Pauza de băsescu s-a terminat!

Pauza de băsescu s-a terminat! Din păcate! Nu pot spune că i-am dus dorul. Aproape două luni fără el, chiar în circoteca referendumului, a fost reconfortantă. A vorbit din garaj, nu de la Cotroceni. Ştiu, tot el a condus România. Dar dintr-un garaj! Câtă umilinţă! Faptul ăsta numai, şi mă simt răzbunat! 

Nu cred că Parlamentul va da o dovadă de demnitate, şi va invalida decizia CCR. Sigur Pulimea Sa, cu ajutorul jegurilor ălora de la servicii, împreună cu ţuluşii Luluţei, şi-a luat toate măsurile necesare pentru a nu se întâmpla un pocinog. Deci nu se va întâmpla! 

Nu se va încurca el în cele 7,4 milioane de voturi, cu care a fost demis, indiferent de ce spune CCR. Cum nu s-a încurcat nici în 2009, când a pierdut alegerile, în realitate. Diverşi prieteni l-au ajutat să măsluiască votul, şi iată-l din nou preşedinte! Aşa şi acum: prietenii au făcut regulile în favoarea lui, şi iată-l din nou la Cotroceni!

Nu e un învingător, dar nici nu-i pasă! Câtă vreme e la butoane, nimic nu contează: legitimitate, credibilitate, moralitate. El e călăreţul, restul sunt călăriţi! Singurul lucru pe care nu-l înţeleg este: de ce băsescu? De ce este privit ca singurul garant al intereselor americano-germane în România? Că decizia CCR este o coproducţie americano-germană! Şi mai ales de ce situaţia din România nu interesează pe nimeni altcineva din UE? Nu am văzut la Bucureşti nici trimişi englezi(ministrul de externe al Albionului a avut, se pare, alte treburi, venea din zona Siriei), nici francezi, nici italieni sau spanioli. 

Această atitudine a americanilor şi nemţilor a născut frustrări. Nemţii şi-au dezvăluit ieri unul dintre motivele susţinerii lui băsescu: vor un nou Tratat al Uniunii. Ideea a fost primită foarte prost de majoritatea membrilor Uniunii. Merkel are şi ea nevoie de nişte unii în spatele ei. Cu Ponta sau Antonescu exclus! 

Rămâne o necunoscută: reacţia celor care, într-un fel sau altul, s-au săturat de băsescu şi nu vor să mai audă de el. Sunt din toate straturile sociale, din toate curente ideologice, republicani şi monarhişti. Nu cred că îi uneşte doar ura faţă de băsescu. E mai mult decât atât. E o reacţie de demnitate naţională, ceva care aminteşte de perioada 1964-1971. Trebuie să privim foarte serios această reacţie. Pe ea se poate construi un proiect naţional, o nouă politică externă şi europeană, o nouă cetăţenie. Este, dacă vreţi, marele câştig al unui Referendum care, chiar dacă nu ne-a scăpat, legal, de băsescu, l-a trimis la lada de gunoi a istoriei.   

Democraţia controlată, varianta băsistă

Oameni buni, ăştia de la CCR au înnebunit! Validarea sau invalidarea unui rezultat sunt una şi aceeaşi acţiune: se constată dacă s-au îndeplinit sau nu condiţiile cerute de lege pentru asta. Şi atunci cum poate exista o majoritate de un tip pentru validare(6-3) şi o alta pentru invalidare(5-4)? Chiar îşi bat joc de inteligenţa noastră? De votul nostru?

Dacă se ajunge la aşa ceva, CCR trebuie desfiinţată! Şi-a pierdut raţiunea de a fi. Este doar un instrument de putere al lui traian băsescu. A depăşit orice limită a servilismului. Nu poţi inventa reguli după cum îi e interesul lui băsescu, trecând peste Constituţie şi peste lege.

Este un spectacol jalnic, spectacolul democraţiei controlate. Democraţie care are girul UE şi al SUA. Două entităţi care se vor confrunta cu o virulentă contestare, după ce au umilit public România, după ce s-au situat partizan şi dispreţuitor de partea lui băsescu, în ciuda unui vot masiv de respingere a acestuia. Am tot pomenit de anii '60 şi de reacţia naţionalistă a PCR, care a dus la plecarea trupelor sovietice, la respingerea planului Valev şi a hegemoniei Moscovei în CAER şi în Tratatul de la Varşovia. Nu spun că istoria se repetă. Dar consecinţe sigur vor fi. Euro-scepticism în creştere, anti-americanism explicit. Asta e: inevitabilul proces de maturizare a modului în care ne raportăm la cele două entităţi. Doar că victimă va fi şi încrederea în democraţie.

Vor urma cel puţin doi ani extrem de urâţi, chiar dacă USL câştigă alegerile şi formează guvernul. băsescu va continua să fie fermentul disoluţiei încrederii în democraţie. Cu legitimitatea la pământ, contestat ca niciodată, se va impune doar prin forţă. Răspunsul societăţii va fi unul în aceeaşi manieră, adică tot în forţă. Urmează creşterea neliniştii şi chiar a violenţei sociale. Mai mult, violenţa va fi, în ochii multora, un instrument legitim pentru atingerea unor obiective de natură politică, economică şi socială. Suntem pe muchie...

