Balele unei minţi perverse

Volodea Tismăneanu este una dintre puţinele fiinţe care îmi provoacă voma, ori de câte ori le văd sau le aud, sau le citesc. E tipul lichelei perfecte, omul lipsei absolute de morală. Deşi face paradă de ea ori de câte ori are prilejul.

Nu mai am puterea să mă indignez când îi citesc elucubraţiile. De fapt, încerc să-l citesc cât mai puţin spre deloc. Sunt însă momente nefericite în care trebuie să mă murdăresc cu mizeria lui morală, nu am ce face.

Zilele astea i-a acordat un interviu lui Eugen Istidor, care a fost postat şi pe voxpublica. Dacă vreţi să înţelegeţi de ce nu doar cinci milioane de duşi cu pluta l-au putut vota pe traian băsescu, după ce a încălcat tot ce se putea încălca în materie de lege, Constituţie şi morală, ci au făcut acest lucru şi intelectuali care au pretenţia să dea lecţii unei întregi naţiuni, citiţi astea. Şi aveţi grijă să nu vă murdăriţi cu balele unei minţi perverse!

"Sînt intelectuali de vază, Liiceanu-Patapievici-Tismăneanu. Cum pot înghiţi că Băsescu şi-a tras vilă în Mihăileanu, că fi-sa a ajuns europarlamentară, că Udrea a fost ministră, că Ritzi, omul lui, a finanţat campania micuţei Băsescu?

V.T.: Două rele nu fac un bine, dar nu pot uita că ceea ce evoci tu aici este o bagatelă comparat cu mega-escrocheriile României post-comuniste. Nu văd de ce Elena Băsescu nu ar avea dreptul să fie europarlamentară, ce face atât de grav Elena Udrea spre a merita oceanul de ură revărsat la adresa ei?

Faptul că tatăl ei PREşEDINTELE ADULT a dictat ca membrii PDL (un procent calculat să voteze cu EBA) O societate normală ar trebui să condamne şi pe marii moguli care furaă meşteşugit şi masiv. Cum face Băsescu. Dar tot societatea aia nu poate fi surdă la micii şmecheri care-şi fac avantaje. Cum a facut Băsescu.

VT: Nu trăiesc în România, dar chiar mi se par disproporţionate aceste reacţii umorale. Dispreţul resentimentar face ravagii, înjosindu-i în primul rând pe cei care îl practică. În plus, felul cum a fost continuu Elena Băsescu (permiteţi-mi să-i folosesc numele real) ţine de o misoginie larvară care mă stupefiază. Nu vă place candidatura ei, este OK. Dar nu trebuie ucisă în efigie. A facut studii, a citit cărţi, a crescut într-o familie unde se discută politică de dimineaţă până-n miez de noapte. Nu este şi fiul lui Sarkozy angajat în politică? Nu se numeşte premierul grec Papandreu, fiul lui Andreas (el însuşi premier în anii 80) şi nepotul lui Gheorghios Papandreu (premier în anii 60)? Eu aş prefera să examinăm performanţa ei ca europarlamentar, să ne ocupam de lucruri cu adevărat semnificative.

Da, dar cred că şi-n America e absurdă o asemenea candidatură.

VT: Tatăl lui Al Gore a fost senator de Tennessee, fiul de asemenea. Nu mai vorbesc de dinastia Kennedy. Ideea cardinală a liberalismului este egalitatea indivizilor în faţa legii. Evident că există şanse mai mari pentru cei care cresc în familii influente. Dar trebuie aceşti oameni pedepsiţi? Mai cu seamă că multi dintre autodesemnaţii procurori au avut şi ei destule avantaje din start…

Sînt eu? De ce să votez „răul cel mai mic”?

