Noaptea minţii de dreapta

Cred că la noi a fi de "drepta" a ajuns o obsesie pentru unii, şi astea i-a băgat pe indivizii cu pricina în ceea ce parcă Ciutacu a numit "noaptea minţii". Tot pomenesc de spiritul critic, care nu-i tocmai una cu obişnuita cârcoteală carpato-danubiano-pontică. Ei bine, acestor indivizi(ca şi a unora de la stânga, ce-i drept) obsesia de a fi percepuţi, prin tot ce spun şi fac, ca fiind "de dreapta", respectiv de "stânga", le anulează orice urmă de spirit critic. Ca să nu mai spun că obsesia îi face de-a dreptul ridicoli!

Am mai scris despre un nene, Cristian Mureşan, trăitor la Paris, care acum face  o criză de isterie, pe "Contributors", la gândul că Francois Hollande poate deveni de mâine noul preşedinte al Franţei. Sigur, isteria lui este perfect în acord cu valorile de dreapta, probabil, pentru care voinţa poporului, ăla de votează, nu contează, câtă vreme nu iese de la urne idolul lui. 

Pentru cine nu cunoaşte cât de cât situaţia Franţei, citindu-l pe individ, rezultă că Sarkozy e un soi de Prometeu al Reformei, care a schimbat adormita şi prăfuita Franţă într-un soi de armăsar care jar mănâncă! Fraza asta ar face ruşine oricărui om cu bun simţ, chiar dacă obsedat să fie de "dreapta": " De vreme bună încoace nici un şef de stat francez nu a mai câştigat un război – într-o anumită cheie de lectură nu e puţin lucru reuşita din Libia."

Unu: Franţa a câştigar o pulă în Libia! Sarkozy şi-a asasinat finanţatorul campaniei din 2007, dar acuzele nu vor rămâne fără urmări, sunt sigur! Iar dacă nu interveneau, discret, americanii, europenii aruncau în capul libienilor cel mult cu manifeste, că bombele le terminaseră în primele zile ale "războiului". Şi doi: parcă nici n-a fost război, ci o misiune de interdicţie aeriană, sub mandat ONU. Sau a fost, şi Sarkozy n-a avut undă verde de la Parlament, că n-am auzit să fi declarat război Libiei, după regulile dreptului internaţional?

Despre integrarea arabilor nu mă pronunţ, dar integrarea ţiganilor e ca-n "Ţiganiada" lui Budai-Deleanu: o ţigănie! Iar despre restul succeselor lui Sarkozy se vor pronunţa mâine francezii. Cine apreciază, îl votează. Cine nu, nu!

Pe mine mă amuză cel mai tare felul apocaliptic în care prezintă posibilul mandat al lui Hollande: "Cine e, de fapt, acest François Hollande? E un fel de Prefect de Dorohoi care s-a trezit peste noapte candidat la Preşedenţia Franţei. Cel pentru care era prevăzut postul a călcat între timp pe bec într-un Sofitel la New York. Zero experienţă, zero carismă, dar ce contează atunci când promite să-i tragă pe bogaţi în ţeapă gâdilând dibace imaginarul unui popor însetat de răzbunare. Ce ne propune personajul care « n-a făcut nimic în toată viaţa lui » după spusele propriilor colegi de partid? Gata cu productivitatea la funcţionari. Angajăm pe bandă rulantă la stat. Gata cu reducerile de impozite pentru întreprinderi si particulari. Cireaşa de pe tort: cine câştigă peste un milion de euro pe an, îi confiscăm 75%. Gata cu legea pensiilor. Unii, clientela mea politică, vor putea ieşi la 60 de ani. Gata cu prioriatea electricităţii de origine nucleară în Franţa. Prietenii mei, verzii, nu sunt de acord. Gata cu viaţa grea la scoală. Profi mai mulţi şi bani daţi părinţilor la început de an şcolar. Gata cu hărţuirea imigranţilor extra-europeni. Le vom da drept de vot la municipale. Vor vota pentru noi, evident. Gata cu şomajul. Statul va obliga companiile să angajeze tineri. Gata cu preţul exorbitant la benzina. Il vom bloca. Gata cu Franţa arogantă în lume. Ne vom retrage din Afghanistan. Gata cu austeritatea în Europa. Dăm drumul la robinetele cu cheltuieli…şi lista poate continua. Cine, cum, cu ce surse finanţează delirul personajului? Încetaţi cu întrebările impertinente!"