PS: să le spună cineva ălora de la Procuratură că şi dacă descoperă cinci sau zece mii de voturi multiple(deşi după cele câteva zeci de persoane interogate de Parchet şi de DNA, cifra este muuuult mai mică!), asta nu schimbă cu nimic rezultatul alegerilor: 5000 de voturi multiple înseamnă circa 0,06% din total, 10.000 de voturi multiple, 0,12% din total. Adică ZERO!  

  

Moscova mizează pe băsescu!

Am şi eu o întrebare: de ce îl ajută Moscova pe traian băsescu? Comentariile "Vocii Rusiei", aparent favorabile USL şi suspendării lui traian băsescu, vin să confirme, atât de clar şi de răspicat amestecul Moscovei în "lovitura de stat" de la Bucureşti, încât stai şi te întrebi dacă nu cumva ruşii s-au tâmpit iremediabil? 

După care îţi aminteşti că ruşii joacă şah, nu bambilici, şi că intervenţiile consecutive ale unui oficios al Kremlinului trebuie să aibă un alt sens. Ruşii nu sunt tâmpiţi, să-şi închipuie că NATO sau UE vor tolera ca o ţară membră să fie condusă de un guvern marionetă al Moscovei. Nici măcar nu încearcă aşa ceva. Pentru că nu le foloseşte cu nimic. 

În schimb le foloseşte de minune un tip precum băsescu, aflat în treabă la Bucureşti. Aşa se pot folosi de argumentul "agresivităţii Bucureştiului" pentru a construi legături mai puternice cu Ucraina şi cu Republica Moldova, şi pentru a elimina cât mai mult din influenţa occidentală din cele două ţări, cu minorităţi rusofone semnificative. Cu cât festivalul rusofobiei din România este mai grotesc, cu atât Moscova poate manipula mai bine sentimentele rusofonilor din Moldova şi din Transnistria.  

Aşadar, nu pe Ponta sau Antonescu mizează Moscova, ci pe băsescu! Le-ar lipsi teribil, în ăştia doi ani jumătate! Şi atunci îi dau o mână de ajutor, publicând comentarii inepte, pentru uzul cretinilor "de dreapta", care reacţionează fix cum îşi doresc ruşii. Îi cunosc prea bine, ştiu la ce cuvinte cheie răspund. I-au condiţionat deja! Să anulezi simţul critic al unor intelectuali, totuşi, este o performanţă, nu credeţi? De unde se vede că FSB rămâne un adversar redutabil pentru oricine din lumea asta. Pentru proştii din România nici nu trebuie să se întrebuinţeze. Ei se excită singuri, în masă! 

Să-i prostim pe proşti!

CCR s-a dus să facă nănici, că judecătorii e istoviţi de atâta tras de timp! Comedia asta de prost-gust face parte din ciclul "să-i prostim pe proşti!" Sincer, nu văd cum, chiar şi dacă primesc un morman de dovezi că cvorumul este îndeplinit, ţinând cont de realităţe demografice, ar putea să nu-l readucă pe băsescu la Cotroceni. Toţi au bube în cap, şi pot fi şantajaţi. Iar şantajul chiar se exercită. Fără milă! 

Nu cred că au să paseze răspunderea către Parlament. Fix asta nu vrea băsescu! Cum nu cred că pot să decidă repetarea Referendumului, de data asta fără prag. Nu, singura decizie posibilă pentru ei este invalidarea Referendumului. Că o fac mâine, sau merg cu dramatismul la extrem şi o fac poimâine, astea sunt fiţe! Mimarea dezbaterii. Prostirea proştilor! 

Încep să cred că după decizia CCR este nevoie de un protest viguros al celor cărora băsescu şi slugile lui de peste tot le-au râs în nas. Dacă coana Iuropa vrea scandal, apoi scandal să fie! Pentru că merită o sancţiune şi rolul nefast jucat de PPE în criza românească, de vreme ce şi Rompuy, şi Barroso, şi Reding şi toţi ăia de fac vocalize şi ne arată bâta sunt din dreapta populistă şi tot mai extremistă. Un sincer sictir şi celor doi nemţi "social-democraţi", cărora le tremură chiloţii în faţa lui Merkel. 

Oricum, nu trebuie să lăsăm fără urmări mizeria asta. Trebuie să le spunem clar tuturor că votul nostru contează, că lipsa de la vot este o eroare, şi că vocea noastră trebuie luată în considerare. băsescu nu poate merge mai departe, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Este obligat să admită că nu mai are legitimitate, că vocea lui nu mai poate spune nimic, că şi-a pierdut şi bruma de legitimitate pe care o avea. Sigur, i-a mai rămas ceva: capacitatea de a face rău. Şi va face mult rău, pentru că-i place, pentru că metabolismul lui este bazat pe ură. De asta mă îngrozeşte ideea a încă doi ani şi jumătate cu băsescu pe post de făcător de scandal. 

Dacă se întâmplă minunea şi CCR judecă pe bune, atunci să fie primit! Dar nu avem noi noroc de asta! 

Băsismul: ghid de folosire

Incredibil?! Nu, prieteni! Românika, în toată splendoarea ei: dosarul cu actele prin care traian băsescu şi-a atribuit casa din Mihăileanu a DISPĂRUT din arhiva Primăriei Generale a Capitalei. Omul nostru îşi şterge urmele trecutelor abuzuri. Cum şi-a şters şi urmele din arhivele Securităţii. Cine ştie ce mai aflăm despre modul în care funcţionează băsescu şi băsismul?

Desfiinţaţi ANI!

