luni, 13 noiembrie 2017

Frăția statului paralel: scapă cine poate!



Puteți spune despre mine că sunt paranoic: este foarte posibil să fie și așa. Trăim în România, paranoia face parte din meniu. Dar cele întâmplate în ultimul an, mai ales, fapt, în ultimii doi ani, ca să fiu mai precis, arată un scenariu extrem de sofisticat, care are drept finalitate distrugerea politicii românești. Care, nu vă bucurați, nu va fi înlocuită cu nimic. Va rămâne doar paravan pentru cei care conduc România în realitate, străini și cozile lor de topor românești. 

Kovesi este principalul instrument al destructurării. Evident, nu vă spun o noutate. Dar lucrurile nu sunt chiar atât de simple. ”Dezvăluirile” despre sufrageria lui Oprea au un scop evident: s-o oblige pe Lulutza să calce pe cadavre, să-i distrugă cu orice preț pe cei aflați pe lista neagă a ocupanților. Poveștile despre porcul de la T 14 sau despre partidele de tenis sunt instrumente de șantaj. Kovesi a fost compromisă timp de ani de zile cu astfel de afaceri dubioase. Probabil că la un moment dat ea, Ponta, Dragnea, Maior, Coldea, Oprea, Ghiță și alții ca ei vor fi constituit, la un moment dat, un ”grup infracțional organizat”, un soi de frăție a ”statului paralel”. Frăția asta era o poliță de asigurare pentru toți.

Cineva a spart gașca. Cum, de ce, când? Cel mai probabil motivul spargerii a fost madam Udrea. De la ea s-au luat. ”Trei de-ai mei îi arestează pe alți trei ai mei”, da? Și atunci Kovesi a ales să-și demonstreze ”fidelitatea” față de cauză belindu-i pe cei cu care până atunci fusese prietenă. Cu alte cuvinte, a ales tabăra Iohannis. Căci despre asta e vorba, până la urmă. Atunci, la sfârșitul lui 2014, pleacă principala piesă a găștii: Maior. 

Urmează, în 2015, bătălia pentru ”guvernul meu”. În tabăra lui Iohannis era, evident, și Coldea, care avea și el ceva de demonstrat. Dragnea a crezut că, dacă îl belește pe Ponta, scapă, dovedindu-și, la rându-i, fidelitatea față de cauză. Și s-a consumat momentul ”Colectiv”. Prilej pentru Kovesi de a mai scoate niște tipi din vechea gașcă în afara jocului politic. 

Contra-atacul taberei ”persecutaților”, venit via Ghiță, n-a fost atât de convingător pe cât se credea. Coldea a plecat, e drept, dar Kovesi, nu. Și nu atât Coldea era-și este!- problema celor atacați acum de Lulutza, ci ea. Dezvăluirile nu o ating, pentru că n-a terminat treaba pe care trebuie s-o facă, scenariul maximal fiind distrugerea PSD. Până când se va termina treaba asta Kovesi va fi la adăpost. Dar dezvăluirile, făcute la ordin, au un scop: s-o oblige să fie necruțătoare, să-și facă treaba așa cum i se cere. Și deocamdată și ea, și ceilalți, execută ordinele. Strângând din cur de frică, și având coșmaruri, dar își fac treaba!

De scăpat, nu scapă. Dar până pleacă de la DNA va face prăpăd! Fără ca asta să rezolve vreo problemă a României, și nici a sistemului ei politic. Nu face decât să injecteze și mai multă ură în societate, să genereze violență socială, să slăbească statul și instituțiile sale, să facă din democrație o formă fără fond. Povestea vieții noastre!

vineri, 3 noiembrie 2017

Sunt pe VK!

Prieteni! De azi mă găsiți pe VK. Știu, e trist, dar am ajuns la dușmanii dușmanilor noștri sunt prietenii noștri. Ceea ce, până la urmă, reflectă criza de identitate în care ne afundăm pe zi ce trece. 

Acesta este contul meu de VK: https://vk.com/refugiatul. Cei care aveți conturi de VK dați un semn de viață. Pacea fie cu voi! 

Putin e-n toate!


Scârbos de laș Occidentul, de care ne agățăm cu disperarea înecatului, deși e tot mai evident că împreună ne paște prăpastia. Iar britanicii sunt, cu istoria lor imperială, de căcat, cu tot, o culme a acestei lașități generalizate. Da, Brexitul a fost o uriașă greșeală, urmare a unui calcul imbecil al lui Cameron, care a adus în jocul de putere Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din UE. Era doar un șantaj pentru a obține privilegii pentru Marea Britanie din partea celorlalți 27 de membri. Ei bine, putea renunța la organizarea lui, de vreme ce obținuse aproape tot ce-și dorea. A supralicitat, și a pierdut. 

Acum, în loc ca liderii politici britanici, conservatori, laburiști și restul găștii, să spună englezilor: ”Bă, băieți și fete! Am făcut o uriașă greșeală cu Brexitul. Vom pierde foarte mult, și nu doar economic. Pierdem deja. Am ajuns la un consens, și vom organiza un nou Referendum, pentru rămânerea în UE. Și noi, toți, vă îndemnăm să votați pentru rămânere!”, n-au găsit altceva decât să invoce vina lui Putin! Care, cică, ar fi finanțat campania pro-Brexit! Delegitimând astfel rezultatul votului! 

All told, it would be a fitting irony if, of all people, it was Putin who saved Britain from Brexit. A steady trickle of hard information and soft rumour about Russian support for Brexit risks becoming a torrent. Some of this support was, frankly, of questionable impact. Too much is often made of the alleged influence of the English-language Sputnik news agency and RT television channel, or even of the online trolling and disinformation campaign. Evidence that they actually changed minds – rather than just pandered to existing prejudices – is still lacking.

However, there is a growing likelihood that later this year or early next we will see solid evidence of financial support for the Brexit camp, too. MP Ben Bradshaw has used parliamentary privilege to raise the question of the mysteriously bottomless pockets of Arron Banks, the main backer for Leave.EU. The Electoral Commission this week launched an investigation into whether he and one of his companies broke campaign finance rules in the run-up to the referendum. George Cottrell, once an aide to the former Ukip leader Nigel Farage, has been arrested by the FBI on money laundering charges, and we await the outcome of that investigation.
Meanwhile, according to US intelligence sources with whom I have discussed Moscow’s activities, there are other cases of what the Russian spooks call “black cash” supporting pro-Brexit campaigns and campaigners, likely to be revealed over the course of the several inquiries taking place on the other side of the Atlantic. Of course, assessing the impact of these operations will require careful study and scholarly rigour. But when has this stopped anyone using eye-catching allegations for political advantage?
Ironically enough, this may come at exactly the right time to let a British political elite increasingly alarmed about Brexit off the hook. There is public dismay at the slow progress of talks, but no clear mandate to reverse policy. Hard evidence of active, covert Russian interference would delegitimise the original vote, given the narrow margin of victory. Hardcore Brexiteers will risk looking like Putin’s “useful idiots”.
This would allow the government to re-run or even disregard the referendum without looking as if it is admitting a mistake or challenging the popular will. It would also smooth the way to allowing article 50 to be revoked or ignored with no penalty. (While the EU is formally committed to allowing the UK to change its mind, there are those in Brussels with more punitive intent.)”
Asta e! Măreția Occidentului, în toată splendoarea ei

joi, 2 noiembrie 2017

Anticorupția, ca marfă.


Să mă ierte ăia de la BitDefender(poate-și fac pomană cu mine și-mi dau un antivirus ca lumea, că e lumea rea!), dar după 1989 singurul produs original românesc este ”anticorupția”. Atât am putut produce! Pentru asta ne cunoaște lumea! Când zici România, zici corupție. Când zici corupție, zici lupta cu corupția. Când zici lupta cu corupția zici Lulutza. Când zici Lulutza, zici comoara națională! Dar mai zici și marfă! 

