflăm cum îşi fac treaba!

Doi porci



Există un site, "În linie dreaptă", despre care dacă spui că e fascistoid, îi găseşti merite democratice! Acolo, unul, Emil Borcean, publică "La bustul marelui porc", o mizerie la adresa lui Adrian Păunescu. Şi-şi ilustrează dejecţia cu o scrisoare adresată de Păunescu lui Ceauşescu, prin 1986. Acum, dacă tot am pornit pe drumul ăsta, de ce să nu facem noi liste cu toţi marii porci care, până în 1989, i-au scris scrisorele de amor lui Ceaşcă? Şi de ce s-o începem cu Păunescu? Dar Pleşu ce cusur are? Întreb şi eu, nu dau cu parul!  

Sau de ce să nu facem o listă cu toţi porcii care l-au făcut Nou Geniu al Carpaţilor pe băsescu? E lungă de un cot! Dar ce relevanţă ar avea? De osanalele aduse de intelectualii interbelici lui Carol al II lea ce să mai zicem? Iar unii dintre ei au cântat şi regimul de democraţie populară, că doar nu era să-şi risipească talentele!


Toate astea spun un lucru: a avea talent nu înseamnă automat a avea caracter. Şi Păunescu, şi Pleşu, şi mulţi alţii cu talent au avut şi au carenţe la capitolul caracter. După unii rămâne o operă, ca în cazul lui Păunescu, operă care spală multe dintre păcatele vieţii. După alţii rămâne doar amintirea pupincurismului. Asta e, prieteni!

vineri, 25 mai 2012

Studenta criminală şi jurnalistul fascist



Indiferent ce ar fi făcut Carmen Şatran, studenta care a ucis, alături de prietenul ei, un ţigan care primise servicii sexuale, şi nu a mai vrut să plătească, ceea ce fac jurnaliştii acum, după ce aceasta a născut un făt cu grave malformaţii, care a şi murit la vreo oră de la naştere, ţine de cele mai întunecate perioade ale obscurantismului(o fi un pleonasm, dar a avut şi obscurantismul momentele sale luminoase!), iar atitudinea unora dintre ei e de-a dreptul fascistă.

În afacerea aia sordidă nimeni nu e inocent, iar victima lor e prima vinovată de situaţia în care se află acum cei doi tineri. Nu ne-am întrebat cum se face că prietenul ei, care declară că se iubeau, ajunge să o vândă ţiganului, ca pe un obiect, pentru a face rost de bani? Cum a acceptat ea să fie vândută? Ce sistem de valori morale i-a fasonat aşa? Parcă "se face" religie în şcoală. Atât de "mult" le-a fost de folos?

Cred că povestea devenirii celor doi ar fi unul dintre cele mai incitante şi mai puternice subiecte de presă. Un ziarist demn de acest nume ar câştiga Pulitzerul cu un astfel de subiect. Dar ca să-l faci trebuie să-ţi pese de oameni, pentru că, indiferent de faptele lor, cei doi sunt oameni, chiar dacă au luat viaţa cuiva. Dar mă îndoiesc că ar fi cineva dispus să o ia pe urmele lui Truman Capote. Asta presupune muncă, foarte multă muncă, şi e mai simplu să te interesezi ce-a mâncat tipa cât a fost gravidă, precum cretinul de la EvZ, ca după aceea să o supui oprobiului public: "Criminala dracului! Huzureşte la mititica pe banii poporului! Şi bagă în ea cât un militar din Afganistan!"

Cert este că nu doar cei doi, care au comis crima, au grave probleme cu sistemul de valori morale. Poate mai grave sunt problemele morale ale presei, şi aici trebuie căutat divorţul cititorului de presa scrisă. Publicul presei de calitate este oricum mai mare decât publicul tabloidelor. Doar că acestui public nu i se mai adresează niciun ziar de calitate! 

Cum tot scriu, înlocuirea statului providenţă cu statul penitenţă şi tratarea problemelor sociale cu pedepse tot mai mari este cea mai proastă soluţie. SUA au cea mai mare populaţie carcerală, peste 2 milioane de persoane(vorbesc de lumea civilizată, deşi China pare să aibă mai puţini oameni la închisoare decât SUA, deşi populaţia e de trei ori mai mare), cea mai dură viaţă asigurată "pensionarilor"(sunt state în care norma de hrană e de un dolar pe zi, iar "închisoarea" este un ţarc în deşert! şi pedeapsa cu moartea. Au rezolvat ceva? Evident, nu! Tratamentele inumane în închisoare lasă în stradă, la încheierea pedepsei, monştri violenţi. Care sigur vor comite noi crime!

