După ce trece canicula

Prieteni, nu am chef de nimic. Oraşul ăsta este o uriaşă plită încinsă. Nu mai ai un copac, un spaţiu verde, ceva, să te pună la adăpost de căldura nemiloasă. Un deşert de beton, asfalt, oţel şi sticlă. Plus gunoaiele, care răsar peste tot, deşi primăriile se mişcă mai bine la acest capitol. Un oraş părăsit, la sfârşit de săptămână, de toţi cei care au posibilitatea s-o facă. Un oraş în care există, practic, o singură distracţie: pileala, mai ales la terasele răsărite ca ciupercile în Centrul vechi. Şi cu berea la PET până şi boschetarii îşi permit acest lux. 

Sincer, am suportat foarte greu canicula. Nu atât căldura, cât schimbările pe care le induce în comportamentul oamenilor. Aş spune chiar că am traversat o perioadă depresivă, în care nu am avut chef de nimeni şi de nimic. Unii dintre prietenii vor fi zis că sunt dus cu pluta. Recunosc, nu am avut chef nici de blogul ăsta, iar celălalt blog l-am părăsit fără prea mari remuşcări. 

E drept că la depresie a contribuit şi povestea Referendumului, şi ceea ce a urmat după. E greu să accepţi o nedreptate, e greu să vezi cum nişte personaje profund corupte au anulat, prin decizia lor, votul celor care i-au cerut lui băsescu să plece. E greu să accepţi că ai scăpat de Moscova şi de dictatul ei, pentru a intra slugă nu la unul, ci la doi stăpâni: UE şi SUA. Care nici măcar grija  respectării aparenţelor nu o mai au.

Dacă din orbita Moscovei am reuşit să mai ieşim, din orbita ăstora două nu mai avem scăpare. Sigur, se va dezvolta un curent anti-european şi anti-american din ce în ce mai puternic. Nu ne va folosi la nimic, pentru că nu mai suntem în perioada Războiului Rece. 

Un singur lucru ar trebui să ne dea serios de gândit: ce vom face, dacă UE nu va putea rezista fenomenelor centrifuge şi crizei euro? Dacă germania va vrea o nouă arhitectură a sistemului, cu un nucleu condus de ea, cu un număr de ţări nordice şi central europene, şi cu tări precum România formând un soi de colonie periferică, o piaţă de desfacere şi un rezervor de forţă de muncă ieftină. Cât or mai fi aşa ceva...

Cel mai grav a fost lovit în aceste două luni mitul care spune că UE şi SUA sunt sursă de democraţie pentru amărâţi ca noi. Şi ce am văzut? Că nu există principii şi valori, ci numai interese, iar pentru a-şi apăra interesele, nici UE, nici SUA nu se jenează să treacă peste valori şi principii. Sigur, ştiam asta, dar nu ne-a căzut bine o astfel de demonstraţie de cinism. 

Ne aşteaptă vremuri şi mai zbuciumate, după întoarcerea lui băsescu la Cotroceni. Într-un fel, mental, cel puţin, sunt deja pregătit pentru asta. Deşi nu-mi cade bine deloc, dar deloc! Nu e vorba despre resemnare. Cred în continuare că se impune o presiune populară, şi politică, pentru a-l obliga să demisioneze. Dar trebuie să fim realişti: cât îi are în spate pe americani, şi o parte din europeni, băsescu va face fix ce doreşte, cum doreşte, în România. Există o singură scăpare: preţul plătit de americani şi de europeni pentru sprijinul acordat lui băsescu să devină mult prea mare. Mai pe româneşte, abuzurile lui să ducă la grave violenţe sociale. Nu suntem încă acolo. 

Dar toate astea, după ce trece canicula!

Alternativa la democraţie

Jurnalul Naţional a pus lăbuţa pe nişte cârtiţe ale SRI.  Bine, nu e nimic nou în asta: regimul băsescu dă tot mai multe motive de invidie regimului ceauşescu. Ba chiar îl întrece! Problema este alta: multe dintre tehnicile de control pe care le foloseşte SRI sunt învăţate de la americani, FBI şi CIA, şi sunt tehnici anti-insurecţionale, folosite în Asia de sud-est şi şi mai ales în America Latină. Asta spune multe despre ceea ce se întâmplă acum. 

Reamintesc celor care au uitat că represiunea Securităţii a fost atât de dură pentru că aşa a fost fasonată de serviciile secrete sovietice. Iar mulţi români au făcut exces de zel pentru a se afirma în ochii "stăpânilor" de la Moscova. Aşa ceva se petrece şi acum. De asta nu se va întâmpla nimic: pentru că se ştiu la adăpost, americanii fiind cei care-i pun la adăpost de consecinţele abuzurilor lor. 

Amestecul americanilor şi al unor europeni în procesele politice din România, inclusiv prin intermediul serviciilor lor secrete, este adevăratul pericol pentru democraţie. Inducerea ideii că nimeni nu va putea schimba pe căi democratice un regim politic agreat de Washington şi de Bruxelles, indiferent de abuzurile pe care le face, va duce, inevitabil, la tot mai multă violenţă în politică. Pentru că violenţa este alternativa la democraţie. Ne place sau nu...

Democraţia controlată, varianta băsistă

Oameni buni, ăştia de la CCR au înnebunit! Validarea sau invalidarea unui rezultat sunt una şi aceeaşi acţiune: se constată dacă s-au îndeplinit sau nu condiţiile cerute de lege pentru asta. Şi atunci cum poate exista o majoritate de un tip pentru validare(6-3) şi o alta pentru invalidare(5-4)? Chiar îşi bat joc de inteligenţa noastră? De votul nostru?

Dacă se ajunge la aşa ceva, CCR trebuie desfiinţată! Şi-a pierdut raţiunea de a fi. Este doar un instrument de putere al lui traian băsescu. A depăşit orice limită a servilismului. Nu poţi inventa reguli după cum îi e interesul lui băsescu, trecând peste Constituţie şi peste lege.

Este un spectacol jalnic, spectacolul democraţiei controlate. Democraţie care are girul UE şi al SUA. Două entităţi care se vor confrunta cu o virulentă contestare, după ce au umilit public România, după ce s-au situat partizan şi dispreţuitor de partea lui băsescu, în ciuda unui vot masiv de respingere a acestuia. Am tot pomenit de anii '60 şi de reacţia naţionalistă a PCR, care a dus la plecarea trupelor sovietice, la respingerea planului Valev şi a hegemoniei Moscovei în CAER şi în Tratatul de la Varşovia. Nu spun că istoria se repetă. Dar consecinţe sigur vor fi. Euro-scepticism în creştere, anti-americanism explicit. Asta e: inevitabilul proces de maturizare a modului în care ne raportăm la cele două entităţi. Doar că victimă va fi şi încrederea în democraţie.

Vor urma cel puţin doi ani extrem de urâţi, chiar dacă USL câştigă alegerile şi formează guvernul. băsescu va continua să fie fermentul disoluţiei încrederii în democraţie. Cu legitimitatea la pământ, contestat ca niciodată, se va impune doar prin forţă. Răspunsul societăţii va fi unul în aceeaşi manieră, adică tot în forţă. Urmează creşterea neliniştii şi chiar a violenţei sociale. Mai mult, violenţa va fi, în ochii multora, un instrument legitim pentru atingerea unor obiective de natură politică, economică şi socială. Suntem pe muchie...

PS: să le spună cineva ălora de la Procuratură că şi dacă descoperă cinci sau zece mii de voturi multiple(deşi după cele câteva zeci de persoane interogate de Parchet şi de DNA, cifra este muuuult mai mică!), asta nu schimbă cu nimic rezultatul alegerilor: 5000 de voturi multiple înseamnă circa 0,06% din total, 10.000 de voturi multiple, 0,12% din total. Adică ZERO!  

  

Să-i prostim pe proşti!

CCR s-a dus să facă nănici, că judecătorii e istoviţi de atâta tras de timp! Comedia asta de prost-gust face parte din ciclul "să-i prostim pe proşti!" Sincer, nu văd cum, chiar şi dacă primesc un morman de dovezi că cvorumul este îndeplinit, ţinând cont de realităţe demografice, ar putea să nu-l readucă pe băsescu la Cotroceni. Toţi au bube în cap, şi pot fi şantajaţi. Iar şantajul chiar se exercită. Fără milă! 

Nu cred că au să paseze răspunderea către Parlament. Fix asta nu vrea băsescu! Cum nu cred că pot să decidă repetarea Referendumului, de data asta fără prag. Nu, singura decizie posibilă pentru ei este invalidarea Referendumului. Că o fac mâine, sau merg cu dramatismul la extrem şi o fac poimâine, astea sunt fiţe! Mimarea dezbaterii. Prostirea proştilor! 

Încep să cred că după decizia CCR este nevoie de un protest viguros al celor cărora băsescu şi slugile lui de peste tot le-au râs în nas. Dacă coana Iuropa vrea scandal, apoi scandal să fie! Pentru că merită o sancţiune şi rolul nefast jucat de PPE în criza românească, de vreme ce şi Rompuy, şi Barroso, şi Reding şi toţi ăia de fac vocalize şi ne arată bâta sunt din dreapta populistă şi tot mai extremistă. Un sincer sictir şi celor doi nemţi "social-democraţi", cărora le tremură chiloţii în faţa lui Merkel. 

Oricum, nu trebuie să lăsăm fără urmări mizeria asta. Trebuie să le spunem clar tuturor că votul nostru contează, că lipsa de la vot este o eroare, şi că vocea noastră trebuie luată în considerare. băsescu nu poate merge mai departe, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Este obligat să admită că nu mai are legitimitate, că vocea lui nu mai poate spune nimic, că şi-a pierdut şi bruma de legitimitate pe care o avea. Sigur, i-a mai rămas ceva: capacitatea de a face rău. Şi va face mult rău, pentru că-i place, pentru că metabolismul lui este bazat pe ură. De asta mă îngrozeşte ideea a încă doi ani şi jumătate cu băsescu pe post de făcător de scandal. 

Dacă se întâmplă minunea şi CCR judecă pe bune, atunci să fie primit! Dar nu avem noi noroc de asta! 

Înalta trădare, adevăratul motiv al demiterii!

băsescu îşi începe declaraţia de presă de acum vreun sfert de oră cu întrebarea: "care este articolul din Constituţie pe care l-am încălcat?", ca apoi să se comporte ca un agent de influenţă al celor de la RMGC şi al canadienilor care au "cumpărat" cuprul, pe vremea lui MRU. Asta mă face să cred că are nişte datorii atât de mari faţă de unii, încât este vital pentru el să revină la Cotroceni. Pentru a-şi plăti datoriile. Care nu-i cuprind doar pe samsarii de aur şi de cupru. Mai sunt şi samsarii de suveranitate. 

Vă invit să citiţi acest scenariu, extrem de veridic, şi bazat pe informaţii solide. Puţini sunt cei care au înţeles că adevăratul motiv al demiterii lui traian băsescu trebuia să fie înalta trădare. Ei bine, trădarea s-a produs deja. Rămânea doar de pus într-un cadru legal. Ăsta era rolul lui MRU. Cineva le-a stricat distraţia. Poate le-o mai strică odată, strângându-i de coaie pe judecătorii de la CCR, pentru a valida referendumul. Pentru că nu pot crede că serviciile nu ştiu de negocierile lui băsescu. 

Aşadar traian băsescu este demis pentru înaltă trădare. Şi ar fi o tragedie să se reîntoarcă la cârma României. Şi aşa suntem pe muchie. După revenirea lui vom fi "Pa!"     

Anatomia manipulărilor de presă în vremuri de referendum

Una dintre consecinţele acestei crize politice este dezvăluirea canalelor media pe care se face propagandă portocalie şi pe care sunt transmise deformat partizan poziţiile celor de la Bruxelles. Prin nu ştiu ce minune, RL publică azi aproape corect ce spune un purtător de cuvânt al CE. Iată despre ce e vorba, în esenţă. Omul spune că există nişte limite în comparaţiile pe care le face presa între situaţia din Ungaria şi situaţia din România. Adăugând: "Nu e nicio instituţie a căror independenţă este garantată de dreptul european şi care să fie în pusă în pericol de cadrul politic şi juridic din România de la ora actuală. Este constatarea pe care o face astăzi. Cu toate acestea, Comisia Europeană are o autoritate morală în această privinţă, care este perfect înţeleasă şi de autorităţile române pentru că domnul premier Ponta a acceptat imediat invitaţia domnului preşedinte Barroso. Vedeţi că şi celelalte state membre şi Parlamentul European au încredere în privinţa intervenţiei Comisiei pentru a restabili situaţia juridică şi ordinea constituţională în România. Iar autoritatea este perfect legitimă cu privire la aceste chestiuni", a explicat Bailly.

El a menţionat că între Comisie şi Guvernul român este în desfăşurare un "dialog politic" şi că vor fi obţinute "rezultate politice foarte rapide" în sensul rezolvării chestiunilor care au stârnit îngrijorarea UE. Purtătorul de cuvânt a mai subliniat că instituţia de la Bruxelles nu vrea să se amestece între partidele politice din România şi disputa acestora."

Cu alte cuvinte, au tras înainte de a întreba, isterizaţi de informaţiile primite pe diverse canale preferenţiale, care au prezentat doar o variantă, cea favorabilă lui băsescu. Şi acum sunt în situaţia de a fi folosiţi în lupte partizane, fix ceea ce nu-şi doresc, pentru că dacă se schimbă lucrurile la Bucureşti, noii veniţi n-au de ce să le fie recunoscători. 

