duminică, 24 mai 2015

Scrisoarea a II a către Martin Schultz



               Excelenței sale domnului Martin Schultz,
        Președintele Parlamentului European
                Excelență,
        Mă văd obligat să vă scriu din nou. Ca și în prima mea scrisoare-care a fost tratată cu totală indiferență, în clasicul de acum respect față de valorile europene-subiectul este starea democrației în România. Mă tem că pentru dumneavoastră, ca și pentru alți lideri ai Uniunii Europene, acesta nu este un subiect care să merite atenție. Nu pare că ați fi înțeles ceva din ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani, din ascensiunea mișcărilor extremiste, naționaliste, antisemite, xenofobe, din scăderea dramatică a sprijinului cetățenilor atât pentru democrație, cât și pentru construcția europeană.
        De la precedenta scrisoare, Excelență, în România s-a petrecut încă un fapt extrem de grav, la care atât Comisia Europeană, cât și Parlamentul European, au contribuit din plin. Am să fiu extrem de scurt. O femeie a stat șase luni în arest preventiv, pentru o faptă care nu există, așa cum a decis, definitiv, o instanță, în ciuda presiunilor făcute asupra judecătorilor, și în pofida abuzului de putere comis de cel mai înalt magistrat al țării, șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, și de șefa Direcției Naționale Anticorupție.
        Victima acestui incredibil abuz nu este un politician, acuzat de ”corupție”, și sacrificat pe altarul ”ridicării MCV”, cum s-a mai întâmplat, în aplauzele ipocrite ale Bruxellesului. Nu, victima este un cetățean obișnuit, care a avut ”tupeul” să îi ceară primului magistrat al țării să-i plătească pentru munca sa în firma soțului respectivului magistrat.
        Răspunsul la această cerere legitimă a fost un proces kafkian. Femeia a fost denunțată de președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Livia Stanciu, pentru șantaj. În pofida tuturor prevederilor legale, ancheta a fost efectuată de Direcția Națională Anti-corupție, și femeia a fost aruncată în închisoare în câteva ore. Mai mult, în tot acest timp nu i-au fost respectate drepturile procesuale, a fost obligată să se apere singură, pentru că niciun avocat nu a avut curajul s-o apere împotriva atotputernicei șefe a Înaltei Curți, și împotriva procurorilor anti-corupție. Deși nu există nicio probă împotriva ei, în primă instanță a fost condamnată la trei ani cu suspendare. La apel, spre cinstea lor, doi judecători au curmat abuzul acestei individe, care își bate joc de justiția română, și au achitat-o pe pârâtă. Repet: fusese condamnată pentru o faptă care nu există!
        N-am văzut o urmă de mirare, nu mai vorbesc de proteste, din partea celor care monitorizează România pe Justiție. Nici din partea ”societății civile” românești, în care Uniunea Europeană a investit, în timp, zeci de milioane de euro, pentru ”implementarea democrației”. Este o tăcere mormântală. Cele două vinovate de acest incredibil abuz sunt în continuare în funcție. Și taie și spânzură în justiție, dispun cum vor de viața și de carierele oamenilor.
        În aceste condiții presiunile exercitate asupra Parlamentului de la București de Comisia Europeană, și de Parlamentul European, pentru a nu modifica prevederile din Codul Penal care au permis acest imens abuz, sunt  inacceptabile și periculoase. Mai mult, sunt o gravă ofensă adusă unei națiuni suverane, căreia i se neagă exercițiul suveranității. Dacă ați vrut să ne arătați cât preț puneți pe valori și pe reguli, ați reușit! Felicitări!
        România este deja o dictatură, vă place sau nu. Cu largul concurs al Bruxellesului. Dictatorul este acum operă colectivă. Dar esența totalitară a actualului regim este indubitabilă. Pe cetățeanul abuzat și distrus de sistem nu-l încălzește cu nimic faptul că este victima unui om, sau a unui sistem, în care Justiția și serviciile secrete își dau mâna.
        Vina Uniunii Europene pentru situația din România-incluzând aici și Parlamentul European-este evidentă, și trebuie să v-o asumați. Nu vă mai puteți ascunde după scuza ”combaterii corupției”. România nu este iadul corupției. Așa o prezintă aceia care controlează politica internă a României, invocând acest pretext. Știți foarte bine că așa stau lucrurile.
        Disprețul dumneavoastră, și al altora ca dumneavoastră, față de realitate, aroganța cu care ne tratați, sunt gata să transforme sprijinul românilor față de Uniunea Europeană în refuz al ei, și chiar în ură. Rusofobiei îi va urma eurofobia.
        Nu ignorați vocea oamenilor simpli. Sunteți acolo datorită votului lor. Aveți obligația să-i ascultați și pe ei, să țineți cont de spusele lor. În loc să-i felicitați pe aceia care comit abuzuri împotriva cetățenilor, apărați-i pe cetățeni de abuzurile lor. Asta, dacă vă mai înțelegeți menirea, și motivul pentru care sunteți președintele Parlamentului European.
Închei această scrisoare așa cum am încheiat-o și pe prima: ”O democrație nu poate fi construită pe teamă...Teroarea nu poate fi un instrument de guvernare. Dacă acesta este viitorul democrației, eu, unul, nu mă imaginez în acest viitor. Dumneavoastră v-ați imagina?”
  
Cu respect, în ciuda indiferenței dumneavoastră, același


Constantin Gheorghe  
  

luni, 11 mai 2015

România, de la Ion Teleagă la Kovesi Teleagă.



România are o lungă tradiție în materie de ”legat”. A avut și un personaj celebru, Ion ”Teleagă” Dincă. Care a făcut mai mult pentru căderea comunismului, prin compromiterea lui, decât au făcut Ceaușescu și sinistra Codoi. Acum o avem pe Codruța ”Teleagă” Kovesi. Ca să nu se piardă continuitatea în rău. Și ea face mai mult pentru compromiterea democrației decât fac ”aleșii neamului”. 

De ce e așa? Simplu: guvernarea prin teroare este ineficientă. Am spus, o repet. Abuzurile lui Dincă au paralizat decizia în instituțiile statului, dar mai ales în economie. Acum se petrece același lucru. Nimeni nu mai are curaj să-și asume decizii. Vorbesc cu oameni din diverse medii, care lucrează și în sectorul public, inclusiv administrație, și în privat. Situația este aceeași. Toți fug de răspundere. Nimeni nu mai semnează nimic. Prima grijă este să paseze problema altcuiva. 

Nu lupta împotriva corupției produce asta, ci arbitrarul ei. Comportamentul abuziv al ”organelor”, inventarea de infracțiuni, demența numită ”fapte asociate faptelor de corupție”, care poate însemna orice, într-o țară cu legislație aproximativă, în care măreția dreptului este tocmai bunul plac al celui care judecă faptele, ”suspiciunile rezonabile” care te pot arunca la închisoare sau îți pot distruge cariera. 

Sistemul instituțional și metodele de luptă anti-corupție trebuie schimbate radical. Din punct de vedere profesional, Kovesi este o nulitate absolută. Și înlocuiește profesionalismul cu excesul de zel. A fost un instrument al luptei politice, și este și în continuare. DNA nu a produs nicio strategie anti-corupție coerentă, care să treacă dincolo de zdrăngănit de cătușe și de spectacole televizate, de prost gust. Nu e treaba Justiției să se lupte cu politicul, și să-l învingă. Asta e treaba cetățenilor, la vot. Treaba Justiției este să aplice legea corect, imparțial și obiectiv. Trebuie să fie arbitru, nu să se substituie puterilor legislativă și executivă. Cu oameni precum Kovesi, Justiția este orice, numai arbitru onest, nu. 