V.T.: Nu, Traian Băsescu nu este „răul cel mai mic”. A promis ca va ţine cont de Raportul Comisiei pe care am condus-o şi a făcut-o. A condamnat un regim iliegitim şi criminal, ridicându-şi contra sa toţi lacheii, nemernicii, poltronii şi escrocii. Evident, Băsescu nu e perfect. Nimeni nu este. Este un personaj uneori abrupt, dar, cum spunea Andrei Pleşu, este un adult. Câtă vreme adversarii săi se comportă de o manieră isteroid-infantilă. Traian Băsescu a numit comisii pe teme vitale, a citit concluziile lor, încearcă să le aplice. Are o viziune, o strategie, o constelaţie de obiective. Când îl votam pe Băsescu, votăm un proiect, nu doar un om.

Care este concret proiectul? Parlamentul unicameral, doar? Modernizarea statului şi a instituţiilor a însemnat până acum doar omorârea lor, discreditarea tuturor…

VT: Citiţi documentele comisiilor prezidenţiale pe teme de politici publice, educaţie, demografie, sănătate, reforma instituţiilor. Toate acestea implică legi, iar Parlamentul, nu e nevoie să o mai spun, nu s-a grăbit să vină în întâmpinarea propunerilor lui Traian Băsescu. Nu pasez mingea dintr-o parte în cealalată a terenului, dar acestea sunt datele concrete. Noi alegeri ar putea duce la o nouă majoritate parlamentară. Atunci vom discuta concret ce s-a făcut şi ce nu s-a făcut. Reforma internă nu priveşte doar un partid, ci întreaga clasă politică românească."

ATÂT! Orice alte comentarii sunt de prisos!

Iarăşi ninge, iar e viscol

Încep să mă cam satur! Iar a început să ningă viscolit! Abia ce mi-am dat zăpada de pe maşină şi din balcon! Iar încep micile sau mai marile întreruperi de curent. Iar trebuie să mă târăsc cu plasele din piaţă, pe trotuare îngheţate, cu ochii după ţurţuri. Şi, în general, iarna e cu mult mai frumoasă oriunde, inclusiv, sau mai ales, în poze, dar nu în Bucureşti!

O să-i cam supăr cu bombănelile mele pe cei care se bucură că e zăpadă de Ignat. Dar cum eu doar tai porcul de pe listă, nu pot participa la bucuria lor. Dacă beau şi pentru mine o ceşcuţă de ţuică fiartă, poate le trece. Şi poate îmi trece şi mie...

,

Parisul sub ocupaţie

Andre Zucca a fost un fotograf francez care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat pentru echivalentul german al revistei Time, "Signal", revistă care era destinată special străinătăţii şi avea ediţii în mai multe limbi, inclusiv în limba română, dacă nu mă înşel eu. Faptul că lucra pentru germani îi dădea acces la peliculă de calitate, alb-negru şi color. Pe cea color a folosit-o mai mult pentru a experimenta, pentru că, neavând sensibilitate mare, nu putea fi folosită în interior, iar în exterior numai în condiţii foarte bune de iluminare.

Expoziţia cu fotografiile lui color, organizată de Biblioteca Istorică a Oraşului Paris, "Parisul sub ocupaţie", a făcut destule valuri. Semn că sunt destule răni încă neînchise în legătură cu trecutul şi în Franţa, nu doar la noi.

Prostituţie fără frontiere

Teodor Baconski, ambasador la Paris, fost consilier prezidenţial şi protagonist al unui scandal sexual cu jaccuzi şi personal diplomatic la post, confirmă că i-a fost oferit postul de ministru de externe. Să fie sănătos! Dar după baronii portocalii, după Nuţi, fecioara din Pleşcoi, după generalul de izmene Oprea, alt pleşcar prezidenţial îşi primeşte recompensa. O fi pentru că românii din Franţa au votat bine? Să-i fie de bine!

Bogdan Aurescu nu a meritat acest post. Învaţă şi el ce şi cum funcţionează "recunoştinţa" lui Pulea Vodă. Care se bătea cu cărămida în piept că a făcut România mai mare, după sentinţa Tribunalului de la Haga.

Ce putem spera de la un astfel de guvern, făcut după criterii de fidelitate faţă de cauză şi de grup de interese? Nimic! Cum nu putem spera nimic de la traian băsescu. Este un guvern în dispreţul României şi al cetăţenilor ei.

Se tot bate monedă pe atitudinea UDMR, într-un soi de contrast cu miticismele politicii dâmboviţene. Să fim serioşi! Principialitatea ungurilor este întotdeauna cu limită de timp. Acum n-a durat nici două luni. Cum au putut, au sărit în barca puterii. Că s-au dedulcit şi ei la bani publici, la demnităţi şi la trafic de infuenţă. Faptul c-o fac mai "elegant" nu ţine de cald nimănui! Sunt de-ai noştri, din popor! Inclusiv la capitolul dihonie internă! Prostituţia politică nu cunoaşte bariere etnice!

Problema noastră este una de fond: fără politică şi politicieni NU se poate concepe o democraţie reprezentativă. Şi o bună guvermare nu se poate imagina fără o clasă politică de profesionişti. Iar mai presus de orice, democraţia şi buna guvernare nu pot exista fără un sistem de valori morale extrem de restrictiv şi de auster. Ceea ce nu mai este cazul. Cam pe nicăieri în lume. În numele "compromisului"(altminteri necesar, şi nu doar în politică) şi al "realismului" se petrec cele mai imorale lucruri în politică. Lucruri care îndepărtează cetăţenii de politică.

Doar că această îndepărtare nu vine din faptul că sistemul moral al cetăţenilor este superior celui al politicienilor. Politicienii au ajuns acolo unde sunt cu votul cetăţenilor. În acest fel sistemul de valori morale al politicienilor este validat şi legitimat. Îndepărtarea vine din faptul că "recompensa" aşteptată de cetăţean din partea politicianului nu vine. Recompensa fiind un soi de cooptare a cetăţeanului la sistemul de avantaje al clasei politice: relaţii privilegiate, acces la bani publici, etc. Imoralitatea noastră este mediul de cultură pe care se dezvoltă imoralitatea politicului.

Nu doar capitalismul trebuie moralizat, pentru a funcţiona mai bine, ci şi societatea. Şi asta este cea mai grea sarcină. Pentru că înainte de a cere clasei politice să se schimbe, trebuie să ne schimbăm noi.

Artă japoneză

Am crezut că puţină artă nu strică, într-o lume ca a noastră, dominată de conflicte şi de lipsa de perspective, de tristeţe şi de îngrijorare. Lucrările de mai sus fac parte din Colecţia Packard şi au fost expuse la Metropolitan Museum of Art, la New York. Amănunte găsiţi aici.

Venea un munte de PET uri pe Siret

Nu era greu de ghicit că o criză economică nu reprezintă cel mai bun mediu de cultură pentru un acord privind măsurile de combatere a efectelor schimbărilor climaterice. Motivul eşecului Conferinţei de la Copenhaga este foarte simplu. Câtă vreme se vorbeşte despre reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, CO2, în special, iar între cantitatea de emisii şi intensitatea activităţilor industriale, în sensul cel mai larg, este o legătură directă, nicio naţiune nu vrea să-şi mineze creşterea economică sau să cheltuiască iraţional de mult pentru tehnologii "verzi", care limitează rata profitului pentru marile corporaţii.

Una este ceea ce promit principalii actori, adică SUA, China şi UE, şi alta ce vor, de fapt. Ce vor este clar: să nu-şi bată singuri cuie "ecologice" în talpa creşterii economice. Asta, dacă se poate, fără a fi linşaţi mediatic şi bătuţi la cap de naţiunile în curs de dezvoltare şi de ONG uri din domeniu.

E drept că în spatele principiilor sunt şi bani, mulţi, foarte mulţi bani. Dar nu orice poate fi măsurat în bani. Există două moduri de a schimba lucrurile: unul voluntarist, şi Copenhaga face parte din acest scenariu, pentru că impune obiective şi termene fixe pentru atingerea lor, şi unul evoluţionist, în care schimbarea este mai subtilă şi mai lungă, ca timp, dar mai organică, şi mai durabilă. Întrebarea este cât timp avem pentru a face schimbarea.

Aici intervine marea problemă a modelelor climatologice, care, prin imprecizie, permit cele mai fanteziste predicţii, de la cele catastrofale la cele negaţioniste. Şi până nu ştim cât mai avem până în momentul în care modificările climatice devin ireversibile, fiecare trage de timp şi speră să nu suporte costurile cerute de măsurile discutate la Copenhaga.

Noi, mă refer la români, nu existăm în dezbaterea asta. Pulea Vodă e şi el pe acolo, cu un pahar în mână, probabil, hamletizând: "a fi, sau a nu fi, plin?" Dezbateri prin presă sau pe la tembeliziuni, ioc! E drept că ne pregătim(de fapt, Videanu se pregăteşte!) să dăm undă verde proiectului Roşia Montană, că de, e nevoie de aur! Râurile noastre PETuri poartă, şi aşa mai departe. Industrie nu mai avem, vaci, aşişderea(nu râdeţi, vacile sunt cel mai mare duşman al climei!), minerit, deci cărbuni, mai subţire, aşa, spre faliment, deci s-ar zice că trăim în cea mai bună dintre lumi. De ce ne-am agita?

După cum evoluează lucrurile acum la Copenhaga, Conferinţa este un eşec, şi, probabil, un acord se va obţine abia peste un an. Dacă se va obţine...

Fecioara din Pleşcoi, acum într-o nouă prezentare. Aceeaşi.

Putea să lipsească Nuţi, Spaima Puţii, din Guvern, şi, mai ales, de la robinetul cu bani publici? Nu, evident! Putea lipsi Videanu din noul guvern? Nu, evident! Cineva trebuie să plătească datoriile din campanie, iar viloiul ăla de la Snagov trebuie şi el terminat. Putea lipsi Berceanu? Păi, cine NU ne mai făcea nouă autostrăzi? Şi Buldogul Portocaliu nu putea fi decât ministru de interne, să pună pulanul pe spatele nemulţumiţilor de domnia lui Pulea Vodă.

Guvernul ăsta este o imensă batjocoră şi o sfidare inimaginabilă la adresa bunului simţ. Idiotul îşi închipuie că cele 70.000 de voturi în plus, vârâte pe furiş în urnă, îi dau dreptul să-şi bată joc de noi. Foarte bine. am notat, vom ţine minte. Şi va veni şi ziua judecăţii. Mai devreme sau mai târziu, dar va veni.

Iarna pe uliţa mea

Spectacolul grotesc al tele-guvernării

• Azi n-am chef să scriu. În Bucureşti viscoleşte şi nu prea. Oricum, de dimineaţă a fost ceva deranj, acum s-a mai potolit. am ieşit să-mi cumpăr ceva pâine şi nişte jurnale. Mai bine stăteam în banca mea! Pe străduţa care dă din Calea Victoriei în Piaţa Amzei, o femeie în vârstă, căzută pe zăpadă, şi, în jurul ei, ciopor de oameni: poliţişti(era şi o maşină de patrulare acolo), încasatorii Primăriei, care iau banii automobiliştilor, şi obişnuiţii gură-cască. Un poliţist se uita în portofel, căutându-i actele. Să-i pună cineva ceva sub cap, nici vorbă. O manevră de resuscitare, ceva? Nimic. Salvare? Telefonase cineva, dar nu se vedea, deşi pe străzi se circula bine şi nici nu era cine ştie ce aglomeraţie. Mai degrabă pustiu. Dacă era moartă, nu se învrednicise nimeni să-i aprindă o lumânare la căpătâi.
• Că bătrânica moartă în stradă, lovită de un infarct sau de un atac vascular celebral, trebuia să facă drumul ăsta fatal nu încape îndoială. Martore erau sacoşele pe care le strângea încă în mâini. Nu avea probabil pe nimeni şi, bolnavă sau nu, nevoia a scos-o din casă. La cine ar fi putut apela? Cine s-o ajute?
• Facem paradă de solidaritate, dar în realitate, se descurcă fiecare cum poate. Nimănui nu-i pasă de tine, nu-ţi pasă nici ţie de nimeni. Punct! Asta este regula în ţara asta, şi nimic nu se va schimba. Un cinic o să spună: "un votant mai puţin pentru PSD!"
• Boc cel mic şi tâmp face videoconferinţă cu prefecţii şi subprefecţii, în cel mai pur stil Dăscălescu, în care, cu un aer marţial şi pe un ton căutat tăios, dar care nu a fost decât ridicol, a debitat banalităţi şi sfaturi de doi bani. Dar a arătat poporului că el e jupânul, că totul este sub control.
• În ăst timp România funcţionează cum ştim: din prost în mai prost. Drumuri închise, trenuri întârziate, bolnavi uitaţi prin ambulanţe înzăpezite, firme de deszăpezire care nu-şi fac treaba, etc, etc, etc.
• Moara de măcinat vorbe produce la capacitate maximă. Ideea de bază a guvernului Boc IV pare să fie "noi cu foloasele, proştii cu ponoasele" După propunerea indecentă făcută lui Marian Sârbu(care, cu dosar la ANI, este de-a dreptul disperat să accepte!), a venit şi vremea liberalilor, Sebastian Vlădescu discutând în dimineaţa asta cu Boc preluarea portofoliului Finanţelor. Presupun că asta înţelegea băsescu prin "securizarea guvernului": "îi punem pe alţii să ia măsurile dure, şi noi ne vedem de afaceri, că trebuie să plătim facturile din campanie".
• Nici între PDL şi UDMR lucrurile nu sunt tocmai line. Păruiala pe portofolii e evidentă. Ungurii cer mai mult decât vrea PDL să dea, iar un baron portocaliu, Cezar Preda, nu e de acord ca UDMR să primească portofoliul Culturii şi Cultelor.
• Tele-guvernarea merge mai departe, şi rezultatele se văd.

Boc se pregăteşte de guvernare

Un tur de orizont

Nu ştiu în ce măsură mai contează cum va arăta guvernul Boc IV şi cine vor fi miniştrii lui. Rezultatul pentru România va fi acelaşi: partidul-stat va pătrunde până în cel mai ascuns ungher al ţesutului instituţional şi va distruge tot ce nu este compatibil sau identic cu el. De ochii lumii vor fi în guvern ceva indivizi cu blazon nepătat, la externe, spre pildă, în rest baronii portocalii, mai ales acolo unde este vorba de controlul banilor publici şi de controlul societăţii. În acest din urmă caz mă refer la instituţiile de forţă: poliţie, jandarmerie, servicii de informaţii, prefecturi.

Cooptarea ungurilor nu are absolut nicio semnificaţie. Minoritatea maghiară este deja ruptă în două. Uitaţi-vă cât mai primeşte UDMR în sondajele de opinie! Explicaţia este simplă: maghiarii care nu trăiesc compact în HarCov s-au distanţat şi ei de politică, nu mai sunt cu nimic motivaţi naţionalist, pentru că, pe de o parte, au fost brutal refuzaţi în Ungaria, iar pe de altă parte în România actuală chiar există un pluralism şi o toleranţă etnică în ceea ce-i priveşte, şi priveşte minorităţile, în general.

Ţinutul Secuiesc este, în schimb, o tragică excepţie, un loc în care naţionalismul şi revizionismul maghiare interbelice au renăscut şi se simt ca la ele acasă. Graţie mai ales lui traian băsescu. Care a întărit PCM, pentru a şantaja cu el UDMR, şi pentru a o forţa să guverneze cu PDL. Proiectul secuiesc al lui traian băsescu are o puternică aromă de servicii secrete, servicii care, prin anii 90, pentru a sparge unitatea maghiarimii, maghiarime aşezată atunci pe poziţii extremist maximaliste, au crezut că o soluţie ar fi renaşterea identităţii secuieşti.

Acum vedem că ne-am trezit cu o belea în plus pe cap. Dar mă rog, avem în fruntea ţării un Măreţ şi Brav Conducător. Şi când o fi cotoioasă în secuime, ne va apăra cu buzduganul în dreapta şi sticla de Chivas în stânga!

