Dogme și economiști cu ifose

 

 

 

Nici nu mă simt bine, nici n-am chef să scriu, și mi-e o imensă scârbă de tot ce se întâmplă în țara asta. Așa că îi reamintesc unui economist(Doamne, cât pot să urăsc specia asta!), care se miră că exportăm bușteni și importăm hârtie igenică, că tagma lui este vinovată că după 1989 a impus o nouă paradigmă dezvoltării economiei românești: înlocuirea producției interne cu importul. Ei nu făceau altceva decât să vândă unor năuci neo-imperialismul post-comunist, care cerea imperios deschiderea de noi piețe de desfacere, necesare sistemului capitalist pentru a evita o criză generalizată. Din păcate pentru toată lumea a fost o falsă soluție.

 

Criza s-a declanșat mai rapid decât își închipuiau autorii ”căderii comunismului” și ”revoluției în direct”(la dracu, măcar avem și noi întâietate la ceva!), prin 1997, a fost ascunsă sub preș de bula Dot.Com urilor, apoi a imobiliarelor, ca să ne explodeze în față în 2007, sub forma crizei subprime. Și de atunci o ducem tot într-o criză, pentru că și alți tâmpiți au apelat la paradigma cu pricina, și nu economii bășinoase, ca a noastră. Presupunerile lor, că vor domina economia globală prin monedă și prin cercetare-dezvoltare se dovedesc false. Oamenii nu mănâncă bani, și nu se îmbracă în programe de calculator. Iar țările din zona Asiei, singurele care au înțeles despre ce este vorba în criză, și produc bunuri și servicii, dar și investesc masiv în cercetare dezvoltare, iar, ca în cazul Chinei, monedele lor naționale nu se mai tem de dolar.

 

Criza capitalismului de tip anglo-saxon se adâncește. Celelate genuri de capitalism, mai ales variantele sale asiatice, dacă nu prosperă, măcar sunt pe linia de plutire. Pentru că merg pe linia Bandungului: înlocuiesc importurile cu producția internă. Iar noi nu avem nici gândire prospectivă, nici viziune, nici plan. Noi avem dogme și economiști cu ifose, gata să explice orice bășină trasă de hoitul capitalismului anglo-saxon. Foarte bine! Dar măcar să ne scutească de ipocrizia lor, și de încercarea de a arunca vina în spatele cetățeanului român, care, cunoașteți clișeul, e cretin, leneș, și fură...  

Pauza de băsescu s-a terminat!

Pauza de băsescu s-a terminat! Din păcate! Nu pot spune că i-am dus dorul. Aproape două luni fără el, chiar în circoteca referendumului, a fost reconfortantă. A vorbit din garaj, nu de la Cotroceni. Ştiu, tot el a condus România. Dar dintr-un garaj! Câtă umilinţă! Faptul ăsta numai, şi mă simt răzbunat! 

Nu cred că Parlamentul va da o dovadă de demnitate, şi va invalida decizia CCR. Sigur Pulimea Sa, cu ajutorul jegurilor ălora de la servicii, împreună cu ţuluşii Luluţei, şi-a luat toate măsurile necesare pentru a nu se întâmpla un pocinog. Deci nu se va întâmpla! 

Nu se va încurca el în cele 7,4 milioane de voturi, cu care a fost demis, indiferent de ce spune CCR. Cum nu s-a încurcat nici în 2009, când a pierdut alegerile, în realitate. Diverşi prieteni l-au ajutat să măsluiască votul, şi iată-l din nou preşedinte! Aşa şi acum: prietenii au făcut regulile în favoarea lui, şi iată-l din nou la Cotroceni!

Nu e un învingător, dar nici nu-i pasă! Câtă vreme e la butoane, nimic nu contează: legitimitate, credibilitate, moralitate. El e călăreţul, restul sunt călăriţi! Singurul lucru pe care nu-l înţeleg este: de ce băsescu? De ce este privit ca singurul garant al intereselor americano-germane în România? Că decizia CCR este o coproducţie americano-germană! Şi mai ales de ce situaţia din România nu interesează pe nimeni altcineva din UE? Nu am văzut la Bucureşti nici trimişi englezi(ministrul de externe al Albionului a avut, se pare, alte treburi, venea din zona Siriei), nici francezi, nici italieni sau spanioli. 

Această atitudine a americanilor şi nemţilor a născut frustrări. Nemţii şi-au dezvăluit ieri unul dintre motivele susţinerii lui băsescu: vor un nou Tratat al Uniunii. Ideea a fost primită foarte prost de majoritatea membrilor Uniunii. Merkel are şi ea nevoie de nişte unii în spatele ei. Cu Ponta sau Antonescu exclus! 

Rămâne o necunoscută: reacţia celor care, într-un fel sau altul, s-au săturat de băsescu şi nu vor să mai audă de el. Sunt din toate straturile sociale, din toate curente ideologice, republicani şi monarhişti. Nu cred că îi uneşte doar ura faţă de băsescu. E mai mult decât atât. E o reacţie de demnitate naţională, ceva care aminteşte de perioada 1964-1971. Trebuie să privim foarte serios această reacţie. Pe ea se poate construi un proiect naţional, o nouă politică externă şi europeană, o nouă cetăţenie. Este, dacă vreţi, marele câştig al unui Referendum care, chiar dacă nu ne-a scăpat, legal, de băsescu, l-a trimis la lada de gunoi a istoriei.   

După ce trece canicula

Prieteni, nu am chef de nimic. Oraşul ăsta este o uriaşă plită încinsă. Nu mai ai un copac, un spaţiu verde, ceva, să te pună la adăpost de căldura nemiloasă. Un deşert de beton, asfalt, oţel şi sticlă. Plus gunoaiele, care răsar peste tot, deşi primăriile se mişcă mai bine la acest capitol. Un oraş părăsit, la sfârşit de săptămână, de toţi cei care au posibilitatea s-o facă. Un oraş în care există, practic, o singură distracţie: pileala, mai ales la terasele răsărite ca ciupercile în Centrul vechi. Şi cu berea la PET până şi boschetarii îşi permit acest lux. 

Sincer, am suportat foarte greu canicula. Nu atât căldura, cât schimbările pe care le induce în comportamentul oamenilor. Aş spune chiar că am traversat o perioadă depresivă, în care nu am avut chef de nimeni şi de nimic. Unii dintre prietenii vor fi zis că sunt dus cu pluta. Recunosc, nu am avut chef nici de blogul ăsta, iar celălalt blog l-am părăsit fără prea mari remuşcări. 

E drept că la depresie a contribuit şi povestea Referendumului, şi ceea ce a urmat după. E greu să accepţi o nedreptate, e greu să vezi cum nişte personaje profund corupte au anulat, prin decizia lor, votul celor care i-au cerut lui băsescu să plece. E greu să accepţi că ai scăpat de Moscova şi de dictatul ei, pentru a intra slugă nu la unul, ci la doi stăpâni: UE şi SUA. Care nici măcar grija  respectării aparenţelor nu o mai au.

Dacă din orbita Moscovei am reuşit să mai ieşim, din orbita ăstora două nu mai avem scăpare. Sigur, se va dezvolta un curent anti-european şi anti-american din ce în ce mai puternic. Nu ne va folosi la nimic, pentru că nu mai suntem în perioada Războiului Rece. 

Un singur lucru ar trebui să ne dea serios de gândit: ce vom face, dacă UE nu va putea rezista fenomenelor centrifuge şi crizei euro? Dacă germania va vrea o nouă arhitectură a sistemului, cu un nucleu condus de ea, cu un număr de ţări nordice şi central europene, şi cu tări precum România formând un soi de colonie periferică, o piaţă de desfacere şi un rezervor de forţă de muncă ieftină. Cât or mai fi aşa ceva...

Cel mai grav a fost lovit în aceste două luni mitul care spune că UE şi SUA sunt sursă de democraţie pentru amărâţi ca noi. Şi ce am văzut? Că nu există principii şi valori, ci numai interese, iar pentru a-şi apăra interesele, nici UE, nici SUA nu se jenează să treacă peste valori şi principii. Sigur, ştiam asta, dar nu ne-a căzut bine o astfel de demonstraţie de cinism. 

Ne aşteaptă vremuri şi mai zbuciumate, după întoarcerea lui băsescu la Cotroceni. Într-un fel, mental, cel puţin, sunt deja pregătit pentru asta. Deşi nu-mi cade bine deloc, dar deloc! Nu e vorba despre resemnare. Cred în continuare că se impune o presiune populară, şi politică, pentru a-l obliga să demisioneze. Dar trebuie să fim realişti: cât îi are în spate pe americani, şi o parte din europeni, băsescu va face fix ce doreşte, cum doreşte, în România. Există o singură scăpare: preţul plătit de americani şi de europeni pentru sprijinul acordat lui băsescu să devină mult prea mare. Mai pe româneşte, abuzurile lui să ducă la grave violenţe sociale. Nu suntem încă acolo. 

Dar toate astea, după ce trece canicula!

Alternativa la democraţie

Jurnalul Naţional a pus lăbuţa pe nişte cârtiţe ale SRI.  Bine, nu e nimic nou în asta: regimul băsescu dă tot mai multe motive de invidie regimului ceauşescu. Ba chiar îl întrece! Problema este alta: multe dintre tehnicile de control pe care le foloseşte SRI sunt învăţate de la americani, FBI şi CIA, şi sunt tehnici anti-insurecţionale, folosite în Asia de sud-est şi şi mai ales în America Latină. Asta spune multe despre ceea ce se întâmplă acum. 

Reamintesc celor care au uitat că represiunea Securităţii a fost atât de dură pentru că aşa a fost fasonată de serviciile secrete sovietice. Iar mulţi români au făcut exces de zel pentru a se afirma în ochii "stăpânilor" de la Moscova. Aşa ceva se petrece şi acum. De asta nu se va întâmpla nimic: pentru că se ştiu la adăpost, americanii fiind cei care-i pun la adăpost de consecinţele abuzurilor lor. 

Amestecul americanilor şi al unor europeni în procesele politice din România, inclusiv prin intermediul serviciilor lor secrete, este adevăratul pericol pentru democraţie. Inducerea ideii că nimeni nu va putea schimba pe căi democratice un regim politic agreat de Washington şi de Bruxelles, indiferent de abuzurile pe care le face, va duce, inevitabil, la tot mai multă violenţă în politică. Pentru că violenţa este alternativa la democraţie. Ne place sau nu...

De ce e Coreea de Nord exemplu negativ?

"Vârsta de pesionare ar trebui să crească până la 70-80 de ani, chiar dacă acest lucru poate deveni o povară pentru tineri!" spune un nene, şef la AIG, care, surpriză! se ocupă cu asigurările de viaţă şi cu acelea medicale. Sigur că da! Dacă munceşti ca boul, până crăpi, dugheana lui face mai mult profit: contribui mai mult, şi apoi, chiar dacă nu dai colţul, cât poţi să mai mănânci din pensia aia? Ca să nu spun că de bucurat de banii ăia se vor bucura spitalele şi farmaciile!

Problema este: unde dracu pot munci oamenii până la 70-80 de ani, când sunt azvârliţi de pe piaţa muncii pe la 45-50 de ani, când şomajul real atinge, peste tot în lume, cel puţin 15% din populaţia activă? Sigur, te duci la dracu' în praznic, îţi iei o capră, trei-patru găini, mai furi un lemn din pădure, şi aştepţi vârsta de pensionare. Dacă eşti aproape de un oraş mai scormoneşti prin gunoaie, una, alta, şi te mai scoţi. Şi uite aşa scade speranţa de viaţă. Se rezolvă, nu mai au nici statele probleme cu datoriile publice, nu? 

Păi, prieteni! Kim Ir Sen şi dinastia sunt precursori, sunt deschizători de drumuri! Văd că învăţătura Ciu-ce e de bază la capitaliştii puri şi duri, precum nenea ăsta. Şi atunci, de ce e Coreea de Nord exemplu negativ?

Aşa ceva nu se există!

În timpuri disperate, măsuri disperate? Aşa se pare. Şomajul în rândul tinerilor ESTE marea problemă, peste tot în lume. În Occident este şi mai gravă, prin consecinţele economice şi sociale. Pe "capitalişti" îi doare în cur de problemă, nu e treaba lor. Statele sunt rugate să-şi vadă de treabă, că nu e misiunea lor să creeze locuri de muncă. Bun, şi atunci cum rezolvăm problema? Păi n-o rezolvăm noi, o rezolvă "piaţa". Şi piaţa spune că nu e nevoie de tineri pe piaţa muncii. Atunci, sănătate! 

Să nu ne grăbim. Unii "capitalişti" au înţeles că e groasă. Şi că situaţia tinerilor este o bombă cu ceas pentru societate. Drept pentru care unul dintre ei propune, în "Scânteia Capitalismului", FT, un "new NEW Deal" în favoarea tinerilor. Soluţia lui? Un soi de "serviciu naţional" pentru tinerii între 16 şi 24 de ani, cu durata de un an, care poate fi prelungit încă un an, timp în care tinerii să-şi îmbunătăţească ceea ce americanii numesc "angajabilitate", capacitatea de a găsi un loc pe piaţa muncii.

"In the US, 80 years after Franklin Roosevelt first used the term, it is time to give the next generation of workers a “New Deal”. This new New Deal would aim to enhance young people’s skills to make them more employable. At the same time, they would serve their community or country and so, I would hope, gain a positive impression of working life.

All US citizens aged 16-24 would have a mandatory one-year commitment to the programme, with an option to serve a second year. Young people would enter the scheme having completed – or dropped out of – high school and before starting higher education. Each young person would receive a monthly income for accommodation and living expenses, and there would be comprehensive medical and dental care. To all intents and purposes this would be a new and enlightened form of national service.

Certain dispensations would apply: for instance, students could fulfil their commitment during vacations. Work opportunities would be offered across a number of sectors, and US corporations – now sitting on $2tn in cash – would have a golden opportunity to help build the country’s future by helping young people. In addition, the US government could take a leaf out of Germany’s book by offering targeted financial incentives to companies – for instance, by stepping in with a subsidy when a job is at risk of disappearing. Public money is better spent retaining a worker in a job than in cultivating low self-esteem in the form of unemployment benefit. Higher-education bodies would dovetail their curriculums with the scheme, and this new national service, education and enterprise would converge through college campus programmes fostering entrepreneurship in hard-hit communities. Placements would also be offered by established volunteer organisations such as Peace Corps, while opportunities for working overseas would come through “national service” schemes in other countries.

How would this all be funded? In the classic fashion of American capital markets, with a bond, invested by the US government on the birth of each new citizen. Money would also be raised via corporate contributions, while any youth opting out would pay a fee in addition to forgoing bond monies. The principles, though clearly not all aspects of implementation, would be valid for similar schemes around the world."

Nenea care propune asta nu e membru al Partidului Comunist American! Este un patriot american, pragmatic, care înţelege că ţara sa are o problemă, că ea trebuie abordată cu realism, fără dogmatism sau precondiţii ideologice. În fond, omul nostru spune că, într-o democraţie, cetăţenii mai au şi obligaţii, nu numai drepturi. Şi că statul, împreună cu toţi actorii interesaţi, trebuie să rezolve o problemă care, în ultimă instanţă, face parte din ceea ce numim "contract social." Ponta, ne mişcăm şi noi mai cu talent pe tema asta?  

Moştenirea epocii băsescu-boc

O analiză extrem de realistă şi de precisă a ceea ce au însemnat anii guvernării băsescu-boc în economie face Aura Socol, pe "cursdeguvernare.ro". Este un tablou fidel al dezastrului lăsat în urmă de o "austeritate" tembelă, care nu şi-a atins niciunul dintre obiectivele declarate. Un singur lucru a făcut: a redistribuit undeva între opt şi douăsprezece miliarde de euro către clientele politico-economică a PDL şi UDMR.   

Citez ceva mai mult din articol, să se înţeleagă despre ce e vorba:

"Dincolo de intrebarea daca aveam sau nu alternativa, ceea ce cred ca ar trebui sa ne preocupe cu adevarat este legat de calitatea acestei ajustari. Romania trebuie sa evite o ajustare pur cantitativă, cu amanari de plati consistente in viitor (arierate, despagubiri pentru cei care au obtinut in instanta recuperarea veniturilor etc.). Si asta pentru ca in prezent calitatea ajustarii fiscale este una redusa. Iata mai jos cateva argumente:

1. Diminuarea puternica a potentialului economiei romanesti. Rata de crestere a PIB potential s-a redus la jumatate fata de perioada precriza. Dacă în perioada 2005-2008 Romania a avut un ritm de crestere al PIB potential de 5-6%, studiile arata ca pe termen mediu acesta se va reduce la 2,5-3%. De aici, necesitatea de a grabi reformele structurale – procrestere, stimularea investitiilor in tehnologie, capital uman, cercetare dezvoltare etc. In plus, analizand dinamica legata de contributia productivitatii totale a factorilor (PTF) la cresterea economica pentru economia romaneasca, se poate observa cu usurinta ca elementele intensive ale cresterii economice sunt deosebit de modeste comparativ cu elementele extensive. Ceea ce dovedeste clar ca Romania isi pastreaza acelasi motor de crestere economica. Or, in Romania problema de fond nu trebuie sa se reduca la ideea de a scadea un indicator sau altul. Ci de a schimba insusi modelul de crestere economica, viziunea privind constructia bugetara, cresterea economica, de a trece de la investitii publice ineficiente la stimularea celor private, etc.

2. Atat timp cat in Romania nu vor exista programe consistente de creare de locuri de muncă, nu putem vorbi de o ajustare fiscala calitativa in Romania. Criza economica a lovit puternic piata muncii din Romania, de unde presiuni mari pe bugetele de asigurari sociale, pensii, somaj, sanatate etc., unde se inregistreaza deficite din ce in ce mai puternice.

3. Analiza executiilor bugetare arata cateva aspecte ce ar trebui imbunatatite: mediul privat nu este stimulat sa faca investitii si sa creeze locuri de munca; nu s-a redus inca rigiditatea cheltuielilor bugetare; reducerea cheltuielilor de personal din 2010 și 2011 este un lucru bun insa nu reprezinta de fapt decat o amanare la plata a acestora (de exemplu, executia bugetara arata ca economiile totale făcute la cheltuielile de personal prin toate taierile de venituri propuse în perioada iunie 2010 iunie 2011 sunt de aproximativ 2% din PIB, circa 8 miliarde ron, iar despăgubirile câştigate în instanţă de către bugetari în ultimul an sunt de peste 8 miliarde ron. Deci, de fapt măsurile de austeritate în domeniu reprezintă doar un deficit amânat pentru 2013-2014 când vor fi plătite aceste despăgubiri, indexate la inflaţie); creşterea puternică a cheltuielilor cu dobânzile este ingrijoratoare, demonstrând dificultăţi de finanţare şi creşterea poverii pe generaţiile viitoare."

Şi atunci să nu o bag eu undeva pe madam Lagarde, care dă lecţii grecilor, după trei sau patru ani de eşecuri ale programelor lor măreţe de ajustări structurale? Nu boul ei, Franks, se felicita pentru succesurile României? Să şi le bage în cur amândoi pe ele, pe succesuri! 

Prieteni! Apocalipsa economică vine în România în 2013 şi 2014, când trebuie să plătim miliardele alea jefuite de băsescu şi ai lui. Dacă nu ne facem un plan serios, am belit-o scurt! Nu mai e timp de discuţii sterile! Şi încă ceva: băsescu, boc, udrea, la puşcăriiiiiiiie! La puşcăriiiiiie! Acum!

UPDATE: jigodia de madam Lagarde, care le cerea grecilor să-şi plătească impozitele, este exonerată de plata impozitului pentru salariul de director general al FMI! Care e de vreo 380 de mii de euro anual. Sictir! 

Studenta criminală şi jurnalistul fascist

Indiferent ce ar fi făcut Carmen Şatran, studenta care a ucis, alături de prietenul ei, un ţigan care primise servicii sexuale, şi nu a mai vrut să plătească, ceea ce fac jurnaliştii acum, după ce aceasta a născut un făt cu grave malformaţii, care a şi murit la vreo oră de la naştere, ţine de cele mai întunecate perioade ale obscurantismului(o fi un pleonasm, dar a avut şi obscurantismul momentele sale luminoase!), iar atitudinea unora dintre ei e de-a dreptul fascistă.

În afacerea aia sordidă nimeni nu e inocent, iar victima lor e prima vinovată de situaţia în care se află acum cei doi tineri. Nu ne-am întrebat cum se face că prietenul ei, care declară că se iubeau, ajunge să o vândă ţiganului, ca pe un obiect, pentru a face rost de bani? Cum a acceptat ea să fie vândută? Ce sistem de valori morale i-a fasonat aşa? Parcă "se face" religie în şcoală. Atât de "mult" le-a fost de folos?

Cred că povestea devenirii celor doi ar fi unul dintre cele mai incitante şi mai puternice subiecte de presă. Un ziarist demn de acest nume ar câştiga Pulitzerul cu un astfel de subiect. Dar ca să-l faci trebuie să-ţi pese de oameni, pentru că, indiferent de faptele lor, cei doi sunt oameni, chiar dacă au luat viaţa cuiva. Dar mă îndoiesc că ar fi cineva dispus să o ia pe urmele lui Truman Capote. Asta presupune muncă, foarte multă muncă, şi e mai simplu să te interesezi ce-a mâncat tipa cât a fost gravidă, precum cretinul de la EvZ, ca după aceea să o supui oprobiului public: "Criminala dracului! Huzureşte la mititica pe banii poporului! Şi bagă în ea cât un militar din Afganistan!"

Cert este că nu doar cei doi, care au comis crima, au grave probleme cu sistemul de valori morale. Poate mai grave sunt problemele morale ale presei, şi aici trebuie căutat divorţul cititorului de presa scrisă. Publicul presei de calitate este oricum mai mare decât publicul tabloidelor. Doar că acestui public nu i se mai adresează niciun ziar de calitate! 

Cum tot scriu, înlocuirea statului providenţă cu statul penitenţă şi tratarea problemelor sociale cu pedepse tot mai mari este cea mai proastă soluţie. SUA au cea mai mare populaţie carcerală, peste 2 milioane de persoane(vorbesc de lumea civilizată, deşi China pare să aibă mai puţini oameni la închisoare decât SUA, deşi populaţia e de trei ori mai mare), cea mai dură viaţă asigurată "pensionarilor"(sunt state în care norma de hrană e de un dolar pe zi, iar "închisoarea" este un ţarc în deşert! şi pedeapsa cu moartea. Au rezolvat ceva? Evident, nu! Tratamentele inumane în închisoare lasă în stradă, la încheierea pedepsei, monştri violenţi. Care sigur vor comite noi crime!

Am văzut ziarişti care se cred "conştiinţele neamului", pledând pentru introducerea pedepsei cu moartea.  N-au înţeles nimic! I-am văzut pledând şi  pentru înăsprirea pedepselor, pentru un regim dur în închisori. Nu am văzut pe niciun ciumpalac din ăştia pledând pentru eradicarea problemelor sociale care sunt fermentul crimei şi infracţionalităţii. Cele mai bune arme împotriva infractionalităţii sunt educaţia, sănătatea, bunăstarea, tratamentul demn acordat tuturor membrilor societăţii. Dacă vom construi puşcării, şi vom închide şcoli şi spitale, nu vom face decât să ne afundăm şi mai mult în violenţă. Exact ce nu pot, sau nu vor să înţeleagă jurnaliştii români. Şi nu doar ei...

La ce summit NATO a fost băsescu?

Am citit cu crescută uimire declaraţiile lui băsescu, după întoarcerea de la summitul NATO, de la Chicago. Pentru că, mai tâmpit fiind eu de felul meu, am prostul obicei de a mă informa din surse diverse, încrederea mea în politicianul şi jurnalistul autohtoni fiind undeva sub zero. Şi nu pot să nu mă întreb: la ce summit NATO a participat băsescu?

"Problema Afghanistan, care nu a fost miezul summitului, ne intereseaza pentru ca participam cu un numar important de militari si avem un rol important in solutionarea situatiei de acolo." Idioţii de la NYTimes, de la Le Figaro, de la Le Monde, zic că tocmai Afganistanul(şi Pakistanul, care nici acum nu a ridicat interdicţiile de circulaţie pentru convoaiele de aprovizionare NATO, după ce aviaţia Alianţei a ucis din greşeală 24 de soldaţi pakistanezi), a fost problema centrală.  La fel zice şi The Guardian.

Se felicita băsescu pentru "operaţionalizarea" primei etape a scutului anti-rachetă, şi declara: " Dupa acest summit ,alianta e mai puternica - daca pana acum alianta avea doi piloni pe care sprijinea protejarea aliatilor, fortele conventionale si fortele nucleare - din acest moment s-a construit al treilea pilon care garanteaza securitatea comunitatilor noastre. Este sistemul de aparare antiracheta. El nu diminueaza importanta si relevanta celorlalti doi piloni care raman la fel de puternici. Alianta e mai solida, UE si NATO isi pun resursele la un loc ceea ce face alianta mai solida, mai coeziva si mai eficienta". Şi ce zice Le Figaro despre scut: "Unitate de faţadă în jurul scutului anti-rachetă".

"NATO si UE au aceleasi valori si interese strategice. UE e un partener unic si esential pentru NATO". Bun, şi ce-i nou şi zguduitor, sau întemeitor, în asta? A, poate armata europeană, o himeră, până una-alta, să fie o achiziţie pentru NATO, ca ansamblu. Dar deocamdată nu e. Nu avem un "ministru al apărării" europene, şi nici nu se întrevede numirea unuia.

"Consolidarea deplina a acestui parteneriat strategic - UE in parteneriat strategic cu NATO, deci dincolo de Ocean - conform celor convenite de cele doua organizatii." Delirul ăsta nu l-am înţeles. UE este ceva, NATO altceva. Ţările UE sunt simultan şi ţări membre NATO. Relaţia trans-atlantică e veche, a avut şi suişuri, şi coborâşuri. UE este ceva exterior NATO, şi intră în parteneriat cu Organizaţia? Sau NATO intră în parteneriat cu sine?

"In ce priveste summitul, concluzia nu poate fi decat una singura: dupa Chicago avem un altfel de NATO. Avem un NATO care isi asuma responsabilitati nu numai militare, dar si politice si tendinta acestei organizatii e sa devina una globala, extrem de influenta. Accentuez, este in opinia mea un summit care contureaza profilul politic, nu doar militar, al Aliantei."

N-am văzut în nicio declaraţie a vreunui lider european această concluzie. De la înfiinţarea sa NATO a avut o dimensiune politică, în fond TOATE deciziile Organizaţiei sunt, înainte de orice, decizii politice. Ce anume vrea să devină NATO? Un soi de ONU al Occidentului? Şi ce rol global vrea să-şi asume? De jandarm al Occidentului? Ce relaţii va avea NATO, în acest caz, cu India, China, Rusia?

Una peste alta, la ce summit a participat băsescu?

Ce fumează A lu' Gică?

"Dupa cum se prefigureaza lucrurile la ora actuala, cu actualele trenduri si atitudini intre colegii dumnealor de guvernare, domnii Georgescu si Daianu vor fi facut minuni daca vor reusi sa predea viitoarei guvernari de dreapta (sau tehnocrate) o economie romaneasca operand cat de cat in starea de relativa stabilitate si functionalitate in care au preluat-o de la MRU...

Sa fim onesti si sa trecem peste partizanate politice: Nimeni nu asteapta imposibilul de la cuplul Georgescu-Daianu. Poate ca dumnealor cred sincer miturile si retorica “cresterii” umflate cu pompa propagandistic-mediatica de stangistii occidentali sau poate au ambitia de a dovedi in fata colegilor abilitati profesionale exceptionale, miraculoase. Sa fim insa drepti si onesti cu cei doi economisti. Orice persoana realista, asa cum spunea si Cristi Ghinea, intelege care sunt datelele concrete ale problemei si constrangerile inerente.

Vestea buna este ca din discutiile cu colegii din Romania, constat ca nimeni nu intentioneaza sa judece performanta viitoare a domnilor Georgescu si Daianu dupa standardele irealiste ale teoriei keynesiene, dupa retorica iresponsabila a stangii mediatice occidentale sau dupa asteptarile demagogic create de seful dumnealor pe linie guvernamentala. Eleganta si realismul atitudinii luate de economistii de dreapta sunt remarcabile. Creditul in alb acordat domnilor Georgescu si Daianu este maxim; exigenta este minima. Lumea asteapta ca cei doi domni sa joace rolul celor doi oameni maturi care tin cat de cat lucrurile sub control. Atat.

Pe scurt, performanta domniilor lor va fi judecata de la un standard foarte modest si realist: la sfarsitul guvernarii lor economice bicefale, tot ceea ce trebuie sa faca domnii Georgescu si Daianu este sa predea economistilor dreptei economia romaneasca intr-o stare de stabilitate si functionalitate asemnatoare cu cea de la momentul cand au fost pusi la carma ei. Nimic mai mult. Nimic mai ambitios. Daca pot sa faca asta, isi vor fi facut datoria cu prisosinta."

Am citat mai lung din aroganţele cretine şi pline de dispreţ ale lui Aligică, un fel de şobolan de dreapta, care predă pe undeva prin America şi, în afară de a scrie articole constipate, n-a demonstrat nimic în economia reală. Este unul dintre mulţii frecători la rece(că dacă ar studia fuziunea la rece, ar fi ceva!), care dau lecţii celor care fac, de la înălţimea incompetenţei lor. 

Întrebare: cine pula mea sunt economiştii ăia de dreapta, care au lăsat în urma lor, după 78 de zile de guvern MRU, o minune de economie funcţională? Ialomiţeanu? Sunteţi proşti? Vlădescu? Pleziristu? Drăgoi jr.? Ăla de a împrumutat mai scump decât împrumută falita Grecie? Bode? Cine dracu e Bode? Profu' de sport de la Ministerul Dezvoltării? Blejnar, patronul corupţiei din Finanţe şi din vămi?

Cine sunt economiştii care au gândit pentru  guvernele boc? Madam Vass? Ăia de la Revista 22? Labertarienii care se agită pe bloguri? A avut dreapta un sistem articulat de gândire economică, adaptată realităţilor României? Că nu poţi trata România cum tratezi SUA! Doar boi ca Aligică fac aşa ceva! 

Şi ce anume a lăsat bun dreapta, în economie? Un şomaj endemic? O ajustare structurală de o brutalitate fără echivalent în UE, care a dus la slăbirea aparatului productiv şi la o mulţime de falimente? Dublarea datoriei publice?  Scumpirea costurilor finanţării deficitelor? Jaful din bani publici? Investiţii care şi-au dublat sau triplat costurile? Şosele care se dărâmă a doua zi după inaugurare? 20.000 de medici mai puţin în sistem? Şcoli şi spitale închise? Oameni care mor pentru că nu au acces la asistenţă medicală? Asta trebuie să lase, la rândul lor, Georgescu şi Dăianu((flăcăul ăsta nu avea ce căuta în ciorba guvernării. Să explice contribuţia lui la dezastrul economic patronat de CDR, şi mai vorbim. Până atunci...) economiştilor dreptei, care, negreşit, cum zice madam Fâţ, vor reveni la putere din toamnă?

Problema este simplă, dar Aligică este un jeg moral, şi cu onestitatea lui "intelectuală" te poţi şterge liniştit la cur, aşa că nu va recunoaşte asta: orice mix de politici are costuri. Avem de ales între costurile austerităţii, pe care vi le-am enumerat mai sus, şi între costurile creşterii economice. Nu Cristian Ghinea, alt bou care se visează mare economist de drepta, o să ne explice de ce leul se aprecia în plin declin economic, când PIB, producţia industrială, consumul, şi altele, scădeau. În condiţii de creştere economică şi de şomaj scăzut, o inflaţie ceva mai mare şi o devalorizare moderată sunt suportabile pentru marea majoritate a cetăţenilor.

Politice economice "bune" sunt produsul unor compromisuri raţionale. Când te cantonezi în dogmă, tot ce obţii sunt politici economice proaste. Când e vorba de economie, discuţia despre stânga şi dreapta nu-şi are rostul. Pentru că nu există politici economice de "stânga" şi politici economice de "dreapta". Există politici bune, şi politici proaste, într-un context dat. Aceste politici trebuie să fie deschise, să se adapteze permanent la context, să ţină cont de timpul mare de răspuns al ansamblului la semnalele de comandă, pomenitele politici. Exemplu: BNR a redus în repetate rânduri dobânda de referinţă? S-a reflectat asta în reducerea consturilot finanţării din împrumuturi bancare? Nu! BNR a redus provizioanele. S-a reluat creditarea? Şi atunci? 

Hârtia suportă orice. Nu acelaşi lucru îl putem spune despre oameni, despre societate, despre economie. Dar ce poate înţelege unul ca Aligică? Sau poate înţelege, şi atunci punem în discuţie, cum am mai spus, onestitatea sa intelectuală. În acest caz, concluzia am enunţat-o deja: te ştergi la cur cu ea. Asta e: rămâne de văzut ce-a fumat A lu' Gică, înainte de a scrie stupizenia citată. 

Bye-bye, criză!

"Poa' să ningă, poa' să plouă, am anti-balistică nouă!" La dracu cu criza! Să zboare rachetele! Ne apără şi de devalorizarea leului, şi de recesiune, şi de şomaj, şi de scăderea nivelului de trai! Că ăstea sunt singurele "balistice" care ne pică în cap de la Marea Revoluţie Capitalistă din Decembrie.

Aşadar, bye-bye criză! Welcome wealth! La mai multe rachete, dude! 

Doar o deosebire de limbă...

Monica Macovei a devenit vârful de lance al comunicării PDL, alături de jegul ăla de Cristian Preda. Cineva i-a băgat în cap că e salvatoarea partidului, că românii îi sorb fiece vorbă pe care o scoate din gură. Sincer, pe români îi cam doare în cur de vorbăria politicienilor, mai ales de vorbăria fără urmări practice. Iar activitatea de ministru a lui Macovei a produs doar două arme de luptă politică, pe care le-a pus în în mâna lui băsescu: DNA şi ANI, precum şi o modificare a Legii Retrocedărilor, care ne costă acum 16 miliarde de euro. În rest, aia cu "combaterea corupţiei" este un eşec de proporţii, vezi Transparency International şi ale sale barometre, dar mai ales jaful practicat de portocaliii, şi ignorat cu superbie de Danel şi ceata lui de ageamii de la DNA.

Acum Macovei vine şi ne spune cu guvernul SUA şi-a cumpărat dreptul de a numi, deci de a controla, o parte a justiţiei române: DNA, Procuratura Generală şi DIICOT. "Da, are tot dreptul ambasadorul american sau alti ambasadori sa faca astfel de comentarii, pentru ca SUA, Departamentul de Stat, a finantat atat DIICOT, cat si DNA, adica parchetele specializate pe crima organizata si coruptie. Sigur ca-i intereseaza ce se intampla cu investitia lor, in sens de eficienta. Doi: au investitori straini. Investorii straini sunt interesati sa nu fie coruptie in Romania. Cine lupta cu coruptia din Romania, la nivel de investigatii? DNA. Deci e firesc si normal sa fie ingrijorat si sa-si spuna parerea cu privire la cum e condus DNA, daca e condus eficient impotriva coruptiei sau nu". Iar acest drept este exercitat de Gitenstein, şi o face nu doar în numele Guvernului SUA, ci şi în numele investitorilor americani. Or fi contribuit şi ei cu ceva la târgul ăsta? Oricum investitorii americani şi-au cumpărat câţiva miniştri şi o majoritate în Parlament, pe vremea lui boc, când s-a modificat, după proiectul lor, Codul Muncii. 

Cu declaraţia lui Macovei, extrem de gravă, pentru un demnitar al statului român, şi pe deasupra şi membru al PE, s-a depăşit un prag al amestecului unui stat în treburile altui stat. Întrebarea este: care mai e natura relaţiilor noastre cu SUA? Suntem parteneri, cu asimetriile de rigoare, sau slugile lor? Pe care le poţi cumpăra cu un pumn de firfirici?

În România SUA aplică la virgulă metodele cu care şi-au subordonat o mare parte a ţărilor din America Centrală şi de Sud, unde au instaurat dictaturi de drepta, şi unde au permis cele mai îngrozitoare excese şi încălcări ale drepturilor omului, unde au asasinat, direct, sau prin interpuşi, lideri politici, de sindicat şi lideri spirituali, pe oricine era suspectat de "comunism". 

Îmi pare rău, dar SUA au devenit un pericol pentru democraţia, şi aşa schioapă, din România. Iar faptul că şi Obama a mizat pe băsescu este semnul cel mai clar că nu îi interesează decât un lucru: să-şi instaleze garnizoanele lor inepte aici, unde sunt în coasta ruşilor, faţă de care au o obsesie. În rest, dă-i în pizda mă-sii de români!

Dobitocii care i-au aşteptat decenii pe americani, unii murind pentru credinţa lor că vin "eliberatorii", s-ar întoarce în mormânt văzând că între ei şi ocupanţii ruşi nu e decât o deosebire de limbă...

Cu sentimentul datoriei împlinite

Pulimea Sa iar şi-a dat în petec, prin ograda Unchiului Sam, de data asta. Sigur, era într-un mediu protector, semn că SIE şi-a făcut datoria. La întâlnirea cu câţiva români rătăciţi prin Chicago băsescu le-a spus de ce să stea dracului acolo unde sunt acum: "O să vă dau un motiv pentru care să rămâneţi aici. Unul singur şi bun (...) O să vă spun foarte cinstit un lucru: toţi ne iubim ţara, dar viaţa nu este numai dragoste de ţară, mai este şi viaţă de zi cu zi. În momentul de faţă, România nu este în măsură să asigure cetăţenilor ei salarii, respectiv un nivel de trai, ca în statele care nu au trecut prin comunism, iar acest lucru trebuie recunoscut cinstit. De altfel, eu nu am niciun fel de înţelegere pentru demagogia politicienilor care se proţăpesc la televizor şi spun: v-au plecat românii din ţară". 

Era de aşteptat. Cum era de aşteptat să se poarte ca ultimul mârlan şi cu Marga, şi cu Dobriţoiu. Căcaţii ăia de la HotNews spun, şi-i cred, că au fir direct cu Trei Coceni, că băsescu a vrut să plece la summitul NATO fără miniştri, doar cu Şeful Marelui Stat Major al Armatei şi cu lingăul ăla de Cristian Diaconescu. 

La Chicago băsescu a declarat, nu o dată, că şeful statului este şeful politicii externe". Trec peste faptul că România nu are şef al statului decât în mintea lui băsescu, nu şi în Constituţie sau în alte legi. Ca atare nu se poate vorbi despre "şeful statului ca despre şeful politicii externe". De elaborarea şi aplicarea politicii externe se ocupă Guvernul, împreună cu Parlamentul. Doar că mintea dementă a lui băsescu a băşit un guvern şi la Trei Coceni. Iar acolo el este şi şef al politicii externe, e, de fapt, tot ce visează noaptea.  

Constituţia este cât se poate de clară aici: "ARTICOLUL 91

(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege.

(2) Preşedintele, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai României şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice.

(3) Reprezentanţii diplomatici ai altor state sunt acreditaţi pe lângă Preşedintele României...

 ARTICOLUL 102

(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a ţării şi exercită conducerea generală a administraţiei publice."

Politica externă a României derivă, conform Constituţiei, din programul de guvernare, aprobat de Parlament, nu de preşedintele României.  Cum poate fi, atunci, băsescu "şeful politicii externe"? De ce mai avem ministru de externe? De ce mai avem Parlament?

Încă ceva: dacă Pulimea Sa este şeful politicii externe a României, de ce nu participă la lucrările Comitetului Ministrilor de Externe al UE? Că acolo sunt prezenţi şefii cu politica externă din statele membre. Poate pentru că nu are legitimitate pentru asta? Că nu se poate substitui guvernului şi membrilor lui?

Mult mai cinstit ar fi fost dacă băsescu le spunea ălora de la Chicago: "Bă, băieţi! Cât sunt eu Preşedintele Românie, staţi dracului cât mai departe de ţară, dacă nu vi s-a urât cu binelea! Că mai am puţin şi desăvârşesc dezastrul: legea Sănătăţii şi re-împărţirea adminisrtativ teritorială. După aia, dacă vreţi să faceţi ceva pentru România, veniţi s-o scoateţi din căcat! Eu plec cu sentimentul datoriei împlinite!"

Festivalul impotenţei

Prieteni, m-am săturat până peste cap de dramoleta asta cu Grecia! Nu, Grecia nu va falimenta! Nu, Grecia nu va ieşi din zona euro! Nu, euro nu se va prăbuşi! Nu, nu vine apocalipsa! Nu, pur şi simplu nişte idioţi menţin isteria, pentru că sunt câţiva care fac bani, buni! din isterie. Mizând şi pe prostia liderilor politici europeni, care nu mai au coaie să îi ia de urechi şi să dea de pământ cu pescuitorii în ape tulburi.

Începe acuşica la Unchiul Sam în bătătură "festivalul impotenţei", aka reuniunile G 8 şi NATO. Ne vom distra! Să vedeţi cum "puternicii lumii" cântă ode atotputerniciei pieţelor! Deja ne asigură că nu vor fi probleme cu aprovizionarea cu petrol, dar nu ne spun cum. Păi, e simplu! Ei impun noi sancţiuni Iranului, băieţii veseli au deja stocurile făcute, preţul zboară pân' la cer, profiturile la fel, şi toată lumea e fericită! Inclusiv Iranul! Doar criza rămâne la fel de vioaie, şi tot proştii suportă costurile ei!

 

Îl înţeleg pe Putin, care a spus "Pas!" şi nu participă. El chiar e un adorator şi un servitor al puterii statului. Şi ce să caute acolo, la o sedinţă de umilinţă în grup?

Miros de Revoluţie

Dacă am înţeles eu bine ce scrie aici, nişte băieţi deştepţi au pus laba pe Banca Centrală Europeană, care a devenit banca băncilor private, pe care le finanţează din bani publici, de-a pururea, indiferent ce-ar face, fără să dea socoteală nimănui, pentru că este independentă. Pur şi simplu visul de aur al Goldman-Sachs a fost înfăptuit de ticăloşia şi imbecilitatea liderilor europeni, scăpaţi de sub orice control democratic!

Se pregăteşte instituţionalizarea Mecanismului European de Stabilitate, un fond de rezervă, dacă vreţi, pentru început de vreo 700 de miliarde de euro, din care se presupune că vor fi ajutate statele în dificultate, precum Grecia, Spania sau Italia. Ei bine, în textul Tratatului sunt nişte prevederi cel puţin bizare: statele trebuie să dea bani MES în şapte zile de la formularea cererii, necondiţionat şi fără prea multe discuţii. MES poate ataca statele în Justiţie, invers, nu! Tipii care îl administrează au imunitate totală, şi impunitate. Pur şi simplu nu dau socoteală de nimic, nimănui! Nimeni nu-şi poate vârâ nasul în documentele MES, nu există mecanisme independente de supraveghere! Atenţie! E vorba totuşi de bani publici!

Concluzia ar fi asta: " Goldman Sachs et les technocrates de la finance ont fait main basse sur la barque européenne. La démocratie est mise à mal afin de protéger la Banque centrale européenne des «abus» des gouvernements. Mais le gouvernement, c’est le peuple, ou il devrait l’être. Un gouvernement démocratiquement élu représente le peuple. On incite les Européens à abandonner leur chère démocratie aux fripouilles de la finance, et le reste du monde suit de près.

Plutôt que de ratifier le Traité draconien du MES, les Européens feraient mieux d’amender l’article 123 du Traité de Lisbonne. La BCE pourrait alors accorder des crédits directement aux gouvernements de ses Etats membres. Ou bien les gouvernements de la zone euro pourraient restaurer leur souveraineté économique en réactivant leurs banques centrales publiques afin qu’elles accordent des crédits au profit du pays et cela sans intérêts. Ce n’est pas une idée nouvelle; elle a été appliquée avec succès par exemple en Australie par la Commonwealth Bank of Australia et au Canada par la Bank of Canada.

Aujourd’hui, l’émission de monnaie et l’octroi de crédits sont devenus un droit pour des vampires qui s’en servent pour saigner à blanc l’élément vital de nos économies. Il faut rendre ce droit aux gouvernements souverains. Le crédit devrait être un service public accordé et administré au profit du peuple."

 

Prieteni, chestia asta nu are cum se termina bine, pentru nimeni: nici pentru UE, nici pentru bănci, nici pentru cetăţeni. Ideea unei Revoluţii pluteşte deja în aer...

 

Apropo: Pulimea Sa nu a scos un cuvânt despre astea. Dar a pus sula în coaste fostelor guverne, şi Parlamentului, să adopte Tratatul de Stabilitate Fiscală. Şi zicea cu mândrie patriotică, deşi nu suntem membri ai eurozonei: "Ce, două miliarde de euro ne-au făcut pe noi? Participăm şi noi la MES!"

 

Punem pariu că Parlamentul va aproba Tratatul, pentru ciumeţii care-l populează habar n-au ce şi de ce votează? "Somn uşor, somn uşor, cu mii de euro sunteţi datori!"

 

Merită să citiţi şi ce scrie austriacul ăsta. Chiar merită!

Turnătoria salvează România!

Cu nepreţuitul efort al două mari democraţii occidentale, şi al vreo trei ciumeţi fomişti din presa de căcat a iubitei noastre patrii, Republica Absurdă România, s-a găsit soluţia pentru corupţia(reală!) din sănătate: delaţiunea! S-a dat în "folosinţă" un site de turnătorii la adresa medicilor.

Când idiotul ăla din ţara lalelelor a deschis un site de turnătorii la adresa românilor şi bulgarilor care lucrează în Olanda, am luat foc! Sesiune în PE, alea, alea! Când toţi medicii din România sunt acuzaţi de corupţie, şi le este atinsă demnitatea, la instigarea americanilor şi britanicilor, boii din ţara asta de căcat aplaudă!

Niciun cuvânt despre firmele de medicamente americane şi britanice care corup medici peste tot în lume, pentru a-şi vinde medicamentele. Nimic despre experimente ilegale cu medicamente în ţări cu săraci lipiţi, cum e şi România. Nimic despre monopoluri, despre spitalele închise la ordinul instituţiilor financiare internaţionale conduse de ei.

Punem pariu că după iniţiativa asta plecările de medici din sistem se vor dubla?

Ne-au ajutat, mama lor de jigodii!

Israel, Iran şi băieţii deştepţi

Prinşi cu treburile schimbării de guvern, cu fotbalul şi cu alte nimicuri ale politicii dâmboviţene, a scăpat necomentată o informaţie despre Israel.  Premierul israelian, Benjamin Netanyahu, şi-a anulat planurile anuntate luni, de a organiza alegeri anticipate, lansând ideea unei alianţe politice cu Kadima, principalul partid de opoziţie.

Mie mi se pare semnul cel mai clar al intenţiei lui Biby de a ataca Iranul. Pentru asta vrea să aibă un soi de unanimitate politică. Nu cred că alegerile anticipate l-ar fi favorizat, şi foarte probabil ar fi fost greu de format un guvern. Nici acum nu stă mai bine, dependent fiind de sprijinul unor mici partide ultra-religioase. Cu Kadima e altceva: are o mai mare stabilitate, şi le poate spune "pa!", la o adică. 

Se pare că ruşii nu bat câmpii când spun că atacul israelian este iminent, şi au început să maseze trupe la graniţa cu Iranul, la recent modernizata bază Gyurmi, din Armenia. 

Cum se vede, nu ne vom plictisi! Vom avea parte de acţiune cât n-o să putem duce! Preţul petrolului se va duce până la cer, spre marea satisfacţie a companiilor din domeniu, care depăşesc record după record la profit. Economia se va duce în bălării, dar cui îi pasă? Cine trebuie să câştige bani din asta, va câştiga!

Ponta-Hollande, aceeaşi misiune!

Nu, n-am urmărit dezbaterea dintre Sarkozy şi Hollande. Pentru că nu sunt ipocrit, să spun că mă dau în vânt după astfel de "dezbateri", care vor să epuizeze în două-trei ore problemele cu care se confruntă o naţiune precum cea franceză. Lucrurile sunt tratate superficial, în clişee, se transmit prea multe mesaje, care se amestecă, de nu mai înţelegi nimic.

Rezultatul dezbaterii îl vom afla duminică. Este foarte probabil ca Hollande să câştige. Va fi bine şi pentru Franţa, şi pentru Europa. Cu o condiţie: să se ţină de ce a promis, anume să renegocieze nenorocitul ăla de Tratat Fiscal. 

Europa trebuie să găsească un echilibru între politicile de stânga şi între cele de dreapta. Dominaţia dreptei europene, din ultimele aproape două decenii, a transformat Uniunea într-o caricatură economică şi socială a Statelor Unite, la rândul lor o caricatură neoconservatoare, care şi-a pierdut identitatea şi a renunţat la valorile care au făcut din ea un model pentru lume, ca urmare a New Deal.

Europa a fost performantă pentru că a pus în operă modelul social european, care i-a asigurat o relativă pace socială, o stabilitate economică şi o relativă echitate socială. A fost un model bazat pe solidaritate între cetăţeni, pe drepturi şi obligaţii egale. Acum modelul s-a dus dracului, victimă a lăcomiei capitalului şi a imbecilităţii politicienilor de ambe sexe ideologice. 

Dacă în plan economic nu există acum politici de stânga şi politici de dreapta(şi stânga, şi dreapta au făcut naţionalizări, dar şi privatizări, şi stânga, şi dreapta au mărit taxe şi impozite, dar le-au şi micşorat, şi stânga şi dreapta au promovat politici intervenţioniste în economie, cum la fel, şi-au luat mâna de pe economie), ci doar politici bune şi politici proaste, diferenţa dintre ele se face în plan social, la nivelul politicilor sociale.

Austeritatea(o tâmpenie sinistră, care nu a rezolvat nicio problemă de natură economică în criza asta, ci doar a generat câteva suplimentare) este expresia refuzului politicului de a-şi asuma rolul care îi revine într-o democraţie şi o trădare a valorilor democratice. Austeritatea este o soluţie pe linia minimei rezistenţe, o măsură luată în lipsă de ceva mai bun. 

Hollande are o misiune mult mai grea decât pare, după ce va câştiga alegerile: aceea de a restabili încrederea în capacitatea politicului de a-şi asuma responsabilităţile care îi revin. Sarkozy a căutat permanent ţapi ispăşitori pentru eşecurile reformelor lui. Ca şi băsescu, de altfel, cu al lui "sistem ticăloşit", pe care a reuşit să-l ticăloşească şi mai mult! 

Aviz şi lui Ponta: în aceste şase luni misiunea lui nu este să repare mormanul de nedreptăţi lăsat în urmă de guvernarea cretină a portocaliiilor, ci să restabilească încrederea românilor în capacitatea politicului de a-şi îndeplini sarcinile care îi revin. Şi mă tem că a început cu stângul, vezi nominalizările controversate, vezi acceptarea traseismului, vezi acordul semnat cu UNPR.

Dacă nu se înţelege acest adevăr simplu, anume că o bună guvernare nu poate exista fără încrederea cetăţenilor în guvernanţi, n-am făcut nimic. Încrederea se câştigă prin fapte, nu prin vorbe, fără încredere nimic nu se poate schimba, iar ruptura dintre cetăţeni şi politicieni va fi totală. 

Stânga are o şansă de a readuce construcţia europeană pe făgaşul ei normal. Sper să nu dezamăgească şi s-o rateze, din prea mult conformism, din lipsă de curaj şi de imaginaţie. 

Tapalabă şi naţionaliştii izolaţionişti

Pupincuriştii băsescieni au mai găsit o bubă în capul USL: vrea să ne izoleze de lume, sub pretextul "nu ne vindem ţara". Pentru Tapalabă, unul dintre cei mai fanatici pupincurişti băsescieni, capitalistul român e rău, capitalistul străin e bun. Asta e ideea, restul, umplutură, în articolul postat de el pe HotNews.

Cretinul ăsta nu poate înţelege, nici acum, ce dezastru economic îl reprezintă faptul că nu mai avem nicio bancă serioasă cu capital naţional? Nu vrea să vadă slăbiciunea extremă a capitalului autohton(a nu se confunda cu clienţii de partid, care sunt intermediari între stat şi furnizorii străini de bunuri şi servicii), care în 2011 a investit doar 400 de milioane de euro, şi a generat doat vreo trei-patru mii de locuri de muncă? Nu înţelege că neputinţa noastră de a atrage fonduri europene vine din faptul că solicitanţii nu au acces la finanţare? Se şi fură, nimic de zis, dar furturile sunt în media europeană, ca procente din suma totală plătită de UE. Numai că băncile româneşti nu dau finanţări pe proiecte, iar statul fute banii pe tot felul de cretinisme, gen telecabine care pleacă de nicăieri şi duc spre niciunde.

Boul de Tapalabă este atât de orbit de pasiunea lui pentru curul veşted al lui băsescu, încât să nu vadă că România actuală, membră a UE, este mai izolată de Europa decât înainte de admiterea ei în Uniune? Că anul trecut investiţiile străine au fost de doar 450 de milioane de euro? Că investitorii străini fug mâncând pământul, iar ăia români n-au ce investi? Ce dracu mai deţine capitalul românesc în România? Iar ăia de încearcă să facă ceva, vezi Roman Braşov, sunt şuntaţi sistematic. Vezi mai multe camioane şi autobuze făcute la Braşov în Irak, decât în România! Asta spune multe!

Pentru Tapalabă idealul este transformarea României într-o colonie occidentală. Sigur, el face parte dintre cei care au de câştigat de pe urma acestei transformări. Cineva trebuie să le spună românilor cât de bună e soarta lor în această colonie şi cât de buni şi de culanţi coloniştii. Şi nu o face gratis, fiţi siguri! Cozile de topor sunt în general bine plătite!

Oricum, articolul lui poate provoca voma oricărui om cu neuronul la el, cu o urmă de morală şi cu puţin bun-simţ.

Tapalabă poate sta liniştit: nici ăia din USL nu-s mai patrioţi decât portocaliii. Şi ei funcţionează pe bază de comision şi de aprobări de la Marea Poartă, oricare ar fi ea. Capitalul românesc nu are nicio şansă, oricine ar fi la Palatul Victoria, la Cotroceni sau în Dealul Parlamentului. Şi da, sinecurile plătite din bani străini au să-i asigure în continuare un trai liniştit, nu-i niciun pericol!

 

PS: articolul a fost postat întâi pe Facebook.

Să învăţăm de la americani!

Apropo de poezia pe care ne-o recită guvernanţii, când e vorba despre preţul la benzină şi motorină: "N-avem ce face!", iată ce propune, în The Guardian", Robert Reich, fostul ministru al muncii în prima Administraţie Clinton: 

"Second, he(Obama, s.m.) should stop oil speculators from raising gas prices. Numerous studies are showing that speculation by US index-fund traders is pushing up gas prices by almost $1 a gallon. Wall Street and Big Oil are making lots of money, but average Americans are paying the price. Oil-industry lawyers have gone to court to prevent the Commodity Futures Trading Commission from setting limits on such speculation. Obama should push the CFTC to set those limits, and instruct the Justice Department to investigate and prosecute oil-price manipulation."

Şi poate învaţă şi boii care mugesc la unison, în Republica Absurdă România, împotriva încercărilor de a-i taxa mai mult pe cei bogaţi şi de a mări salariul minim: "Obama should make sure Americans understand the link between America's fragile recovery and widening inequality. As long as so much of the nation's disposable income and wealth goes to the top, the vast middle class lacks the purchasing power to fire up the economy. That's why the so-called "Buffett rule" he has proposed – setting a minimum tax rate for millionaires – needs to be seen as just a first step toward ensuring that the gains from growth are more widely shared. He should vow to do more in his second term."

Sigur, şi românilor trebuie să le spună asta cineva. Dar cine? băsescu? Muţunache Labă-Tristă? Antonescu? Ponta? Dan Diaconescu? Piei, Drace!

Mă rog, cine dracu mai citeşte altceva decât tabloide în Românika? Deci, nicio speranţă!