sâmbătă, 25 mai 2019

Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!

România s-a schimbat dramatic în bine. Și, în felul ei balcanic și aiurit, s-a normalizat. Problema este că nu doar nouă, simpli cetățeni, ne vine greu să acceptăm schimbarea în bine, ci și politicienilor. Care citesc realitatea la fel ca la începutul anilor 1990, cu aceleași instrumente, și cu ”lentile” deformante chiar mai tari decât atunci.
Nu au tăria acceptării schimbării în bine, cu contribuția lor, a tuturor, mai mare sau mai mică, după cum i-a dus capul, pentru că, după o schimbare de generații în toate partidele, s-au trezit că nu mai au ce să propună decât băgarea la mititica a ”celorlalți”. Cu rare excepții, zero înțelegere a mecanismelor economice, zero înțelegere a politicilor sociale, neant în materie de integrare europeană, nimic în materie de politică externă, și lista impotențelor lor intelectuale poate continua.
Bun, nimeni nu s-a născut învățat. Doar că ăștia nici nu vor, nici nu pot să învețe. Pentru ei politica este doar o trambulină, deși cei mai mulți își rup gâtul evoluând la acest ”aparat”! Totul vine din disprețul lor față de omul obișnuit. Nu aș spune că sunt rupți total de realitate. Doar că lentilele alea deformante îi fac s-o vadă monstruos. Nu iubesc oamenii, îi disprețuiesc, îi tratează ca pe inferiorii lor. Nu pot intra în dialog cu ei, indiferent de temă.
Acest divorț între politic și elite, la modul general, și societate, i-a făcut pe oamenii obișnuiți să-și vadă de ale lor. Discursul omului obișnuit nu mai este nici atât de critic, nici atât de violent la adresa ”guvernanților”, și ăsta este un semn al schimbării în bine. Nu este indiferență, este semn că începe o acumulare de bunăstare individuală, care pacifică societatea. Lent, în timp, dar procesul funcționează și se va amplifica. De asta este de mirare o radicalizare extremă a unei părți a societății, culmea, cea mai favorizată de schimbarea în bine. Poate că ar vrea să ardă etapele, să se urce bunăstarea pe ei grămadă, să aibă nu drepturi și obligații, într-o democrație, ci privilegii, într-o tiranie, în care ei să fie din rasa stăpânilor.
Referendumul este una dintre consecințele acestei profunde neînțelegeri a evoluției României. Se vrea simbolic pentru valorile pomenitei pături sociale radicalizate, dar nu simbolizează decât profunda sa inadecvare, și inapetența pentru democrație. Oamenii ăștia trebuie treziți la realitate, și de asta eșecul Referendumului este necesar și obligatoriu. Ar fi o dovadă de sănătate politică. Și de normalitate socială. Nu mai suntem în vremea tribunalelor poporului.
Votul este un drept. Și chiar dacă l-am face o obligație nu am rezolva nimic, câtă vreme nu le oferim oamenilor o miză pentru a veni la vot, pentru a se întoarce în viața publică, pentru a-și asuma responsabilități acolo, nu doar în spațiul privat. Și asta este o cale spre normalitate.
În rest, știți și voi: ”Trăiască lupta pentru pace și ciorba de potroace!”

Un comentariu:

Anonim spunea...

O proata de userista a spus ce urmeaza sa faca, iar flotantii si urmasii lor s-au imbulzit sa-i aleaga! Abia astept consecintele!