Nu mai pot cu milogeala ălora din HoReCa! Nu mai pot! Să ne înțelegem bine: toți ne-am luat-o, într-un fel sau altul, în Marea Păcăleală a Carcalacului. Câteva măsuri de compensare s-au impus de la sine. Guvernul Orban, iar acum Guvernul Cîțu, au mimat cu talent ”ajutorul dat economiei”. E drept, câțiva prieteni politici au primit pomenile așteptate. Restul nevoiașilor îl așteaptă încă pe Godot, cu banii promiși. Și asta nu e deloc bine!
De ce mă calcă pe nervi, și-mi provoacă vom, milogeala HoReCa? pentru că, să ne înțelegem bine: când ceri ajutorul statului, faci apel la un mecanism de solidaritate, și de redistribuire a banilor publici. Ajutorul nu este o chestie de PR. El are un scop precis, și criteriul de acordare este maximizarea efectelor sale sociale: păstrarea sau crearea de locuri de muncă, protecția consumatorilor în cazul costurilor suplimentare generate de criză, etc.
În cazul acordării ajutoarelor, cel care le primește este obligat să întoarcă aceste ajutoare către societate? Și ce primim, noi, cei care finanțăm ajutoarelor? Servicii mizerabile, prețuri demente, nepăsare, dispreț chiar, salarii de căcat pentru angajați, și ei contributori la finanțarea ajutorului. Cu alte cuvinte eu plătesc pentru a fi scuipat între ochi de milogii ăștia, care vor profituri nemeritate pe spinarea mea!
La fel am pățit cu multe, cel mai recent caz fiind cel al ”reformelor” din PNRR, reforme pentru care ne plătim călăii pentru a distruge tot ce mai înseamnă o brumă de solidaritate socială. Cum plătim fanteziile cu gunoaie și șobolani ale cuplului Clotilde-Mucușor. Și nimeni nu protestează Ce am ajuns, un popor de sinucigași? Nu ne mai pasă de viața noastră? În fond, la ce să te aștepți de la unii obișnuiți cu statutul de slugă? Asta e cu mândrul și demnul popor român: când se uită în oglindă, vede o gloată de slugi, cu capul plecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu