MRU şi căpuşarea politicii

După ce i-a dat(degeaba!) postul de premier, Zâna Măseluţă de la Cotroceni i-a pus în braţe lui MRU şi un partid. Nu înainte de a-l asezona cu cu pesedişti şi penelişti renegaţi! Şi uite aşa avem pe piaţă un partid Albă ca Zăpada, Forţa Civică. Asta într-o ţară în care civismul nu poate fi găsit nici cu microscopul! 

Partid care ne promite că ne va prezenta cândva şi programul lui, pentru că deocamdată a fost ocupat cu lucruri mai lumeşti. Sincer, pot să nici nu-l prezinte: în fond, nu este decât băsism în stare pură. Vă închipuiţi că MRU va face şi altceva, în afară de a răspunde ordinelor de la Cotroceni? 

Ce am văzut azi nu este decât un exemplu de căpuşare a unei formaţiuni politice, e drept, anonime, şi care anonimă va rămâne, cu MRU, cu tot. Asta ne duce cu gândul la un inventar al căpuşelor politice, care bântuie prin sistem de mai bine de două decenii. Căpuşe care au falimentat nu puţine partide, unele chiar viabile, care au slăbit pe altele, inclusiv partide mari, precum PSD şi PNL. Acum a venit rândul PDL să guste din deliciile căpuşării. Pentru că PDL va trebui să-i ducă  în Parlament pe MRU şi pe Neamţu. Îl uitam pe idiotul ăla de Pavelescu. 

Dacă PDL crede că va câştiga mai mult, electoral vorbind, lăsându-se căpuşat de idioţii ăştia trei, atunci e vai mama lui de partid! Care nu va ieşi în vecii-vecilor de sub tutela ucigaşă a lui băsescu. Dar de ce mi-ar păsa? Cu cât îi ia dracu mai repede, cu atât mai bine! Nu e creştineşte, dar e sănătos!   

Dacă-i bal, bal să fie!

Am şi eu un scenariu, pentru varianta în care referendumul e invalidat din motive de prezenţă insuficientă la vot. Înainte de asta, o remarcă: PDL a atacat prelungirea timpului de vot la CCR, iar cinstitul băsescu, care zicea că se desparte de PDL dacă acesta vrea victoria lui prin neprezentarea populaţie, tace. E fericit!

Revenind: în cazul evocat mai sus eu, în locul USL, aş demisiona din Parlament, în bloc, şi aş convinge şi UDMR, şi pe deputaţii minorităţilor să le urmeze exemplul. Aş refuza să mai fac guvernul. Aş lăsa România în regim de partid unic! PDL singur în Parlament, şi băsescu preşedinte, premier, procuror general, şef la CSM şi în general ce vrea muşchii lui. Poate aşa ne dovedeşte, fie şi pentru câteva luni, de ce e în stare. Că el nu poate dovedi ce poate decât dacă n-are opoziţie!

Şi aş vrea să văd mutra lui Barroso după asta! Să-l văd transpirând să justifice intervenţia într-un proces politic intern, faţă de care Comisia Europeană  trebuie să fie perfect neutră. Vrea coana Iuropa să vadă o criză politică "pe cinste"? Să i-o oferim! Nu de altceva, dar ăia de la Bruxelles s-au dilit iremediabil, nu mai ştiu pe ce lume trăiesc! 

Aşadar, prieteni, dacă-i bal, apoi bal să fie! 

Jurnal de front, ziua a treia

Cu AN cazat la mititica, trupele băsiste au mai căpătat ceva culoare în obraji, deşi victoria de ieri a făcut multe pagube în rândurile lor. Să te iei de medici precum Brădişteanu, cu mare priză la public, este un semn de slăbiciune, mai ales când te foloseşti fără jenă de DNA. Ce altă dovadă de folosire a DNA în scopuri politice mai vreţi? Sigur, şi tabăra uselistă are la activ câteva victorii, printre care şi eliminarea totală a duşmanului pedelist din CA al TVR. Dar şi-au dat singuri cu tesla în coaie, numindu-l acolo şef pe Elwis Săftoiu! 

Azi luptele se mută pe frontul CCR, care trebuie să decidă cine merge la Bruxelles. Judecătorii de la Curte tocmai au fost omeniţi de băsescu, care le-a înfipt tinicheaua în piept, şi, culmea rafinamentului, le-a dat după aia un pişcot şi o cupă de şampanie! Acum aşteaptă profitul investiţiei. Cum de obicei judecătorul numit de UDMR înclină balanţa, să ne gândim la o mică operaţiune de comando: omul UDMR a rămas şef la Radio, prin aprobarea raportului de activitate în Parlament. Cu acest raid în spatele liniilor inamice, Ponta poate spera la o victorie de etapă. Iar CCR ar putea, în contra-partidă, să respingă Legea uninominalului pur, dând o mână de ajutor PDL. Acum depinde de ce vrea băsescu: să meargă la Bruxelles sau să ajute PDL. Să le vrea pe amândouă e prea mult. Pentru că pasul următor al USL ar fi schimbarea Legii de Organizare a CCR, şi judecătorii actuali se spală pe bot de salariile babane, maşini şi secretare. Sigur vor medita la asta, înainte de orice sentinţă. 