Minorităţile celelalte sunt şi ele, ca întotdeauna, alături de putere, iar "independenţii" generalului de izmene Oprea nu merită prea multe discuţii.

În fapt, vom avea un guvern minoritar. Şi în fruntea ţării un preşedinte care îşi va vedea cât de curând contestată legitimitatea. Nu toată lumea poate fi cumpărată. Iar cei mai mulţi români nu au cine ştie ce de pierdut, aşa încât vor fi oricând dispuşi la o zaveră.

Reducerea deficitului bugetar cu aproape 3% din PIB este o operaţie imposibilă, în esenţă, orice ar zice Boc. Pe hârtie lucrurile par să se închidă: dăm afară atâţia, nu mai facem investiţiile astea şi astea, iată deficitul redus. În realitate lucrurile vor fi mult mai complicate. Şi nici reducerea atât de simplă. Nu cred că reducerile de personal în sectorul bugetar se vor petrece prea lin. Dimpotrivă, va fi o rezistenţă acerbă din partea angajaţilor, nu doar a sindicatelor.

Vor fi presiuni şi din partea mediului de afaceri, care se va vedea obligat la reducerea forţei de muncă şi, evident, la scăderea cifrei de afaceri şi a profitului, în absenţa unor investiţii publice, anunţate, dar amânate sine die.

Cred că nu prea vom vedea creştere economică în 2010, câtă vreme se va produce o reducere a consumului de circa 3, 5 miliarde de euro. La care se adaugă şi alte reduceri ale consumului, prin continuarea reducerii forţei de muncă în sectorul privat, nu doar în cel de stat. Nu ştim nici care va fi starea agriculturii. Nu ştim cât s-a însămânţat la grâu toamna asta, în lipsa unor subvenţii. Nu ştim ce bani se vor investi anul viitor în agricultură.

Şi apoi nu ştim cum va evolua economia europeană. Economie de care suntem puternic legaţi. Vedeţi ce se petrece în Grecia. Nu ştim nici ce va fi pe piaţa energiei. De fapt, nu ştim multe. Nu ştim cum se vor reflecta toate astea în rata de schimb a monedei naţionale. O devalorizare brutală, ca în 1997, ar da peste cap toate calculele guvernului şi mai ales pe cele ale actorilor economici.

Mă tem că nu vom scăpa de creşterea TVA. Dacă nu vor creşte taxe şi impozite, ţintele de venituri la Buget, şi implicit ţinta de deficit, nu vor putea fi atinse. Probabil că nu vor introduce măsura acum, dar în primăvară nu mai scăpăm. Cum, probabil, nu vom scăpa, cei din sectorul bugetar, de curbele de sacrificiu, adică de reduceri sistematice ale salariilor.

Am mai scris, voi mai scrie: principala problemă a României va fi, cu începere din 2010, datoria publică, internă şi externă. Plata ei va deturna multe resurse necesare investiţiilor şi protecţiei sociale. De fapt, de aici ar trebui să plece orice discuţie despre un program de guvernare.

Această discuţie nu vrea să o facă nimeni. Dar ea se va impune cu forţa pe agenda publică şi pe agenda guvernării.

Nu cred că, în acest context se va putea antama procesul de modificare a Constituţiei şi a regimului politic din România. Şi nici "modernizarea" statului. Nu că bizonul mediu român nu ar pune botul la aşa ceva. Dar nu cred că acum traian băsescu şi gaşca lui vor mai avea scuzele obişnuite: comuniştii, onaniştii, parlamentarii, masonii, filoruşii, mogulii şi altele asemenea.

Au tot ce vor: guvernul dorit, majoritatea parlamentară obedientă dorită, controlul ABSOLUT asupra statului şi a instituţuiilor sale, controlul cvasitotalităţii banilor publici. Ce şi-ar mai putea dori, pentru a face treabă? Ceva minte, puţină onestitate, o dâră de bun-simţ?

Boc IV şi vina liberalilor

Care va să zică, Crin Antonescu e de vină că Pulea Vodă l-a ales pe Boc drept nou premier! Cât de cretin să fii să afirmi o astfel de tâmpenie? Nu mai are nimeni o minimă logică în gândire? Că de ruşine nici nu poate fi vorba.

Nu sunt eu avocatul liberalilor, dar condiţia lor era cât se poate de clară: intrăm la guvernare FĂRĂ Boc premier. Că la asta se gândeau, când au spus: premier liberal sau independent. A fost onest băsescu atunci când declara sus şi tare că vrea să-i aibă pe liberali la guvernare? Evident, nu! Pentru că dacă era onest, numea pe altcineva premier, un independent, care, tot în logica lui băsescu, trebuia să-şi construiască o majoritate. Poate că avea plăcuta surpriză să-i vadă pe liberali în guvern. Dar aşa, la ce se aştepta?

De altminteri, motivarea alegerii lui Boc este o probă de băşcălie. Vei Doamne, faptul că liberalii n-au aflat că s-a încheiat campania electorală, iar pesediştii au probleme interne(înţelegeţi acum de ce a fost scos din formol Ioan Rus şi a prins Mitrea glas?) l-a obligat la alegerea asta, şi nu dorinţa lui de a avea un pupincurist de-al lui la Palatul Victoria!

Numai cine nu vrea nu vede efortul lui traian băsescu de a distruge atât PNL, cât şi PSD. Şi chiar dacă nu le va distruge, le va slăbi atât de mult, încât va guverna, practic, fără opoziţie.

Şi cum ştiţi, traian băsescu nu are sentimente, atunci când este vorba să bage cuţitul în spatele idioţilor care au crezut în el şi l-au ajutat. O ultimă victimă de pe lunga listă de victime ale "recunoştinţei" prezidenţiale este Căşuneanu. Care, se pare, nu a mai cotizat unde şi cât trebuia. Şi care acum face potecă la DNA!

Aşadar vom avea guvernul Boc IV, care va fi urmat de guvernul Boc V, şi aşa mai departe. Pentru o ţară de boci, Boc este premierul ideal!

Orice soluţie naşte noi probleme

Ştiţi legea lui Murphy, aia conform căreia "orice soluţie naşte noi probleme"? Ei bine, nişte băieţi deştepţi le-au arătat geniilor de la Pentagon cum se poate alege praful de "războiul de înaltă tehnologie". Mai precis, cu un soft(rusesc!) de 26 de dolari, cumpărat de pe Internet, insurgenţii din Irak au interceptat transmisiile video live de pe dronele de cercetare şi atac amecicane, de tip "Predator".

"Senior defense and intelligence officials said Iranian-backed insurgents intercepted the video feeds by taking advantage of an unprotected communications link in some of the remotely flown planes' systems. Shiite fighters in Iraq used software programs such as SkyGrabber -- available for as little as $25.95 on the Internet -- to regularly capture drone video feeds, according to a person familiar with reports on the matter.

U.S. officials say there is no evidence that militants were able to take control of the drones or otherwise interfere with their flights. Still, the intercepts could give America's enemies battlefield advantages by removing the element of surprise from certain missions and making it easier for insurgents to determine which roads and buildings are under U.S. surveillance.

The drone intercepts mark the emergence of a shadow cyber war within the U.S.-led conflicts overseas. They also point to a potentially serious vulnerability in Washington's growing network of unmanned drones, which have become the American weapon of choice in both Afghanistan and Pakistan."

Din punctul de vedere al insurgenţilor, era singura cale de a beneficia de avantajele oferite de digitalizarea câmpului de luptă. Ce poate fi mai simplu decât să sugi din "ţeava" pe care curg informaţiile dinspre şi spre câmpul de luptă ale adversarului tău? Mă îndoiesc că totul poate fi criptat, mai ales în situaţii de luptă.

Şi dacă insurgenţii care stau prin cine ştie ce tufişuri sau hrube, cu o antenă şi un laptot nu sunt un mare pericol, o naţiune care vrea să concureze la nivel global SUA este deja o altă poveste. China este o mare putere în domeniul războiului cibernetic. Are un comandament specializat în structura forţelor armate, face mari aplicaţii pe această latură ascunsă a războiului şi a atacat, ce-i drept, la limita dubiului, ca să folosesc un eufemism, obiective din SUA şi din Europa. Deocamdată nimeni nu face valuri pe această temă.

