Ponta-Hollande, aceeaşi misiune!

Nu, n-am urmărit dezbaterea dintre Sarkozy şi Hollande. Pentru că nu sunt ipocrit, să spun că mă dau în vânt după astfel de "dezbateri", care vor să epuizeze în două-trei ore problemele cu care se confruntă o naţiune precum cea franceză. Lucrurile sunt tratate superficial, în clişee, se transmit prea multe mesaje, care se amestecă, de nu mai înţelegi nimic.

Rezultatul dezbaterii îl vom afla duminică. Este foarte probabil ca Hollande să câştige. Va fi bine şi pentru Franţa, şi pentru Europa. Cu o condiţie: să se ţină de ce a promis, anume să renegocieze nenorocitul ăla de Tratat Fiscal. 

Europa trebuie să găsească un echilibru între politicile de stânga şi între cele de dreapta. Dominaţia dreptei europene, din ultimele aproape două decenii, a transformat Uniunea într-o caricatură economică şi socială a Statelor Unite, la rândul lor o caricatură neoconservatoare, care şi-a pierdut identitatea şi a renunţat la valorile care au făcut din ea un model pentru lume, ca urmare a New Deal.

Europa a fost performantă pentru că a pus în operă modelul social european, care i-a asigurat o relativă pace socială, o stabilitate economică şi o relativă echitate socială. A fost un model bazat pe solidaritate între cetăţeni, pe drepturi şi obligaţii egale. Acum modelul s-a dus dracului, victimă a lăcomiei capitalului şi a imbecilităţii politicienilor de ambe sexe ideologice. 

Dacă în plan economic nu există acum politici de stânga şi politici de dreapta(şi stânga, şi dreapta au făcut naţionalizări, dar şi privatizări, şi stânga, şi dreapta au mărit taxe şi impozite, dar le-au şi micşorat, şi stânga şi dreapta au promovat politici intervenţioniste în economie, cum la fel, şi-au luat mâna de pe economie), ci doar politici bune şi politici proaste, diferenţa dintre ele se face în plan social, la nivelul politicilor sociale.

Austeritatea(o tâmpenie sinistră, care nu a rezolvat nicio problemă de natură economică în criza asta, ci doar a generat câteva suplimentare) este expresia refuzului politicului de a-şi asuma rolul care îi revine într-o democraţie şi o trădare a valorilor democratice. Austeritatea este o soluţie pe linia minimei rezistenţe, o măsură luată în lipsă de ceva mai bun. 

Hollande are o misiune mult mai grea decât pare, după ce va câştiga alegerile: aceea de a restabili încrederea în capacitatea politicului de a-şi asuma responsabilităţile care îi revin. Sarkozy a căutat permanent ţapi ispăşitori pentru eşecurile reformelor lui. Ca şi băsescu, de altfel, cu al lui "sistem ticăloşit", pe care a reuşit să-l ticăloşească şi mai mult! 

Aviz şi lui Ponta: în aceste şase luni misiunea lui nu este să repare mormanul de nedreptăţi lăsat în urmă de guvernarea cretină a portocaliiilor, ci să restabilească încrederea românilor în capacitatea politicului de a-şi îndeplini sarcinile care îi revin. Şi mă tem că a început cu stângul, vezi nominalizările controversate, vezi acceptarea traseismului, vezi acordul semnat cu UNPR.

Dacă nu se înţelege acest adevăr simplu, anume că o bună guvernare nu poate exista fără încrederea cetăţenilor în guvernanţi, n-am făcut nimic. Încrederea se câştigă prin fapte, nu prin vorbe, fără încredere nimic nu se poate schimba, iar ruptura dintre cetăţeni şi politicieni va fi totală. 

Stânga are o şansă de a readuce construcţia europeană pe făgaşul ei normal. Sper să nu dezamăgească şi s-o rateze, din prea mult conformism, din lipsă de curaj şi de imaginaţie.