Suntem într-o fundătură. Din care cu greu vom ieși, dacă vom continua să substituim suveranității poporului-adică Parlamentului-voința unor ambasade străine și a unor personaje sinistre, de genul Kovesi sau Coldea, care nu dau socoteală nimănui, și care distrug democrația, așa cum au făcut Dincă și zbirii lui până în 1989. 

Știu că românii nu iubesc democrația, pentru că nu-i înțeleg rostul, și pentru că le complică viața. Dar ar face bine să se gândească serios la prețul pe care l-au plătit și în comunism, și îl plătesc și acum, pentru că unii să exercită puterea iresponsabil, fără ca nimeni și nimic să-i poată opri. 

vineri, 8 mai 2015

O zi de ținut minte



Francezii s-au tâmpit definitiv! Hollande nu se duce la Moscova mâine. OK! E de înțeles: au descoperit și ei plăcerea de a-i suge pula Marelui Licurici. Deși este un afront la adresa rușilor, din multe puncte de vedere, nu e însă momentul inventarului. Dar să-l trimiți pe ministrul de externe așa, de florile mărului, fără să-i dai voie să participe la parada din Piața Roșie, este culmea imbecilității și face afrontul și mai grav. Nu era nimeni din partea Franței, și cu asta, basta! Dar să te duci, și să stai ca boul în camera de hotel, e din ciclul: ”Participă, dar nu se bagă!” Cu alte cuvinte, Franța are relevanța unui coi, atât în politica europeană, cât și în cea internațională. Cum ar veni: ”De Gaulle, trezește-te! Ăștia au înnebunit!”

Mulți se bucură că Rusia se rupe de Europa. Bucurie tembelă, semn de puținătate mintală. Așa s-a întâmplat cu Germania, după WW I. Atenție! Nu Germania instituțională a fost cea care l-a adus la putere pe Hitler. Nu, la putere l-au adus germanii, umiliți de învingători. Rușii n-au fost învinși în Războiul Rece. Și cu toate astea sunt umiliți. Umilința asta l-a produs pe Putin. Care, spre deosebire de Hitler, este rațional. Adică infinit mai primejdios.

Pentru orgoliile unor politicieni de duzină, occidentul a ratat șansa de a lega Eurasia de Europa. Mai grav, au oferit Chinei un arsenal. Cu puterea economică a Chinei, și cu expertiza rusă în materie de armament, Occidentul și-a construit, din crasă prostie, un concurent strategic cum n-a fost niciodată Germania nazistă. Și ca prostia să fie totală, au distrus și ordinea internațională creată după WW II. Națiunile Unite au încetat să existe.

De asta 9 Mai 2015 va rămâne în istorie, și nu pentru că se comemorează/aniversează 70 de ani de la terminarea unui război.

PS: văd că în România nimeni nu face nimic pentru a cinsti memoria amărâților ălora care și-au lăsat oasele prin URSS și apoi prin Europa. În schimb avem vreme de paranghelii ”regale”. Am și eu o întrebare: care a fost ultimul demnitar român care a depus o coroană de flori într-un cimitir românesc din Rusia? Atât despre mândria de a fi român, și despre lucrul bine făcut! Să ne fie rușine! 

marți, 5 mai 2015

Nebunia ucigașă



O liniște mormântală în România, după dezvăluirile despre crimele de război comise de Israel în Banda Gaza. Să ne înțelegem bine: NIMENI n-a negat Israelului dreptul de a se apăra. Și, slavă Domnului, are și cu ce s-o facă! Dar una este riposta legitimă, și alta ce și-au permis ei să facă anul trecut, în perfectă impunitate. 

Ce urmează nu o spun eu, o spun soldați și ofițeri care au participat la acțiunile armate din Gaza. Citez din Washington Post, să nu avem vorbe: ”The soldiers described reducing Gaza neighborhoods to sand, firing artillery at random houses to avenge fallen comrades, shooting at innocent civilians because they were bored and watching armed drones attack a pair of women talking on cellphones because they were assumed to be Hamas scouts.”

Cum așa: se plictiseau, și, ca să-și alunge plictiseala, împușcau civili? Cum să ucizi femei cu drone militarizate, pentru că vorbeau la telefon? Cum să tragi la întâmplare cu tunul în locuințe, pentru că vrei să-ți răzbuni camarazii căzuți? Și asta e ce spun câțiva dintre participanți. 

Au murit 2.100 de palestinieni. Din Raportul întocmit de ONU rezultă că șapte  din zece morți sunt civili, care nu au avut nicio legătură cu militanții palestinieni sau cu atacurile cu rachete Qassam. 

De ce s-a ajuns aici? Peste șaizeci de ani de propagandă anti-arabă, de stimulare a urii împotriva palestinienilor, considerați sub-oameni, și tratați ca atare de Israel, ca putere ocupantă, își vădesc roadele. Pentru evrei ceilalți nu mai sunt oameni. Punct! Iar tipul ăsta de propagandă a debarcat, tot în siajul evreilor, și în Ucraina(guvernul de la Kiev fiind puternic susținut, militar și logistic, de la culegerea de informații la formarea pentru războiul psihologic), dar și în alte țări din Est. Pentru fanaticii ucraineni compatrioții lor ruși nu sunt oameni. Cel mai bun rus este rusul mort, așa cum pentru evrei cel mai bun palestinian este palestinianul mort. Iar dacă citiți comentariile nebunilor de la noi, suntem fix pe linie cu ura asta împotriva rușilor. 

Puținele voci lucide, din Israel sau din Ucraina, sunt repede acoperite de vacarmul ”patrioților”. Sigur, evreii nu-și asasinează compatrioții care critică ce face armata. Ucrainenii nu au scrupule sau jene d-astea. Dar dacă Israelul își poate permite-încă-luxul de a face tot ce vor cu palestinienii, pentru că nu există nimeni în spatele palestinienilor, care să le ia apărarea-concret, nu în vorbe!-Ucraina nu și-l poate permite. Nu cred că au, cu tot ajutorul Occidentului-deocamdată mai mult declarativ-statutul evreilor. Iar Rusia nu e tocmai o putere de neglijat. Dimpotrivă. Și apoi, evrei și palestinieni, ruși și ucraineni, după ce le trece amokul, trebuie să trăiască împreună. Și dacă pun atâta ură, și atâția morți între ei, nimic bun nu-i așteaptă. Deocamdată nebunia ucigașă întunecă rațiunea.  Depinde cât o mai pot ține așa...

sâmbătă, 2 mai 2015

Limitele și pericolele ”suveranității limitate”.



Afacerea BND-NSA(ajutorul dat de serviciul intern de securitate al RFG americanilor, pentru a-i putea spiona electronic-și nu numai!-pe liderii europeni și ai UE de la Bruxelles) ridică o problemă extrem de importantă. Este vorba despre limitele cooperării între serviciile de informații. Sau, mai pe românește: care sunt raporturile dintre serviciile americane și cele ale aliaților europeni? Mai servesc ele interesele naționale ale țărilor respective, sau sunt doar părți ale sistemului american de spionaj, deci servitori ai interesului SUA în lume? Întrebarea este cât se poate de serioasă, câtă vreme BND a făcut posibilă interceptarea convorbirilor cancelarului german Angela Merkel, prin colaborarea cu NSA. 

Scandalul acesta vine după un altul, cel al ”colaborării” unor importanți jurnaliști și jurnale germane cu CIA. Și asta în Germania, care nu e chiar o țară de doi bani. Ce-o fi în România nici nu vreau să mă gândesc! Oricum nu doar SRI este total supus ordinelor americanilor, ci și sistemul de justiție, procurori și judecători, de-a valma. De politicieni, ce să mai zic! E suficient să vedem slugărnicia cu care se prezintă demnitarii statului român, parlamentari și miniștri, la chemarea unui birocrat american de mâna a doua, un nimeni pe lume, la Ambasada Americană, să dea raportul și să primească ordine. Cred că nici Brejnev nu a mers atât de departe cu așteptările, când a enunțat principiul ”suveranității limitate” a ”aliaților” URSS din Est. Acum americanii au extins principiul la nivelul întregii lumi, și l-au rafinat. 

Suveranitatea  limitată nu se oprește la deciziile de politică internă ale statelor vasale Washingtonului. Limitarea cuprinde toate aspectele vieții politice, economice, sociale și culturale. Iar serviciile de informații ale respectivelor state au devenit caii troieni ai americanilor, cele care fac lucrurile murdare în locul lor, îi înlătură pe posibilii adversari politici ai Unchiului Sam, dar și concurența locală pentru cercurile de afaceri americane. 

Două sunt pretextele folosite pentru a justifica acest amestec inacceptabil în afacerile unor state măcar formal suverane, și pe deasupra ”partenere” și ”aliate”: pericolul rus și ”lupta împotriva corupției”. Ambele perfect inepte, și perfect ipocrite. Pericolul rus este infinit mai mic acum decât în timpul Războiului Rece. Iar ”lupta împotriva corupției” este absurdă, câtă vreme SUA sunt generatoare de corupție în aceste țări. Aservirea sistemelor politice, judiciare și de informații din aceste țări sunt parte a unei uriașe operațiuni de corupere la scară globală, condusă de Washington. 

Ca și ”războiul împotriva terorismului”, și, înaintea lui, ”războiul împotriva drogurilor”, ”lupta împotriva corupției” este una fără sfârșit. Care sunt criteriile după care poți declara ”victoria” în această luptă? Dacă vă uitați la felul în care sunt definite de DNA ”faptele asociate faptelor de corupție”, orice face omul poate fi definit, într-un moment sau altul, drept fapt de corupție. Chiar și un fluierat admirativ la vederea unui cur de muiere, sau bărbat, după caz. Sau scuipatul pe jos. Dacă vi se pare că povestea cu amanta primarului de la Iași a fost ”un exces de zel” al DNA, mai gândiți-vă! Dominația SRI și DNA trece de la spațiul public în sfera vieții private, iar ”Anti-corupția” intră într-o nouă fază, care echivalează cu abolirea totală a drepturilor și libertăților cetățenești, și a garanțiilor constituționale care privesc liberul lor exercițiu. Acest fenomen este tot mai vizibil în întreg spațiul european, unde se înmulțesc instituții de genul DNA, ANI, experimentate în România-poate și în alte țări din Est-destinate impunerii dominației SUA. 

Un astfel de sistem de dominație nu poate funcționa prea multă vreme. Decidenții americani ar face bine să citească extrem de atent istoria Estului european de după 1945, pentru a înțelege de ce modelul ”suveranității limitate” nu poate funcționa. Motivele sunt multiple, dar suma lor poartă un nume: ”reacția identitară”. Ideea suveranității naționale este mai puternică și mai adânc înrădăcinată în mentalul colectiv, ca să nu apară, mai devreme sau mai târziu, o reacție de respingere a dominației americane. URSS a cunoscut ”deliciile” acestei reacții, fiind timp de o jumătate de secol un aliat mai urât decât dușmanii respectivelor națiuni. SUA sunt și ele pe cale să se bucure de fix aceleași delicii. Din păcate pentru ele nu au prea mult timp pentru a schimba lucrurile, chiar să și vrea. Dar nu vor să schimbe nimic. 

Limitele ”suveranității limitate” au fost atinse și de americani, așa cum au pățit și sovieticii, în anii 70 și 80 ai secolului XX. Și ei, spre deosebire de sovietici, au de gestionat o lume tot mai turbulentă, tot mai violentă, și tot mai dispusă la contestarea supremației americane. Ca și sovieticii, americanilor nu le-a rămas decât hard power-ul. Soft power-ul s-a evaporat, sub povara atâtor ”exporturi” de democrație, care au lăsat în urma lor milioane de morți, munți de suferință, țări distruse și un concept care sună ca o arogantă ironie: ”nation building”. 

Instabilitatea sistemului internațional dominat de americani crește permanent. Nimeni nu știe când se va rupe. Dar toată lumea trăiește cu sentimentul că punctul de ruptură nu e departe. Și e greu de imaginat cum vor evolua lucrurile după ce vor trece de el. Oricum bine nu va fi. Asta în varianta optimistă. 

Așa se întâmplă când vrei doar să stăpânești trecutul, crezând că astfel stăpânești viitorul, fără a învăța nimic din acel trecut...

PS: dacă nu mă credeți, citiți asta. E de la mama lor. Și e doar ce se poate publica. Delir grav. Demență dominatoare. Semn de slăbiciune, până la urmă, expresia fricii că nu pot gestiona lucrurile altfel decât cu parul. 

vineri, 1 mai 2015

1 Mai, acum în clinchet de cătușe



DNA sărbătorește 1 Mai prin muncă! România a ajuns terenul de joacă al unei nebune la menopauză și al unui fascist de operetă, rudimentar și resentimentar! 

PS: declarația generalului Dumbravă, de la SRI, este de o gravitate extremă. Practic, se recunoaște că se dau pedepse extrajudiciar, iar judecătorii nu fac decât să le ofere o aparență de legalitate. Bineînțeles că nimeni nu va mișca un deget să afle ce și cum.

Oricum țara asta nu mai este o democrație, și nu mai este condusă de români. Regimul de ocupație americană este total, și totalitar. Se aplică metodele pe care CIA le-a aplicat în anii 60-80 în America Latină. Cu tot cortegiul de suferințe, de abuzuri, de morți și dispăruți, despre care abia acum începem să avem o imagine mai clară. 

Dacă nu am ajuns încă precum Ucraina-nu mă refer la separatismul rusofonilor-unde adversarii politici ai juntei de la Kiev sunt uciși, după ce sunt trecuți pe liste negre de serviciile secrete ucrainene, care, nu-i așa ”urmăresc” dosarul până la finalizare,  este pentru faptul că suntem membru UE. Dar cât de curând nici asta n-o să mai conteze. 

Așa că nu avem de ce ne bucura, văzând că ”sistemul” se întoarce acum împotriva părintelui lui. Victimă nu-i sunt doar băsescu și camarila. Victime suntem toți. Pentru că nimeni nu ne mai apără. Și oricând putem fi săltați, aruncați în închisoare, condamnați de niște unii, care o fac doar pentru că pot, și totul în cea mai ”deplină” legalitate, pentru că Justiția este controlată, prin șantaj, de SRI și de DNA. 

Pauza de democrație s-a terminat. Orice se poate întâmpla, într-o țară în care unul din doi adulți crede că abuzurile DNA și SRI sunt bune, dacă sunt pedepsiți ”corupții”. De asta nu au mișcat niciun deget timp de zece ani în combaterea corupției: pentru a o duce la acel nivel în care devine insuportabilă, moment în care oamenii acceptă orice limitare a drepturilor și libertăților lor, doar pentru a-i vedea pedepsiți pe ”corupți”. Nu a fost altcumva nici în perioada legionară, nici în comunismul stalinist, nici în ceaușism. Doar că între timp tehnologia e evoluat. Și odată cu ea și natura regimurilor totalitare. Ceea ce nu are cum să ne aducă prea multe bucurii. 

Azi este 1 Mai. O zi a solidarității, prin excelență. O zi în care vedem, mai mult ca în orice altă zi a anului, cât de lipsiți de solidaritate suntem, și ce ușor de călcat în picioare din această cauză. Refuzul nostru de a înțelege pe ce lume trăim ne-a costat, și ne va costa foarte mult și în viitor. Poate chiar viața. Nu pare să ne pese. Câtă vreme moare și capra vecinului noi suntem fericiți!

PPS: nu, Udrea nu este o victimă a sistemului. Este doar dovada că mereu un astfel de sistem ajunge să-și devoreze părinții. 

miercuri, 29 aprilie 2015

Orchestra de pe Titanic



Crește pe zi ce trece violența socială, peste tot în lume. Ce se întâmplă acum în SUA este doar partea vizibilă a acestei violențe, care sapă la temelia sistemelor politic, economic și social. Este semnul unui dublu eșec, eșec care depășește în magnitudine și consecințe eșecul comunismului: economic și democratic concomitent. 

Poate părea ciudat că vorbim despre un eșec economic, acum, când economia globală atinge maxime istorice, greu de imaginat până și cu trei-patru decenii în urmă. Doar că globalizarea neo-liberală a făcut câteva lucruri, care transformă un succes pe hârtie într-un periculos eșec. Pe scurt, a permis o polarizare nesănătoasă a averilor, a destructurat clasa de mijloc în țările dezvoltate, unde a produs noi cohorte de săraci, a distrus Statul Providență, înlocuindu-l cu Statul Penitență, a exclus de la educație și servicii de sănătate tot mai mulți oameni. Aceste lucruri au fost posibile pentru că marea finanță și-a aservit politicul și a distrus ideea de interes public. Democrația ”de piață”, sau ”democrația corporatistă” au luat locul democrației reprezentative, iar suveranitatea poporului a ajuns o ficțiune. 

Între cetățeni, reprezentanții lor în instituțiile politice, responsabili economici s-a căscat o uriașă prăpastie, care face dialogul imposibil. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, am să vă povestesc o întâmplare, de la începutul anilor 2000. Cum poate știți, am lucrat la Rombac, și apoi la INAv, INCREST sau cum s-o mai fi numit institutul de cercetare-dezvoltare pentru aviație. Am locuit ani buni în cartierul Aviației II, cam pe unde este stația de metrou ”Aurel Vlaicu”. Mă întâlnesc, deci, cu un fost coleg, un inginer extrem de capabil, pe care nimeni nu-l mai dorea. Vindea ceva în Piața Aviației, cap pe unde este cârciuma ”Cocoșatul”. Avea o tarabă. Ca și mine, nu putea pleca din țară. 

Din vorbă în vorbă-evident, situația politico-economică-tipul îmi zice: ”Costică, știi care este deosebirea între ce era înainte și ce e acum? Înainte, dacă aveai o problemă, te duceai la sindicat. Sau la ăla de la UTC, sau de la ODUS, sau de la partid. Dura, dar până la urmă găseai pe cineva care să te asculte, și să te ajute. Acum nu te ascultă nimeni, nu te ajută nimeni!”

Explozia socială este consecința acestui fapt, minor poate pentru unii decidenți politici și economici, dar esențial: vocea omului obișnuit nu mai este ascultată de nimeni. Și atunci violența este singurul mijloc care-i mai rămâne, pentru a se face auzit. Votul nu mai servește la nimic, vezi Referendumul din 2012, unde interesele unora au reușit să anuleze votul a peste 7,4 milioane de oameni. Ba, mai mult, încep să fie pedepsiți cei care n-au gândit ”pe linie” și au îndrăznit să se opună intereselor unor grupuri private, care țin loc de ”interes public”. 

Organisme nelegitime din punct de vedere democratic dau jos guverne și Parlamente alese, atunci când ele contravin intereselor lor. Cazul Greciei este exemplar din acest punct de vedere. Atunci când este nevoie, aceste instituții nelegitime democratic se folosesc de forța statului, impunând violent soluțiile dorite, împotriva dorinței și voinței popoarelor. 

Asta este rețeta violenței sociale care face deja parte din viața națiunilor. O știm, dar nu putem schimba lucrurile, pentru că suntem încă paralizați de teamă. Izbucnirile violente de genul revoltelor din celor din orașe ale SUA, dar și din Europa, au, paradoxal, rol de supapă de siguranță. Ele reduc tensiunile pe moment, dar nu rezolvă problemele de fond. Pentru că aceia care conduc sistemul nu vor să accepte nicio schimbare. Se amăgesc cu iluzia că pot suporta prețul acestor izbucniri scurte de violență extremă. Că după asta lucrurile se calmează, fără niciun alt ”sacrificiu” din partea lor. Nu văd pădurea din cauza copacilor. Violența despre care vorbesc nu este totuna cu ceea ce vedem acum pe străzile orașelor americane și europene. Nu, violența despre care vorbesc este aceea care va dărâma întreg sistemul, îl va face una cu pământul. Este violența care va marca un punct de ruptură, o discontinuitate în existența sistemelor politic, economic și social dominante acum. Va fi o ruptură de genul celei generate de Revoluția Bolșevică. Dar infinit mai periculoasă, prin consecințe. 

Tot jucându-ne cu focul, ne vom arde fără doar și poate. Dar asta nu pare să ne intereseze. ”Business as usual” este consemnul general. Ceva de genul orchestrei de pe Titanic, care cânta, să facă dezastrul acceptabil. Șandramaua se scufundă, în acordurile dogmei neo-liberale. De data asta s-ar putea să nu mai fie supraviețuitori.

marți, 21 aprilie 2015

Scrisoare deschisă



Nu îmi fac iluzii. Este, probabil, un inutil exercițiu de ”democrație”. Dar mi-am făcut datoria față de conștiință, în primul rând. Poate suna egoist. Dar nu putem sta cu brațele în sân. Măcar atât să facem: să le spunem indivizilor ce monstru au născut în România. 