Gândul, Adevărul, EvZ, au ales să amestece lucrurile, lăsând de înţeles că Bailly a spus că Barroso e nemulţumit de răspuns, că scrisoarea n-a venit, dar, de fapt, se citează nişte surse neidentificate şi se amestecă informaţiile cu ce a spus Bailly la conferinţa de presă. Fraza-cheie, pe care am bolduit-o, lipseşte! Că doar nu erau proşti să le-o dea la temelie Pulimii Sale şi echipei de zgomote! 

Asta e din aceeaşi serie cu minciuna spusă de băsescu Angelei Merkel, minciună recunoscută aseară, la realitatea Tv, anume că nu există un mecanism constituţional de suspendare şi de demitere a preşedintelui României.

Am aşa o presimţire că abia acum europenii descoperă cu adevărat ce-i poate pielea lui traian băsescu. Şi reacţia lor la manipulările venite dispre partea lui băsescu va fi drastică, deşi poate nu foarte vizibilă. 

Iar soarta lui băsescu se află acum, totuşi, la mâna noastră. Să-i aplicăm noi corecţia, până s-o facă europenii! Să fim europeni, ce pizda mă-sii!   

Ipocrizie în Turul Franţei

Sunt fan Turul Franţei. Dar am început să mă plictisesc de ipocrizia care-l înconjoară. Toată lumea ştie că este imposibil ca un om, fie el şi atlet de excepţie, să funcţioneze doar cu apă plată, ţinând cont de dificultatea traseului şi de lungimea lui. Nu e început de tur în care să aflăm cu unul sau altul dintre ciclişti e bănuit de dopaj. Au ajuns până acolo încât decelează urme din materialele din care sunt făcute pungile de glucoză sau sânge, liniile de transfuzie sau seringile. Dar din materiale asemănătoare pot fi făcute o mulţime de ambalaje, inclusiv sticlele de apă plată!

Este foarte probabil că tehnicile de dopaj să fi făcut progrese considerabile. Turul Franţei este o afacere extrem de mare şi de profitabilă. Ca să funcţioneze, trebuie să se supună şi "corectitudinii politice", fără ca asta să reducă profitul. Şi atunci mai scot de urechi pe câte unul care n-a aflat de progresele din domeniu, şi se dopează ca ghiolbanul! Iar ceilalţi continuă să se îndoape cu chimicale, savant dozate, pentru ca circul să meargă mai departe! 

Mi se face scârbă de atâta ipocrizie. Cu atât mai mult cu cât cicliştii au ajuns, ca mai toţi sportivii, un simplu bun al investitorilor din domeniu. Şi aşa capitalismul a mai distrus ceva, trasformându-l în marfă... 

Stat reformat, stat eşuat

Ce mai contează faptul că AN intră la bulău acum sau peste câteva zile? De ce trebuie acest circ îngrozitor, care ne descalifică în primul rând ca oameni? Nu cred că există o altă ţară mai primitivă în UE decât România. O ţară pentru care valorile morale, juridice, politice nu înseamnă nimic. O ţară ale cărei elite intelectuale sunt lamentabile. Unde "societatea civilă" este o adunătură de pomanagii, sponsorizată de tot felul de indivizi sau guverne ale altor ţări, care vor să-şi atingă obiective care clar nu au legătură cu interesul naţional al României, unde serviciile de informaţii servesc alţi stăpâni, nu poporul român. În  ce ţară CSM cere să li se pună botniţă avocaţilor. În ce ţară justiţia cere limitarea unor drepturi constituţionale ale cetăţenilor, în numele apărării onoarei şi reputaţiei ei? 

Dacă madam Kovesi este atât de convinsă că AN n-are nici pe dracu, să-şi trimită poliţiştii de la judiciar şi procurorii din dotare, să-l ia de la terapie intensivă şi să-l arunce în închisoare. Şi terminăm cu circul! Se spune că Brădişteanu ar fi fost interceptat când spunea că Năstase nu este grav rănit. De ce era interceptat Brădişteanu? La ordinul cui? Sub ce acuzaţie? Şi afirmaţia lui nu trebuie verificată de o comisie de medici? Poate nu grav rănit din perspectiva lui, a omului care face transplant de inimă şi operaţii pe cord deschis. Dar grav din punctul de vedere al stării generale a lui AN. Pentru că omul are mai multe boli, nu doar rana de glonţ. Şi apoi Brădişteanu vorbea cu familia, minţea pentru a o linişti.  

Statul român, reformat de băsescu, este un stat eşuat. În toate aspectele sale. S-a ales praful, pe rând, de educaţie, de sănătate, de protecţie socială, de drepturile angajaţilor, de tot ce înseamnă bunuri publice. Nimeni nu mai respectă pe nimeni. Instituţiile statului sunt varză. Se încaieră după vrea pula lui băsescu, singura care contează pentru ele. Toţi se şterg cu Constituţia la cur. CCR a devenit organ legislativ, a treia cameră a Parlamentului. 

Este preţulş pe care îl plătim pentru că avem, în locul unui preşedinte responsabil, un preşedinte jucător, cu gândire totalitară. Nu despre Adrian Năstase este vorba acum. El a avut rolul unui revelator. Ne arată cât de oribil a ajuns statul român, cât de slab şi de ineficient, cât de lipsit de profesionalism şi de demnitate, şi cât de puţin îşi poate proteja cetăţenii. Asta trebuie să ne înspăimânte pe toţi. Dacă ne mai pasă de viitorul nostru.    

Sindromul "scroafa în copac"...

sau cum a ajuns Mişu Negriţoiu un ciocoi neo-liberal. Este povestea clasică la români. Mişu Negriţoiu e fiu de ţărani, s-a născut la Dăbuleni. E drept, a avut noroc: era la putere comunismul, şi, fiu de ţăran fiind, a putut să meargă mai departe a şcoală după tradiţionalele patru până la opt clase(dacă, şi alea) pe care le mai urmează azi majoritatea copiilor de la ţară ce nu şi-au urmat părinţii în străinătate. A lucrat pe la diverse firme de comerţ exterior, înainte de 1989, adică a avut steluţe pe umeri, şi a văzut occidentul. I-a plăcut, se vede treaba. După 1989 a devenit, în câţiva ani, un capitalist pur şi dur, mai catolic decât părinţii neo-liberalismului. A fost ministru al "reformei", consilier prezidenţial, după care a plecat la ING Bank, luând cu el, drept clienţi, câteva mari regii şi întreprinderi ale statului. 

A prins şi gustul luxului, prietenii ştiu ce şi cum. A trecut de la ţurcă la golf. Să fie sănătos. Acum dă lecţii. Era inevitabil, vezi alt cacapitalist român care dă lecţii: Dinu Păturiciu. Numai că au ajuns să mă calce pe nervi toţi întorşii ăştia, care uită de unde au plecat, care ar da afară sute de mii de oameni, ar tăia în carne vie, care îi înjură pe români că nu sunt "productivi". Când a mai fost marţafoiul ăsta într-un sat, să vadă ce au la îndemână ţăranii pentru a fi "competitivi"? Banca aia a lui ce afaceri creditează, în afară de deficitul bugetar al statului, pe care îl înjură, altminteri? Participă la co-finanţarea proiectelor cu bani europeni? Se lipesc ţăranii de ceva credite de la el?

" Din ce văd campania care se derulează şi mă aştept şi la campania care va veni este un soi de campanie pentru defavorizaţi. Discutăm în termeni de avem cele mai mici salarii şi că trebuie să le mărim. Nu asta e problema. Avem cele mai mici salarii pentru că avem salarii pe productivitate. Pentru că suntem pe locul 51 la competitivitate. Problema noastră e cum creăm valoare nu cum să distribuim, pentru că nici nu prea avem ce distribui. Actul politic, din ce văd eu, este de distribuit". Păi, a cui e treaba cu crearea de valoare, Mişule? A statului, sau a capitalistului, care eşti tu? Şi văd că capitaliştii ca tine trăiesc din golirea de substanţă economică a statului şi a cetăţenilor români. Voi trebuie să creaţi substanţă economică! Dar vă doare fix în pulă de asta! Voi daţi din gură!

Problema productivităţii nu e problema angajatului, ci a angajatorului. Dacă angajatorul român nu ştie decât să dea cu biciul în muncitori, nu investeşte în tehnologii, în formarea profesională a angajaţilor, nu plăteşte taxe şi impozite, din care să fie finanţate sisteme publice de educaţie şi sănătate, de unde productivitate? Nu spuneţi voi că d'asta îl recompensează piaţa pe antreprenor, că îşi asumă riscuri. La noi, cel mai mare risc este să dea şpagă la ANAF, când e prins cu evaziunea mică. Sau mai mare... 

" Mi se pare extrem de contraproductivă impozitarea salariilor mari în România pentru că impozitezi exact pe cei care sunt competitivi. Nu este decât un pas de la salariile bugetarilor la salariile privaţilor şi nu este decât un pas în a dezavantaja pe români în competiţia lor cu alte naţii şi cu alţi specialişti, în România şi în lume, prin impozitarea salriilor sau descurajarea lor." Ce valoare adaugă de 10.000 de dolari pe lună trântorul de la Conpet, firmă care deţine monopol pe piaţă? Dar şi trântorii din banca ta, că sunt destui, şi nu se prea vede ce face banca pentru economia românească, în afară de a credita statul, cum spuneam? Cât de competitivi sunt toţi cei numiţi de stat în diverse consilii de administraţie, care saltă sute de mii de euro pe an? E Bogdan Drăgoi un geniu al finanţelor, şi n-am aflat noi?

Şi ăsta are o obsesie, ca şi Păturiciu, cu licenţierea a juma de milion de bugetari, că în administraţie lucrează doar vreo 240 de mii de oameni. Cine creează încă 500.000 de locuri de muncă, dacă îi dai afară? Anul trecut capitalul străin a creat vreo 4500 locuri de muncă, capitalul românesc ceva mai puţin. Avem circa trei milioane de oameni care lucrează afară. Mai avem, pe bune, circa un milion şi ceva de şomeri. Ce dracu facem cu ăştia toţi? Cine creează  locuri de muncă pentru ei, Mişule? Cine? Că văd că la tine în bancă oamenii sunt înlocuiţi cu automate!

Aşa e când se suie scroafa în copac, în cazul de faţă scroafa fiind un ciocoi neo-liberal, care se potriveşte ca nuca în perete cu realitatea românească.

Despre "comunism" şi "capitalism" la Românika

"Comunismul" românesc a fost cel mai rău din Europa, cu excepţia URSS, nu pentru că a fost cel mai represiv-nu a fost, prietenii de "lagăr" ne-au întrecut şi la capitolul ăsta-ci pentru că a fost cel mai dogmatic. Dogma a prevalat în faţa raţiunii şi a pragmatismului.

Acum "capitalismul" românesc este cel mai rău din această parte de lume, nu pentru că este cel mai "pur şi dur", ci tot pentru că este cel mai dogmatic. Şi este dogmatic pentru că ne este lene să gândim, cum ne-a fost lene să gândim şi în "comunism". E mai simplu să mesteci ideile altora, ca pe guma de mestecat, şi să scuipi fraze prefabricate, decât să construieşti ceva care să plece de la realităţile ţării şi să dea răspunsuri acelor realităţi. Şi uite aşa capitalismul devine ultimul stadiu al cretinismului, pentru boii care sunt "farul călăuzitor" al economiei româneşti, aia care e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire! 

E capitalism, ce pizda mă-sii!

Prieteni, am şi eu o curiozitate: poate cercetătorul român, ăla care a mai rămas pe la Românika, să citească "presă de specialitate" de circa 9 milioane de euro pe an? Pe bune! E jale mare la portocalii, pentru că s-a dat peste o nouă martingală: 120 de milioane de lei, pe trei ani, pentru a avea acces la o bază de date ştiinţifice. Noul ministru a amânat cu 60 de zile termenul de înscriere a celor interesaţi în program, pentru că fostul ministru stabilise DOAR o zi pentru înscriere. 

"Nu mai putem dezvălui plagiatul!" plânge fostul şef de la Crecetare, căruia i-a zburat caşcavalul de sub nas. Dar cel mai interesant lucru îl găsim într-un comentariu, pentru că în articol HotNews face ce ştie ea mai bine, adică propagandă portocalie: 

"a_muraru [anonim]

1. ''Acesta [i.e. dl Ciuparu] a anuntat ca a primit pe 30 mai o scrisoare din partea editurii Thomson prin care partea romana era anuntata ca "suspenda accesul din cauza amanarilor in contractarea noilor servicii". Amintim ca, pe 24 mai, premierul Victor Ponta a semnat decizia de eliberare din functia de presedinte al ANCS, cu rang de secretar de stat, a lui Dragos Ciuparu.'' Intrebare: in ce calitate a primit dl Ciuparu corespendenta oficiala, de vreme ce fusese eliberat din functie inca din 24 mai?