Am văzut ziarişti care se cred "conştiinţele neamului", pledând pentru introducerea pedepsei cu moartea.  N-au înţeles nimic! I-am văzut pledând şi  pentru înăsprirea pedepselor, pentru un regim dur în închisori. Nu am văzut pe niciun ciumpalac din ăştia pledând pentru eradicarea problemelor sociale care sunt fermentul crimei şi infracţionalităţii. Cele mai bune arme împotriva infractionalităţii sunt educaţia, sănătatea, bunăstarea, tratamentul demn acordat tuturor membrilor societăţii. Dacă vom construi puşcării, şi vom închide şcoli şi spitale, nu vom face decât să ne afundăm şi mai mult în violenţă. Exact ce nu pot, sau nu vor să înţeleagă jurnaliştii români. Şi nu doar ei...

Declinul Vestului, ca declin al democraţiei





În FT, un editorial despre declinul Vestului, înţeles ca alianţă dintre SUA şi ţările europene. În principiu, autorul are dreptate. Şi summitul G 8, şi summitul NATO, şi cel al liderilor din UE, au fost în principiu nişte eşecuri. Care spun că, departe de a fi nişte alianţe consolidate, aceste structuri sunt, mai mult sau mai puţin, minate de egoismele naţionale, de lipsa de viziune a liderilor, de incapacitatea lor de a înţelege lumea şi de a reacţiona adecvat la sfidările ei.

Vestul, generic vorbind, este departe de a fi omogen. Mai mult, de o parte şi de alta a Atlanticului s-au dezvoltat în timp sisteme diferite de valori, care vin din interese şi abordări diferite ale aceloraşi probleme. SUA au o viziune imperială, pentru ele menţinerea balanţei de putere înclinată în favoarea sa este esenţială pentru păstrarea statutului, care, aşa cum spuneam, îi oferă rente ce-i permit menţinerea coeziunii interne. Din motive istorice şi ideologice, SUA au permis apariţia şi menţinerea unor imense disparităţi de dezvoltare între diversele regiuni ale teritoriului naţional. Acum şi demografia joacă împotriva SUA, şi când vorbesc despre demografie, mă refer la componenta ei etnică. Nu e departe momentul în care albii vor fi minoritari în SUA. De aici multe probleme, pe care le "gustă" deja statele de la graniţa cu Mexicul, pre pildă. 

Pentru SUA este vital să-şi menţină libere căile comerciale. Cu toate astea, armata sa este, paradoxal, atât supra-dimensionată, cât şi incapabilă să răspundă unor războaie de o intensitate mai mare decât cele din Irak şi Afganistan. Zonele de interes, cum ar fi cea a Pacificului, unde se află principalii săi competitori, economici, dar şi strategici, în termeni de dominaţie militară, India şi China, presupun proiecţia de forţă la distanţă foarte mare. Războaiele din Coreea şi din Vietnam le-au dat adevărata dimensiune a costurilor unei asfel de aventuri, iar cel din Afganistan a devenit un adevărat coşmar, atât financiar, cât şi logistic şi al angajării oamenilor în misiuni. 

Această realitate obligă SUA la o schimbare de paradigmă economică şi politică. Nu am ieşit încă din momentul unipolar al Americii, aşa cum era el văzut acum douăzeci de ani, la destrămarea URSS. Nu cred că americanii sunt pregătiţi pentru această schimbare, şi doar accelerarea dramatică a degradării statutului lor şi al SUA i-ar putea convinge să facă schimbarea. Dar atunci când vor vrea s-o facă, să nu fie prea târziu!

Situaţia UE este şi mai dramatică, şi nu din cauza Greciei. Grecia este nimic pentru economia euro-zonei. Problema UE este Germania. O Germanie lipsită de imaginaţie, care nu este pregătită pentru lidership, arogantă, din pricina succesului ei economic, şi cu toane. De mai bine de doi ani nimeni nu a putut lua o decizie în privinţa Greciei. Pentru că Germania a pus interesele ei şi interesele băncilor ei înaintea intereselor ansamblului. La Berlin nu e o minte limpede, acre să spună germanilor că prăbuşirea euro va avea mai multe şi mai dramatice costuri decât costurile salvării lui, şi că, oricum ar fi, fără consumul europenilor şi fără piaţa unică europeană prosperitatea lor, a nemţilor, nu ar exista. Dacă îşi fac iluzia că se descurcă singuri, pariind pe China şi pe Rusia, se înşeală amarnic! Economiile sunt atât de interdependente acum, încât acest soi de autarhie, pe care şi-l imaginează Germania, plecând de la calitatea produselor sale, nu există. Chinezii trebuie să facă rost de undeva de banii necesari pentru a cumpăra scumpele produse germane. 

Şi UE are aceleaşi probleme cu disparităţile de dezvoltare a teritoriului ca şi SUA. De fapt, criza greacă este tocmai criza acestor disparităţi. Ţările dezvoltate din UE trebuie să plece de la această realitate şi să-şi bazeze creşterea economică investind în dezvoltarea unor ţări precum România, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Polonia, Portugalia, Spania. 

Disputele despre "suveranitate" nu-şi mai au rostul. Oricum, de mai bine de un secol se petrece un proces de cedare de suveranitate, care are şi părţile lui bune, pentru că, într-un fel sau altul, a permis gestionarea, fără prea mari pagube, a lumii, timp de mai bine de şaizeci de ani. Problema nu este cedarea de suveranitate, ci încrederea cetăţenilor în cei care o gestionează, în numele lor. Câtă vreme politicienii investiţi cu această gestiune au fost puternici şi performanţi, lucrurile au funcţionat relativ corect. Acum, când statele au fost capturate de marea finanţă, şi suveranitatea este gestionată de politicieni în favoarea acestor cercuri de interese financiare, lucrurile se deteriorează rapid. Eşecurile cu repetiţie ale summiturilor din ultima vreme îşi au explicaţia în lipsa de legitimitate a liderilor politici, care nu mai pot lua decizii tranşante, pentru că în spatele lor nu mai stau cetăţenii, ci doar profitorii acestor vremuri tulburi. 

Asta ne duce la o concluzie: reinventarea politicului, şi revenirea la o democraţie efectivă, nu la forma fără fond de acum, sunt obligatorii, dacă vrem să ieşim din criză. O criză care nu se rezumă la economie sau la finanţele statului. Este o criză a identităţii, a cetăţeniei, a instituţiilor democratice, a statelor, ca mecanisme de gestiune colectivă a riscurilor.

Declinul Vestului este declinul democraţiei. Dacă înţelegem asta, soluţia vine de la sine... 



joi, 24 mai 2012

Noua generaţie de pupincurişti băsescieni



Este şocant să citeşti, sub semnătura unui tânăr, doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge, tot repertoriul propagandei băsesciene. Este jenantă lipsa de onestitate intelectuală a individului, Camil Roman, pe numele lui.

Înainte de orice, vreau să-i spun boului că "fracţionarea hidraulică" este un non-sens tehnologic. Procedeul se numeşte "fracturare hidraulică", deşi imbecilii din presă şi de prin alte locuri se dau în stambă cu "fracţionarea hidraulică". Fracţionarea catalitică în reactor este un procedeu folosit în petro-chimie, pentru a obţine, la diverse temperaturi, diverse produse derivate din petrol: benzine, motorine, etc. Şi pălinca e tot un soi de produs al fracţionării, în alambic. Încă unul care a căzut victimă sfatului lui băsescu, de a gugăli!

Trecem peste! Deşi prostul putea lua un dicţionar Oxford, să-l deschidă şi să se informeze! E de tot râsul şi ce i-au spus lui la ureche, pe şestache, ecologiştii britanici, anume că "fracţionarea hidraulică" nu e periculoasă pentru populaţie, dacă se face foarte lent! Idiotule, cum să se facă foarte lent? Fracturarea ESTE un procedeu violent, trebuie să spargi roca, să eliberezi gazul! Se face cu explozibili! Ei comprimă apa şi chimicalele, forţându-le să rupă roca.