Excelenței Sale domnului Martin Schultz, Președintele Parlamentului European

Excelență,
       
Vă supun atenției situația dramatică a sistemului democratic din România. Fără a exagera în niciun fel, România nu mai îndeplinește condițiile politice de la Copenhaga, reiterate cu prilejul summitului UE de la Helsinki, din 1999, criterii care definesc apartenența unui stat la Uniunea Europeană. Ceea ce este și mai grav e faptul că am ajuns aici cu sprijinul, și complicitatea unor oameni și instituții ale Uniunii, inclusiv-sau mai ales-prin intermediul MCV. Acest mecanism, arbitrar și discriminatoriu, este un pericol pentru democrație, și a-l extinde și asupra altor state ar însemna începutul sfârșitului Uniunii, ca spațiu al valorilor politice democratice.
Sistemul politic românesc-cu toate limitele și slăbiciunile lui-este cel care a condus România către UE, a făcut posibilă îndeplinirea condițiilor de aderare. Din motive pe care doar le pot bănui-și care nu fac onoare unor națiuni care se prezintă pe sine drept etaloane democratice-acum instituțiile acestea politice: partide, sindicate, anumite organisme ale societății civile, dar mai ales Parlamentul, se află sub asaltul unor forțe scăpate de sub orice fel de control democratic. Acestea folosesc pretextul ”luptei împotriva corupției” pentru a se substitui lor.
Nu cred că vă puteți închipui că o democrație poate funcționa atâta vreme cât unii cetățeni sunt mai egali decât alții. Mai mult decât atât: o categorie socială-și nu o putere a statului, deși procurorii așa se văd pe sine în România- și-a creat, folosind șantajul, acuzații inventate de ”corupție”, în complicitate cu serviciile interne de securitate, un statut de imunitate și impunitate. Puteți accepta ideea că acești oameni nu răspund în fața nimănui, că pot face orice abuz, pot încălca drepturile și libertățile cetățenilor, Constituție și legi, pot constrânge judecătorii să dea sentințele dorite de ei? Și totuși asta fac.
Personajul odios care conduce acum Direcția Națională Anticorupție, epicentrul abuzurilor și al gândirii anti-democratice, a fost ovaționat de curând într-o comisie a Parlamentul European. Așa ceva este inacceptabil. Este o rușine pentru Parlamentul European, este o maculare a valorilor pe care se presupune că e construită Uniunea. Deși nu are niciun atribut în această direcție, trecând peste reguli, peste instituții și peste legi și Constituție, DNA face propuneri de modificare a legii fundamentale, care îi vor permite să domine politicul, să oblige Parlamentul să ia decizii împotriva voinței parlamentarilor și împotriva voinței populare. Votul imperativ este interzis prin Constituție. Și cu toate astea DNA dă consemne de vot în Parlament, amenință Senatul cu represalii, dacă nu votează cum cere Parchetul, cercetează senatorii pentru felul în care au votat.
Dinspre Bruxelles vine o susținere a acestor acțiuni ilegitime și extrem de periculoase, pe care eu nu o înțeleg și nu o pot accepta. Ce înseamnă ”Justiția trebuie să câștige lupta cu sistemul politic”? În care logică? În logica totalitară? Noi, cetățenii, mai contăm? Votul nostru mai contează?
Vă place sau nu, după aproape un deceniu de MCV principala sursă de corupție în România a ajuns sistemul de Justiție. Care este departe de a fi independent. Doar că dependența nu mai este una politică, cum s-ar putea crede. Practic, justiția română a fost privatizată, în sensul în care răspunde unor interese care nu au nimic în comun cu politicul. Misiunea ei este acum să înfrângă rezistența instituțiilor democratice, în special a Parlamentului, pentru a da liber acestor interese.
Nu cred că este în interesul nimănui, nici în interesul românilor, nici în interesul UE, să asistăm la un grav eșec democratic, într-o zonă sensibilă a Europei. Sunteți un om de stânga. Ar trebui să înțelegeți mai bine aceste pericole. Puteți ajuta România să nu eșueze. Este nevoie în primul rând de o evaluare independentă și neutră a stării sistemului de justiție din România. Actualul sistem de supraveghere, generat de MCV, este corupt și parțial, ascunde adevărul și este complice la abuzurile justiției din România.
Este doar primul pas către schimbarea situației-repet, extrem de gravă-care acum duce către revenirea la totalitarism. Nu cred că ați cunoscut ”deliciile” totalitarismului. Eu, și alături de mine, milioane de români, le-am cunoscut. Și nu vrem să le retrăim, de data asta în numele ”valorilor europene”. Aveți puterea și autoritatea de a determina o dezbatere publică onestă, deschisă, despre ceea ce se întâmplă în România, în care să fie ascultate toate părțile. Este timpul să acționați.
Vocea noastră, a simplilor cetățeni, nu se mai poate face auzită. Pentru că Parlamentul României a încetat, practic, să mai existe, să ne mai apere drepturile și libertățile. Singura sa misiune este acum să aprobe arestarea membrilor săi. Când un procuror spune că ”dacă va fi nevoie să arestăm 10.000 de oameni, vom aresta zece mii de oameni!” trebuie să-ți pui întrebări. Chiar dacă nu ai nicio legătură cu politicul, sau cu faptele de corupție. Ce vine după primul val de arestări? Unul de 100.000? Unul de un milion? În fond, există ”suspiciunea rezonabilă” care poate justifica asta: se știe că ”românii sunt corupți”. E suficient, nu? Cine mai are nevoie de probe?
O democrație nu poate fi construită pe teamă. Teroarea nu poate fi un instrument de guvernare. Poate le spuneți astea celor care conduc acum România. Și care sunt paralizați de frică. Un Parlament nu poate vota ceva, cum fac parlamentarii români, și recunosc public asta, de frică. Dacă acesta este viitorul democrației, eu, unul, nu mă imaginez în acest viitor. Dumneavoastră v-ați imagina?  
Cu respect,

Constantin Gheorghe  

PS: mulțumesc prietenului Jipa, care a tradus-o în germană, și a expediat-o aceluiași domn Schultz. Aveți și versiunea în germană:


Seiner Exzellenz Herrn Martin Schulz, Präsident des Europäischen Parlaments
Exzellenz,
Ihre Aufmerksamkeit auf die Notlage des demokratischen Systems in Rumänien. Ohne zu übertreiben in irgendeiner Weise, Rumänien erfüllt nicht mehr die politischen Kopenhagener bekräftigte bei dem EU-Gipfel in Helsinki im Jahr 1999 Kriterien, die einen Zustand zur Europäischen Union gehören, zu definieren. Schlimmer noch ist, dass ich hierher gekommen, mit der Unterstützung und Komplizenschaft von Menschen und Institutionen der Union, einschließlich-oder insbesondere Durch MCV. Dieser Mechanismus, willkürlich und diskriminierend, ist eine Bedrohung für die Demokratie, und auf andere Länder würde den Anfang vom Ende der Union als Raum der demokratischen Werte bedeuten.
Rumänische politische System, mit allen seinen Grenzen und Schwächen, ist derjenige, der Rumäniens zur Europäischen Union geführt hat, möglich die Erfüllung der Voraussetzungen für die Mitgliedschaft. Aus Gründen, können wir nur vermuten und nicht von Nationen ehren präsentiert sich als demokratische Normen diese politischen Institutionen: politische Parteien, Gewerkschaften, einige Einrichtungen der Zivilgesellschaft, vor allem das Parlament, ist unter Angriff von Kantersieg in jeder demokratischen Kontrolle. Sie nutzen den Vorwand der "Korruptionsbekämpfung" zu ersetzen.
Odious Charakter leitet künftig die Nationale Antikorruptionsbehörde, das Epizentrum der Missbrauch und antidemokratischen Denkens, wurde vor kurzem angefeuert einen Ausschuss des Parlaments. So etwas ist inakzeptabel. Es ist eine Schande für das Europäische Parlament, ist eine Makula Werte, auf denen die Union soll gebaut werden. Zwar gibt es keine Attribut in dieser Richtung unter Umgehung Regeln über Institutionen und über Gesetze und Verfassung, DNA machen Vorschläge zur Änderung des Grundgesetzes, die es ihr ermöglichen, die Politik dominieren wird, verpflichten Parlament, Entscheidungen gegen den Willen und gegen den Willen des Parlaments zu nehmen Beliebt. Vote zwingend notwendig ist durch die Verfassung verboten. Und doch gibt DNA Sendungen Abstimmung im Parlament, Senat droht Vergeltung, wenn sie nicht wählen, wie von der Staatsanwaltschaft erforderlich, zu untersuchen, wie die Senatoren gewählt.
Ich glaube nicht, können Sie sich vorstellen, dass die Demokratie so lange wie einige Menschen gleicher als andere sind, arbeiten können. Außerdem: eine soziale Kategorie und nicht eine Macht des Staates, obwohl Staatsanwälte so in Rumänien sehen sich mit Erpressung erstellt, hergestellt wegen "Korruption" in Komplizenschaft mit internen Sicherheitsdienste, ein Status der Immunität und Straffreiheit. Sie können die Idee, dass diese Menschen nicht für jeden, der den Missbrauch machen können reagieren zu akzeptieren, gegen die Rechte und Freiheiten der Bürger, die Verfassung und die Gesetze, können Richter ihre gewünschten Sätze zwingen? Und doch bin ich. Von Brüssel kommt unehelichen unterstützen diese Aktionen sind extrem gefährlich, was ich nicht verstehen und nicht akzeptieren kann. Was bedeutet "Gerechtigkeit muss gewinnen kämpfen politische System"? In diesem Sinne? In totalitären Logik? Wir, die Bürgerinnen und Bürger, eine Rolle? Unsere Stimme los?
Es ist nur der erste Schritt zur Entwicklung der Lage-wieder, sehr ernst, die nun zu einer Rückkehr zum Totalitarismus. Ich glaube nicht, dass Sie wissen, "erfreut" Totalitarismus. Ich und mit mir, Rumänisch Millionen, die wir gekannt haben. Und wir wollen diesmal im Namen des "europäischen Werte" zu erleben. Sie haben die Macht und Autorität, um eine faire öffentliche Diskussion über das, was in Rumänien passiert geöffnet, in dem alle Parteien gehört werden zu bestimmen. Es ist Zeit zu handeln.
Wie es oder nicht, nach fast einem Jahrzehnt der MCV Hauptquelle der Korruption in Rumänien erreichte das Justizsystem. Was bei weitem nicht unabhängig. Nur, dass Sucht ist keine politische, wie Sie vielleicht denken. Grundsätzlich wurde rumänischen Justiz privatisiert, in dem Sinne, dass die Interessen, die nichts mit der Politik haben zu reagieren. Seine Aufgabe ist es nun, die Widerstandsfähigkeit der demokratischen Institutionen, insbesondere des Parlaments zu überwinden, sich frei auf diese Interessen zu geben. Ich glaube nicht, dass es in niemandes Interesse noch im Interesse der Rumänen, noch im Interesse der EU ist, um eine ernsthafte demokratische Ausfall in einem sensiblen Bereich in Europa zu erleben. Sie sind ein Mann der Linken. Sollten Sie besser zu verstehen, diese Gefahren. Sie können helfen, Rumänien wird es nicht versäumen. Es erfordert in erster Linie eine unabhängige und neutrale Staat Justiz in Rumänien. Die derzeitige Überwachungssystem, durch das CVM erzeugt, ist beschädigt und teilweise die Wahrheit zu verbergen und Gerechtigkeit ist mitschuldig an Missbrauch von Rumänien.
Constantin Gheorghe
Unsere Stimme, die normalen Bürger nicht mehr zu hören. Da die rumänische Parlament praktisch aufgehört zu existieren, um ihre Rechte und Freiheiten zu verteidigen. Seine einzige Aufgabe ist es nun, die Verhaftung der Mitglieder zu genehmigen. Wenn ein Staatsanwalt sagte, dass "wenn nötig zu 10.000 Menschen zu verhaften wir verhaften zehntausend Menschen" brauchen, um sich Fragen zu stellen. Auch wenn Sie nichts mit Politik oder Fakten der Korruption zu tun. Was kommt nach der ersten Verhaftungswelle? Einer von 100.000? Ein einer Million? In der Tat, es gibt "begründeter Verdacht", dass dies rechtfertigen können: wir wissen, dass "Rumänen sind korrupt". Das ist genug, nicht wahr? Wer braucht Beweise? Eine Demokratie kann nicht auf Angst gebaut werden. Terror kann nicht ein Instrument der Regierung sein. Können Sie sagen, diejenigen, die jetzt Rumänien führen. Und wer von Angst gelähmt sind. Ein Parlament der Abstimmung nicht etwas, wie kann rumänischen Gesetzgeber und die Öffentlichkeit erkennen, aus Angst. Wenn dies die Zukunft der Demokratie, ich für meinen Teil, ich mir vorstellen, in der Zukunft. Sie Sie sich vorstellen? Mit freundlichen Grüßen,

luni, 13 aprilie 2015

Senzația de libertate nu e libertate!



Demența din aceste zile, din Ucraina, unde a început un sinistru război împotriva statuilor, amintește de acel ”Cine controlează trecutul, controlează viitorul”, cum spunea Orwell în romanul său, ”1984”. Această afirmație poate fi valabilă într-o lume totalitară. Pentru că trecutul este cunoscut cu adevărat doar de cei care dețin puterea și controlează informația. Mai poate fi adevărată afirmația într-o democrație? În principiu-și parțial și în realitate-nu, ea nu poate fi adevărată. Pentru că nu mai există un deținător unic al trecutului, care să-l poată manipula și folosi pentru a determina cursul evenimentelor viitoare. Atunci de ce nebunia declanșată de Kiev, care, în loc să închidă niște fronturi ale luptei interne, pentru a se concentra asupra obiectivului primordial, păstrarea integrității statului, deschide altele noi. De ce?

Pentru că, probabil, răfuiala cu trecutul este, la modul simbolic, o răfuială cu prezentul, care ascunde neputința și incapacitatea administrativă a actualilor guvernanți de a răspunde nevoilor și așteptărilor ucrainenilor. Dacă nu pot face din ruși dușmanul intern și extern care să permită unificarea națiunii ucrainene, se răfuiesc cu trecutul ”comunist”. Lucru poate nu total inept, dacă n-ar înlocui ”trecutul comunist” cu unul la fel de întunecat, și infinit mai periculos, trecutul fascist. 

Mai este un aspect al acestei probleme, care trece dincolo de granițele Ucrainei, ne privește și pe noi, de fapt, privește practic pe toată lumea. Există oameni care cred sincer că, deținând informații sensibile din trecut, pot determina viitorul. Și realitatea le dă dreptate, fără doar și poate.

Din această perspectivă libertatea de expresie și liberul acces la informații sunt vitale pentru cetățeni și societate, pentru existența unei democrații funcționale. Un cetățean informat este un cetățean puternic și responsabil. Capabil să determine puterea politică și administrativă să acționeze în logica servirii interesului public, să pună agenda publică înaintea agendei proprii.

Sună teoretic, și departe de realitate. Nu este. Multe lucruri puteau fi mai bine făcute dacă cetățenii erau informați, dacă puteau face alegeri corecte în deplină cunoștință de cauză. Mai mult, dacă responsabilii politici aveau informații corecte, poate și deciziile pe care le-au luat erau mai bune. Calitatea guvernării depinde și de calitatea informațiilor pe care le folosesc cei care iau decizii, dar și de calitatea celor care le folosesc.

Unde e trecutul aici? Păi, multe din cele ce se întâmplă acum în România, și nu doar în România, își au explicația în intenția celor care au informații despre trecut de a duce viitorul într-o direcție favorabilă lor, fără a ține cont de voința cetățenilor, și în disprețul nevoilor și intereselor lor. Așa ajung să controleze și prezentul cei care controlează trecutul.  

Ceea ce face DNA este un exemplu de manual, din această perspectivă. Timp de zece ani-poate și mai mult-au fost strânse informații despre oameni politici, despre mediul de afaceri, despre judecători, jurnaliști, medici, profesori, oameni de cultură, despre cei angajați în activitatea unor ONG uri. Acum aceste informații sunt folosite pentru a duce România într-o anume direcție. Care sigur nu este direcția dorită de români, câtă vreme acesta este proiectul unei oculte a puterii, și nu unul al cetățenilor români. 

Aceste instituții opace, nedemocratice, au ajuns să domine instituțiile democratice, să le controleze. În folosul unor grupuri de interese, interese aproape exclusiv economice. Ele pot distruge orice rezistență internă, pot impune politicile publice adecvate afirmării respectivelor interese private. În fond, trăim tot într-o lume totalitară, doar că lanțul cu care suntem legați e ceva mai lung. Asta ne dă senzație că avem mai multă libertate. E doar o senzație, nimic mai mult...

duminică, 29 martie 2015

Putere și gândire totalitară



Campania scelerată declanșată de ANAF împotriva mediului de afaceri autohton pune capac prostiilor lui Ponta. Corupția și evaziunea fiscală se pot combate și fără abuzuri și crize de nervi. Iar dacă n-a aflat, poate află și Ponta, altminteri absolvent de drept, că există un principiu, al proporționalității în ceea ce privește greșeala și pedeapsa. În plus, dacă ar fi înțeles ceva din felul în care funcționează economia, ar fi văzut că sunt decizii ale căror costuri depășesc cu mult beneficiile. Nu închizi o afacere o lună de zile pentru diferențe de casă de sub un euro, doar pentru a da ”exemple”.

I-am înjurat pe comuniști, pentru disprețul arătat față de individ, de viața lui, dispreț care venea din privilegierea ”ansamblului”. Din păcate acum avem dispreț și față de individ, și față de comunitate. De ce? Pentru că am scăpat de totalitarism, în schimb am absolutizat gândirea totalitară. Ponta, ca și băsescu, Iohannis, Kovesi, Macovei, Gorghiu, Blaga și alții ca ei, este INCAPABIL să înțeleagă ce înseamnă o democrație, cum funcționează ea, ce înseamnă respectul drepturilor și libertăților cetățenești. Nu mai spun că sunt profund inumani. Omul nu prețuiește nimic în ochii lor. Puterea i-a dezumanizat, dacă au fost vreodată oameni. 

Toate instituțiile statului român sunt după chipul și asemănarea acestor indivizi: abuzive, disprețuitoare, care ne tratează ca pe niște sclavi, ca pe niște gunoaie. Și nimic nu se va schimba. Pentru că, la rândul nostru, nu dăm doi bani pe ceilalți, disprețuim democrația și nu ne pasă de drepturi și de libertăți. N-am mișcat un deget pentru a le avea, nu ne pasă dacă ni se iau. Noi ne descurcăm. Și rămânem cu descurcatul.

Fără nepăsarea noastră nu ar exista aroganța și disprețul lor. Ne merităm unii pe ceilalți!

sâmbătă, 28 martie 2015

Demonizare și destructurare în țara lucrului bine făcut



Trebuie să vorbim despre un lucru extrem de periculos, într-o țară populată de isterici decervelați: demonizarea unor persoane publice. Sigur, jocul ăsta a fost început de presă, imediat după decembrie 1989. O vreme se calmase, aveam și altele de făcut. Din acea perioadă, sinistră, dar suportabilă, a rămas doar episodul Iliescu-mineriade. 

Mizeria cumplită a început odată cu ascensiunea politică a lui traian băsescu. Demonizarea s-a transformat în arma sa predilectă, sprijinit fiind de o presă tot mai frustrată, pentru că impotentă și incapabilă să-și asume rolul său de ”câine de pază al democrației”. Din păcate, ajunsă în lesa lui băsescu, a ajuns câinele său de luptă, instrumentul intereselor sale meschine, al răzbunărilor sale nebunești, al urii sale împotriva tuturor celor care i se opuneau.

băsescu a fost și rămâne un laș netrebnic, un impotent politic, incapabil să construiască ceva. Toată viața lui a dărâmat. A umplut cu balele sale imunde pe oricine i se părea că-i amenință ciolanul puterii. Iar pentru băsescu puterea a avut doar culoarea banilor. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine.

Din păcate acest individ a fasonat instituții precum SRI și DNA, ANI, ÎCCJ și CSM, printre altele, după chipul și asemănarea sa. Instituții care folosesc, la rândul lor, cu sprijinul presei-infestată cu acoperiți ai SRI, ca și justiția-demonizarea ca armă împotriva adversarilor lor politici și ai celor care sunt la comandă. 

Cazul Vâlcov, ca și cazul Șova, sunt elocvente din acest punct de vedere. Nu discutăm vinovăția lor. Să admitem din start că sunt vinovați. Dar nici măcar vinovăția indubitabilă nu îndreptățește linșajul mediatic, minciunile oferite pe ”surse”, gen averile ascunse în cavouri, tablourile de milioane de euro, care se dovedesc niște banale litografii de câteva sute de euro, și alte mizerii de acest gen. Nimic nu îndreptățește asmuțirea unor imbecili împotriva Parlamentului, ca instituție, împotriva celor care n-au votat cum dorea pizda unei târfe, madam Gorghiu, ce a trecut din pat în pat până la vârful unui partid, Partidul Național Liberal, care și-a anulat istoria seculară cu această alegere. 

balele lui băsescu maculează în continuare spațiul public. Proiectul lui pentru România este același: inventarea de dușmani ai poporului. Oricine poate intra pe lista lui. Klaus Imperator tocmai ce-a aflat ce-l așteaptă. Ceilalți sunt obișnuiți deja cu omul.  Probabil că țelul vieții lui este distrugerea României. O fi crezând, ca și Ceaușescu, că nu-l merităm, că nu-l iubim îndeajuns pentru onoarea de care ne-a făcut-o, bătându-și joc de     noi atâția ani, trădând interesul național, permițând jefuirea banului public, punându-și amanta în fruntea celui mai bănos minister, încuscrindu-se cu mafiile economice și luând bani de la ele, distrugând mecanisme de solidaritate socială și națională. 

Iar instituțiile care îi continuă opera ar face bine să ia aminte: vor da socoteală. Și vor plăti cu vârf și îndesat lipsa lor de verticalitate, ticăloșia, slugărnicia în fața puternicilor zilei. Faptul că sar acum  din barca lui băsescu în barca lui Iohannis nu le scutește de răspundere. doar le face și mai urâte decât sunt în ochii românilor. De data asta s-au demonizat singure, fără niciun ajutor. Și nimeni și nimic nu le mai spală de păcate. Este una dintre principalele slăbiciuni, și amenințări la adresa securității și continuității statului român. Dacă nu ne trezim nici măcar acum, s-ar putea să nu mai existăm, ca țară. 

Cultura bunului plac



Ce face ANAF acum nu este cu nimic mai rău decât ce face DNA. Și reflectă un anume fel de cultură instituțională, care nu este nouă în România. Este cultura bunului plac. Cultura celor care se cred Dumnezeu, care nu dau socoteală nimănui, care taie și spânzură, făcând din domeniul pe care îl păstoresc moșia lor. Este un soi de privatizare perversă a statului.

Evident că nu setea de dreptate îi animă pe ăia din DNA. Nu, ei sunt niște golani cărora li s-a urcat puterea la cap. Cum nu setea de corectitudine îi mână pe ăia de la ANAF, alți idioți cărora puterea li s-a urcat la cap.

Câtă vreme ăștia, și alții ca ei, nu vor primi o replică dură din partea societății, nu se vor potoli. Oricum în locul unui regim totalitar, cel comunist, ne-am pricopsit cu o mulțime: SRI, DNA, ANAF, ANI, și lista este lungă.

Într-o democrație Parlamentul ar trebui să ne apere de abuzurile acestor derbedei. Dar noi tocmai ce nu mai avem Parlament. Suntem fără apărare, sclavii acestor golani. Dorința de a vedea sânge de politician pe pereți începe să ne coste usturător. Și este doar începutul durerii. Răul cel mare urmează să vină.