Sigur, asta e linia frontului acum. E posibil să apară şi alte diversiuni, atacuri pe flancuri, dezertări de ultim moment dintr-o tabără în alta, spioni dubli, etc. E un război în care nu se prea iau prizonieri. Nu prea ştim care sunt criteriile după care una sau alta dintre tabere îşi va declara victoria. Dar şi în caz de "victorie" nu va fi pace. Şi nu va fi pace până când băsescu nu iese de pe scena politică. Cum şi când, asta e o altă poveste... 

Bordelul naţional

Regret c-am avut dreptate. Săptămâna politică a debutat vijelios! Cu tot felul de tâmpenii, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Dar ce contează părerea mea? Părerea lor e că sunt probleme de viaţă şi demoarte, chit că nimic din ce ne interesează pe noi nu-i interesează pe ei. 

Dimineaţă, scurt, de înviorare, Liviu Pop, ministrul Educaţiei, a trimis Inspecţia Muncii la Cotroceni, pe motiv de Funeriu şi diplomele sale de studii ne-echivalate în România. Inevitabilul FAZ publică tezele băsiştilor, conform cărora AN şi-a înscenat sinuciderea. De aşteptat, nenea ăla e pe lista de plată a SIE. 

USL se gândeşte la o sesiune extraordinară a Parlamentului. Crin Antonescu a ţinut să precizeze că nu e vorba despre suspendarea Încrucişătorului. Dar pluteşte şi ea primprejur. Încrucişătorul, la rândul lui, a sesizat CCR, să spună ea cine pleacă la Bruxelles. 

Parlamentul este o Curte a miracolelor. Nimeni nu mai ştie cine cu cine votează şi de ce. Voiculescu demisionează din Senat, pentru că nu i s-a aprobat legea de dublare a pedepselor pentru evaziunea fiscală. traian băsescu e mai uşor de suspendat. Şi ce dacă? Ne ţine de foame? 

Singurul lucru cu adevărat util făcut de Parlament îl reprezintă adoptarea Legii privitoare la cooperarea între Guvern şi Parlament în domeniul afacerilor europene. Dacă se şi aplică, vom avea şi noi o dezbatere cât de cât serioasă în materie de politici europene. 

Aşteptăm ecourile încăierărilor din CSAT, care este în curs de desfăşurare, şi depunerea jurământului de noul ministru al Culturii. 

Ziua de mâine are deja un scandal pe agendă: alegerea noului CA al TVR. PDL va fi exclus de la porţie. Să te ţii vaiete!

Am şi o ştire pozitivă: Pulimea Sa, macho cum îl ştim, şi-a cumpărat Ford B max ROŞU! Acum, s-ar putea ca unele duduci  să nu fie impresionate nici să-l vadă la volanul unui Ferrari roşu! Dar în loc să cumpere maşina, băsescu îl strângea de coaie pe Berceanu să facă ce a promis celor de la Ford: şosele decente în Oltenia, pe unde să exporte ce produc! Aşa e un gest populist, şi nimic mai mult...

O cursă contra-cronometru

De ce au decis cei din PDL devansarea comicăriei ăleia prin care trebuie să-şi aleagă noua conducere? De ce zic comicărie? Pentru că nu are nimic în comun cu ceea ce se numeşte "democraţie internă de partid" O simplă problemă: la paranghelie participă circa 1200 de persoane. Cum vor fi alese? Nu ar trebui să fie înainte nişte Convenţii extraordinare judeţene, care să aleagă delegaţi şi să le dea un mandat? Nu ar trebui cunoscute "moţiunile"? Trecem...

Eu cred că totul s-a făcut la presiunea lui băsescu. Care vede cum Parlamentul face tot mai simplă demiterea sa. Şi atunci nu are decât o soluţie: aceea de a determina cu orice preţ demisia lui Ponta. Probabil că după scandalul "plagiatului" urmează altceva împotriva lui Ponta. Sau iese la iveală dosarul "Porumbacu". Mă rog, orice poate fi folosit de propaganda băsistă pentru a pune presiune pe USL. 

Ideea este aceea de a se ajunge la formarea unui nou guvern. Pentru asta la PDL trebuie să existe, cât de cât, o conducere legitimă. Cu ajutorul serviciilor va strânge el, cumva, voturi pentru o nouă majoritate şi un nou guvern. Sau cel puţin aşa speră. La o adică, îl poate desemna premier pe Meleşcanu, ca să-i rupă pe liberali de pesedişti. 

Pentru asta se poate împăca şi cu ideea că PDL ajunge pe mâna lui Blaga. La câte ştie despre Blaga, nici nu-i greu să-l ţină în lesă. Şi dacă nu, îl debarcă de la conducerea partidului. A învăţat deja ce şi cum. El nu mai are decât un instrument pentru a stopa procesul de simplificare a destituirii: trimiterea la Parlament a modificărilor Legii referendumului. La asta poate trage de timp până se formează o nouă majoritate. În rest nimic nu mai depinde de el. 

Nu se va da în lături de la nimic. Luptă pentru supravieţuire. Pentru că n-a putut declanşa în ţară scandalul "plagiatului", l-a internaţionalizat. Va face orice să rămână la putere. Se va alia cu oricine, va lovi pe oricine nu i se supune. Nu ştiu în ce măsură mai răspund serviciile la comenzi. Dar tot i-au rămas unii loiali. 

Vom avea o vară fierbinte. Deşi totul se joacă până la summitul din 28-29 iunie.  Dacă la summit se duce Ponta, a pierdut principala bătălie. După asta totul este posibil. De aceea are nevoie de o criză politică, singura care îl poate bloca pe Ponta. 

Prima şedinţă a guvernului Ponta

Primele măsuri luate de Guvern arată un alt stil de guvernare: dacă ai promis ceva, mergi până la capăt. Fără să o mai dai cotită. Şi, evident, îţi asumi din start consecinţele deciziilor. Foarte bine dă faptul că au fost luate acele măsuri care au argumentat Moţiunea de Cenzură. Dar şi aceste măsuri au limitele lor. De fapt, salariile bugetarilor or reveni ele la "normal" în decembrie, dar plata se va face în ianuarie. alt an, alt buget. Deci impactul bugetar e mai mic decât se crede. Cum mai mic este şi impactul bugetar al corectării plăţii CAAS de către pensionari, Banii se dau înapoi în rate lunare.

Am avut şi câteva ecouri ale crâncenei bătălii pentru posturi şi pentru putere, pentru influenţă. Din păcate una dintre ele a fost câştigată de Preşedintele Director-General al BOR, Mult Prea Fericitul Danel. Prea multă Biserică în Stat dăunează şi democraţiei, şi bugetului.

O măsură controversată este obligaţia primăriilor care au primit bani de la Ungureanu şi nu i-au cheltuit să-i dea înapoi. Problema este una de echitate: cetăţenii acelor colectivitaţi sunt pedepsiţi pentru că au primari pedelişti, aşa cum până acum erau pedepsiţi cei care aveau primari uselişti. Cetăţenii acestei ţări sunt egali în drepturi şi obligaţii. Discriminarea lor după un criteriu absurd este neconstituţională şi ilegală.

Dacă Ponta vrea să facă ordine în domeniu, e simplu: să prezinte un algoritm de alocare, care să se refere la lucruri măsurabile: populaţie, venituri din taxe şi impozite, obligaţii de protecţie socială, proiecte de finanţat, etc. Şi să înfiinţeze un mecanism independent, care să verifice dacă alocaţiile respectă algoritmul.

Nu sunt deloc fericit de faptul că s-a adoptat sistemul de vot uninominal "pur", un sistem profund nedemocratic, în viziunea mea. Soluţia sistemului mixt, proporţional cu uninominal ar fi un compromis acceptabil. Nu ştiu de ce îl susţine cu atâta înfocare Ponta pe cel "pur". Eu cred că greşeşte. Şi nu face un bine sistemului politic românesc.

Cam atât, pentru moment. Oricum, un lucru e cert: odată ce ai intrat în ghearele FMI, nu mai ai scăpare...

O zi decisivă pentru România

Nu sunt nici dramatic, nici profetic. Cu toate astea cred că azi este o zi decisivă pentru România. Decisivă, pentru că azi vom afla dacă avem o democraţie funcţională - pe cât poate fi ea de funcţională într-o ţară condusă de traian băsescu - sau cel de la Cotroceni mai inventează vreo coţcărie, pentru a nu se afla într-o situaţie de coabitare cu un premier pe care nu-l poate domina şi dirija, şi cu o majoritate parlamentară pe care nu o poate manipula   cum vrea el.

Să ne înţelegem bine: nu debordez de entuziasm la ideea că vine guvernul Ponta. Dar România avea nevoie de o schimbare de guvern, pentru a detensiona situaţia socială. Faptul că la noi nu zboară sticlele incendiare spre Parlament, ca în Grecia, sau spre Cotroceni, nu înseamnă că nu există un potenţial de violenţă socială. El există, şi nu putem şti când şi de ce se va materializa.

Alegerile din iunie, venind după schimbarea de guvern, vor contribui şi ele la acest proces de liniştire a tensiunilor din societate. Măsurile sociale anunţate au şi ele efect de calmant. Dar cea mai importantă aşteptare a românilor priveşte economia. Şase luni par puţine pentru relansarea creşterii economice. Da, dar sunt suficiente pentru o schimbare de proiect, pentru definirea unei noi paradigme de dezvoltare. Oricum, relansarea motorului consumului trebuie însoţită de relansarea investiţiilor productive, publice şi private. România ar putea să-şi exploateze liniştită, cu bani publici şi privaţi, bogăţiile solului şi subsolului. De ce să nu listăm CupruMin la bursă, ca o regie publică, pentru ca investitori privaţi să se alăture statului în efortul de retehnologizare şi creştere a profitului?

Sigur, dacă statul va investi în telecabine şi parcuri în păduri, nu se va întâmpla nimic. Dacă va investi în hidrocentrale, în reţele de transport energie, în modernizarea căilor ferate, în creşterea eficienţei energetice, în sprijinirea formării de noi IMM, în agricultură şi în protecţia mediului, banii se vor întoarce la buget, şi vom avea cu ce plăti datoriile iraţionale, făcute de băsescu şi de boc.

Eu sper că şi PSD şi PNL sunt conştiente de faptul că alianţa lor nu este pe şase luni, până îşi văd sacii în căruţă. Trebuie să se obişnuiască de acum cu ideea că sunt "blestemaţi" de dezastrul guvernării portocalii să fie în alianţă şi să guverneze cel puţin opt ani de aici încolo. Le place sau! Nu ei decid asta, realitatea le-o impune. Doar o guvernare stabilă, doar bugete multianuale, care să permită o planificare a investiţiilor şi o dezvoltare durabilă pot genera o creştere a bunăstării generale.

Alegerile din Franţa, din Grecia, din Germania(unde Merkel a mai suferit o înfrângere), din Italia, sunt semne ale schimbării la nivel european. Este începutul sfârşitului moştenirii neo-liberale şi al unui model de globalizare care a deziluzionat şi a produs opusul a ceea ce se aştepta: o uriaşă polarizare economică şi socială, o creştere a violenţei la nivel global, grave dezechilibre de mediu, epuizarea resurselor, mizerie socială, fundamentalism, extremism religios, etc.

Poate că nu putem vorbi încă de un proces invers, de de-globalizare. Dar putem vorbi sigur de o nouă paradigmă referitoare la globalizare, şi în formularea căreia UE trebuie să joace rolul central, pentru că de data asta elementul critic al procesului va fi socialul, nu economicul. 

România trebuie să se schimbe. Dar schimbarea trebuie să aibă un sens, o noimă, şi obiective clare. Asta cred că aşteaptă, înainte de toate, românii. Un proiect în care să se regăsească, să le redea mândria şi să sensul apartenenţei. Dacă Ponta şi USL înţeleg aceste aşteptări, şi acţionează în consecinţă, vor avea succes. Dacă nu, abia atunci ne aşteaptă soarta de acum a Greciei! 

Alegeri în Grecia: preţul complicităţii

Alegerile parlamentare din Grecia se desfăşoară tot duminică, concomitent cu turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa. Cele din Grecia nu sunt la fel de atractive ca acelea din Franţa, deşi, cred eu, prezintă mai mult interes decât cele franceze. Pentru că ambele mari partide, cel de stânga, PASOK, şi cel de dreapta, Noua Democraţie, au dat austeritate grecilor câtă nu pot duce, individual şi împreună. Iar Noua Democraţie s-a evidenţiat şi la capitolul măsluit date oficiale şi palmat banii proştilor din UE.

Cum va reacţiona publicul grec? Cei mai mulţi greci par împăcaţi cu soarta, a început şi sezonul turistic, au treabă, fac bani şi se luptă să-i ascundă de Fisc, caută soluţii de rezervă. Sunt şi ireductibilii, cei care au chef de hârjoană cu jandarmii palicari, sunt şi extremiştii, şi fanaticii.

Sigur, raţională ar fi o alianţă stânga-dreapta. Dar profund imorală, ţinând cont de antecedente şi de vinovăţii. Iar opoziţia la acest guvern va fi lăsată extremelor, ceea ce promite frumoase spectacole de sunet şi lumină!

Ce rezolvă alegerile? Nimic! Deşi pare o relegitimare a celor două partide, şi le oferă mandat să continue "reformele", de fapt diktatul creditorilor, nu despre asta este vorba. Cele două partide şi-au pierdut legitimitatea atunci când au adus ţara unde este acum. E drept, cu largul concurs al grecilor, nu toţi, dar majoritatea. Aşa că se vor suporta unii pe alţii, şi toţi austeritatea, fără să înveţe prea multe din povestea asta. Complicii între ei... 

Scurte ştiri de prânz

Ponta l-a retras pe Alistar de pe lista guvernului său. A făcut singurul gest pe care îl putea face. ANI a mai făcut o victimă, şi eu, dacă aş fi în locul lui Alistar, după un verdict favorabil al Justiţiei, m-aş îndrepta împotriva jegurilor ălora. Şi i-aş face să plătească scump imbecilitatea.

Trecem: mult mai grav este ceea ce a spus Ponta despre starea finanţelor publice. Unde eu cred că este un dezastru, şi viitorul va confirma afirmaţia mea. Bufferul ăla de 5 miliarde de euro este dovada. FMI a cerut să ne împrumutăm suplimentar, de frică, nu cumva să nu existe, la un moment dat, un gol în visterie, care să ducă la încetarea plăţii salariilor şi pensiilor. 

Nicăieri în Bugetul pe 2012 nu există bani pentru mărirea salariilor bugetarilor. Şi băsescu, şi boc, şi MRU au minţit cu neruşinare. Problema este că dacă golul financiar lăsat de aplicarea renunţării la plata după ureche a CAS de către pensionari şi repararea erorii nu înseamnă mare lucru, reîntregirea salariilor bugetarilor impune renegocierea ţintei de deficit bugetar. Ştiu şi eu: va fi de acord FMI, sau nu? Mai ales că MRU a uitat ieri să ne spună că economia e, totuşi, în recesiune.  

Blejnar o şterge, în acest context, de la ANAF. Cred că e cazul unei interdicţii de ieşire din ţară. Blejnar are de dat o mulţime de explicaţii, şi nu e cazul să-l vânăm şi pe ăsta prin lumea largă. În aceeaşi ordine de idei, cred că o serie de personaje portocalii mai puţin vizibile, dar cu mare influenţă şi care au câştigat mulţi bani îşi fac deja băgăjelul. Ştiu şi eu, poate ciuleşte mai bine urechile SRI. Că s-or fi plictisit şi flăcăii ăia de ascultă de Năstase, Ponta, antonescu, şi compania. Mai aud şi ei ceva nou...

Ponta-Hollande, aceeaşi misiune!

Nu, n-am urmărit dezbaterea dintre Sarkozy şi Hollande. Pentru că nu sunt ipocrit, să spun că mă dau în vânt după astfel de "dezbateri", care vor să epuizeze în două-trei ore problemele cu care se confruntă o naţiune precum cea franceză. Lucrurile sunt tratate superficial, în clişee, se transmit prea multe mesaje, care se amestecă, de nu mai înţelegi nimic.

Rezultatul dezbaterii îl vom afla duminică. Este foarte probabil ca Hollande să câştige. Va fi bine şi pentru Franţa, şi pentru Europa. Cu o condiţie: să se ţină de ce a promis, anume să renegocieze nenorocitul ăla de Tratat Fiscal. 

Europa trebuie să găsească un echilibru între politicile de stânga şi între cele de dreapta. Dominaţia dreptei europene, din ultimele aproape două decenii, a transformat Uniunea într-o caricatură economică şi socială a Statelor Unite, la rândul lor o caricatură neoconservatoare, care şi-a pierdut identitatea şi a renunţat la valorile care au făcut din ea un model pentru lume, ca urmare a New Deal.

Europa a fost performantă pentru că a pus în operă modelul social european, care i-a asigurat o relativă pace socială, o stabilitate economică şi o relativă echitate socială. A fost un model bazat pe solidaritate între cetăţeni, pe drepturi şi obligaţii egale. Acum modelul s-a dus dracului, victimă a lăcomiei capitalului şi a imbecilităţii politicienilor de ambe sexe ideologice. 

Dacă în plan economic nu există acum politici de stânga şi politici de dreapta(şi stânga, şi dreapta au făcut naţionalizări, dar şi privatizări, şi stânga, şi dreapta au mărit taxe şi impozite, dar le-au şi micşorat, şi stânga şi dreapta au promovat politici intervenţioniste în economie, cum la fel, şi-au luat mâna de pe economie), ci doar politici bune şi politici proaste, diferenţa dintre ele se face în plan social, la nivelul politicilor sociale.

Austeritatea(o tâmpenie sinistră, care nu a rezolvat nicio problemă de natură economică în criza asta, ci doar a generat câteva suplimentare) este expresia refuzului politicului de a-şi asuma rolul care îi revine într-o democraţie şi o trădare a valorilor democratice. Austeritatea este o soluţie pe linia minimei rezistenţe, o măsură luată în lipsă de ceva mai bun. 

Hollande are o misiune mult mai grea decât pare, după ce va câştiga alegerile: aceea de a restabili încrederea în capacitatea politicului de a-şi asuma responsabilităţile care îi revin. Sarkozy a căutat permanent ţapi ispăşitori pentru eşecurile reformelor lui. Ca şi băsescu, de altfel, cu al lui "sistem ticăloşit", pe care a reuşit să-l ticăloşească şi mai mult! 

Aviz şi lui Ponta: în aceste şase luni misiunea lui nu este să repare mormanul de nedreptăţi lăsat în urmă de guvernarea cretină a portocaliiilor, ci să restabilească încrederea românilor în capacitatea politicului de a-şi îndeplini sarcinile care îi revin. Şi mă tem că a început cu stângul, vezi nominalizările controversate, vezi acceptarea traseismului, vezi acordul semnat cu UNPR.

Dacă nu se înţelege acest adevăr simplu, anume că o bună guvernare nu poate exista fără încrederea cetăţenilor în guvernanţi, n-am făcut nimic. Încrederea se câştigă prin fapte, nu prin vorbe, fără încredere nimic nu se poate schimba, iar ruptura dintre cetăţeni şi politicieni va fi totală. 

Stânga are o şansă de a readuce construcţia europeană pe făgaşul ei normal. Sper să nu dezamăgească şi s-o rateze, din prea mult conformism, din lipsă de curaj şi de imaginaţie. 

Lista lui Ponta

Nu m-aş grăbi să comentez despre Guvernul Ponta. Deocamdată este o listă de indivizi, cei mai mulţi cu experienţă în guvernare. Ca să ajungă guvern, adică o echipă, mai are de trecut peste nişte încercări, începând cu votul de învestitură.

Nu comentez nici alegerile lui Ponta(deşi eu pe unele nu le-aş fi făcut), cu excepţia uneia: Ioan Rus. N-am înţeles de ce a trebuit să scoată de la naftalină această relicvă, un om care a făcut extrem de mult rău PSD în ultimii opt ani. Mă rog, or fi fiind obligaţiile socrului lui. Deşi ăsta nu e un motiv, ci o bilă neagră. Bila albă, singura, în momentul de faţă, este numirea lui Florin Georgescu la Finanţe.

Pentru un guvern pe termen scurt, arată cum nu se poate mai bine, ţinând cont de condiţiile date. Acum să-i vedem la treabă. Să vedem cu ce program de guvernare vin, care sunt priorităţile, cum performează. 

Oricum n-am de gând să-mi las obiectivitatea la uşă, doar pentru că ăştia nu sunt "portocaliii". Am să-i spurc, fără ezitare şi fără complexe, ori de câte ori calcă pe bec. Asta face bine la sănătatea morală, şi la cea a cutiuţiei. 

Internaţionala pe stil nou

Sculaţi, voi răsfăţaţi ai vieţii,

Voi, osîndiţi la mită, sus!

Să fiarbă-n portofele răzvrătirea,

Să-nceapă al băsismului vechi apus!

Sfîrşiţi odată cu chiulul negru,

Sculaţi, parlament de adormiţi!

Azi nu sînteţi nimic pentru lume,

Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la Moţiunea cea mare,

Senator cu deputat să ne unim,

Schimbarea

Prin vot s-o făurim!

Votaţi, nu-i nici o mîntuire
În Ungureanu, Boc sau Macovei!
Unire, parlamentari, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au ignorat tîlharii
Ce-n comisioane şi în lux se scald:
Să ne unim toţi parlamentarii,
Să batem fierul cît e cald!

Transformarea României

Muţunache Labă-Tristă e ridicol. Ştiu, este un pleonasm! MRU este chintesenţa ridicolului. Dar, speram eu, un minim bun-simţ ar fi trebuit să-l ţină cât de cât în realitate. Ei bine, nu! Azi, la întâlnirea cu Marele Anonim(că cine dracu ştie cine este von Rompuy şi cu ce se ocupă el?!), Muţunache declară cu emfază: "pariul acestui guvern, datoria sa fundamentala e ca fiecare zi care trece sa transforme Romania din ce in ce mai mult intr-o tara cu adevarat europeana, de la structuri la oameni, de la mentalitati la obiceiuri."

Ăsta e sănătos? El nu ştie dacă de vineri, pe la prânzişor, mai e sau nu premier, dar face pariu că guvernul lui va transforma România. De parcă asta s-ar face peste noapte! Noi nu suntem în stare, de 22 de ani, să terminăm flinticul ăla de autostradă spre mare, închidem spitale şi şcoli, scade speranţa de viaţă, şi ăsta schimbă totul în câteva zile, hai, luni de zile? Ştiu, vorbăria asta e noua limbă de lemn, a devenit ceva reflex, un soi de cod. Dar, cu puţină imaginaţie, MRU poate evita măcar ridicolul. 

Ce mai putem aştepta de la ăştia? Am avut opt ani un preşedinte dus cu pluta, care a vrut să facă din delirul lui distructiv un proiect pentru România. Delir care, după 2008, l-a trasferat şi guvernului, al cărui prenier este, de facto. Am avut un premier care a fost trompeta dementului de la Cotroceni. Acum văd că l-a contaminat şi pe ăsta. 

Transformarea României într-un stat modern, şi european, dacă se poate, dar măcar modern, este o necesitate. Este proiectul nostru de viitor, şi de maximă urgenţă. Dar pentru asta e nevoie de mai mult decât rumeguşul discursului oficial. E nevoie de un plan, şi de oameni capabili să-l ducă la bun sfârşit. Eu, unul, nu văd nici planul, nici oamenii, fie că este vorba de putere, fie că este vorba de opoziţie. Asta nu înseamnă că actuala putere nu trebuie să plece. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Asta înseamnă că deştepţii din USL trebuie s-o lase mai moale cu tâmpeniile şi să facă ce aşteaptă oamenii de la ei: să se prezinte cu programul, şi cu oamenii. Oameni care să nu fie deşeuri portocalii reciclate...

Să învăţăm de la americani!

Apropo de poezia pe care ne-o recită guvernanţii, când e vorba despre preţul la benzină şi motorină: "N-avem ce face!", iată ce propune, în The Guardian", Robert Reich, fostul ministru al muncii în prima Administraţie Clinton: 

"Second, he(Obama, s.m.) should stop oil speculators from raising gas prices. Numerous studies are showing that speculation by US index-fund traders is pushing up gas prices by almost $1 a gallon. Wall Street and Big Oil are making lots of money, but average Americans are paying the price. Oil-industry lawyers have gone to court to prevent the Commodity Futures Trading Commission from setting limits on such speculation. Obama should push the CFTC to set those limits, and instruct the Justice Department to investigate and prosecute oil-price manipulation."

Şi poate învaţă şi boii care mugesc la unison, în Republica Absurdă România, împotriva încercărilor de a-i taxa mai mult pe cei bogaţi şi de a mări salariul minim: "Obama should make sure Americans understand the link between America's fragile recovery and widening inequality. As long as so much of the nation's disposable income and wealth goes to the top, the vast middle class lacks the purchasing power to fire up the economy. That's why the so-called "Buffett rule" he has proposed – setting a minimum tax rate for millionaires – needs to be seen as just a first step toward ensuring that the gains from growth are more widely shared. He should vow to do more in his second term."

Sigur, şi românilor trebuie să le spună asta cineva. Dar cine? băsescu? Muţunache Labă-Tristă? Antonescu? Ponta? Dan Diaconescu? Piei, Drace!

Mă rog, cine dracu mai citeşte altceva decât tabloide în Românika? Deci, nicio speranţă! 

Pe cai mari! De lemn...

Nu aş fi vrut să reiau subiectul, dar sunt obligat s-o fac. Nu-mi place absolut deloc festivalul ăsta al dezertărilor din PDL. Şi nici voioşia tâmpă a USL, care-i primeşte cu braţele deschise pe fugari. Nu mi se pare morală această schimbare a taberei, în ultima clipă. O fi un clişeu, dar nu-mi plac şobolanii, care părăsesc primii corabia care se scufundă.

Nu mai înţeleg miza Moţiunii de Cenzură. Ce vrea USL: să demonstreze faptul că Puterea nu mai are majoritate în Parlament? Şi ce dacă? Nu o mai are de ceva vreme, legile trec cum trec. Să-l readucă pe băsescu la cârma jocului politic, dacă pică guvernul condus de MRU? Nu s-au săturat să fie umiliţi? Sau e o metodă de a stabili raporturile de putere în sânul USL? O încercare de compromitere a lui Ponta, căruia Antonescu îi oferă "generos" postul de premier al unui guvern fără cap şi fără coadă, care nu poate face nimic până la alegeri. Ludovic Orban profeţea azi că USL se duce dracului după alegeri. Dacă insistă, se poate duce şi înainte, nu trebuie să aştepte până în noiembrie. Şi mâine se poate alege praful!

Cred că PNL se simte pe cai mari. S-ar putea ca acei cai să fie doar unii de lemn, de la bâlci.   

Ce poate să le mai dea băsescu pedeliştilor?

PDL se descompune. Acum, tot mai rapid. boc e depăşit de evenimente, MRU e un zero barat, în politica pedelistă. Singurul care mai poate face un gest cât de cât salvator este traian băsescu. Dar traian băsescu tace, deocamdată.

Întrebarea este de ce tace? Simplu: pentru că nu are ce spune. PDL a fost partidul lui personal. Şi l-a ţinut în mână câtă vreme a avut ce le da golanilor din gaşca sa. În special acces la banii publici. Acum ce să le mai dea? Cu ce să-i mai ţină aproape? Cu DNA? A încercat, i-a ţinut o vreme, cât ameninţarea era completată cu accesul la bani. Cu ANI? Haida-de! Cu înregistrările de la SRI? Dacă nu se transformă în dosare, înregistrările alea n-au prea mare valoare. La ordin? E şi asta o soluţie, dar ăia aflaţi la ordin, care formează UNPR, stau cuminţi, deocamdată. Dar ştiu eu: poate ălora le mai dau ordine şi alţii, mai coioşi decât chiar Pulimea Sa. 