Prieteni, ca şi Mircea Badea, am probleme cu numele. Nu-mi încarc memoria cu toţi cretinii. Şi nici să-i caut pe internet n-am chef. Aşadar, printre ăia săltaţi ieri de PITICOT pentru evaziune se află şi un nene, şef barosan în ANAF, care avea acasă 600.000 de euro, bani gheaţă! plus o declaraţie de avere cel puţin halucinantă. Milioane de euro, în cont sau împrumutaţi unor cumetri, etc. Ce se poate găsi în declaraţia de avere a unui bugetar onest! 

Ei bine, p'ăsta nu l-au găjbit boii ăia de ANI, care în schimb l-au executat scurt pe Mircea Diaconu, şi director de teatru, soro! Numai pentru "orbirea" asta şi conducerea ANI trebuie să zboare! Fără menajamente, fără sentimente! Şi le-aş da nişte bocanci în gură şi ălora de la Bruxelles, care laudă permanent căcatul lui Macovei. 

Pentru că mi s-a pus pata pe ANI, vreau o explicaţie şi pentru orbirea instituţiei în cazul Elena Udrea, un caz scandalos pentru o ţară europeană. Ce trebuie să facem pentru ca aceşti slujbaşi să-şi facă datoria cum scrie la lege, nu cum le dictează lor interesele de partid. 

Oricum, singura soluţie decentă ar fi desfiinţarea ANI. Putem găsi o soluţie pentru a suplini funcţiile ei, că mai au şi alţii astfel de mecanisme de control al integrităţii funcţiei publice. Oricum ai lua-o, ANI este un uriaş eşec.

Un prinţ pupăcios şi adormita "societate civilă"

Nicuşor Dan a intrat în Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Şi uite aşa ne-am pricopsit cu un nou traian băsescu, un Gică-Contra, care se va folosi de mediile de informaţii digitale pentru a întreţine un permanent scandal în privinţa primarului şi a Consiliului General. Este reţeta pusă la punct de Felix Tătaru şi folosită până acum de traian băsescu, şi când trebuie, şi când nu trebuie. Aseară, la o terasă(şi pentru ăsta cârciuma este biroul lui de lucru?) Nicuşor Dan declara ceva de genul "acum o să am acces la toate actele Primăriei, şi o să le fac publice". La care acte o să aibă acces? Că toate deciziile Consiliului General sunt publicate pe internet, propunerile de Hotărâri sunt publicate spre dezbatere, şedinţele sunt publice, execuţia bugetului controlată de Curtea de Conturi. Dacă s-a luat şpagă, o să găsească el chitanţe oficiale, legate cu sfoară la arhivă? E tâmpit?

De fapt, va face un singur lucru: va întreţine o atmosferă de suspiciune, va umple ziarele cu tot felul de aberaţii, va obstrucţiona orice decizie, inclusiv prin acţiuni în justiţie. Mi-e teamă că Oprescu va regreta zilele în care lupta cu ciuma portocalie din Consiliu. Cu demenţi precum Nicuşor Dan, care au în spate indivizi ce pot manipula opinia publică, este greu să lupţi. E greu de luptat cu "simboluri". Iar, din păcate, fără să facă practic nimic, Nicuşor Dan a ajuns "simbol". 

Ştiu, poate sunt eu paranoic în legătură cu "societatea civilă". Dar cei 22 de ani de experienţă cu "civicii" noştri vopsiţi m-au făcut un sceptic în materie. Când "societatea civilă" s-a amestecat în politică, sau a făcut politică, întotdeauna a ieşit prost, vezi Emil Constantinescu. 

Orice democraţie are nevoie de contra-puteri, pentru a balansa tendinţa majorităţii de a deveni tiranică. Dar dacă Nicuşor Dan, cu "Salvaţi Bucureştii" putea, la limită, să reprezinte un astfel de mecanism de contraputeri, acelaşi Nicuşor Dan, în Consiliul General, şi cu intenţia unora de a-l face primar peste patru ani, va fi un factor distructiv. Aşa cum am avut dreptate cu traian băsescu, am să am şi cu Nicuşor Dan. Tocmai pentru că nu ne este nimănui clar cine se află, de fapt, în spatele lui. Nu despre votanţii lui e vorba: ălora le pot înţelege motivele. Este vorba de păpuşari, de cei care l-au susţinut financiar, de cei care i-au făcut campaniile pe net, etc. Cei care contează, nu cei care votează.

Nicuşor Dan nu este neapărat nicu un candidat anti-sistem, nici unul independent, şi cu atât mai puţin unul progresist. Proiectul lui este un soi de ghiveci, de toate pentru toţi, fără prea multă corespondenţă în realitate. Nu cred nici că va fi un fenomen trecător. Există în Bucureşti un nucleu elitist, şi totalitar în gândire, care nu poate accepta actuala stare de lucruri, iar Nicuşor Dan i se pare instrumentul perfect al revanşei.

Oricum, individul este departe de a fi  prinţul care a sărutat "Frumoasa adormită". Bucureştii ar trebui să aibă cea mai extinsă clasă de mijloc, şi o are. Faptul că l-au votat doar vreo 70.000 de oameni nu înseamnă mare lucru. Clasa de mijloc nu se identifică neapărat cu indivizi. În Occident, centriştii şi stânga social democrată au reprezentat-o cel mai bine în ultimele două decenii.

Putem s-o dăm şi pe obişnuita explicaţie "la noi ca la nimenea!" Dar nu cred . Cred mai degrabă că Nicuşor Dan este rezultatul unei crize identitare a unora de la dreapta, pe care PDL i-a sedus, după care i-a folosit şi i-a abandonat. Poate că vor construi ceva în jurul lui, acţiune care ar avea sens, deşi, după cât de greu se construieşte ceva în jurul precedenţilor "prinţi" pupăcioşi, Baconschi şi MTU, nu prea cred. Va fi şi el doar un prinţ folosit, şi aruncat după utilizare. Până atunci e bun de făcut antren... 

Miza prezenţei la Bruxelles

După tămbălăul de azi-noapte, de la "summitul creşterii economice", miza scandalului dintre băsescu şi Ponta, pe tema "cine merge la Bruxelles", se mută de la o ciondăneală locală între Palate, în dulcele stil dâmboviţean, la o înfruntare continentală, între două tabere, conduse, una de Hollande, cealaltă de Merkel. Fiecare combatant are nevoie de oaste de sprijin în spate. Evident, dacă la summit participă Ponta, se va alinia în spatele lui Hollande. băsescu e în tabăra lui Merkel.

Dacă la Cotroceni n-ar fi un individ care gândeşte cu coaiele, şi pe care îl doare în cur de toţi şi de toate, asta e situaţia perfectă în care România poate câştiga ceva, jonglând cu votul pe care îl are. Oricum, poziţia lui Hollande este acum cea care convine României, care are nevoie de stimularea economiei. O renegociere a Pactului de Stabilitate Financiară este în avantajul nostru. Avem nevoie de un spaţiu fiscal, pentru a investi mai mult. România nu e Germania, nu are aparatul ei productiv, structura ei industrială. Ce i se pare lui Merkel că e bun pentru Germania, nu e bun şi pentru România. Şi dacă suntem pudelul Berlinului, cum vrea băsescu, nu avem nimic de câştigat.

Această discuţie trebuie făcută urgent. Loialităţi din astea, ieşite nu din analiza interesului naţional, ci din orgoliul şi pretenţia de infailibitate a unor zănghiţi precum băsescu nu ne folosesc la nimic. şi dacă mai aud pe cineva că i-am trădat odată pe nemţi, când am întors armele, în august '44, îl strâng de gât! Nu datorăm nimic Germaniei. Istoria e istorie. Prezentul este altceva, şi interesul României vine înaintea oricăror alte considerente. Sigur, avem nişte obligaţii în sânul UE. dar ele sunt aceleaşi pentru toţi. Şi nu e cazul să căutăm Germaniei în coarne, pe nu se ştie ce criterii care nu au legătură cu aceste obligaţii.

Aşadar, cine merge la Bruxelles este mai important pentru alţii, decât pentru noi. Să profităm, deci!

Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Poate învăţăm ceva

Scurt, pentru proştii care urlau că dărâmă Ponta leul: de trei zile leul se apreciază. De ce a scăzut, de ce creşte? Că în câteva zile nu avea cum se schimba ceva în economia României. Tot de căcat era şi acum o săptămână, de căcat e şi azi. 

Cel mai grav lucru este că între starea economiei şi valoarea leului nu există nicio legătură. Valoarea monedei naţionale este artificială, şi asta ne costă. Sigur, pot să înţeleg temerile celor care au împrumuturi în euro. Dar şi ei trebuie să înţeleagă că există nişte costuri pentru ca să-şi poată plăti împrumuturile, costuri suportate de toţi românii. Mă tem că nu este domeniul în care trebuie să se manifeste întâi solidaritatea naţională. Altminteri cei cu credite în euro sunt cei mai înfocaţi critici ai statului şi a intervenţiei lui în economie, care văd în impozite un furt, şi alte alea. Solidaritatea e doar de la alţii către ei. Invers e comunism!

Dacă BNR are de dat nişte explicaţii, una se referă la faptul că a permis cu prea multă uşurinţă euroizarea economiei, şi închide şi acum ochii la abuzurile furnizorilor de sevicii, care fixează preţurile în euro. Putea fi şi mai fermă în limitarea creditelor în euro.

Acum văd că cineva are bunul-simţ să amâne intrarea în zona euro până spre anul 2020. Nu suntem pregătiţi. Grecia se află unde se află pentru că a aderat prematur. Cred că asta e de învăţat din păţania lor. Şi că trebuie să folosim inteligent faptul că încă avem autonomie în politica monetară, pentru a ne dezvolta aparatul productiv. Dacă mai avem capacitatea de a înţelege şi de a acţiona... 

Gândirea în clişee

Scurt, să nu vă plictisesc: la teorie stăm al dracului de bine, indiferent de domeniu. Practica ne omoară. Exemplu: creşterea economisirii interne. Tot aud povestea asta de ceva vreme. Dar cine mama dracului poate să economisească în ţara asta? Cei care muncesc, la stat şi la privat? Cu salarii de Africa şi preţuri de Europa Occidentală? Pensionarii, cu pensii majoritar sub pensia medie pe ţară?

Cei care pot economisi, sub o formă sau alta, în România(îi exclud pe cei care lucrează în afara ţării, economisirea lor se face acolo, şi o parte din bani intră şi în ţară, sub forma trimiterilor de bani către familii), nu cred că depăşesc suta de mii de oameni. Sigur, sunt cele cinci milioane şi ceva de conturi la pilonul II de pensii, care reprezintă tot o formă de economisire, dar din cauza salariilor foarte mici sumele nu sunt semnificative. În schimb afectează fondul public de pensii, şi aşa în suferinţă, pe fondul reducerilor de salarii. Despre pensii private, ce să mai vorbim? Câţi şi le pot permite?