Să lucrăm cu pielea clientului: cea mai mare tâmpenie pe care o poţi face este să votezi "carisma" unui politician. În primul rând există carismă şi carismă, construită pe anumite calităţi, sau defecte(există şi aşa ceva, vezi Pulimea Sa, ajus "carismatic" pentru că hăhăie, a ucis câinii comunitari, i-a dat un cap în gură unui arab în Piaţa Crângaşi, pileşte, şi-a luat amantă blondă, pişă ochii cu talent, fură telefoanele jurnaliştilor, înjură pe toată lumea, etc). Nu văd de ce ar fi mai competent Sarkozy decât Hollande. Franţa nu este o autocraţie, ci o democraţie, unde deciziile se iau după un mecanism complicat, tocmai pentru a corecta eventualele excese ale celui care se află în fruntea statului. Există un Parlament, care funcţionează, există o societate civilă, care funcţionează şi ea, o presă liberă, etc.

Reamintesc faptul că şi statul trebuie să contribuie la crearea de locuri de muncă. Sunt atâtea sectoare în care statul poate crea locuri de muncă, pentru că sectorul privat nu este interesat de aşa ceva. Şi nu este vorba doar de "funcţionari". Mi se pare de-a dreptul cretină afirmaţia individului, că s-a terminat cu viaţa grea din educaţie, pentru că Hollande vrea să angajeze mai mulţi profesori. Dacă Europa, şi Franţa, renunţă la a mai produce bunuri industriale şi agricole, şi vrea să producă bunuri simbolice(noi le proiectăm, chinezii le fabrică!), trebuie să producă întâi ingineri, matematicieni, fizicieni, chimişti, biologi, etc. Ăştia nu cresc pe marginea şanţului, trebuie găsiţi şi pregătiţi. Pentru asta este nevoie de un învăţământ preuniversitar de calitate. Care nu se face fără bani, şi mai ales fără profesori. Sau cu profesori depăşiţi de situaţie!

Iar banii ăia "promişi" părinţilor la început de an şcolar, pentru a cumpăra cele trebuincioase copiilor la şcoală, ei bine, ei se dau şi acum, n-a inventat asta Hollande, poate cel mult el a promis ceva mai mulţi bani. Şi nici nu e o sumă de speriat: bate pe la vreo 300 de euro de copil, în funcţie de vârstă. 

Mi-e mult prea lene să iau inepţie cu inepţie din scrisele lui Mureşan. Promisiunile lui Hollande sunt, de fapt, lucruri pe care guvernele, de stânga sau de dreapta, al Franţei le-au mai pus în aplicare. Cât despre austeritate, ce a rezolvat ea în Europa? A băgat-o mai tare în rahat? Şi trebuie să continue cu austeritatea, doar de dragul dogmei? Păi, şi Ceauşescu nu vroia să schimbe nimic, pentru a fi coerent cu dogma. Şi ce suferinţe a provocat poporului român! 

Argumentul că Franţa nu are bani pentru promisiunile lui Hollande este fals. Cum fals este şi argumentul că România nu are bani pentru funcţionarea statului şi a sectorului public. Bani sunt: trebuie doar schimbate priorităţile după care se cheltuiesc. 

 

Sigur, paramponul "dreptei" are o explicaţie mai simplă: intenţia de a impozita cu 75% sumele ce depăşesc, la venituri, pragul de un milion de euro. Restul sunt poveşti, spuse de unii care se cred deştepţi, unora pe care îi cred proşti. Se vede treaba că deştepţii nu sunt tocmai deştepţi, şi proştii s-au cam deşteptat...