2. ''Fostul presedinte al Cercetarii din Romania [i.e. dl Ciuparu] a declarat pentru HotNews.ro ca "am disponibilizat pentru urmatorii trei ani 120 de milioane de lei pentru accesul la articole stiintifice internationale, prin ANCS. Eu am semnat o asemenea decizie. Banii sunt alocati din bugetul ANCS pe un instrument la Capacitati si am lansat competitia in urma cu mai bine de o luna."' Este adevarat ce spune dl Ciuparu. Numai ca la pagina de internet http://uefiscdi.gov.ro/userfiles/file/CAPACITATI/Infrastructuri%20mari/Pachet%20informatii%20Infrastructuri%20mari%202012_1.pdf se vorbeste de o competitie pentru achizitionarea unor servicii (acces la baze de date). Dar dl Ciuparu pare a cunoaste dinainte cistigatorul competitiei.

3. Regretabil este ca ''puntea'' ce ne lega de informatia stiintifica de actualitate a cazut. Totusi, nu ar trebui exagerat, inca din titlu: dl Ciuparu declara ritos 'Nu se mai pot detecta plagiatele'. Dar cite plagiate au fost descoperite in anii in care ANELiS a functionat?"

 

Nu ştiu, dar şi graba asta de a face un contract pe ultima sută de metri nu e tocmai cuşer. Domnul care jeleşte acum a fost şef acolo. Putea organiza lucrurile astfel încât să nu se creeze acest gol de plăţi, deşi e bizar cum a ajuns nea Thompson Reuters ăsta să aibă un soi de monopol al accesului la baze de date ştiinţifice în România. Or fi şi alţii, mai ieftini. O competiţie, ceva? Că doar e capitalism, ce pizda mă-sii!

Întrebări la care nu va răspunde nimeni

Am şi eu nişte întrebări, în cazul dosarului, tot mai imbecil, numit "Trofeul Calităţii".

1. De ce trebuie condamnat cu orice preţ Năstase?
2. De ce este ascultat? Nu ştiu să aibă interdicţie să discute cu anumiţi martori, dar şi aşa, Grăjdan NU are nicio calitate în dosar. Cu toate astea procurorul îl întreabă pe Năstase dacă a luat legătura cu Grăjdan în ziua în care idiotul a trimis hârtia aia la ÎCCJ. Doar că nu Năstase luase legătura cu el, ci Grăjdan îi trimisese un SMS! Oricum judecătorii au respins întrebarea procurorului, ca neavând legătură cu cauza. Da, dar a preluat mizeria DNA toată presa portocalie! Misiune îndeplinită!
3. DNA are vreo înţelegere cu Grăjdan?  Mie hârtia aia mi se pare a fi fost trimisă la ordinul DNA. data emiterii hârtiei Grăjdan a făcut obiectul unui dosar sau al unei cercetări prealabile din partea DNA?
4. Faptul că AN este ascultat în faza asta a procesului nu îi încalcă dreptul la apărare? Procurorii pot afla astfel elemente din strategia lui de apărare, drept pentru care pot inventa tot felul de "evenimente", precum cel de azi.
5. De ce, dacă principalul element în jurul căruia este construit dosarul, "prejudiciul", este atât de controversat, nu se apelează la un auditor extern, gen PWC, care să nu lase umbră de suspiciune în legătură cu existenţa sau inexistenţa lui? Nu moare nimeni dacă procesul întârzie o lună sau două. Oricum faptele nu se prescriu, şi nici dacă îl condamnă pe Năstase nu ni se ridică MCV. 
6. De ce nu se sesizează CSM de felul în care DNA manipulează opinia publică, prin intermediul presei, foloosindu-se de ziarişti cărora le "livrează" informaţii deformate şi probe fabricate? Asta este ideea de justiţie echitabilă în România?  
7. Când pleacă Daniel Morar de la DNA? Acest dement, care se pişă pe Constituţie, pe legi, pe orice reguli, a făcut din DNA o calamitate. O poliţie politică. SUA nu îşi fac bine susţinând astfel de oameni. Dar, mă rog, dracu ştie dacă Unchiul Sam mai are ceva în comun cu democraţia...

De ce suntem în situaţia Greciei?

Atenţie! A nu se înţelege greşit: nu este vorba de situaţia economică, pentru că România nu este în rahatul în care se află acum Grecia. Dar există o serie de lucruri comune în istoria şi în actualitatea celor două ţări, care ar putea conduce la o criză de tip grecesc în România. Iată-le pe cele greceşti, descrise de Pavlos Eleftheriadis într-un articool publicat de FT. 

"How did we come to this? The reasons lie in three largely unnoticed facts about Greek political life.

The first is the cultivation of hatred. A legacy of the civil war of 1946 to 1949 was the persistent and humiliating persecution of the left. Greek society in the 1950s was deeply hierarchical along lines of family and class. During the cold war another hierarchy was put in place. Leftwingers and other nonconformists were considered dangerous and unpatriotic and were persecuted by an apparatus of oppression that was dismantled only with the fall of the military dictatorship in 1974.

When the Socialists won power in 1981 they created a new hierarchy. Left supporters were now given civil service jobs, promotions and government contracts. The right was branded dangerous and unpatriotic.

The rhetoric of hatred survives today. Greek public life is still theatrical and poisonous. The parties of the left speak of the EU bailout as a “barbaric act” and a “crime”. Parties of the extreme right call pro-EU leaders “traitors” and “collaborators”. Their rhetoric rarely pauses to ask what caused the debt crisis or how it can be resolved. Forming a coalition would question everyone’s official outrage.

Partisan rivalry has paved the way for the second relevant fact: the rise of majoritarianism. Greece has had a liberal constitution since 1864. The rivalries of left and right, however, have brought constitutional checks and balances to the brink of irrelevance. This makes coalition government extremely hard to set up. The civil service is radically politicised and subservient. The public procurement of services and goods is ultimately in the hands of government ministers. Governments appoint the heads of the judiciary on partisan grounds. The result is a dysfunctional administrative system that depends on politics for everything.

The third political event is the decline of the press. Until 1989 radio and television were a government monopoly. After a series of inconclusive court battles, some businessmen started broadcasting terrestrial TV programmes. They were effectively stealing the frequencies. The government of the day did not react. Eight stations were given “temporary licences” in 1993, which were renewed in 2007. The highest court ruled in 2010 that the temporary licenses are unconstitutional. The ruling brought no change. Politicians have been afraid to rock the boat. How does this tawdry episode mark the demise of the press? The TV stations absorbed the print media. Most do not respect rules for objectivity or moderation. Owner interference is rampant and blatantly self-serving. The heated rhetoric of the politicians is reproduced and enhanced by TV journalists. There is little room for reflection or consensus.

The cultivation of hatred, the rise of majoritarianism and the demise of the press jointly explain the present paralysis in the face of the crisis. Greek politics has been privatised. Unscrupulous politicians, cynical trade unions and media oligarchs have hijacked our public life. They cared little about the debt and even less about reform. They see no urgency in preventing a catastrophic euro exit. Given their extravagant gains, the internal distribution of resources is far more important to them than the overall size of the pie."

Păi, la noi este altcumva? Ura împotriva stângii a fost cultivată cu metodă între cele două războaie. Ajunsă la putere, în 47, "stânga"(pentru că e greu de spus dacă PRM, apoi PCR, au fost cu adevărat partide de stânga, şi nu partide ale puterii, pentru care ideologia a fost doar un alibi, şi un impus al apartenenţei la "lagărul socialist". Probabil că am fi avut un partid dominant de "dreapta", dacă picam în celălalt "lagăr", precum grecii) i-a belit pe "istorici", care "istorici", liberalii, ţărăniştii, ceva social-democraţi debusolaţi şi ceva legionari, erau foarte ocupaţi să se belească singuri. 

După 1989 a fost timpul revanşei, şi brusc "stânga" a fost naşpa, şi "dreapta" gigea, în clasicul stil al oportunismului carpato-danubiano-pontic. Anti-comunismul a devenit ideologie de substituţie, iar liberalii, ţărăniştii, mai vechi şi mai noi, debusolaţii social-democraţi şi ceva legionari supravieţuitori au început, aţi ghicit! să facă ce ştiau ei mai bine: să se belească între ei, atunci când nu erau ocupaţi să hăulească pe Calea Victoriei "Jos Iliescu!" CDR a fost cântecul de lebădă al politicii ante-decembriste, şi punctul de pornire al unei forme de organizare a partidelor politice caracterizată prin lipsa ideologiei şi prin structurarea lor drept mecanisme pentru cucerirea şi exercitarea puterii. Lupta pentru controlul resurselor generează mai multă ură şi încrâncenare decât vechile lupte ideologice. Acum nu se mai iau prizonieri! 

Ei bine, ura generată de lupta pentru controlul resurselor publice este atât de crâncenă şi de temeinică, încât poate face neguvernabilă şi România. Să nu ne îmbătăm cu apă rece: USL este o coaliţie foarte fragilă. Deocamdată ciolanul, foarte mic, a fost cât de cât echitabil împărţit. Dar după alegeri, când USL poate lua toată Puterea, ei bine, atunci să te ţii! Iar dacă scapă şi de băsescu, s-a terminat mişcarea USL. De fapt, dacă vrea să facă un serviciu PDL, băsescu demisionează, şi astfel poate deschide calea unei alianţe PNL-PDL-PC-UDMR. Care, culmea! îi poate da garanţii de imunitate şi impunitate. băsescu preşedinte este duşmanul comun care ţine USL laolaltă. 

Politizarea administraţiei? Avem şi noi! Accesul arbitrar la resurse, împărţirea lor discreţională? Avem!  Justiţie care ascultă de comanda politică? Avem! Slabă capacitate administrativă? Avem! Dispreţ faţă lege şi de instituţii? Avem! Presă aservită politicului, deprofesionalizată şi "militantă", care a abdicat de la obligaţiile sale de servire a interesului public? Avem! Lipsa contraputerilor, ca urmare a demisiei societăţii civile şi a slăbiciunii conştiinţei cetăţeneşti? Avem!

Practic avem toate condiţiile unui eşec de tip grecesc, care are cauze mai profunde decât simpla criză a datoriei publice. Criza economică este dublată de crize politice, morale, ale conştiinţei cetăţeneşti. Mediul de cultură pentru criza economică este criza democraţiei reprezentative. Această din urmă criză trebuie rezolvată cu prioritate. Acesta este sensul schimbării şi mai ales datoria noii guvernări, dacă nu este şi ea o aceeaşi Mărie cu altă pălărie.  

Moştenirea epocii băsescu-boc

O analiză extrem de realistă şi de precisă a ceea ce au însemnat anii guvernării băsescu-boc în economie face Aura Socol, pe "cursdeguvernare.ro". Este un tablou fidel al dezastrului lăsat în urmă de o "austeritate" tembelă, care nu şi-a atins niciunul dintre obiectivele declarate. Un singur lucru a făcut: a redistribuit undeva între opt şi douăsprezece miliarde de euro către clientele politico-economică a PDL şi UDMR.   

Citez ceva mai mult din articol, să se înţeleagă despre ce e vorba:

"Dincolo de intrebarea daca aveam sau nu alternativa, ceea ce cred ca ar trebui sa ne preocupe cu adevarat este legat de calitatea acestei ajustari. Romania trebuie sa evite o ajustare pur cantitativă, cu amanari de plati consistente in viitor (arierate, despagubiri pentru cei care au obtinut in instanta recuperarea veniturilor etc.). Si asta pentru ca in prezent calitatea ajustarii fiscale este una redusa. Iata mai jos cateva argumente:

1. Diminuarea puternica a potentialului economiei romanesti. Rata de crestere a PIB potential s-a redus la jumatate fata de perioada precriza. Dacă în perioada 2005-2008 Romania a avut un ritm de crestere al PIB potential de 5-6%, studiile arata ca pe termen mediu acesta se va reduce la 2,5-3%. De aici, necesitatea de a grabi reformele structurale – procrestere, stimularea investitiilor in tehnologie, capital uman, cercetare dezvoltare etc. In plus, analizand dinamica legata de contributia productivitatii totale a factorilor (PTF) la cresterea economica pentru economia romaneasca, se poate observa cu usurinta ca elementele intensive ale cresterii economice sunt deosebit de modeste comparativ cu elementele extensive. Ceea ce dovedeste clar ca Romania isi pastreaza acelasi motor de crestere economica. Or, in Romania problema de fond nu trebuie sa se reduca la ideea de a scadea un indicator sau altul. Ci de a schimba insusi modelul de crestere economica, viziunea privind constructia bugetara, cresterea economica, de a trece de la investitii publice ineficiente la stimularea celor private, etc.

2. Atat timp cat in Romania nu vor exista programe consistente de creare de locuri de muncă, nu putem vorbi de o ajustare fiscala calitativa in Romania. Criza economica a lovit puternic piata muncii din Romania, de unde presiuni mari pe bugetele de asigurari sociale, pensii, somaj, sanatate etc., unde se inregistreaza deficite din ce in ce mai puternice.

3. Analiza executiilor bugetare arata cateva aspecte ce ar trebui imbunatatite: mediul privat nu este stimulat sa faca investitii si sa creeze locuri de munca; nu s-a redus inca rigiditatea cheltuielilor bugetare; reducerea cheltuielilor de personal din 2010 și 2011 este un lucru bun insa nu reprezinta de fapt decat o amanare la plata a acestora (de exemplu, executia bugetara arata ca economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate taierile de venituri propuse în perioada iunie 2010 iunie 2011 sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde ron, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt de peste 8 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amânat pentru 2013-2014 când vor fi plătite aceste despăgubiri, indexate la inflaţie); creşterea puternică a cheltuielilor cu dobânzile este ingrijoratoare, demonstrând dificultăţi de finanţare şi creşterea poverii pe generaţiile viitoare."

Şi atunci să nu o bag eu undeva pe madam Lagarde, care dă lecţii grecilor, după trei sau patru ani de eşecuri ale programelor lor măreţe de ajustări structurale? Nu boul ei, Franks, se felicita pentru succesurile României? Să şi le bage în cur amândoi pe ele, pe succesuri! 

Prieteni! Apocalipsa economică vine în România în 2013 şi 2014, când trebuie să plătim miliardele alea jefuite de băsescu şi ai lui. Dacă nu ne facem un plan serios, am belit-o scurt! Nu mai e timp de discuţii sterile! Şi încă ceva: băsescu, boc, udrea, la puşcăriiiiiiiie! La puşcăriiiiiie! Acum!

UPDATE: jigodia de madam Lagarde, care le cerea grecilor să-şi plătească impozitele, este exonerată de plata impozitului pentru salariul de director general al FMI! Care e de vreo 380 de mii de euro anual. Sictir! 

Noua generaţie de pupincurişti băsescieni

Este şocant să citeşti, sub semnătura unui tânăr, doctorand al Departamentului de Politică şi Studii Internaţionale de la Universitatea Cambridge, tot repertoriul propagandei băsesciene. Este jenantă lipsa de onestitate intelectuală a individului, Camil Roman, pe numele lui.

Înainte de orice, vreau să-i spun boului că "fracţionarea hidraulică" este un non-sens tehnologic. Procedeul se numeşte "fracturare hidraulică", deşi imbecilii din presă şi de prin alte locuri se dau în stambă cu "fracţionarea hidraulică". Fracţionarea catalitică în reactor este un procedeu folosit în petro-chimie, pentru a obţine, la diverse temperaturi, diverse produse derivate din petrol: benzine, motorine, etc. Şi pălinca e tot un soi de produs al fracţionării, în alambic. Încă unul care a căzut victimă sfatului lui băsescu, de a gugăli!

Trecem peste! Deşi prostul putea lua un dicţionar Oxford, să-l deschidă şi să se informeze! E de tot râsul şi ce i-au spus lui la ureche, pe şestache, ecologiştii britanici, anume că "fracţionarea hidraulică" nu e periculoasă pentru populaţie, dacă se face foarte lent! Idiotule, cum să se facă foarte lent? Fracturarea ESTE un procedeu violent, trebuie să spargi roca, să eliberezi gazul! Se face cu explozibili! Ei comprimă apa şi chimicalele, forţându-le să rupă roca.

Trecem şi peste asta. Drăguţă este teoria "loviturii de stat parlamentare", care vrea să-i taie coaiele Pulimii Sale. Nu, nu e o noutate. Cum spuneam, clişeele propagandei portocalii. Dar omul nostru, care face studii politice, nu are nicio greaţă cu faptul că vechea majoritate parlamentară, condusă de băsescu, a făcut practic imposibilă demiterea preşedintelui. Dacă acesta poate fi ales cu jumătate plus unu din totalul celor care se prezintă la vot, de ce ar fi demis cu o supermajoritate, jumătate plus unu din totalul celor cu drept de vot? Nu funcţionează principiul simetriei? 

Finalul articolului este apoteotic, şi de un ridicol sublim! " Nici un rege nu domneşte în mod inocent, spunea Saint-Just odată. Unii regi sunt însă mai inocenţi decât alţii...V-aş minţi dacă v-aş spune că cele enunţate mai sus reprezintă o surpriză pentru mine. L-am întâlnit cu mulţi ani în urmă pe Ponta şi de atunci nu am scăpat niciodată de un sentiment de stupoare: următorul Darth Vader al României, după Iliescu şi Năstase, va fi Victor Ponta. Un ucenic antrenat de multă vreme la pulpana acestora din urmă să preia ştafeta sistemului. Între timp s-a întâmplat însă din fericire „accidentul" Băsescu, iar acest accident a schimbat întreaga situaţie. Aşa am ajuns să scăpăm de Năstase, dar Ponta a adus corectura. Singura întrebare rămasă acum fără răspuns pentru mine, este: unde se află Forţa? Cine îl va învinge pe Ponta?" Bătrânul Jedi de la Cotroceni! Nu pe el îl pupi în cur, dulceaţă?

Prieteni! Ăsta, cu CV ul lui(că atât mai contează în ţara asta, restul: bun-simţ, profesionalism, carieră, moralitate, etc. cui îi pasă?) devine tânără speranţă a politicii româneşti, alături de MRU, Cristian Preda, Cotoa şi alte lighioane? Doamne fereşte şi apără!

Meşter cârmaciul FMI

Dani Rodrik este un cunoscut economist american, căruia îi admir onestitatea intelectuală şi obiectivitatea. De pe blogul lui vă recomand o postare, referitoare la "măestria" FMI în criza greacă. Omul nostru spune că or fi vinovaţi de rahatul în care este Grecia politicienii, dar nici tehnocraţii nu trebuie uitaţi, când e vorba de luat cu "Huooooooo! La oase!" Iar tehnocraţia ăia sunt ai FMI, care au ratat cu precizie elveţiană previziunile de "creştere", după ce Fondul a pus gheara pe conducerea economiei greceşti. 

Îmi place la nebunie partea asta: "Now some of this can be chalked up to the fact that the Greeks did not deliver as much “structural reform” as they promised. But this is at best part of it. In fact, the programs were built on the assumption that there would be magical and large productivity gains from reforms such as liberalizing the professions and labor markets, which were never realized.

The fact is that technocrats at the IMF and elsewhere made it easier for politicians to delay the reckoning by putting together economic programs that didn’t hang together from day one. With optimistic growth projections, debt dynamics looked a lot better, which in turn made it look like sustainability was around the corner.

There is an important lesson here for the next round in Spain. Economists have to do a better and more honest job. When programs don’t add up, they have to say it loud and clear."

Bine că idiotul de Tapalabă nu-l citeşte, pentru că l-ar declara pe loc duşman al poporului, pentru că, nu-i aşa, critică FMI. Aşa cum face oficina de net, HotNews, cu un secretar de stat de la Economie, care a criticat FMI pentru politica de privatizări impusă în sectorul energetic.  Secţia de cadre a CC al PCR n-a fost mai eficientă în demascarea "duşmanilor de clasă" în anii negri ai stalinismului decât este HotNews în anii capitalismului victorios!

De asta suntem în căcatul în care suntem!  

Miza prezenţei la Bruxelles

După tămbălăul de azi-noapte, de la "summitul creşterii economice", miza scandalului dintre băsescu şi Ponta, pe tema "cine merge la Bruxelles", se mută de la o ciondăneală locală între Palate, în dulcele stil dâmboviţean, la o înfruntare continentală, între două tabere, conduse, una de Hollande, cealaltă de Merkel. Fiecare combatant are nevoie de oaste de sprijin în spate. Evident, dacă la summit participă Ponta, se va alinia în spatele lui Hollande. băsescu e în tabăra lui Merkel.

Dacă la Cotroceni n-ar fi un individ care gândeşte cu coaiele, şi pe care îl doare în cur de toţi şi de toate, asta e situaţia perfectă în care România poate câştiga ceva, jonglând cu votul pe care îl are. Oricum, poziţia lui Hollande este acum cea care convine României, care are nevoie de stimularea economiei. O renegociere a Pactului de Stabilitate Financiară este în avantajul nostru. Avem nevoie de un spaţiu fiscal, pentru a investi mai mult. România nu e Germania, nu are aparatul ei productiv, structura ei industrială. Ce i se pare lui Merkel că e bun pentru Germania, nu e bun şi pentru România. Şi dacă suntem pudelul Berlinului, cum vrea băsescu, nu avem nimic de câştigat.

Această discuţie trebuie făcută urgent. Loialităţi din astea, ieşite nu din analiza interesului naţional, ci din orgoliul şi pretenţia de infailibitate a unor zănghiţi precum băsescu nu ne folosesc la nimic. şi dacă mai aud pe cineva că i-am trădat odată pe nemţi, când am întors armele, în august '44, îl strâng de gât! Nu datorăm nimic Germaniei. Istoria e istorie. Prezentul este altceva, şi interesul României vine înaintea oricăror alte considerente. Sigur, avem nişte obligaţii în sânul UE. dar ele sunt aceleaşi pentru toţi. Şi nu e cazul să căutăm Germaniei în coarne, pe nu se ştie ce criterii care nu au legătură cu aceste obligaţii.

Aşadar, cine merge la Bruxelles este mai important pentru alţii, decât pentru noi. Să profităm, deci!

Jurnalişti şi propagandişti

Cum scriam ieri, jegul de Tapalabă a tăcut mâlc, când a fost vorba de achitarea finului Falcă, de la Arad. Azi e vioi ca un cintezoi, şi explică el ce şi cum cu retragerea ISC ca parte "vătămată" din dosarul "Trofeul Calităţii". Evident, e versiunea DNA, al cărui "ofiţer" sub acoperire este. Ce să ne mai  ascundem după deget? Orice om cu bun-simţ înţelege ce joacă acestă jigodie. Şi nu e singurul care joacă astfel. 

DNA este, din păcate, o instituţie profund ideologizată, şi care în niciun caz nu serveşte interesul public. Dacă DNA nu poate demonstra vinovăţia cuiva, şi acel cuiva e din tabăra adversă ideologic Pulimii Sale, trebuie distrus cu orice mijloace. Asta nu mai este justiţie. Pentru că nu aşa se face dreptate. 

DNA, ca şi ANI, trebuie desfiinţat. România are suficiente legi şi instituţii care pot fi stavilă corupţiei, indiferent de nivel. Nu putem accepta ca oameni precum cei din DNA şi ANI să se bucure de imunitate şi impunitate, să nu dea socoteală nimănui. Aşa cum nu dau socoteală nimănui nici SRI, nici SIE. Acesta este drumul care duce spre totalitarism. Şi noi am parcurs, sub înţeleapta conducere a Pulimii Sale, cam trei sferturi din el. 

Cel mai trist lucru din toată această afacere este că deschizători de drum spre totalitarism sunt şi jurnalişti, precum Tapalabă. Nu suntem noi, românii, excepţia în materie. Şi în comunism, şi în fascism, jurnaliştii au jucat un rol nefast. Acelaşi lucru s-a petrecut şi se petrece şi în "capitalism", în democraţiile "consolidate". Numai că acolo există, a existat, şi o presă onestă, cu principii, care a echilibrat jocul. În România nimeni nu echilibrează acest joc. Pentru că nu mai avem jurnalişti, ci doar siniştri propagandişti, indiferent pentru ce "echipă" joacă. Trist... 

Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Cu sentimentul datoriei împlinite

Pulimea Sa iar şi-a dat în petec, prin ograda Unchiului Sam, de data asta. Sigur, era într-un mediu protector, semn că SIE şi-a făcut datoria. La întâlnirea cu câţiva români rătăciţi prin Chicago băsescu le-a spus de ce să stea dracului acolo unde sunt acum: "O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun (...) O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară". 

Era de aşteptat. Cum era de aşteptat să se poarte ca ultimul mârlan şi cu Marga, şi cu Dobriţoiu. Căcaţii ăia de la HotNews spun, şi-i cred, că au fir direct cu Trei Coceni, că băsescu a vrut să plece la summitul NATO fără miniştri, doar cu Şeful Marelui Stat Major al Armatei şi cu lingăul ăla de Cristian Diaconescu. 

La Chicago băsescu a declarat, nu o dată, că şeful statului este şeful politicii externe". Trec peste faptul că România nu are şef al statului decât în mintea lui băsescu, nu şi în Constituţie sau în alte legi. Ca atare nu se poate vorbi despre "şeful statului ca despre şeful politicii externe". De elaborarea şi aplicarea politicii externe se ocupă Guvernul, împreună cu Parlamentul. Doar că mintea dementă a lui băsescu a băşit un guvern şi la Trei Coceni. Iar acolo el este şi şef al politicii externe, e, de fapt, tot ce visează noaptea.  

Constituţia este cât se poate de clară aici: "ARTICOLUL 91

(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României...

 ARTICOLUL 102

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice."

Politica externă a României derivă, conform Constituţiei, din programul de guvernare, aprobat de Parlament, nu de preşedintele României.  Cum poate fi, atunci, băsescu "şeful politicii externe"? De ce mai avem ministru de externe? De ce mai avem Parlament?

Încă ceva: dacă Pulimea Sa este şeful politicii externe a României, de ce nu participă la lucrările Comitetului Ministrilor de Externe al UE? Că acolo sunt prezenţi şefii cu politica externă din statele membre. Poate pentru că nu are legitimitate pentru asta? Că nu se poate substitui guvernului şi membrilor lui?

Mult mai cinstit ar fi fost dacă băsescu le spunea ălora de la Chicago: "Bă, băieţi! Cât sunt eu Preşedintele Românie, staţi dracului cât mai departe de ţară, dacă nu vi s-a urât cu binelea! Că mai am puţin şi desăvârşesc dezastrul: legea Sănătăţii şi re-împărţirea adminisrtativ teritorială. După aia, dacă vreţi să faceţi ceva pentru România, veniţi s-o scoateţi din căcat! Eu plec cu sentimentul datoriei împlinite!"