sâmbătă, 25 mai 2019

Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!

România s-a schimbat dramatic în bine. Și, în felul ei balcanic și aiurit, s-a normalizat. Problema este că nu doar nouă, simpli cetățeni, ne vine greu să acceptăm schimbarea în bine, ci și politicienilor. Care citesc realitatea la fel ca la începutul anilor 1990, cu aceleași instrumente, și cu ”lentile” deformante chiar mai tari decât atunci.
Nu au tăria acceptării schimbării în bine, cu contribuția lor, a tuturor, mai mare sau mai mică, după cum i-a dus capul, pentru că, după o schimbare de generații în toate partidele, s-au trezit că nu mai au ce să propună decât băgarea la mititica a ”celorlalți”. Cu rare excepții, zero înțelegere a mecanismelor economice, zero înțelegere a politicilor sociale, neant în materie de integrare europeană, nimic în materie de politică externă, și lista impotențelor lor intelectuale poate continua.
Bun, nimeni nu s-a născut învățat. Doar că ăștia nici nu vor, nici nu pot să învețe. Pentru ei politica este doar o trambulină, deși cei mai mulți își rup gâtul evoluând la acest ”aparat”! Totul vine din disprețul lor față de omul obișnuit. Nu aș spune că sunt rupți total de realitate. Doar că lentilele alea deformante îi fac s-o vadă monstruos. Nu iubesc oamenii, îi disprețuiesc, îi tratează ca pe inferiorii lor. Nu pot intra în dialog cu ei, indiferent de temă.
Acest divorț între politic și elite, la modul general, și societate, i-a făcut pe oamenii obișnuiți să-și vadă de ale lor. Discursul omului obișnuit nu mai este nici atât de critic, nici atât de violent la adresa ”guvernanților”, și ăsta este un semn al schimbării în bine. Nu este indiferență, este semn că începe o acumulare de bunăstare individuală, care pacifică societatea. Lent, în timp, dar procesul funcționează și se va amplifica. De asta este de mirare o radicalizare extremă a unei părți a societății, culmea, cea mai favorizată de schimbarea în bine. Poate că ar vrea să ardă etapele, să se urce bunăstarea pe ei grămadă, să aibă nu drepturi și obligații, într-o democrație, ci privilegii, într-o tiranie, în care ei să fie din rasa stăpânilor.
Referendumul este una dintre consecințele acestei profunde neînțelegeri a evoluției României. Se vrea simbolic pentru valorile pomenitei pături sociale radicalizate, dar nu simbolizează decât profunda sa inadecvare, și inapetența pentru democrație. Oamenii ăștia trebuie treziți la realitate, și de asta eșecul Referendumului este necesar și obligatoriu. Ar fi o dovadă de sănătate politică. Și de normalitate socială. Nu mai suntem în vremea tribunalelor poporului.
Votul este un drept. Și chiar dacă l-am face o obligație nu am rezolva nimic, câtă vreme nu le oferim oamenilor o miză pentru a veni la vot, pentru a se întoarce în viața publică, pentru a-și asuma responsabilități acolo, nu doar în spațiul privat. Și asta este o cale spre normalitate.
În rest, știți și voi: ”Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!”

marți, 7 mai 2019

Scrisoare deschisă adresată premierului României.



Doamnă prim ministru,
Voi fi scurt. După intervenția de azi a Președintelui României, prezența dumneavoastră la Sibiu ar fi o atingere adusă demnității națiunii române. Nu sunteți, și nu suntem, servitorii rasei superioare, să cerșim niște oase de ros la masa bogaților.
Sunt de remarcat eforturile dumneavoastră de a construi o relație normală cu o instituție a statului român. Dar pentru asta nu trebuie să vă umiliți. Și vă rog, nu ne umiliți și pe noi, cei care am votat și pe votul cărora ați ajuns premier. Nu ni se poate arunca, în batjocoră, un statul de gură cască la spectacolul ”puternicilor” Uniunii Europene, un spectacol jalnic și lipsit de legătură cu adevărata stare a Uniunii Europene.
Aveți un aliat în cetățeni. Vorbiți cu ei. Prezentați-le lor proiectul României referitor la viitorul UE. Nu putem fi permanent copilul cuminte, care ridică două degete, când îi cere Germania să voteze împotriva intereselor noastre, dar pentru binele ei. Nu am ieșit de sub apăsarea URSS ca să fim supușii Bruxellesului sau Berlinului. Suntem buni și la altceva decât culesul sparanghelului pentru gurmanzii nemți sau olandezi! Redați demnitatea României, ca membru al UE. Suntem egali cu ceilalți, nu subalternii unora!
Nu este vorba despre o strategie a confruntării, ci de o luare la cunoștință a unei realități care ne pune într-o situație umilitoare, inclusiv prin demersurile Președintelui României. Cereți încetarea MCV și renunțați la cererea aderării la Spațiul Schengen, două instrumente ale șantajului exercitat de Bruxelles asupra Bucureștiului. Cel care vă scrie este un european convins. Dar unul democrat, care crede în egalitatea absolută în drepturi și obligații pentru TOȚI membrii UE. Viitorul nostru este în UE. Dar este un viitor pe care TREBUIE să-l definim și noi, nu să fim târâți în viitorul imaginat de alții.
Refuzați orice condiționare a accesului la fonduri europene de respectarea ”statului de drept”. Statul de drept este un pretext! Nu există! România este membru al UE pentru că îndeplinește niște condiții. NIMENI nu a pus în discuție îndeplinirea condițiilor politice, enunțate în 1999 la Copenhaga. Restul enunțurilor sunt furaj pentru mintea proștilor!
Nu guvernați pentru niște elite care au o agendă ce nu este a României. Guvernați pentru noi, cetățenii români! Sunt atâtea de făcut în țara asta! Și nu cu ele, elitele corupte, politice sau intelectuale, veți face cele ce trebuie făcute, ci cu noi, cetățenii. Care, dincolo de aderența la o ideologie sau alta, au multe interese în comun, care se definesc drept binele public. Guvernați în numele acestui bine public. El, binele public, implică și apartenența la Uniunea Europeană, dar și dezvoltarea prin forțe proprii.
Nu de la Președintele României trebuie să așteptați mulțumiri pentru ceea ce faceți, inclusiv pentru summitul de la Sibiu. Trebuie să le așteptați de la noi. Și le veți primi, dacă ne veți reda demnitatea, ca națiune!
Al dumneavoastră
Constantin Gheorghe.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...