Dar noi nu mai suntem o națiune. Suntem o gloată. Care nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă, și nici nu vrea să înțeleagă. Care nu știe ce-i aia solidaritate, ce-i aia responsabilitate. Dacă moare și capra vecinului este mulțumită și fericită. În rest, Dumnezeu cu mila...

PS: ce dovadă mai bună a faptului că suntem un popor de cretini? Iar au apărut ăia cu ”Jos comunismul!” În țara în care se exprimă violent cea mai dură formă de de capitalism sălbatic!

sâmbătă, 21 martie 2015

Care te bagi?



RIP PSD! Care te bagi să punem de-un nou partid de stânga, social-democrat? D-ăla clasic, bătrânesc, nu miciurinisme ”social-liberale”, care sună ca dracu. Dacă nimeni în partidul ăla n-a aflat că producerea bogăției și redistribuirea ei între capital și muncă sunt procese concomitente, ce dracu mai avem de discutat? De 25 de ani așteptăm ca niște unii să producă bogăție, și apoi să ne alegem și noi, proștii, cu ceva. Și până acum ne-am ales cu o pulă. Iar Ponta și ai lui ne promit tot o pulă. Asta e! Le arătăm și noi deștu, în semn de recunoștință, și ne vedem de ale noastre. Deci, care te bagi?

vineri, 20 martie 2015

Neo-liberalismul cu față social-democrată



Azi încep lucrările Consiliului Național al PSD. N-ar trebui să mă intereseze și, de fapt, nici nu mă interesează. Sunt un om de stânga, dar nu mă mai regăsesc de mult în valorile și politicile promovate de el. Rezumând, Ponta și ai lui au reușit să desăvârșească un proces, început prin 2004-2005, acela de a transforma social-democrația într-un soi de neo-liberalism cu față social-democrată. Eu eu nu servesc ghiveciul ăsta ideologic. 

Ce deosebire mai este între PSD și PD, în materie de valori și principii? Măcar gașca lui băsescu a fost sinceră: a făcut un Congres, și în unanimitate a mutat  partidul de la stânga la dreapta. Cinstit, transparent, să știe tot prostul. PSD n-a făcut asta. Și-a mințit cu nonșalanță și perseverență publicul, a semnalizat mereu stânga, dar de virat a virat numai la dreapta. Iar virajul său la dreapta a fost chiar mai radical decât cel al PD din 2005. Astea sunt fapte, pe care nu le poate contesta nimeni. 

Nu poți să vii să declari senin că ești cel mai ”pro business” partid din România. Nu poți să ignori-în cel mai bun caz-sau să distrugi capitalul românesc, și să promovezi capitalul străin. Nu poți să accepți senin distrugerea mișcării sindicale. Nu poți să arunci la coș dialogul social. Nu poți să promovezi privatizarea serviciilor publice, educație și sănătate, să crești costurile lor pentru cetățeni. Nu poți tu, partid social-democrat, să fii campionul reducerii taxelor și impozitelor, care favorizează capitalul-marele capital-și-i dezavantajează pe cei care trăiesc din muncă, ducând pe noi culmi polarizarea socială.

 Nu poți s-o ții ca gaia mațu cu cota unică, o calamitate pentru societatea românească, și care n-a produs niciunul dintre efectele pozitive scontate. Nu poți să nu revalorifici salariile din sectoarele publice. Nu, PSD n-a făcut nimănui nicio favoare, readucând salariile bugetarilor la nivelul la care erau înainte ca Boc să le taie. Este o minciună: concomitent că tăierile a fost aplicată și o nouă grilă de salarizare în sistemul bugetar, care a redus și ea, prin aplicare, veniturile celor din sectorul public. Despre asta nu se mai vorbește.

Să mergem mai departe. Nu poți tu, partid presupus social-democrat, să-ți faci proiect din reducerea deficitului bugetar, când n-ai infrastructuri, când s-au închis școli și spitale, când se moare, la propriu, de foame și din lipsa accesului la îngrijiri medicale.

Ce anume mai este social-democrat în politica PSD? Ce credeți că are să ne propună Consiliul Național? Nimic! Este expresia vulgară-și sfidătoare!-a imensei dureri în cur pe care o încearcă liderii acestui partid, când este vorba despre nevoile cetățenilor. Da, îi doare în cur de noi! Cum îi doare în cur de noi pe toți, de la stânga la dreapta. Consiliul Național nu are decât un singur obiectiv: să le securizeze poziția lui Ponta, Dragnea și compania. O mizerabilă luptă pentru putere. Și atât. Nimic altceva. Niciun proiect strategic, nicio limpezire ideologică, nimic. 

Partidul este dezarticulat, făcut praf. Conducerea la vârf nu mai are mare lucru în comun cu baza partidului. De fapt, în PSD democrația e moartă și îngropată. O gașcă agresivă de ariviști a înlăturat sau marginalizat pe oricine mai avea legături cu social-democrația, cu stânga, în general. Ca peste tot, banul dictează și în PSD. Pentru că în loc să se bazeze pe oameni, partidul se bazează acum pe bani. Este doar o mașină de exercitat puterea și de făcut bani pentru câțiva. Să mă emoționeze faptul că DNA îi saltă unul câte unul? Haida-de! Să-i ia pe toți, din partea mea!

Doar că liderii aceștia corupți împiedică partidul să fie un luptător și-un promotor al democrației. Într-un moment extrem de delicat, când puterea a ajuns în mâna altei găști, din SRI și din așa-zisa Justiție. Scoate cineva un diftong pe tema asta? Protestează cineva? Toți îi dau cu ”independența Justiției”. Care independență, idioților? Abuzurile, încălcarea Constituției, a drepturilor și libertăților cetățenești nu vă interesează? Nu sunt teme pentru un partid social-democrat? Să mai amintesc despre felul în care-cu câteva excepții-arată parlamentarii PSD? Sau aleșii săi locali?

Dacă membrii Consiliului Național ar avea măcar un dram de demnitate și s-ar simți responsabili față de membrii și simpatizanții PSD, față de cetățenii României, ar cere azi demisia conducerii PSD. Faptul că a pierdut Ponta alegerile prezidențiale e la ”și altele”. Motivele adevărate sunt cele de mai sus. Nu am văzut, în 25 de ani de ”democrație”, un lider care să fie urât și contestat cu tăria și vehemența cu care este contestat Ponta. De ce? Pentru că este ipocrit, mincinos, disprețuitor, și pentru că este fals. Nu are nimic în comun cu stânga și cu social-democrația. Este doar un oportunist mizerabil, care, împreună cu Geoană și cu alții ca el, au distrus partidul. 

Sigur că nu se va întâmpla nimic din astea. Ca orice altă paranghelie de acest gen-din toate partidele-și asta este aranjată cum îi poftește suflețelul liderului de moment. Evident, Rovana Plumb va fi aleasă șefa Consiliului Național. Ca să facă, ce? Că doar n-o fi vreun clasic al gândirii de stânga! Și după? Ce urmează? Se schimbă ceva în PSD? 

Așa ne-am întors de unde am plecat: la regimul cu partid unic. Că guvernează PSD sau guvernează PNL, nicio deosebire! Partide ale puterii, care nu există decât pentru a parazita banii publici și a îmbogăți o mână de privilegiați. Rezultatele se cunosc. Iar faptul că unii dintre privilegiați cad loviți de ”anticorupție” nu înseamnă absolut nimic. Locul lor este luat imediat de alții. Iar noi ne alegem doar cu praful de pe tobă.