Nici ruşii nu sunt novici în materie. Dar nici lor nu le place publicitatea, şi s-ar lipsi bucuroşi de teribilismele unor hackeri autohtoni, cu prea multă imaginaţie şi puşi pe făcut bani.

Povestea asta nu are vreo morală. Pentru că în lumea războiului digital nu există absolut nicio morală. Cam asta e situaţia, ne place sau nu. Iar evoluţia nu are cum fi spre mai bine...

Explicaţia unei alegeri

Bun, acum ştiţi cine este alesul! Aveţi mai sus şi motivaţia. Ce ar mai fi de spus? Că s-a schimbat băsescu? Că am intrat în zodia reconcilierii? Că România va fi condusă altfel? Că statul va fi reformat? Luaţi-vă gândul! Circul continuă!

Noua Stângă?

Văd că se evocă tot mai des apariţia unui nou "partid de stânga". O face şi Ioan Rus, care văd că e plin de energie acum, DUPĂ alegeri, dând lecţii în stânga şi în dreapta. Trec peste faptul că tot ei l-au pus pe Geoană în fruntea PSD, tot cu şlagărul "reforminsmului", şi după cinci ani tot pe ăsta în cântă.

"In PSD am avut trei etape, trei zodii. La inceput, multi intelectuali nu ne-au votat spunand ca liderii partidului sunt fosti comunisti. Aceasta a fost zodia Ion Iliescu. Apoi, intelectualii si studentii nu ne-au votat invocand argumentul coruptiei. Aceasta a fost zodia Adrian Nastase. Acum, intelectualii fug de noi din cauza 'vanghelizarii'. Aceasta este perioada Mircea Geoana. Trebuie sa tragem linie daca vrem sa reformam cu adevarat partidul si sa il salvam politic. PSD poate fi inca exponentul stangii in politica romaneasca, dar PSD poate fi asta doar fiind reformat si repozitionat."

Cât de cretin să fii să adopţi argumentele adversarilot tăi politici? ÎNTOTDEAUNA aceştia vor găsi motive pentru care PSD să nu fie votat. Dar tu, tu, pesedist, ce argumente ai să-i convingi să voteze PSD? În ţara asta, care în 1989 avea 4,2 milioane de membri de partid, şi e vorba de PCR, nu de PNŢ-CD! doar Ion Iliescu e comunist? România este liderul absolut al corupţiei în UE şi doar Adrian Năstase e corupt? traian băsescu este promovat agresiv de batalioane de manelişti, şi doar Vanghelie e o problemă?

Văd că există în PSD acest complex al "intelectualilor". De parcă România ar fi raiul intelectualilor, noua grecie a filosofilor. De parcă toţi care l-au votat per băsescu şi votează PDL, pe-o găleată, o pelerină şi-o brichetă, citesc toţi "Critica raţiunii pure"!

Sunt în România atâtea categorii socio-profesionale care nu sunt reprezentate politic de nimeni, pentru că nu se pot identifica, din păcate, cu niciun lider şi cu niciun partid politic.

E bine să citeşti cărţi deştepte! Dar şi mai bine ar fi să le înţelegi! A treia cale, a lui Tony Blair, a fost posibilă într-o Anglie devastată social şi economic de thatcherism, care a lăsat în urma lui o clasă de mijloc neliniştită şi temătoare în legătură cu viitorul ei economic şi social. Noi nici măcar clasă de mijloc nu avem! Pentru că nu poţi avea o clasă de mijloc pe datorie!

Aşa că aştept cu nerăbdare ce stângă iese din "gândirea" grupului de la Cluj. Stânga caviar o avem. Mă îndoiesc că vom avea şi o stângă proletară, cu Rus şi Dâncu în fruntea ei. Dar poţi să ştii? Dacă avem o dreaptă condusă de un securisto-comunist, de ce n-am avea şi stângă condusă de nişte plezirişti?