Trecem şi peste asta. Drăguţă este teoria "loviturii de stat parlamentare", care vrea să-i taie coaiele Pulimii Sale. Nu, nu e o noutate. Cum spuneam, clişeele propagandei portocalii. Dar omul nostru, care face studii politice, nu are nicio greaţă cu faptul că vechea majoritate parlamentară, condusă de băsescu, a făcut practic imposibilă demiterea preşedintelui. Dacă acesta poate fi ales cu jumătate plus unu din totalul celor care se prezintă la vot, de ce ar fi demis cu o supermajoritate, jumătate plus unu din totalul celor cu drept de vot? Nu funcţionează principiul simetriei? 

Finalul articolului este apoteotic, şi de un ridicol sublim! " Nici un rege nu domneşte în mod inocent, spunea Saint-Just odată. Unii regi sunt însă mai inocenţi decât alţii...V-aş minţi dacă v-aş spune că cele enunţate mai sus reprezintă o surpriză pentru mine. L-am întâlnit cu mulţi ani în urmă pe Ponta şi de atunci nu am scăpat niciodată de un sentiment de stupoare: următorul Darth Vader al României, după Iliescu şi Năstase, va fi Victor Ponta. Un ucenic antrenat de multă vreme la pulpana acestora din urmă să preia ştafeta sistemului. Între timp s-a întâmplat însă din fericire „accidentul" Băsescu, iar acest accident a schimbat întreaga situaţie. Aşa am ajuns să scăpăm de Năstase, dar Ponta a adus corectura. Singura întrebare rămasă acum fără răspuns pentru mine, este: unde se află Forţa? Cine îl va învinge pe Ponta?" Bătrânul Jedi de la Cotroceni! Nu pe el îl pupi în cur, dulceaţă?

Prieteni! Ăsta, cu CV ul lui(că atât mai contează în ţara asta, restul: bun-simţ, profesionalism, carieră, moralitate, etc. cui îi pasă?) devine tânără speranţă a politicii româneşti, alături de MRU, Cristian Preda, Cotoa şi alte lighioane? Doamne fereşte şi apără!

Meşter cârmaciul FMI



Dani Rodrik este un cunoscut economist american, căruia îi admir onestitatea intelectuală şi obiectivitatea. De pe blogul lui vă recomand o postare, referitoare la "măestria" FMI în criza greacă. Omul nostru spune că or fi vinovaţi de rahatul în care este Grecia politicienii, dar nici tehnocraţii nu trebuie uitaţi, când e vorba de luat cu "Huooooooo! La oase!" Iar tehnocraţia ăia sunt ai FMI, care au ratat cu precizie elveţiană previziunile de "creştere", după ce Fondul a pus gheara pe conducerea economiei greceşti. 

Îmi place la nebunie partea asta: "Now some of this can be chalked up to the fact that the Greeks did not deliver as much “structural reform” as they promised. But this is at best part of it. In fact, the programs were built on the assumption that there would be magical and large productivity gains from reforms such as liberalizing the professions and labor markets, which were never realized.

The fact is that technocrats at the IMF and elsewhere made it easier for politicians to delay the reckoning by putting together economic programs that didn’t hang together from day one. With optimistic growth projections, debt dynamics looked a lot better, which in turn made it look like sustainability was around the corner.

There is an important lesson here for the next round in Spain. Economists have to do a better and more honest job. When programs don’t add up, they have to say it loud and clear."

Bine că idiotul de Tapalabă nu-l citeşte, pentru că l-ar declara pe loc duşman al poporului, pentru că, nu-i aşa, critică FMI. Aşa cum face oficina de net, HotNews, cu un secretar de stat de la Economie, care a criticat FMI pentru politica de privatizări impusă în sectorul energetic.  Secţia de cadre a CC al PCR n-a fost mai eficientă în demascarea "duşmanilor de clasă" în anii negri ai stalinismului decât este HotNews în anii capitalismului victorios!

De asta suntem în căcatul în care suntem!  

Miza prezenţei la Bruxelles



După tămbălăul de azi-noapte, de la "summitul creşterii economice", miza scandalului dintre băsescu şi Ponta, pe tema "cine merge la Bruxelles", se mută de la o ciondăneală locală între Palate, în dulcele stil dâmboviţean, la o înfruntare continentală, între două tabere, conduse, una de Hollande, cealaltă de Merkel. Fiecare combatant are nevoie de oaste de sprijin în spate. Evident, dacă la summit participă Ponta, se va alinia în spatele lui Hollande. băsescu e în tabăra lui Merkel.