Că, în economia de piață fiind noi, era firesc ca tot ce ne înconjoară să fie transformat în marfă. Să se vândă și să se cumpere. Și cum poți vinde marfa numită anticorupție fără un marketing adecvat, fără studii de piață, fără definirea publicului țintă? Fără o publicitate adecvată? Ei bine, vânzătorii de anticorupție au gândit totul până la cel mai mic amănunt. Și uite așa au apărut reclamele ”Toarnă aici pentru binele națiunii!”, care difuzează cultul personalității șefei DNA. Reclama este pusă pe automatele de plată Zebra Pay care se pot întâlni în rețelele de magazine precum Carrefour, Kaufland  și compania. Și, cum remarca cineva, nu e departe momentul în care vom avea asta la televizor, pe programul 1. Pe programul 2 o vom vedea pe Lulutza, cu celebrul gest cu mâna, vă tai gâții, gen, mustrându-ne, și spunându-ne să trecem pe programul 1! Altminteri, da, anticorupția este vea mai de succes marfă românească de după 1990.

PS: poza e furată de la Ciprian Știulea. 

Amestecate


Nu pot decât să mă amuz. Ne-am întors, ”grație” unor cretini care nu-și cunosc istoria, sau o cunosc pe bucățele, gen ”Noi îți spunem tot ce trebuie să știi despre...” în perioada cea mai întunecată a istoriei secolului trecut în România: stalinismul începuturilor comunismului. Așa se face că, după 27 de ani de ”democrație”, ne-am trezit dominați de o nouă(vorba vine!) ideologie totalitară: anti-comunismul. Care produce, la rândul ei, și tot pe bandă rulantă, monștri de toate felurile. 

De ce mă amuz, că n-ar fi, totuși, cazul? Pentru că mijloacele și acțiunile noilor staliniști sunt bucățică ruptă din anii 50, n-au nimic original, nimic subtil. Pumnul. Că vremea palmei n-a sosit încă...Și uite așa aflăm că pe scena prestigiosului teatru Bulandra se joacă o piesă despre rezistența anti-comunistă. Pun pariu că este soră geamănă cu piesa despre rezistența antifascistă(generic vorbind, că producția de gen a fost bogată și bene plătită). Adică una plină de clișee și de etichete. Nu m-aș mira să aflu că e, de fapt, o piesă de sertar despre rezistența anti-fascistă, reciclată în piesă despre rezistența anti-comunistă. 

Iar delirul comentariilor este de-a dreptul de ospiciu! Curg acuzele, imprecațiile, înjurăturile, indignarea dă în clocot, neo-marxiștii sunt demonizați și puși la stâlpul infamiei. Și neo-staliniștii pun de-un totalitarism, ca și comuniștii, înaintea lor, ce va eșua în Caragiale. Deci mai avem ceva speranțe...

Cu Iohannis, însă, nu mai avem vreo speranță. Cred că nici el nu mai speră ceva de la propria-i existență. Să mă apuc să comentez colecția de clișee debitată azi, la conferința de presă, ar însemna să-mi bat joc de neuronu meu funcțional, care este suficient de obosit, încât să intre în grevă generală înaintea idioților de la ”sindicate”. O singură remarcă: să spui că în România nu există stat paralel, când tu ești produsul lui, și când pocăiții statului pomenit dau din casă ca speriații, e de Gâgă. Iar faptul că ni se spune că în alegerile prezidențiale din 2009 și-au vârât coada și onor generali ai glorioasei Armate Române, în frunte cu șeful MStM, e de apucat cu mâinile de cap, nu de zâmbit tâmp și de făcut glumițe tembele. O fi el profesor, dar sigur are nevoie de un profesor de constituționalitate. 

Sincer vorbind, eu nu mai am speranțe că națiunea asta are viitor. Pentru că nu vrea să aibă. Este mulțumită cu prezentul de căcat în care se scaldă, și visează la trecut ca la Paradis. Cum ar zice un clasic în viață: ”Ghinion!”   

Mizeria continuă!


Mizeria blocărilor și ștergerii de conturi continuă. Contul Stan Constantin a fost distrus, pur și simplu. Contul Constantin Gheorghe este blocat timp de o lună. Nu se știe de ce, în acest caz. Au zis că identitatea este OK, dar de deblocat, canci! Nu pot crea niciun alt cont. Foarte bine! Caut să-mi fac cont pe VK. Nu-mi place să fiu luat de prost. Aici nu mai este vorba despre ”standardele comunității”. Este cenzură motivată ideologic. Cenzură de cea mai joasă speță, care nu are nimic în comun cu pomenitele standarde. Mă voi interesa în ce mod poate a fi adusă mizeria asta în fața Curții Constituționale. 

Eu am fost adeptul principiului conform căruia fiecare cetățean să se poată adresa direct Curții, fără să apelezi întâi la Avocatul Poporului. Oricum CCR are un aparat de lucru, care să filtreze cererile. Măcar pe un număr de principii din Constituție să poți face asta. Mă rog. Până la urmă găsesc eu o cale. Dar nu mă las călcat în picioare. Că și în comunism aveam Constituție, și ți se râdea în nas când o invocai. Cred că nu mai putem face călătoria asta periculoasă în timp.

marți, 24 octombrie 2017

Pauza de democrație s-a terminat.


Nu știu de ce am sentimentul că suntem din nou subiecții unui experiment totalitar. Pauza de democrație s-a terminat. Spuneam, nu de mult, cam prin 2008, după declanșarea crizei economice, că viitorul este al acelui model politic, economic și social se dovedește cel mai rezistent la criză. S-a dovedit că modelul așa-zisei ”democrații dirijate”, adică un model autoritar, asortat cu ceva domenii de relativă libertate, politică și de exprimare, a fost ”câștigătorul”. Mai ales că, spre pildă, China, prin excelență prototipul acestui tip de democrație, nu doar că a crescut în perioada de criză, ci a și generat prosperitate pentru zeci și zeci de milioane de chinezi, în timp ce modelul liberal occidental a băgat în sărăcie și precaritate zeci de milioane de oameni. 

Cred sincer că Occidentul este cuprins de panică în fața încercărilor cărora trebuie să le facă față. Nu are niciun proiect, nu are idei despre cum să iasă din fundătură, ci doar improvizează. Încearcă să strângă șurubul, folosindu-se de un instrument tembel, ”corectitudinea politică”, un substitut pentru cenzura pe față, și în numele căreia se limitează libertatea de exprimare. Suveranitatea poporului este limitată de ”statul profund”, care, sub diverse pretexte, gen ”combaterea corupției”, are drept de veto asupra alegerilor cetățenilor, și face din votul popular o parodie. Libertățile economice sunt oricum limitate de monopoluri și de oligopoluri. Libertatea de mișcare este limitată sub pretextul combaterii ”emigrației ilegale”. Statele au ajuns un soi de stăpâni de sclavi, pe care îi vând ieftin stăpânilor economiei. 

Occidentul nu se va putea opune noului model cu astfel de măsuri. Nu imitându-l pe cel autoritar se rezolvă criza de sistem, ci prin construirea alternativei la el, prin întărirea democrației. Doar că liderilor lumii occidentale a început să le placă postura de autocrați. Și găsesc în marile corporații, inclusiv, sau în mod special, în giganți media, gen Google și FB. Care, de la ”revoluțiile FB”, au ajuns promotoarele contrarevoluției, într-un soi de reacționarism progresist.   

Strânsul șurubului nu e semn de inteligență, ci de slăbiciune. Dar la ce lideri are acum ”lumea democrată”, să zicem mersi, că se poate și mai rău... 

Despre poponari: bucăți alese de cenzura FB.


Secția de cadre a FB lucrează! Face dosare! Au scormonit prin ce-am postat ani la rând, nu puțini. Și au găsit astea de mai jos. Cică-i urăsc pe poponari. Nu-i urăsc, păcatele mele! Urăsc cenzura! Urăsc ipocrizia! Urăsc ura lor! E bine așa? Sictir! 

# 1. A apărut o nouă biografie a lui Keynes. Cu accent pe viața privată. Acum să vedem ce urmează. ”Keynes’s early gay love-life is laid out in full detail. Where Lord Skidelsky was tight-lipped, Mr Davenport-Hines is garrulous. It helps that the economist recorded his sexual statistics. In the nine months to February 1909 he records that he had 61 encounters, with 65 more the following year. Like a philatelist, Keynes kept a list of conquests: “…the actor of Whitechapel, 16-year-old under Etna, lift boy of Vauxhall, Jewboy, Grand Duke Cyril of the Paris Baths”. The revolutionary economic thinker becomes “Maynard, the iron copulating machine”, according to an ex-lover. There is poignancy here too. In the years after Oscar Wilde’s trial for gross indecency, many of Keynes’s lovers committed suicide or married women. Keynes himself married Lydia Lopokova, a Russian ballerina, with whom he had a sexual relationship. His letters to her reveal a deep love that grew with age.” Or fi bune politicile economice gândite de un poponar, sau nu? Să te ții lupte ”ideologice”, purtate cu muniție sexuală! :D Oțelita mașină de futut Keynes! Ce poate fi mai minunat?!

# 2. Bun, n-o să mai fie primar la Craiova Olguța Vasilescu. O să fie un poponar de-al lui băsescu. Ei, și? Craiovenii vor trăi mai bine? Dispare sărăcia? Va fi mai puțină corupție? Vor fi mai multe locuri de muncă? Maimuța care are briciul n-are minte. Are doar brici...

# 3. Moscova a promovat internaționalismul proletar, Washingtonul promovează internaționalismul poponar. Se schimbă lumea, nu? Altă viață, alt parfum!

# 4. Bă, cică definirea căsătoriei drept uniune dintre bărbat și femeie ne rupe de Occident. Așa o fi, doar că Occidentul(orice ar însemna el!) s-a construit pe uniunea dintre bărbat și femeie. În toate sensurile. Chiar și atunci când onorabilii conducători erau poponari cu normă întreagă, se simțeau OBLIGAȚI să păstreze aparențele. Nu doar pentru că altminteri îi beleau supușii, ci mai ales pentru că era o valoare pe care nici ei n-o puteau încălca. Așa că mai ușor cu concluziile pe scări, toarășa gradu Dogioiu...

# 5. După internaționalismul proletar trebuia să vină și internaționalismul poponar.

# 6. Recunosc, l-am înjurat degeaba pe băsescu, când cu afirmația ”20% dintre români sunt poponari!” Chiar așa e! De vreme ce, după Partidul Mișcarea Poponară, avem și un Partid Poponar, care tocmai ce fuzionă cu PNL. :D

# 7. Tot felul de nebuni în țara asta, care nu înțeleg nimic, dar delirează voios pe orice fel de subiect. N-am înțeles de ce deflația ar fi un alt nume dat libertății. Marea Criză din 1929-1933 a plecat pe un fond deflaționist, și de deflație a fost însoțită. Hiperinflația din Germania trebuie cercetată în alt context, cel al tentativei germanilor de a demonstra învingătorilor ce oropsiți sunt de ”pedeapsa” aplicată lor după WW I. Deflația este periculoasă, și asta nu pentru că o spun niște economiști. Realitatea episoadelor deflaționiste anterioare ne-o spune. Că BCE va reuși, sau nu, să rezolve ceva aplicând schema QE, e de văzut. Dar e mai rău să nu faci nimic, și astfel să accepți o explozie socială care, la final, duce la o limitare a libertății, dacă nu la anularea ei. Acum delirul despre care pomeneam, legat de decizia BCE de a cumpăra bonuri guvernamentale: ”Tre sa suga ceva miliarde poponari si ceva daruri la cacaturile de biserici si sa spele ceva bani bulangiiiiapoi oricum dna e in concediu,procurori is cercetati...cine cacat mai are treaba...gunoaiele cu relati?” Sigur ăsta nu e printre ”știrbii” care votează prost. Nu, e un tânăr frumos și liber, o podoabă a școlii românești, care scoate genii! Iar DNA e salvarea universală. Draghi, ai grijă! Kovesi e cu pizda, pardon, ochii pe tine! Ai belit-o! PS: boul care comentează zice că e la Oxford. Universitatea Oxford. Doamne păzește!

# 8. Suntem prea tâmpiți să-i înțelegem pe poponari! Și ne manipulează Biserica! Și nenorociții de pesediști!

# 9. M-am plictisit de când scriu că votanții actuali ai ”extremei dreapta” sunt, de fapt, orfanii stângii, abandonați pentru poponari și alte alea de niște unii care cred că asta e politica de stânga.Uite că și la nemți se dovedește asta, vezi electoratul AfD.

# 10. Poate azi, la Cotroceni, ăia de la poponari sau de la Yacht Club Timișoara nu i-au spus asta lui Iohannis. Deși e simplu: are de ales între democrație și totalitarism. Adică între lupta cu corupția și Kovesi. Mă tem că ales Kovesi. Adică teroarea, sub pretextul luptei anti-corupție. Vai de curul nostru!

# 11. Stalin: ”Proletari din toate țările, uniți-vă!” Obama: ”Poponari din toate țările, uniți-vă!”

# 12. Iar m-am enervat! Există vreun singur pulifrici, începând cu Marele Ficus și terminând cu ultimul gunoi din DNA sau SRI, capabil să demonstreze, cu cifre, statistici, alea, alea, că lupta împotriva corupției este un succes, iar ca urmare bunăstarea românilor crește, iar sărăcia scade? Evident, nu! Din 2005, de când a început isteria anti-corupție, sărăcia crescut! Polarizarea socială a crescut dramatic! Au plecat din țară cel puțin 2,5 milioane de români, căutând o viață mai bună! Tot din 2005 costurile acestei farse sinistre, numită ”anticorupție” au crescut exponențial. Uitați-vă la efectivele SRI și DNA! Uitați-vă la bugetele lor! La costurile ascultării/urmăririi a cel puțin un milion de oameni! La costurile afacerilor distruse de imbecilii de la DNA! La ravagiile făcute de firmele acoperite ale SRI în bugetele publice! La nenorocitele alea de ”organe de presă”, propagandiști ai ”Cântării anti-corupției”, cu jurnaliști plătiți la pungă din bani obținuți din acte de corupție! Să mai vorbesc de ura și de tensiunile din societate? O democrație distrusă, un sistem politic pe butuci, o societate civilă transformată în firmă de lobby, o țară ajunsă într-o poziție subalternă, cu suveranitatea limitată, și, practic, neguvernabilă, cu guverne și miniștri schimbați aproape la fel de des precum ciorapii, cu procurori și securiști deasupra Constituției și legilor, care se bucură de imunitate și de impunitate! Ei bine, președintele României vine și ne spune azi că totul merge cum a fost planificat, iar România este tot mai stimată și admirată pentru ceea ce face împotriva corupției! Și că va fi bunăstarea pe noi grămadă! Doamne, de ce ne urăști? Ce dracu am făcut? Ne-am înhăitat cu ticăloșii ăia de romani, care-i persecutau pe creștini, idiotul ăla de Deceneu a stârpit viile, sau ce-am făcut? O fi pentru că n-o iubim pe Lulutza ca pe Maica Domnului? Îi persecutăm pe poponari? Dă un semn! Spune ceva! Că nu mai înțelegem nimic!

# 13. Eu zic că dacă Ponta tot se apucă de dat OUG uri, de ce să mai piardă vremea cu Codurile astea noi, care cine știe ce surprize mai ascund? Să-l repună în funcție pe ăla din 50! Scăpăm de dușmanii poporului, de toate partidele astea care-l încurcă pe băsescu, ce zice procurorul e sfânt pentru judecător, confiscarea averilor merge ca unsă, scăpăm de poponari și de alte lighioane asemenea lor, ce mai, raiul DNA! Și nu cred că ar avea de reproșat ceva nici ăia de la Bruxelles. Când ai supt la țâța maoismului, ar fi greu să nu aplauzi așa ceva!

# 14. Nu am să înțeleg nici în ruptul capului de ce ai întârzia aplicarea unor legi cu impact pozitiv asupra economiei, cum este și aceea a tichetelor de vacanță, dar mai ales cea a salarizării. Dincolo de orice, în căcatul nostru de economie sunt actori economici care au, strict personal, convingeri politice diferite, ca și angajații lor, de altminteri. De ce le-ar face pocinogul celor care votează pentru liberali, poponari, pardon, pâmpi, useriști, reprezentanții lor în Parlament? Ce semnal le transmit aceștia, acționând astfel? ”Bă, ne doare în cur de voi! Sunteți buni doar când ne votați! Acum noi avem alte lucruri de făcut! Strategii savante! Nu sunt de nasul vostru! Marș de aici!” Iohannis ce speră că realizează, trăgând de timp la promulgarea legilor? Îl va aplauda cineva pentru felul în care bagă bețe în roate guvernării? Pentru asta a fost votat? ”Bă! Să se aleagă praful de țară, dacă trebuie, dar niciun pas înapoi în fața Ciumei Roșii!” Așa? Ce fel de politică este asta? Și canibalii sunt mai sofisticați în gândire! Nu mă pot opri să întreb încă o dată: ”Dacă guvernarea, oricare ar fi ea, eșuează, sunt pregătiți ceilalți, care se bucură de eșecul ei, și au lucrat pentru el, să-l și gestioneze, odată ajunși la guvernare? Că nu te poți opri doar la a da cu mucii în fasolea celorlalți. Trebuie să gătești alta. Pentru că asta așteaptă cetățenii de la tine, guvernant: să guvernezi după agenda lui. Agenda ta, care nu-i satisface lui nevoile, nu-l interesează. Cum nu-l interesează nici lupta cretină pentru putere. Nu, el are niște nevoi, care trebuie satisfăcute. Sunt parte a contractului social. Este rezultatul ideii tembele, și periculoase, pentru că de-a dreptul totalitară, că nu majoritatea trebuie să conducă. Majoritățile sunt periculoase, pentru că, nu-i așa, dictatoriale. Guvernarea trebuie exercitată de o minoritate luminată, tehnocrată, fără mamă, fără tată. Așa, ca Cioloș și nimicul din spatele lui. Și, firesc, elitele acestui popor susțin viziunea, și aplaudă demența asta. De aici ni se trage, până la urmă...

# 15. Știu, poponarii sunt bogăția nației, sunt specie protejată, deci trebuie să fim solidari cu ei, ori de câte ori vreun politician îi atacă. Bine, cu vorbe, dar îi atacă. Dar ei nu au datoria de solidaritate față de ceilalți? Unde erau ăia de la ”Accept” când politicieni, dar mai ales multe milioane de cetățeni, erau înjurați de niște unii pentru alegerea făcută la urne, erau etichetați drept ”ciumă roșie”, ”știrbi”, și se cerea ”Să vină DNA să vă ia!”, erau prezentați în ipostaze care le aducea atingere demnității? A, ăia nu merită un gest de solidaritate, nu? Bă! Mi-e scârbă de voi! Nu pentru că sunteți poponari. Mi-e scârbă de voi fiindcă sunteți ticăloși și ipocriți! Sictir!

# 16. Înțeleg că Iulian Capsali, candidat independent la alegerile europene, este nu doar atacat, poate firesc într-o campanie electorală, ci și insultat de tot felul de moluște, precum Sorin Ioniță, de la SAR, madam Pippi și Stanomir. Să ne înțelegem bine! UE este orice, numai o mașină de uniformizat, nu. Ultima dată când am verificat, era încă o democrație. Și mi se pare ticălos să o transformi într-o tiranie, cum vor imbecilii citați, în numele valorilor europene. Pentru că și Mircea Diaconu este atacat, tot în numele ”Europei”. Până una-alta diversitatea punctelor de vedere și a credințelor este garantată. Poți fi sau nu de acord cu Capsali. Personal, îl aprob în unele dintre susținerile sale, în cele mai multe, nu. Sunt un om de stânga. Cu toate astea îi urez succes! În numele democrației, și al libertății, care pentru unii sunt doar pretexte. Și alibiuri pentru câștiguri grase, că, de, ei sunt apostolii și implementatorii democrației printre băștinași. A se scuti! Și nici celor de la Bruxelles nu le strică să li se amintească faptul că zelul lor uniformizator este contraproductiv și periculos. Nu ne vedem noi de treburile noastre? Europa este suficient de puternică și de matură încât să poată suporta diversitatea opiniilor și credințelor, cum spuneam, și mă repet. Toleranța, dialogul, dezbaterea argumentată, da. Etichetarea, demonizarea, mânjirea cu rahat, nu. Dacă tot pomenim de valori europene, nu le și practicăm? Sau ipocrizia a devenit a doua natură a unora? Nu, n-am să-l votez pe Capsali, cum n-am să-l votez, dacă i se permite să candideze, pe Mircea Diaconu. Dar m-aș simți bine să fie la Bruxelles, în locul unor Poponari cu două fețe.

# 17. Am și eu o simplă curiozitate: câți angajați au laolaltă DSV urile și Protecția Consumatorilor, și câți SRI? Punem pariu pe un raport de 4/1 în favoarea SRI? Și atunci, de unde atâta indignare din partea băsescului? A dat afară atâția oameni din cele două instituții, sub pretextul că ăia suge sângele poporului muncitor? Foarte bine! Să facă SRI și controlul cărnii, și protecția consumatorului. Iar dacă SRI știa de faptul că loturi cu carne alterată pleacă spre spitale, de ce nu a intervenit? Deși băsescu iarăși minte: e vorba doar de carne de la evazioniști. Bună de consum, dar fără taxe plătite la stat. Altă poveste. Dar de ce să nu facă el scandal, pentru partidul lui de poponari?

PS: cât aș scris cele de mai sus, au mai găsit ceva. 

# 18.Dacă vrea să le-o tragă ălora de la guvernare, obligându-i să treacă ”steagul secuiesc” în programul de guvernare(un cretinism, nu e nevoie de așa ceva, iar ce face acum PNL apăsând pe pedala ”naționalismului” este josnic!) poate ne dă băsescu un exemplu de consecvență, și-i retrage dracului tinicheaua aia lui Tokes! Dar ce, e prost? Voturi pentru toanta lui și poponari tot prin secuime se gândește să găsească. O adunătură de imbecili, pentru care țara asta nu înseamnă nimic. 

Globaliștii contra-atacă!


Javier Solana estre mare sculă pe basculă, un fel de Trahanache globalist. A ocupat funcții importante în guvernul spaniol, în Comisia Europeană și a fost Secretar General al NATO. Articolul din Project Syndicate, publicat azi, trebuie citit din perspectiva crizei interne spaniole, declanșată de Referendumul pentru independența Cataloniei. Dar el are o miză mult mai mare: demonizarea dorinței națiunilor de a recupera o parte a suveranității pierdute, prin delegarea ei către organisme supranaționale, care nu dau socoteală nimănui pentru felul în care o folosesc-nu de puține ori împotriva acestor națiuni și a intereselor lor-dar și erodată de un proces de globalizare scăpat de sub control. 

Mesajul transmis printre rânduri de Javier Solana este: ”Să-i facem să plătească cât de scump se poate pe cei care îndrăznesc să se gândească la recuperarea suveranității pierdute!”  Utopia unei ”democrații globale”, ca viitor luminos al umanității, este una la fel de periculoasă, dacă nu mai periculoasă, ca internaționalismul proletar. Democrația nu poate fi concepută în afara cadrului național. Niciuna dintre organizațiile cu vocație universală, sau de genul NATO și UE, nu este cu adevărat democratică. Doar se mimează democrația, câtă vreme cetățenii nu au NICIUN control asupra deciziilor lor, ci doar suferă consecințele acelor decizii, care nu au legătură cu nevoile și așteptările lor. 

Mai este ceva, cu referire la UE: niciun cuvânt despre principalul motiv al eșecului ei, adică despre adâncirea decalajelor de dezvoltare dintre națiuni, dar și în interiorul națiunilor. Catalonia și dorința sa de ”independență” este rezultatul direct al acestui eșec. Când statele din Estul continentului și din Sudul lui se adâncesc în sărăcie, când zeci de milioane de cetățeni din aceste state au fugit de sărăcie în Occident, când politicile de dezvoltare regională sunt niște glume sinistre, care nu generează nicio dezvoltare, ci doar profituri pentru multinaționalele din Vestul Europei, la ce reacție se așteaptă Solana? Procesele centrifuge se vor accelera. Componenta economică, și ecourile ei în social, vor fi determinante. 

Nu scriu despre astea de ieri, de azi. Aș vrea să reamintesc câteva dintre articole. Acesta este din 2008: ”Suveranitatea la ora economiei de piață.”  Acesta, din 2015, din timpul crizei Referendumului, din Grecia. Și să nu-l uit nici pe acesta.  

O nouă blocare.


Din păcate, am fost din nou blocat. Acum, pentru șapte zile. Motivul? Am folosit cuvântul ”bozgor” într-o postare din vara lui 2012, din perioada pregătirii referendumului pentru destituirea lui traian băsescu. Îmi este clar ce doresc să facă derbedeii care au instaurat o nerușinată cenzură în spațiul public românesc: descurajarea ORICĂREI voci critice. Ne-am întors de unde am plecat: un singur partid, o unică voință! 

O să scriu, când și cât voi mai avea chef, aici, pe blog. Nu știu dacă merită efortul să-mi fac alt cont. Sigur îl vor bloca și pe ăla, au pățit-o și alții. Să mă mut pe altă platformă? Poate, dar ar fi culmea, am mai spus, ca salvarea să vină de la ruși! Oricum, am o săptămână de reflecție. 

Agresivitatea acestor idioți vine din disperare. Situație le scapă de sub control. Crizele identitare sunt tot mai puternice și mai periculoase, peste tot în Europa. Statele Unite și puterea lor sunt contestate la fel de vehement. Modelul occidental de societate se clatină. Nu spun că alternativele ar fi mai bune, pentru că, până acum, nimeni n-a propus cu adevărat o alternativă. Dar în subteran ele, alternativele, s-au structurat, și așteaptă destructurarea și mai accentuată a modelului occidental-dând, altruist și total dezinteresat, o mână de ajutor pentru a se alege praful de model cât mai repede!-pentru a se prezenta drept soluția salvatoare.

Viața în comunism, sau măcar cunoașterea istoriei lui, ar fi trebuit să le spună cretinilor care se erijează în cenzori că nu orice voce critică este un dușman, care vrea răul sistemului. Poate că vrea binele lui, critica fiind un semn că se impun schimbări. Doar că noii cenzori sunt la fel de inepți, de inculți și de înguști la minte ca și aceia din comunism. De unde și rezultatele identice: o și mai mare frustrare, și o îndepărtare a indivizilor de model. Asta e, după o săptămână vine și pedeapsa de o lună de blocare. Că la mai mult nu-i duce mintea! 

sâmbătă, 21 octombrie 2017

Prezumția de vinovăție.


Yupiiii! Am aflat adevăratul motiv pentru care am fost blocat pe FB: am încălcat Legea! Așa zice un nene, ce comentează la postarea unui prieten, postare care anunță dandanaua. Firesc, publicul telespectator întreabă: ”Care lege, bre? Că la Rromanika nu există delictul de opinie! Care lege?” Răspunsul vine năucitor: ”Nu legea, ci Legea!”

Adică există o Lege, deasupra tuturor legilor pământești(și dacă nici România n-o fi campioană la legi pe cap de ales bugetivor, nu știu cine mai este!), care poate fi invocată oricând, când împotriva ta nu poate fi aplicată o altă lege, Lege pe care sigur ai încălcat-o, și deci trebuie să te duci în Justiție, să-ți dovedești, firesc pentru țara asta de idioți, nevinovăția! Treaba e logică: atâta vreme cât libertatea și democrația sunt lux pentru români, prezumția de vinovăție are valoare constituțională, fiecare dintre noi este un infractor din momentul primului orăcăit, iar palma pe care ți-o trage ginecologul la naștere, prima pedeapsă. Doar moartea te mai salvează de prezumția de vinovăție, deși se poate spune că ai încălcat tu Legea, de vreme ce ai dat colțul. 

Gândirea asta legitimează abuzurile sistemului blestemat, care a pus stăpânire pe România. Culmea, cei care gândesc așa sunt ferm convinși că ei respectă Legea, și trăiesc după prevederile ei. Un soi de religie, dacă vreți. Biserica Sfântului Binom, și preoteasa ei, Lulutza. Cu procurorii pe post de confesori, și cu serviciile pe post de Inchiziție. #MinunataLumeNouă.

PS: ăia de la iRealitatea îi dau tare cu #Metoo. Să înțeleg că și-au plătit dările către stat, și sunt mândri că au făcut-o și ei? 

UPDATE: nenea ăla cu Legea uită un lucru esențial: ”Termeni și condiții” într-un ”contract”-iar între mine și FB nu există, explicit, niciun contract!- nu reprezintă Legea. Orice contencios poate fi adus în fața unui tribunal. La FB este imposibil, când primești o ”sancțiune”. Pedeapsa este fără drept de apel. Ceea ce, nu-i așa, este un adevărat progres, nu? 

vineri, 20 octombrie 2017

Limitele comunicării.


Nu sunt expert în comunicare. Dar, la dracu! Am ceva experiență, vreo șase decenii de interacțiune cu ceilalți, în scris sau prin viu grai, ca să folosesc un clișeu drag eternei limbi de lemn, aia care trece dincolo de vremuri și de ideologii. Experiență care m-a învățat cam așa: ca aceia cărora mă adresez să înțeleagă ce vreau de la sufletul lor, trebuie să înțeleg eu înainte ce vreau să le comunic. Altminteri batem câmpii, sau, și mai grav, creăm grave confuzii. 

Da, Guvernul, ca întreg, și miniștrii, luați bucată cu bucată, au grave lacune și eșecuri în comunicare. Pentru că lor nu le este clar ce vor să ne spună. Nu are niciun sens să vorbește despre lucruri vagi, aflate în stadiul de ”ce-ar fi dacă am face așa”? Bun, există această demență, a ”știrilor pe surse”. Am mai scris despre asta: tot felul de dobitoci, plantați politic prin aparatul central al Guvernului și prin ministere dau ”pe surse” tot felul de năzdrăvănii, de cele mai multe ori lucruri care pot fi folosite în lupta politică sau în discreditarea unui ministru sau a altuia. Dar există și greșelile de comunicare ale responsabililor guvernamentali, care vin din ceea ce spuneam mai sus: nu stăpânesc temele despre care ”comunică”. 

De ce nenea ăla de la Finanțe n-a procedat simplu, dând un comunicat de presă, la genul: ”Pulime! Iată structura taxelor și impozitelor plătite de angajat și de angajator până la 31 decembrie 2017, și iată cum va arăta ea de la 1 ianuarie 2018. Schimbările sunt justificate de(urmează o motivare în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor). Am făcut această schimbare pentru că vrem să(iarăși o motivare simplă, pe înțelesul tuturor). Am ales numele de ”taxă de solidaritate” pentru că angajatorul are și el niște datorii față de societate și față de angajați, chiar dacă plata taxelor pe muncă revine integral angajatului. Angajatul câștigă asta de pe urma schimbării. Angajatorul câștigă ailaltă de pe urma schimbării. Vă mulțumim de participarea la mitinguri și marșuri de protest! Ne vedem la televizor!” 

Dar când lui nu-i este clar ce decizie se va lua, în final, ce dracu să spună oamenilor? Ce să le spună premierul, în afara unor ieșiri grobiene și a unor glumițe jenante, marca Felix Rache? Și mai e ceva: o comunicare reușită nu înseamnă neapărat un șuvoi de vorbe. Discursul trebuie să fie simplu, bine structurat, și să meargă la esența temei comunicării. Indiferent de context, indiferent cât de ostil este mediul în care comunici, te ții de mesajul pe care dorești să-l transmiți, chiar cu riscul de a obține și mai multă ostilitate. Până la urmă, nu jurnaliștii sunt ținta mesajului, ei sunt doar niște instrumente. Ținta sunt cetățenii. Ei trebuie să te înțeleagă, până la urmă. 

Dar ce știu eu. Sunt doar un bătrân știrb și bășinos...  

Să vină păduchii la guvernare!


Nu mai pot! Gata! M-am săturat! Să iasă în pizda mă-sii păduchii de la DNA și de la SRI în fruntea țării, s-o conducă explicit! Să nu se mai ascundă în spatele unor neterminați netrebnici, precum Tudose, Ponta, Dragnea, Iohannis și compania! Măcar să știm și noi pe cine belim, la următoarea zaveră. Care va veni. Nu are cum să nu vină. Prea s-au strâns multe. Prea și-au bătut joc de noi! 

joi, 19 octombrie 2017

Terapie de șoc și râsul curcilor.


Una peste alta, PSD navighează cu toate pânzele sus către Partidul Popular European, și spre un neo-liberalism dezlănțuit, fără nicio legătură cu social-democrația, fie și varianta ei bleagă. Nu sunt singurul care a spus că, în fapt, Programul de Guvernare al PSD a fost, practic, gândit ca o terapie de șoc. Cam a treia din istoria post-decembristă, după demența celei din guvernarea CDR, și după ”austeritatea” din guvernarea băsescu-boc. Deschid o paranteză: și în guvernarea CDR băsescu a fost cel mai violent susținător al măsurilor radicale, care au făcut zob economia, și au distrus, practic, aparatul productiv al țării. 

Da, așa cum rațional propune Socol, acum se impune o retragere strategică. Terapia de șoc a eșuat, pentru că a fost prost pregătită, iar Grindeanu era ultimul om capabil s-o înțeleagă, ca să nu mai vorbim de aplicare. Probabil că singurul cu adevărat determinat s-o aplice, indiferent de costuri, ar fi fost Dragnea. Nu i-a ieșit, iar celebra OUG 13/2017 și circul care a urmat au anulat orice șansă de reușită. 

Dragnea a ratat un moment esențial, la sfârșitul acelei crize, pentru replierea strategică, și pentru aplicarea unui plan B, de reformă graduată, păstrând câteva dintre măsurile sociale, singurele care contează, de fapt, pentru români. Unde a greșit Dragnea-implicit, și cei care au inventat măiestrul Program de guvernare-în acest timp? Păi, a transformat programul în dogmă, l-a închis, nu a fost suficient de elastic și de rapid în a-l adapta la realități și la context. Orice program de acest gen trebuie să fie unul deschis, adaptiv, care să urmărească niște criterii clare de optim. 

Cea mai mare greșeală a lui Dragnea a venit dintr-un soi de lașitate de care dă dovadă, nu de ieri, de azi. A ales să dea vina pe alții pentru incapacitatea lui de a schimba direcția. Dumnezeul birocrației administrative să fii, și nu poți schimba ceva într-o țară/economie în doar câteva luni! Nu știi asta, când schimbi zeci de miniștri în doar nouă luni? Când ai atâtea rezistențe în sistem, și atâția care vor cu orice preț să eșuezi, pentru că le pui în pericol interesele? 

Va înțelege acum unde se află? Va accepta soluții precum acelea propuse de Cristian Socol azi? Dacă e cu adevărat lider și om de stat, o va face. Dacă e doar un mic satrap pe provincie, pus acolo de un partid în derută, care nu mai e capabil să producă lideri, și prins la înghesuială de Sistem, atunci o va ține ca gaia mațu. Și se va alege praful de tot...

PS: nu, cu 1600 de lei salariul minim, crescut de la 1450, nu vom combate sărăcia în 2018. De fapt, nu o vom combate în vecii vecilor, amin. Și nici cu vreo câțiva lei în plus, veniți din cine știe ce reduceri de taxe și impozite.  

Măcelul continuă.


Războiul româno-român e bine-mersi, tot mai vioi, și cu mormane de victime. Vorba aia: ”Se ascute lupta de clasă!” Nu e zi lăsată de la Dumnezeu să nu aflăm cum timp de mai bine de zece ani un sistem ilegitim a încălecat România, și-și face voios de cap. Iar cel care l-a făcut posibil stă și rânjește liniștit în Senatul României, plângând ipocrit soarta moștenirii sale, și dând lecții de democrație și de bună guvernare. 

Ce credeți că se va întâmpla după valul ăsta de dezvăluiri despre măruntaiele Sistemului, și despre victimele sale? Se va schimba ceva? Va plăti cineva pentru încălcarea Constituției și a legilor? SRI nu va mai face poliție politică? DNA nu va mai fi asasinul plătit al Sistemului? Judecătorii din Sistem nu vor mai da mandate de ascultare pe ”siguranță națională”, pe motiv că demnitarii vizați de sistem sunt posibili ”teroriști”? CSM nu va mai acoperi abuzurile din Justiție? 

Și la bun acest zbucium? Credeți că adevărurile spune, în sfârșit, de câțiva oameni la Bruxelles vor schimba modul în care este tratată România? Că MCV se va ridica? Ambasadorii unor țări interesate nu vor mai legitima activitățile criminale ale Sistemului, câtă vreme aceste activități servesc interesele respectivelor țări în România? Nu va mai veni ambasadorul american să bată cu pumnul în mesele Guvernului și Parlamentului, pentru a o apăra pe Lulutza, și pentru a ne impune lista de furnizori americani de armament? Nu vor mai fi finanțate brigăzile de asalt ale fascismului civic? Nu vor mai fi finanțate cu bani obținuți din acte de mare corupție televiziunile, jurnalele și siteurile  de propagandă ale Sistemului? 

Nu, nu ne îndreptăm spre o nouă ”revoluție”. Ne îndreptăm spre cimitirul democrației. Unde vom îngropa valori și iluzii. Poate chiar fericiți că am scăpat de povara libertății. Care înseamnă și asumarea unor responsabilități, inclusiv a responsabilității de a o apăra de dușmanii ei. 

Oricine s-ar ridica să lupte pentru respectarea a ceea ce am câștigat după aproape șapte decenii de totalitarism va constata imediat că în spatele lui este doar un mare gol. Toți cei pentru care luptă stau în tribune și sparg bomboane agricole. Lupta pentru dreptate și justiție socială se încheie înainte de a începe, din lipsă de combatanți. În schimb războiul româno-român are tot mereu carne de tun la îndemână. Și e țara plină de indivizi care manipulează și ne asmut pe unii împotriva celorlalți.  Măcelul continuă, sub privirile amuzate ale ticăloșilor care profită de pe urma prostiei și lipsei noastre de solidaritate. 


Cum și-a pierdut mințile America


Cum și-a pierdut mințile America, și noi odată cu ea. Ceea ce- valabil pentru americani, este valabil și pentru noi. Condițiile în care s-a dezvoltat această nebunie sunt aceleași, constrângerile, la fel. De ce am obține alt rezultat? 

” The American experiment, the original embodiment of the great Enlightenment idea of intellectual freedom, whereby every individual is welcome to believe anything she wishes, has metastasized out of control. From the start, our ultra-individualism was attached to epic dreams, sometimes epic fantasies—every American one of God’s chosen people building a custom-made utopia, all of us free to reinvent ourselves by imagination and will. In America nowadays, those more exciting parts of the Enlightenment idea have swamped the sober, rational, empirical parts. Little by little for centuries, then more and more and faster and faster during the past half century, we Americans have given ourselves over to all kinds of magical thinking, anything-goes relativism, and belief in fanciful explanation—small and large fantasies that console or thrill or terrify us. And most of us haven’t realized how far-reaching our strange new normal has become.”

Da, nu suntem noi ”Grădina Maicii Domnului”? Nu suntem noi minunea, și buricul lumii? Nu suntem noi excepționali? ”Ca la noi la nimeni!”, da? Mă tem că soluții de a ieși din ”spitalul de nebuni” din mintea noastră nu prea avem...

Trăiască poponarii!


Am aflat de ce am fost suspendat pe FB! Caută prin arhivă după cuvinte, în cazul meu poponar. Șterg toate postările în care găsesc respectivul cuvânt. Și-ți suspendă contul. Păi, după asta orice cuvânt poate fi socotit un motiv pentru a scăpa de cei pe care un grup de scelerați îi consideră indezirabili. Libertatea de exprimare este doar vorbă în vânt. Aștept momentul în care vor face o aplicație pentru analiza expresiei mâțelor postate, să te cenzureze în caz că blănoasa exprimă agresivitate, ură sau dispreț față de onor publicul feibucist.

Dacă homosexualii cred că așa rezolvă problemele, ei bine, nu fac decât să-și bată cuie în talpă. Treaba lor, curul lor...  

miercuri, 18 octombrie 2017

Un prag istoric


Asta ar fi trebuit să fie știrea zilei: încrederea românilor în UE scade dramatic. Doar 48% dintre ei mai cred că apartenența României la UE este un lucru bun. Mai mult, în șase luni aceasta a scăzut de la 54%, la 48%. Întrebarea este de ce? Mai ales că am ajuns sub media UE, care este de 57%. 

Rapidă dezvrăjirea. Și dramatică. Motive sunt multe. Dar principalul ar fi că felul în care Bruxellesul s-a implicat în politica internă a României, mai ales în Justiție, a generat insatisfacție, și chiar resentimente. La asta se adaugă faptul că proiectele finanțate din fonduri europene nu generează dezvoltare, nu creează locuri de muncă și nici salarii decente, ca să nu mai vorbim de coșmarul accesării lor. Adăugați faptul că România nu are nimic de spus în structurarea politicilor europene, și aveți suficiente motive de reflecție. 

Sus cenzura!



Ne place totalitarismul! E în ADN ul nostru! Ne visăm mici satrapi! Care cum are un pic de putere, cum o folosește împotriva celorlalți! 

Mă doare fix în cot că mi-au blocat contul de FB câteva zile. Nu asta este problema. Problema este că niște demenți s-au constituit într-un comitet de cenzură, motivată ideologic, taie și spânzură, în numele unor valori, pe care le urăsc și de care nu le pasă. 

Istoria are ironiile ei. Ar fi culmea ca alternativa la mizeria de pe FB, născută în patria ”libertății”, să fie o aplicație rusească, găzduită de patria ”dictatorului” Putin. Apocalipsa, maică!  

sâmbătă, 19 august 2017

BOR și scandalurile sexuale: adevărata miză.

Dacă-și închipuie cineva că BOR a scăpat cu demisia prelatului de la Huși, și cu întoarcerea lui Pohomaci la cele lumești, nu știe pe ce lume trăiește. Astea două cazuri sunt începutul calvarului pentru BOR.
Nu știu cu religia, nu mă bag. Trăiesc în România, însă, spre marele meu ghinion. Bine, puteam fi în Somalia. Sau în Siria. Ăla ghinion! Dar, păstrând proporțiile, ghinion! Și, ca trăitor pe aici, mai știu ce și cum cu poponari în sutană, care apar așa din senin, precum denunțătorii de bine la ușa Kodruței, când trebuie ras vreunul, cu mustață, cu tot.
Acum problema BOR este Alianța pentru Familie. Mai precis, Referendumul. Campania împotriva Bisericii Ortodoxe are un obiectiv clar: eșecul Referendumului. Cu orice preț! Și dacă mai pot slăbi încrederea românilor în Biserică, e bașca!
Campania împotriva ei este profesionist condusă. Are scopuri clare, cum spuneam, și mijloace pe măsură. Iar informațiile despre popi și scârbavnicele lor obiceiuri, sexual-financiare, provin, evident, de la SRI, la fel și logistica media. Să nu ne ascundem după deget: și BOR, ca ABSOLUT toate instituțiile, de stat sau civile-inclusiv ”societatea civilă”-sunt infectate cu ”acoperiții” acestei instituții ticăloase, scoasă de sub orice fel de control! Dezvăluirile vor veni în cascadă. Ce-or avea hienele alea prin sertare, numai Dumnezeu știe. Dar se pare că și El e acum ofițer de informații! Cei 27 de înalți prelați despre care scrie ”presa” SRI chiar sunt câți zic ei. Li s-a dat un avertisment. Dar sigur nu se vor opri la avertismente.
Nici măcar miza introducerii prevederii despre ”familia tradițională” nu mai există. S-a mărit enorm. Este vorba despre înăbușirea unei reacții identitare naționaliste, reacție care poate fi structurată și amplificată de dezbaterile legate de Referendum. Unora le ajunge ce se întâmplă în Ungaria și Polonia. România lipsea din acest ghiveci, să fie masa bogată! Deci gata cu distracția!
Reacția identitară e inevitabilă. Și nu compromiterea BOR o va opri! Ea, criza, va fi, pur și simplu! Cu sau fără partide sau forțe civice, care s-o canalizeze. Precedenta reacție identitară, cea din anii 60, a fost recuperată și canalizată împotriva URSS de PCR. Care și-a rezolvat astfel niște probleme de legitimitate, printre altele, și și-a cumpărat vreo două decenii de liniște și de stabilitate socială, bazată pe dezvoltare economică. Acum situația este mai proastă ca în anii 60, în absența coagulantului. Nu văd niciun partid care să poată face asta, și nici BOR nu e în stare de așa ceva. Culmea ar fi ca tot securiștii pe stil nou, care o combat acum, s-o recupereze, în folosul lor! Chiar ar fi de tot râsul!
Rămâne o singură întrebare: cine a dat ordin SRI să se amestece în ghiveciul Referendumului, și de ce. Întrebare care poate suna și așa: totuși, pentru cine lucrează SRI? Cui îi este loială instituția? Dar astea sunt întrebări care nu vor avea răspuns niciodată.

joi, 17 august 2017

Balul sângeros al ”terorismului”.


În atentatul terorist de azi, din Spania, cade și teoria ”lupului singuratic”. La Barcelona au fost trei atacatori: unul a fost împușcat, ceilalți doi, reținuți. Așadar, e vorba de o acțiune planificată. Ăia nu s-au întâlnit pe stradă, și și-au zis: ”Hai să punem de-un atentat! Acum!” Deci, prin serviciile de informații spaniole, cineva a greșit. Sau pur și simplu a dormit, n-a văzut semnele. Am mai spus, o mai spun: prea multă încredere în tehnologie strică. Sistemele de IA, care fac profiluri și evaluează gradul de risc al ”candidaților la martiriu” pur și simplu nu funcționează. Pentru că grupusculele astea nu sunt omogene, nu au aceleași motivații, componența lor variază rapid, au un grad ridicat de autonomie în alegerea țintelor și a momentului acțiunii.
Grav este că nimeni nu revendică nimic, după astfel de atacuri lașe. Terorismul nu mai este un instrument pentru atingerea unor obiective de natură politică, economică sau socială. A devenit un scop în sine. ”Vă omorâm pentru că vă omorâm!” Poveștile cu Internaționala Teroristă sunt pentru proști. Nu există așa ceva. Totul a pornit ca un nou front în confruntarea dintre Marile Puteri, în timpul Războiului Rece, carne de tun în războaie calde, locale, duse prin interpuși. Și unii, și ceilalți, au construit astfel de organizații ”teroriste”. Pe unele le-au lăsat de izbeliște, după o perioadă mai lungă sau mai scurtă de folosire. Pe altele le-au dezvoltat, le-au transformat în actori cvasi-statali, vezi ”rebelii moderați din Siria”, care au deschis SUA teritoriul sirian, pentru a-și instala Washingtonul baze militare.
Și lăsații de izbeliște, și dezvoltații, s-au autonomizat, au început să aibă idei proprii. Iar cei lăsați de izbeliște-care nu știu să facă și altceva!-au o mare problemă: finanțarea. De unde și ieșirea din ”ideologie” și intrarea în banditism pur și dur.
Finanțarea cea mai simplu de accesat este cea din Europa, via imigranții stabiliți aici, care-și au problemele lor de integrare, de marginalizare, de lipsă de perspective. Unii dintre frustrații ăștia au putut fi manipulați, și le furnizează atât resurse financiare, cât și mână de lucru. Iar un atentat crește cota respectivelor grupuri teroriste, și ajută la obținerea de fonduri. ”Bă, nu dați banii de pomană! Existăm și acționăm!” Dar nu mai mult decât asta. Nu, nu pregătesc cine știe ce mișcări sociale sau puișori de ”revoluții”. Știu că n-ar cum, și nici nimic de oferit, fie și la nivel de ”vorbe”, adică ideologii de substituție. Atentatele sunt un soi de baluri însângerate, urmate de strângere de fonduri.
Poate sună aiurea ce scriu eu. Dar în lipsa unor cereri limpezi, structurate, nu există o altă explicație pentru tipul ăsta de ”terorism”. Că ISIS revendică atentatele este doar un mod de a vârî și ea capul în poză, de a dovedi că mai există. Pe de altă parte cei care i-au inventat pe iepurași nu renunță așa ușor la ei. Mai sunt utili ”cauzei”, fie și numai pentru a face acceptabile măsuri de restrângere a drepturilor și libertăților cetățenești. Evoluția în Occident este clar spre un soi de ”democrație dirijată”.
”Terorismul” are viitor câtă vreme statele au nevoie de el. Ăsta este crudul adevăr. Fără implicarea statelor, cu resurse și cunoștințe în pregătirea ”insurgenților”, în infiltrarea lor în teritoriul ”inamicului”, fără finanțarea lor, astfel de organizații ar muri rapid. Sunt ținute în viață, și activate atunci când apare o miză cu adevărat importantă. Iar acum miza este slăbirea statelor formale, instituționale, bazate pe mecanisme democratice în funcționarea lor, și înlocuirea cu acel ”stat profund”, sau ”paralel”, stat al unor interese private, în puternic conflict cu ceea ce numim interesul public. În Franța atentatele au destabilizat profund scena politică, au făcut posibilă ascensiunea lui Macron și a partidului lui, născut pe ruinele vechiului sistem politic.
Atentatele au lăsat urme și în sistemul politic german, și în cel belgian, și vor avea impact și în cele britanic și spaniol. Mă tem că se pregătește ceva și în Italia. Ce finalitate ar putea avea? Păi, să zicem, refondarea UE și apariția unui stat federal european, care, nu-i așa, să relanseze democrația și să combată mai bine ”terorismul”. Zic și eu...
Până atunci însă numărăm morții și răniții, și asistăm la ipocrizia cinic-grețoasă a omagiilor aduse victimelor de unii care au pe mâini sângele lor.

marți, 25 iulie 2017

Imperii, puteri regionale și restul lumii

Americanii se mirau mai ieri de faptul că militari ucraineni n-au fost loiali Ucrainei, și de asta rușii au ”cucerit” Crimeea, fără ca armata Kievului să tragă un singur foc de armă. Această mirare este dovada profundei neînțelegeri a zonei, a istoriei statului rus, și, în final, a naturii umane. Fac și ei aceeași eroare cu germanii, când au atacat URSS: cred că e suficient să apară ei, ca niște cavaleri ai Binelui, călare pe cai albi(mă rog,pe tancuri vopsite camuflaj de stepă), și populațiile asuprite de tiranul momentului(Stalin, respectiv Putin), se vor revolta, îi vor primi cu flori pe eliberatori și-l vor beli pe tiran. Da, e drept, tiranul a fost belit data trecută. Dar nu era cel din socoteală! Era Hitler!
Crede cineva că se poate trece cu buretele peste sute de ani de istorie comună? Că se poate construi peste noapte o identitate ”ucraineană”, câtă vreme actuala Ucraină este un ghiveci național și teritorial, cu bucăți din Rusia, Polonia, România, Ungaria, Cehia? Doar pentru că li se dă un dușman care trebuie urât, Rusia? De ce ar urî rușii și rusofonii din Ucraina Rusia, de care îi leagă limbă, cultură, economie? De ce i-ar iubi pe ucraineni cei ajunși în Ucraina ca urmare a schimbărilor de frontiere din secolul trecut? Doar pentru că e ordin să-i urască pe ruși? Dar poate că experiența lor în relațiile cu rușii nu este total negativă. Poate n-au motive să-i urască. Raptul teritorial are încuviințarea tuturor puterilor din tabăra învingătoare: SUA, Marea Britanie, Franța, și compania. Raptul a fost reconfirmat la Helsinki, în 1975. Despre ce vorbim?
De ce experiența micilor națiuni ar fi total negativă cu sovieticii/rușii, și total pozitivă cu americanii/occidentalii? Ocupația turcă și germană, ocupația austro-ungară și sovietică în teritoriile care intră acum în compunerea României este absolut pozitivă cu aceia care sunt acum în tabăra euro-atlantică, și absolut negativă cu aceia din afara taberei? Să ne amintim Gulagul, dar și masacrarea evreilor și țiganilor, sub ochii și cu larga contribuție a Germaniei. Să ne amintim despăgubirile de război plătite Moscovei, dar și jaful german, chiar dacă s-ar zice că au plătit câte ceva din ce-au luat. 
Să ne amintim de tratamentul acordat de sovietici prizonierilor români, dar și de masacrele făcute de armata română la Odesa, de bombardamentele sălbatice anglo-americane asupra României.Revin: oricare ar fi ocupantul, viața celor ocupați nu este doar în alb și negru. Și nu este acceptabilă ocupația unora doar pentru că ceilalți posibili ocupanți pot fi mai răi. Ideal ar fi ca România să-și păstreze suveranitatea, să poată decide și lupta pentru interesele ei, ale cetățenilor români, nu să fie sluga intereselor altora, ignorând propriile interese. Nu înjurându-i și demonizându-i pe ruși vom accepta, și uita, abuzurile americanilor și occidentalilor, amestecul lor în deciziile politice locale, jaful practicat de multinaționale, sărăcirea majorității populației. Lucru valabil și pentru ucraineni.
Iar dacă niște unii cred că pot ataca Rusia, bazându-se pe ura rușilor(ură care rămâne de demonstrat!) față de Putin și de conducătorii ruși, și pe sprijinul necondiționat al ucrainenilor, polonezilor, românilor, moldovenilor, balticilor, chiar își merită soarta! Dar de la idioți aroganți te poți aștepta la orice!