Poate află şi proştii ăia de la Consiliul Fiscal că, înainte de a economisi, românii ar trebui să aibă bani să-şi satisfacă nevoile elementare. De câte ori s-a discutat despre "întregirea" salariilor bugetarilor, Consiliul Fiscal a sărit de cur în sus, că e naşpa şi se duce dracului "echilibrul macroeconomic". La fel şi în cazul măririi valorii salariului minim pe economie. Atunci să se uite lung în zare, după minunata "economisire internă"...

Axa Bălăceanca-Săpoca şi legitimitatea rusofobiei ca instrument al luptei politice

RL delirează despre axa Bucureşti-Moscova-Beijing, pentru că ăia care-i dădeau bani au primit un şut în cur şi nu mai au acces atât de facil la ţâţa statului. Băieţii fac ce ştiu mai bine: manipulează, folosind "anticomunismul" şi rusofobia, culmea, cel mai mai pur produs ideologic al comunismului ceauşisto-dejist(că Dej a dat semnalul construcţiei rusofobe). Trimiţând la axa Washington-Londra-Bucureşti, RL uită să ne spună că şi construcţia imagistică a lui băsescu e la fel de concretă pe cât este cealaltă axă, pe care o flutură jurnaliştii lu' peşte pe post de sperietoare. 

Ne place sau nu, cea mai dinamică zonă, din punct de vedere economic este BRIC, care cuprinde Rusia şi China, alături de India şi Brazilia. Doar idioţii pot ignora potenţialul economic formidabil al zonei, care cuprinde cam 40% din populaţia planetei. Adică dublu decât SUA, UE şi Japonia însumate. România este, din păcate pentru ea, un rest după virgulă, la periferia tuturor acestor blocuri economice, care se confruntă fără menajamente.

Să fim oneşti: nu însemnăm nimic pentru nimeni. SUA nu dau doi bani pe noi. Americanii şi-au atins scopul: au plantat aici o bază militară şi au să monteze şi nişte rachete, despre care nu se ştie încă dacă au mai mult decât utilitatea unui galoş găurit. 

UE are oroare de periferiile ei sărace, şi-şi dă palme c-a fost idealistă. Se poartă mizerabil cu noi, şi din pricina noastră, dar şi din dispreţul pe care îl simt faţă de noi. 

Pentru ruşi nu mai existăm. Îi doare în cot până şi de Moldova sau de Transnistria. Ei au relaţii directe şi speciale atât cu UE, cât şi cu NATO. Nu cu noi discută despre Transnistria. Şi nici nu au o miză în România. Ei sunt puşi pe făcut bani, şi dacă românii sunt atât de idioţi să-şi permită luxul rusofobiei, de ce nu? Prostia se plăteşte! Un guvern filorus la Bucureşti nu le-ar servi la nimic, pentru că România nu înseamnă nimic în UE şi în NATO. Da, un guvern deschis către Moscova la Berlin, ei da, e deja alt lucru! Sau la Paris, sau la Roma. 

De asta instituţionalizarea rusofobiei şi folosirea ei pe post de instrument al luptei politice este o inepţie. Şi spune multe despre "inteligenţa" noastră. Am mai scris asta: polonezii au infinit mai multe motive să-i urască pe ruşi, gândindu-ne la istoria lor comună. Cu toate astea Polonia are relaţii normale, din pragmatism, dacă nu de altceva. Şi câştigă de pe urma acestui pragmatism. 

A-i trata pe Putin, sau Rusia, ca pe nişte monştri, este pe cât de idiot, pe atât de periculos. Nu pentru că ne-ar face Rusia ceva. Pe ruşi îi doar fix în cur de noi, şi o arată ori de câte ori au ocazia. Deci nu ne fac. Nu, este periculos pentru felul în care ne raportăm noi la ceilalţi. Pentru că aceeaşi impresie proastă o avem şi faţă de unguri, de bulgari, de ucrainieni. Până şi faţă de Marea Neagră am ajuns să avem sentimente xenofobe! 

Am înţeles greşit "excepţionalismul" nostru, al poporului latin într-o mare slavă. O fi funcţionat asta acum două sute de ani. Acum globalizarea începe să ne facă pe toţi tot o apă şi-un pământ! Acum izolarea asta în marea slavă este doar în mintea noastră. Şi nu ştiu de ce nu vrem să ne construim excepţionalismul pe altceva: muncă, inventivitate, creativitate, onestitate. Oricum e mai simplu să apelezi la instincte decât la raţiune...

Prima şedinţă a guvernului Ponta

Primele măsuri luate de Guvern arată un alt stil de guvernare: dacă ai promis ceva, mergi până la capăt. Fără să o mai dai cotită. Şi, evident, îţi asumi din start consecinţele deciziilor. Foarte bine dă faptul că au fost luate acele măsuri care au argumentat Moţiunea de Cenzură. Dar şi aceste măsuri au limitele lor. De fapt, salariile bugetarilor or reveni ele la "normal" în decembrie, dar plata se va face în ianuarie. alt an, alt buget. Deci impactul bugetar e mai mic decât se crede. Cum mai mic este şi impactul bugetar al corectării plăţii CAAS de către pensionari, Banii se dau înapoi în rate lunare.

Am avut şi câteva ecouri ale crâncenei bătălii pentru posturi şi pentru putere, pentru influenţă. Din păcate una dintre ele a fost câştigată de Preşedintele Director-General al BOR, Mult Prea Fericitul Danel. Prea multă Biserică în Stat dăunează şi democraţiei, şi bugetului.

O măsură controversată este obligaţia primăriilor care au primit bani de la Ungureanu şi nu i-au cheltuit să-i dea înapoi. Problema este una de echitate: cetăţenii acelor colectivitaţi sunt pedepsiţi pentru că au primari pedelişti, aşa cum până acum erau pedepsiţi cei care aveau primari uselişti. Cetăţenii acestei ţări sunt egali în drepturi şi obligaţii. Discriminarea lor după un criteriu absurd este neconstituţională şi ilegală.

Dacă Ponta vrea să facă ordine în domeniu, e simplu: să prezinte un algoritm de alocare, care să se refere la lucruri măsurabile: populaţie, venituri din taxe şi impozite, obligaţii de protecţie socială, proiecte de finanţat, etc. Şi să înfiinţeze un mecanism independent, care să verifice dacă alocaţiile respectă algoritmul.

Nu sunt deloc fericit de faptul că s-a adoptat sistemul de vot uninominal "pur", un sistem profund nedemocratic, în viziunea mea. Soluţia sistemului mixt, proporţional cu uninominal ar fi un compromis acceptabil. Nu ştiu de ce îl susţine cu atâta înfocare Ponta pe cel "pur". Eu cred că greşeşte. Şi nu face un bine sistemului politic românesc.

Cam atât, pentru moment. Oricum, un lucru e cert: odată ce ai intrat în ghearele FMI, nu mai ai scăpare...

Lăbăroiu, Mureşan şi Porumbacu

CNSAS, acea instituţie bună doar să toace bani degeaba, s-a sesizat de urgenţă în privinţa afirmaţiilor lui Sebastian Lăbăriou, conform cărora Andrei Marga ar fi fost turnător la Securitate, sub numele de Andrei Mureşan. Întrebarea este: cum se face că până acum nimeni n-a descoperit "turnătoriile" lui Marga? Care n-a apărut în guvernul Ponta ca Afrodita din spuma mării. Reamintesc: a fost ministrul educaţiei în guvernarea CDR, a fost atât amar de vreme rectorul Universităţii BB din Cluj Napoca. În ambele posturi controlul CNSAS este practic automat. De altminteri, Marga are deja o decizie de necolaborare, din 2007. Şi, al dracului "dosar", cum apare el după ce Marga l-a comparat pe Pulimea Sa cu Mussolini. Sigur, la populism seamănă. Şi, din fericire pentru noi, deocamdată băsescu se limitează la populism, şi ceva abuzuri cu mâna SRI, DNA şi ANI. Dar are calităţile necesare unui salt calitativ, dacă şi conjunctura i-o permite.

Acum înţelegeţi de unde şi-a luat zborul "Porumbacul"? Adică zvonul din campania electorală din 2009, cum că Antonescu ar fi ciripit şi el la Securitate. Deşi, conform automatismelor legii, şi Antonescu a fost verificat. Şi găsit curat. Cu toate astea "Porumbacul" continuă să fâlfâie prin blogosferă, şi nu numai.

Aştept noul "verdict" al CNSAS, după care vreau să-l văd pe rotisorul justiţiei pe Lăbăroiu. Că dacă deschizi gura fără să ai dovezi, deschizi şi punga... 

Avem altele mai bune de făcut!

Dan Voiculescu este un tip excelent pentru ceea ce ştie el să facă: afaceri. Şi-a construit un conglomerat de firme, care firme au prosperat şi fără prea multe complicităţi cu statul. O perioadă mi-a fost patron, pe când trudeam pe plantaţia Jurnalului Naţional. Şi îi păstrez amintiri plăcute, deşi pare ciudat pentru unii. Are o minte bine mobilată, are proiecte şi tenacitatea de a le realiza.

Ce nu am înţeles eu la Dan Voiculescu este damblaua asta cu politica. Nu i se potriveşte. Sincer, poate să mă înjure, dar ăsta e defectul lui! Dovadă? Faptul că, în loc să-i facă un bine lui Ponta, şi să-şi facă şi el un bine, introduce în discuţie o temă parazitară: suspendarea preşedintelui. Cred că nu mă bănuieşte nimeni de simpatii pentru traian băsescu. Şi nu ştiu a cui dorinţă să-l vadă plecat de la Cotroceni e mai mare: a lui Voiculescu, sau a mea...

Doar că nu şi-a ales bine momentul relansării acestei discuţii, cu atât mai mult cu cât ştie bine că băsescu n-o să-şi dea demisia, iar pentru a fi demis e de săpat. Trebuie modificate legi, trebuie văzut ce zice Curtea Constituţională. Cred că traian băsescu poate fi neutralizat, prin mijloace politice. Fără prea mult tămbălău, care nu ne face bine acum. Avem altele mai bune de făcut. 

Evident, dacă traian băsescu sare iar peste cal, execuţia trebuie să fie scurtă şi radicală, fără mănuşi. Dar până atunci, nu ne ocupăm noi de români şi de agenda lor? Nu ne ocupăm de economie? De puterea de cumpărare? De reforma statului, una reală, nu caricatura promovată de băsescu?! 

Pe scurt, poate ar fi bine dacă şi Dan Voiculescu ar sta liniştit măcar până guvernul ăsta îşi intră în pâine şi începe să schimbe ce e de schimbat. Deşi sursa multor rele e traian băsescu, deocamdată plecarea lui de la Cotroceni nu e pe agenda publică. Jugănirea hoţilor portocalii, da! O Fecioară din Pleşcoi cu cătuşe Dolce şi Gabana, după o plimbare pe la DNA, ar fi balsam pe inima românilor. Hai, că se poate! Şi să vezi atunci ce preşedinte cuminte şi constituţional vom avea!    

Realismul capitalist în artă

Facem noi ce facem, şi tot la pula lui Traian ne întoarcem! De data asta e vorba de statua imperatorului, cu lupoaica din dotare, cu tot. Unul dintre reproşuri priveşte aşezarea ei pe treptele MNIR. Mordechai n-are ce face şi ne prezintă un exemplu de statui aşezate direct în stradă. Este un exemplu minunat de realism capitalist(bănuiesc că e vorba de o stradă americană). Aşa că plusez şi eu cu un exemplu, tot de realism capitalist, de la un muzeu, evident, tot american, dedicat Marii Depresii din 1929-1933. Se numeşte New Deal Memorial, dacă vă interesează, şi este parte a FDR Memorial.

E inutil să mai comentăm:totul este relativ, şi în mintea noastră, când vine vorba de receptarea operei de artă.  

Un scandal artificial

Văd că se întinde un scandal artificial, născut doar pentru că statuia lui Traian, împăratul, nu preşedintele, care a fost montată pe treptele ce duc la Muzeul Naţional de Istorie a României, este o donaţie a Primăriei Generale, unde primar este Sorin Oprescu. Scandalul este întreţinut, şi nu înţeleg de ce, şi de directorul muzeului, unu' de care n-a auzit nici dracu' până acum, specialist în numismatică, Ernest Oberländer Târnoveanu.

Că e statuia unui zoofil, de vreme ce Taian ţine lupoaica în braţe, iar el e în pula goală, ba că nu ştiu ce-i iese lupoaicei din gât, ba că Traian e un criminal, care i-a kilărit pe bieţii daci, mă rog, un întreg repertoriu de cretinisme, pe care îl găsiţi lăţindu-se în întreaga presă. Cel mai bine îl citiţi pe HotNews, aici.

Dincolo de mişto răzbate o crasă lipsă de cultură, şi o mizerabilă cunoaştere, de fapt, o necunoaştere a istoriei, naţionale şi universale, precum şi un fond periculos de rasism şi xenofobie. Şi în loc să toarne şi ei, alături de oberul ăla de la Muzeu, gaz peste foc, jurnaliştii ar face bine să-şi pună nişte întrebări despre capacitatea intelectuală a cititorilor lor. Asta în situaţia fericită în care nu sunt la fel de idioţi ca şi cititorii lor, dacă nu mai rău!

Nu sunt eu cel care poate spune ce valoare artistică are statuia. Iar un simplu "îmi place", sau "nu-mi place", nu aduce nimic discuţiei, fiind o poziţie subiectivă. Dar putem discuta despre calitatea educaţiei, despre programa de istorie din şcoală şi din liceu, despre valorile pe care le promovăm în societate, despre noi, ca naţiune, despre identitatea noastră. 

Episodul ăsta nu e dătător de prea mari speranţe. Dimpotrivă, le îngroapă şi mai tare... 

Trece, nu trece?

Prieteni, pe mine "cuminţenia" subită a lui băsescu a ajuns să mă sperie. Nu cred nici în ruptul capului în buna lui credinţă. Cred doar că desemnarea lui Victor Ponta drept premier este un tertip, pentru a câştiga timp. Da, nu s-a gândit că Moţiunea de Cenzură va trece. Nu se ştie cu adevărat ce s-a întâmplat la vot, de ce pedeliştii nu şi-au putut controla oamenii, vineri. 

Că nu şi-a construit plan B nu e în firea lui, dar, de! mai greşeşte omul. Dar asta nu înseamnă că nu o face de acum încolo. Dovadă faptul că-şi petrece vacanţa de 1 Mai la Neptun, cu Muţunache Labă-Tristă. Care Muţunache şi-a petrecut ceva vreme cu ministrul de interne. Şi ceva îmi spune că pe la Neptun a trecut, foaaaaaarte discret, Başchetbalista. 

Aşadar, rămâne de văzut dacă Ponta îşi va trece guvernul pe 7 mai. Eu nu cred. Ungurii nu votează pentru. Uneperiştii vor afla, brusc, că interesul naţional se defineşte, totuşi, în Modrogan, nu în Kisellef, minorităţile, că s-ar putea să nu mai pupe locuri automat în Parlament, Iar unii de la USL, că tocmai li s-a sculat ălora de la DNA să le facă dosare. 

Pentru băsescu, adică pentru PDL, este esenţial să rămână la Palatul Victoria, din două motive. Primul: să acopere urmele jafului din ultimii trei ani şi ceva. Al doilea, cel mai important, este acela de a fi ei la butoane în procesul electoral. De aceea se vor mobiliza cu tot ce au în dotare pentru a nu permite instalarea guvernului Ponta. Ponta făcuse deja nişte concesii: acceptarea lui Orban şi a lui Predoiu ca miniştri în guvernul său. Nu cred că e suficient. Plus că vor fi destui miniştri(nu, nu ştiu numele NICIUNUI ministru, şi nici nu cred în bazaconiile rumegate de presă), indiferent de numele lor, la care băsescu va obiecta. Din principiu, şi pentru a şicana. Pentru a arăta cine este stăpânul.

Dintr-un anumit punct de vedere, căderea guvernului Ponta la vot, şi organizarea de alegeri înainte de termen(că anticipate nu le pot zice!) este chiar mai bine pentru USL. Se poate concentra pe alegeri, se poate victimiza, şi, mai ales, poate face PDL să dea decontul unei guvernări dezastruoase. Plus că respingerea guvernului Ponta va înfuria şi mai mult populaţia. 

băsescu nu este pregătit pentru coabitare, asta mi-e clar. Cum mi-e clar că săptămâna viitoare are să ne rezerve mari surprize. Să nu-l subestimăm pe băsescu. Astea sunt situaţiile care-i plac: unde poate trage sforile, unde poate manipula oamenii, unde se poate folosi de informaţiile despre politicieni, oferite lui de servicii, unde poate arăta ce poate masculul alfa!

Cred că răgazul ăsta de o săptămână a permis PDL să-şi tragă sufletul, să-şi remotiveze trupele, să-şi pună ordine în gânduri. Dacă USL dorea să preia puterea, votul de investitură ar fi trebuit dat mâine. Vineri noaptea trebuia să fi existat şi Guvernul(tot nu conta cine sunt miniştrii, de vreme ce era vorba de doar şase luni), şi programul de guvernare(care mai mult de o pagină nu are rost să aibă). Această ezitare are să-i coste. 

De asta mă miră entuziasmul useliştilor, şi bucuria lor că "vin la guvernare". S-ar putea să vină doar să le râdă băsescu în nas! A nu se înţelege că băsescu este un geniu al politicii. Nu, este un derbedeu politic. Şi cu derbedeii te porţi ca atare. Nici după episodul "Geoană preşedinte pentru o secundă!" nu au învăţat nimic? Să fie sănătoţi! 

Dar cei din USL trebuie să se gândească nu doar la ei. Să se mai gândească şi lsa cei care au investit încredere în ei. Dacă pot...     

Cultura lucrului prost făcut

Un muncitor a fost grav rănit, după ce, pe fondul furtunii din Bucureşti, a căzut de pe schele. Era vorba despre un bloc în curs de reabilitare termică. Omul nu avea cască de protecţie. Înţeleg că s-a prăbuşit şi o parte din schelă. La un alt bloc s-a prăbuşit schela cu totul.

Două lucruri. Primul se referă la aceste şantiere, unde lucrează mulţi oameni necalificaţi, angajaţi la negru. Nici personalul angajat cu acte în regulă nu este mai strălucit. Regulile de protecţie a muncii nu se respectă cu metodă, respectarea lor ar costa. Capitalismul ucide. Şi deocamdată capitalistul român nu a aflat că şi lipsa forţei de muncă devine un cost. Din păcate, fără un stat puternic, care să-i oblige pe angajatori să respecte legea, se va muri în continuare peste tot în România.

Al doilea lucru: calitatea managementului şi a personalului tehnic. Oamenii cu experienţă lipsesc, au plecat afară sau sunt la pensie. Cei tineri nu au experienţă, şi nici nu există un mediu constrângător, care să-i obişnuiască disciplinaţi. Mai mult, şi să vrea, nu pot respecta legea, pentru că li se cere direct să nu o respecte, deoarece respectarea ei implică o serie de costuri. Iar în asta joacă un rol şi creşterea uriaşă a parandărătului dat la obţinerea contractelor. Firmele serioase, care au sediul în ţări serioase, ce nu se joacă atunci când e vorba de lege, chiar dacă mai uită de ea în România, tot se tem că cineva de acasă poate afla de măgăriile făcute aici şi pierd, imagine şi bani.

Noi, românii, avem deja o cultură a lucrului prost făcut. Pur şi simplu nu ne pasă de ceea ce facem. Una dintre explicaţii este aceea că nu avem motive să lucrăm bine. Munca este plătită mizerabil, nimenui n-o respectă, statutul social al celui care munceşte bine este zero, şi aşa mai departe. Altă explicaţie este slaba pregătire profesională, de fapt precarizarea muncii. Cunoştinţele se transmit între generaţii şi se acumulează în timp. Acum cei care pot transmite cunoştinţe sunt tot mai puţini, iar continuitatea într-un loc de muncă, necesară acumulării cunoştinţelor, este tot mai redusă.

Aşa că o să tot auzim despre accidente şi incidente, aparent provocate de fenomene meteo extreme, dar care, de fapt, au drept cauză cultura lucrului prost făcut...

Pulimea Voastră, e groasă!

Acu' vreo oră, un flăcău cu profunde convingeri ecologiste, după ce a manifestat în pula goală pe o macara de la Teatrul Naţional, şi-a luat frumos catrafusele şi a coborât liniştit. La sol îl aşteptau vigilenţii noştri poliţişti, care l-au umflat fără prea multe menajamente. Care a fost reacţia celor care căscau gura la panaramă, plus cea a trecătorilor? Un însufleţit şi sincer "Jos băsescu!"

Pulimea Voastră! Chestia asta cu "Jos băsescu!" a ajuns automatism! E groasă! Cred că e cazul să vă gândiţi serios la demisie. Mai serios ca oricând. Cu sau fără Constituţie nouă. Credeţi-mă! Nu există plan B la asta!

Ăla de se căţără pe măgăoaie cânta "Un copac cu flori! Era cu Flower Power. Ăia de-i taie foamea la lingurică s-ar putea să cânte altceva, şi să fie adepţii puterii bolovanului, sau parului. Ştiu şi eu? E cam pe muchie...