Dacă la Cotroceni n-ar fi un individ care gândeşte cu coaiele, şi pe care îl doare în cur de toţi şi de toate, asta e situaţia perfectă în care România poate câştiga ceva, jonglând cu votul pe care îl are. Oricum, poziţia lui Hollande este acum cea care convine României, care are nevoie de stimularea economiei. O renegociere a Pactului de Stabilitate Financiară este în avantajul nostru. Avem nevoie de un spaţiu fiscal, pentru a investi mai mult. România nu e Germania, nu are aparatul ei productiv, structura ei industrială. Ce i se pare lui Merkel că e bun pentru Germania, nu e bun şi pentru România. Şi dacă suntem pudelul Berlinului, cum vrea băsescu, nu avem nimic de câştigat.

Această discuţie trebuie făcută urgent. Loialităţi din astea, ieşite nu din analiza interesului naţional, ci din orgoliul şi pretenţia de infailibitate a unor zănghiţi precum băsescu nu ne folosesc la nimic. şi dacă mai aud pe cineva că i-am trădat odată pe nemţi, când am întors armele, în august '44, îl strâng de gât! Nu datorăm nimic Germaniei. Istoria e istorie. Prezentul este altceva, şi interesul României vine înaintea oricăror alte considerente. Sigur, avem nişte obligaţii în sânul UE. dar ele sunt aceleaşi pentru toţi. Şi nu e cazul să căutăm Germaniei în coarne, pe nu se ştie ce criterii care nu au legătură cu aceste obligaţii.

Aşadar, cine merge la Bruxelles este mai important pentru alţii, decât pentru noi. Să profităm, deci!

miercuri, 23 mai 2012

Jurnalişti şi propagandişti



Cum scriam ieri, jegul de Tapalabă a tăcut mâlc, când a fost vorba de achitarea finului Falcă, de la Arad. Azi e vioi ca un cintezoi, şi explică el ce şi cum cu retragerea ISC ca parte "vătămată" din dosarul "Trofeul Calităţii". Evident, e versiunea DNA, al cărui "ofiţer" sub acoperire este. Ce să ne mai  ascundem după deget? Orice om cu bun-simţ înţelege ce joacă acestă jigodie. Şi nu e singurul care joacă astfel. 

DNA este, din păcate, o instituţie profund ideologizată, şi care în niciun caz nu serveşte interesul public. Dacă DNA nu poate demonstra vinovăţia cuiva, şi acel cuiva e din tabăra adversă ideologic Pulimii Sale, trebuie distrus cu orice mijloace. Asta nu mai este justiţie. Pentru că nu aşa se face dreptate. 

DNA, ca şi ANI, trebuie desfiinţat. România are suficiente legi şi instituţii care pot fi stavilă corupţiei, indiferent de nivel. Nu putem accepta ca oameni precum cei din DNA şi ANI să se bucure de imunitate şi impunitate, să nu dea socoteală nimănui. Aşa cum nu dau socoteală nimănui nici SRI, nici SIE. Acesta este drumul care duce spre totalitarism. Şi noi am parcurs, sub înţeleapta conducere a Pulimii Sale, cam trei sferturi din el. 

Cel mai trist lucru din toată această afacere este că deschizători de drum spre totalitarism sunt şi jurnalişti, precum Tapalabă. Nu suntem noi, românii, excepţia în materie. Şi în comunism, şi în fascism, jurnaliştii au jucat un rol nefast. Acelaşi lucru s-a petrecut şi se petrece şi în "capitalism", în democraţiile "consolidate". Numai că acolo există, a existat, şi o presă onestă, cu principii, care a echilibrat jocul. În România nimeni nu echilibrează acest joc. Pentru că nu mai avem jurnalişti, ci doar siniştri propagandişti, indiferent pentru ce "echipă" joacă. Trist... 

DNA face spume!




Suntem o ţară de nebuni! Iar în ţara asta, DNA este un stat în stat! Cum poate vă amintiţi, expertul desemnat de Tribunal în cazul "Trofeul Calităţii" a demontat fanteziile DNA, demostrând că nu există un prejudiciu în acest caz. Cu toate astea, judecătoarele care l-au condamnat au zis că e un amănunt nesemnificativ, oricum Adrian Năstase trebuie condamnat, pentru că a zis presa că e arhetipul coruptului din politică. 

Azi Inspectoratul de Stat în Construcţii a trimis o notă ÎCCS, prin care ISC anunţă şi el că nu există un prejudiciu. De furie, DNA face acum percheziţii la Inspectorat. Actualul şef al inspectoratului spune ceva de genul"am greşit, am fost unealtă, acum trebuia să îmi îndrept greşeala." Cu alte cuvinte, un nou dosar făcut de DNA prin şantajarea unor ne-isprăviţi. Care se dărâmă, nu se ştie din ce motive.

M-a lăsat cu gura căscată logica unei tute, "expert anticorupţie": dacă o instituţie nu se face parte, prejudiciul se face venit la Buget. Da, vacă neagră! Dacă prejudiciul există! Dar şi expertul numit de Tribunal, şi acum şi şeful instituţiei, spun că prejudiciul nu există! Asta e problema! Sigur, "experta" face parte din bordelul portocaliu, care a stăpânit şi stăpâneşte România. România trebuie depedelizată până în ultimul cotlon. Altminteri nu se va schimba nimic!

Summitul ipocriţilor



Prieteni, mi-e tot mai silă de mizeria politică, mizerie care ne potopeşte. Şi nu e vorba doar de politicianul carpato-danubiano-pontic. E vorba de toată şleahta de nulităţi, de mediocrităţi, de frustraţi, de neputincioşi, care se zice că ar fi şefi de stat şi de guvern, şi care, de fapt, sunt doar marionetele marii finanţe mondiale.

Şleahta se reuneşte la o pileală, să decidă viitorul "creşterii economice". Aşa se face? Vreo treizeci de indivizi, că îi punem la socoteală şi pe presupusul "preşedinte" al Europei, pe Barroso şi Schultz, preşedintele PE discută între antreu şi felul principal soarta a 450 de milioane de europeni, viitorul economiei europene? E forma supremă de dispreţ! Cât îi revine fiecăruia, ca timp de intervenţie? Trei, hai, patru minute? Ce pizda mă-sii să spui în timpul ăsta? "Salutare şi-un praz verde! Ne vedem la vară!" 

Evident, e o adunare ipocrită, de ochii lumii. Să nu zică bizonul mediu european că liderii dorm pe coada lor şi nu fac nimic. Soluţii? Ce soluţii, dacă Germania vrea să nu se iasă din cadrul Tratatului de Stabilitate Fiscală? Care vor fi motoarele creşterii? Câţi specialişti în IT pot aduce creşterea? Şi cine îi produce? Că şcoala europeană nu mai scoate oameni cu abilităţi în domeniul ştiinţelor. Profesorii de matematică, fizică, chimie, ştiinţe naturale, nu cresc pe marginea drumului. Şi nimeni n-a investit în ei, ba, mai mult, nişte Funebri europeni au micşorat drastic orele dedicate predării ştiinţelor. 

Din bla-blaul care însoţeşte astfel de evenimente mondene, că politice nu mai sunt de mult, aflăm că statele sunt invitate să se milogească de sectorul privat, pentru a crea locuri de muncă. Sector privat care NU VREA să mai creeze locuri de muncă în Europa, chiar şi atunci când statele plătesc o parte din costurile noilor locuri de muncă. De ce să nu-şi multiplice de X ori profitul, plătind cu câţiva firfirici pe oră mâna de lucru din lumea subdezvoltată? Sau înlocuind-o cu automate programabile? 

Deci, prieteni, nu avem nimic de aşteptat de la sleahta asta de ipocriţi. Din păcate, noua generaţie de politicieni pare să fie şi mai slabă, şi mai lacomă, şi mai cinică decât asta. Viitor de aur? Nu, de căcat!

marți, 22 mai 2012

Aştept...



Azi Gheorghe Falcă a fost achitat de Tribunalul Alba, în procesul de luare de mită şi obţinere de foloase necuvenite. De la anunţul sentinţei aştept un articol inflamat al lui Tapalabă, pe tema asta. Aştept ca HotNews, aşa cum a făcut în cazul achitării lui adrian Năstase, să declanşeze iadul împotriva judecătorilor care au îndrăznit să nu-l condamne pe Falcă. Ţi-ai găsit! E o linişte de mormânt în presa portocalie.