Deschid o paranteză: UNPR pare mult prea zen pentru căcatul în care se află. Nimeni nu scoate un diftong, nimeni nu pleacă, nimeni nu se uită în sondaje. Bine, şi dacă se uită, degeaba se uită. 

Să zicem că vineri, când se va vota Moţiunea de Cenzură, tactica puterii va fi să nu se prezinte la vot, pentru a nu exista cvorum. Probabil că şedinţa de vot se va tot amâna. Dar asta nu va rezolva problemele de fond ale PDL. 

Aşadar, băsescu nu are soluţii, şi tace. boc nu are soluţii, şi dacă nu tace, tot aia e. Fecioara din Pleşcoi nu tace, nu are soluţii, şi a ajuns să fie huiduită pe unde apare, iar la organizaţia de Bucureşti e jale. Se pare că în aceste condiţii Luceafărul portocaliilor rămâne Blaga. Dar ceva mă face să cred că Blaga încearcă o profundă durere în cur şi de băsescu, şi de PDL. Probabil că şi-a negociat deja viitorul, şi el e suficient de luminos, încât să nu-i mai pese de soarta partidului. Sigur, dacă i se va ivi ocazia să le-o tragă şi lui băsescu, şi lui boc, o va face. Poate la un eventual Congres Extraordinar, imediat după alegerile locale. Dar viitorul lui nu de asta depinde. 

Ce face poporul în timpul ăsta? Se pregăteşte de prima rundă de mici şi bere a anului electoral... 

Frontul Naţional, marele câştigător al prezidenţialelor franceze!

Hollande, primul, cu 28%, Sarkozy, al doilea, cu 25%, Le Pen, a treia. Şi cu circa 20% din voturi! Asta e, se pare, marea surpriză a primului tur! Acum urmează politica alianţelor. Rămâne de văzut cum se vor adresa cei doi electoratului frontist. Şi mai ales ce îi va spune madam Le Pen. Vin zile interesante. Creşte pipota în Dan Diaconescu, nu?    

Pe francezi îi arde la suflet!

Prieteni, poţi face orice pe institutele de sondare a opiniei publice! În Franţa ele prevesteau o prezenţă redusă la vot! Şi e "redusă": aproape 80%! Mişto, nu? Se vede treaba că pe francezi îi arde la suflet să-i zică ceva de dulce lui Bling-Bling!

Fugiţi, începe campania!

Se pare că, de mâine, se pot depune listele cu candidaturi pentru alegerile locale. Începe marea prosteală a promisiunilor electorale, care mai de care mai aberante. Vom avea, cred eu, cea mai mizerabilă, mai ineptă, mai agresivă şi mai lipsită de sens şi de conţinut campanie electorală. În care multe dintre rebuturile din Parlament se vor lupta pe viaţă şi pe moarte pentru un post de primar sau de preşedinte de Consiliu Judeţean, pentru a avea un acces direct la butoiul cu miere al banilor publici.

Trebuie să avem nervii tari. Ceea ce vom vedea şi auzi în această campanie va întrece orice imaginaţie. Eu îmi propun să mă ţin cât mai departe de demenţa asta. Sigur nu voi reuşi. Dar voi încerca. Dacă vi se pare că înjur mai mult ca de obicei, asta e: mă voi proteja şi eu cum pot de agresiunea imbecililor...  

Mai uşor cu negocierea pe scări, că se varsă voturile!

Eu pot înţelege, până la un punct, târguielile ăstora de la USL pentru diversele candidaturi, inclusiv pentru primăriile de sector. Dar s-ar putea ca alţii să nu înţeleagă, mai ales cetăţenii Bucureştilor, care sunt campioni la sportul numit "vot canci". Şi să vezi jale în momentul anunţării rezultatelor votului!

Aştept, ca destui alţi bucureşteni, şi o ofertă din partea USL. E bine şi cu Chiliman, şi cu Pietone, şi cu Vanghelion. Dar nu ni-i vindeţi voi la pachet cu nişte proiecte, care să ţină cont de nevoile şi de aşteptările noastre? Că de promisiuni legate de câinii vagabonzi şi panseluţe ne-am săturat. O viziune despre viitor, ceva? Infrastructuri mai bune, servicii sociale, investiţii în şcoli şi spitale, ceva centre civice, protecţia mediului? Spre pildă, ia să vedem noi câte pieţe au mai rămas în oraş? Poate îmi dă Chiliman un răspuns la întrebarea: "de ce nu se redeschide Piaţa Amzei, deşi hala aia nouă, cu parcare cu tot, e gata de vreun an? Poate pentru că nişte băieţi deştepţi se gândesc s-o cumpere"?

Aşa că, mai uşor cu negocierile astea pe scări, că se varsă voturile! Şi-o să vedeţi c-aţi vândut pielea ursului dn pădure...