miercuri, 17 ianuarie 2018

Guvernul ultimei șanse pentru PSD.


Nu mai are nicio importanță motivul pentru care premierul Tudose a trebuit să plece. Adevărul este că nu ar fi trebuit numit. Cum nu ar fi trebuit numit nici precedentul premier, Grindeanu. Motivul este evident: nici unul, nici celălalt nu au fost decât soluții de avarie. Monede de schimb pentru Dragnea, în jocul lui bizar de putere-și de supraviețuire-pe care îl face cu ”sistemul” de ceva vreme. 

Dragnea a crezut că este suficient să câștige alegerile cu PSD, pentru a se pune la adăpost, sau cel puțin pentru a putea negocia o pace rece, dar acceptabilă pentru toți. N-a fost să fie. Cineva a vrut mai mult, în acest joc complicat, în care se găseau și Ponta, și Maior, și Kovesi, și băsescu, și Coldea, și Dragnea, evident, dar mai mult ca sigur și Antonescu. Lor li s-a adăugat Iohannis, pentru a face lucrurile și mai complicate. Dosarul ”Referendumul” trebuia să-l elimine pe Dragnea din joc, pentru a-l despărți de Ponta. Pentru eliminarea lui Antonescu n-a fost nevoie de cine știe ce efort. Acesta înțeles repede ce i se cere, a scos PNL din USL, l-a afiliat la PPE, și s-a cărat spre zări mai senine. Cum băsescu nu putea accepta afrontul câștigării alegerilor prezidențiale de Ponta, băieții i-au zis lui Dragnea că e mai bun ca șef al PSD, în locul lui Ponta, dacă-l ”ajută” pe Ponta să piardă alegerile prezidențiale. Și l-a ajutat! Se vede treaba că n-a fost suficient!

Târgul făcut cu sistemul n-a fost onorat de sistem. Nu cred că aceia din sistem care contează au onorat vreun târg de acest gen, făcut cu oameni din politică sau din justiție. Întâmplător, sau poate nu, Dragnea a fost decis să le țină piept, probabil pentru că, la rândul lui, știe niște lucruri despre partenerii de ”negociere” și, în plus, are și sprijinul unei părți a sistemului. Care nu este omogen, și nici unit în cuget și-n simțiri. 

Dragnea a știut foarte bine cine sunt cei doi: doi moderatori de putere, de fapt, cei care ar fi trebuit să-i limiteze, la cererea sistemului, puterea în partid, în Executiv și în Parlament. Și trebuie să recunoaștem că, fie și prin consecințele celor două crize guvernamentale, lui Dragnea i-au mai fost scurtate gheruțele. Nu suficient, după gustul sistemului, dar destul pentru a se gândi de două ori înainte de a face vreun lucru care nu este pe placul lui. 

Numai că acum se întâmplă că această păruială a devenit periculoasă pentru toți: pentru președinte, care brusc nu mai vrea ”guvernul meu”, și aprobă candidatura Vioricăi Dăncilă pe repede înainte, spre deplina năuceală a Opoziției, căreia nu-i venea să creadă ce vede/aude la Cotroceni, pentru PSD, care începe să conștientizeze că este ultima sa șansă de a rămâne la putere, și de a rămâne întreg, ca partid, și pentru sistem, care ar avea de suferit dacă împinge criza dincolo de un punct în care efectele devin ireversibile. 

Dăncilă nu mai este un premier-ofrandă. Este un premier pe bune. Cu o misiune aproape imposibilă, din punctul meu de vedere. De ce așa? Pentru că va constata că trebuie să facă din rahat bici, care să mai și pocnească! Mă tem că nu va avea cum să facă asta. 

Și Ponta, și Dragnea, amatori de conducere cu mână forte, practic dictatori, au făcut irelevante organele de conducere colectivă. Cei care mai gândeau și altfel decât prin ochelarii intereselor individuale și de gașcă, adică politic, au fost eliminați fără milă. Amândoi s-au înconjurat de nulități și de oameni obedienți, fără coloană vertebrală și fără demnitate, evident, cu excepțiile de rigoare. 

Partidul nu mai are lideri de forță, cu gândire prospectivă, cu viziune și cu știință de carte. Nu mai are de unde scoate astfel de lideri. Departamentele partidului, necesarul ”guvern din umbră”, produce nimic! Pentru a-i mulțumi pe baronii locali, fiecare specimen de acest gen a primit o felie din tortul puterii: dreptul de a numi miniștri, secretari de stat, prefecți, șefi de instituții centrale și locale. Cum credeți că fac băieții ăștia ”selecția de cadre”? Păi, e suficient să citiți tabloidele, să vedeți cum o fac! Statul-nu doar din cauza PSD, să fim bine înțeleși!-este cioburi! Cine le va lipi la loc? Cum? Va fi lăsat cineva s-o facă? 

Viorica Dăncilă trebuie să pună câteva condiții, fără de care va eșua și ea lamentabil. Prima: să-și facă singură Guvernul. Evident, propunerile de miniștri să fie discutate în CEx. Dar ea să aleagă, nu să vină iar baronii cu liste și listuțe! Apoi miniștrii să fie liberi să-și aleagă secretarii de stat cu care vor lucra. Vi se pare că a avut cineva intenția să analizeze cu adevărat prestația secretarilor de stat? A treia condiție: să i se dea mână liberă pentru a schimba pe oricine nu-și face treaba, fără nicio milă! 

Să își aleagă, la rândul ei, un cabinet de lucru profesionist, cu experți neutri. Să-și numească un purtător de cuvânt demn de numele ăsta! Să nu se supra-expună mediatic, să comunice clar și cât mai transparent. Să-și stabilească prioritățile, și să urmărească realizarea acțiunilor considerate prioritare. Să se bazeze pe partid. Pentru că partidul nu se reduce nici la Dragnea, nici la câțiva baroni vocali. Trebuie să-și revendice un spațiu cât mai mare de autonomie. Să reactiveze departamentele, care să o sprijine în luarea deciziilor cu date și analize, cu idei și propuneri. Dacă acceptă să fie doar sluga lui Dragnea, nu face nimic!

Este în interesul tuturor ca Viorica Dăncescu să reușească. Nu este doar în interesul PSD și al ALDE. Este și în interesul lui Iohannis, și al Opoziției, și al sistemului. Nu mai vorbesc despre cetățeni. Avem o fereastră de oportunitate. Poate ultima, pentru a consolida evoluțiile pozitive din economie, pentru a ne dezvolta folosind și fonduri europene, pentru a reduce sărăcia, pentru că ea este problema de fond a societății românești. 

Mă tem însă că Dragnea nu va înțelege ce șansă nesperată are, și o va folosi și pe Dăncilă în jocurile lui pentru putere și pentru supraviețuire. Criza va continua ca și până acum, cu toate consecințele, și costurile ce decurg de aici.