EvZ ne dezvăluie legătura dintre Marga şi Elena Ceauşescu. Sincer, nu-l văd pe Marga la şedinţe de spiritism. Dar dacă zice Excrementul Zilei, aşa o fi. Gândul tace, căzut pe gânduri. România Liberă e în plină erecţie anti-Ponta. Nici "Adevărul" n-are greţuri cu subiectul. Nicu cucuveaua de madam Macovei nu a făcut vreo criză de isterie pe marginea subiectului.

Aşadar, aştept să văd reacţia zeloşilor care îl vor cu orice preţ la mititica pe Năstase. Puţină obiectivitate nu le-ar strica. Doar că ei sunt nişte jigodii, şi tac ca mortuîn păpuşoi...

La ce summit NATO a fost băsescu?



Am citit cu crescută uimire declaraţiile lui băsescu, după întoarcerea de la summitul NATO, de la Chicago. Pentru că, mai tâmpit fiind eu de felul meu, am prostul obicei de a mă informa din surse diverse, încrederea mea în politicianul şi jurnalistul autohtoni fiind undeva sub zero. Şi nu pot să nu mă întreb: la ce summit NATO a participat băsescu?

"Problema Afghanistan, care nu a fost miezul summitului, ne intereseaza pentru ca participam cu un numar important de militari si avem un rol important in solutionarea situatiei de acolo." Idioţii de la NYTimes, de la Le Figaro, de la Le Monde, zic că tocmai Afganistanul(şi Pakistanul, care nici acum nu a ridicat interdicţiile de circulaţie pentru convoaiele de aprovizionare NATO, după ce aviaţia Alianţei a ucis din greşeală 24 de soldaţi pakistanezi), a fost problema centrală.  La fel zice şi The Guardian.

Se felicita băsescu pentru "operaţionalizarea" primei etape a scutului anti-rachetă, şi declara: " Dupa acest summit ,alianta e mai puternica - daca pana acum alianta avea doi piloni pe care sprijinea protejarea aliatilor, fortele conventionale si fortele nucleare - din acest moment s-a construit al treilea pilon care garanteaza securitatea comunitatilor noastre. Este sistemul de aparare antiracheta. El nu diminueaza importanta si relevanta celorlalti doi piloni care raman la fel de puternici. Alianta e mai solida, UE si NATO isi pun resursele la un loc ceea ce face alianta mai solida, mai coeziva si mai eficienta". Şi ce zice Le Figaro despre scut: "Unitate de faţadă în jurul scutului anti-rachetă".

"NATO si UE au aceleasi valori si interese strategice. UE e un partener unic si esential pentru NATO". Bun, şi ce-i nou şi zguduitor, sau întemeitor, în asta? A, poate armata europeană, o himeră, până una-alta, să fie o achiziţie pentru NATO, ca ansamblu. Dar deocamdată nu e. Nu avem un "ministru al apărării" europene, şi nici nu se întrevede numirea unuia.

"Consolidarea deplina a acestui parteneriat strategic - UE in parteneriat strategic cu NATO, deci dincolo de Ocean - conform celor convenite de cele doua organizatii." Delirul ăsta nu l-am înţeles. UE este ceva, NATO altceva. Ţările UE sunt simultan şi ţări membre NATO. Relaţia trans-atlantică e veche, a avut şi suişuri, şi coborâşuri. UE este ceva exterior NATO, şi intră în parteneriat cu Organizaţia? Sau NATO intră în parteneriat cu sine?

"In ce priveste summitul, concluzia nu poate fi decat una singura: dupa Chicago avem un altfel de NATO. Avem un NATO care isi asuma responsabilitati nu numai militare, dar si politice si tendinta acestei organizatii e sa devina una globala, extrem de influenta. Accentuez, este in opinia mea un summit care contureaza profilul politic, nu doar militar, al Aliantei."

N-am văzut în nicio declaraţie a vreunui lider european această concluzie. De la înfiinţarea sa NATO a avut o dimensiune politică, în fond TOATE deciziile Organizaţiei sunt, înainte de orice, decizii politice. Ce anume vrea să devină NATO? Un soi de ONU al Occidentului? Şi ce rol global vrea să-şi asume? De jandarm al Occidentului? Ce relaţii va avea NATO, în acest caz, cu India, China, Rusia?

Una peste alta, la ce summit a participat băsescu?

Ce fumează A lu' Gică?



"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată.