luni, 7 mai 2012

O zi decisivă pentru România



Nu sunt nici dramatic, nici profetic. Cu toate astea cred că azi este o zi decisivă pentru România. Decisivă, pentru că azi vom afla dacă avem o democraţie funcţională - pe cât poate fi ea de funcţională într-o ţară condusă de traian băsescu - sau cel de la Cotroceni mai inventează vreo coţcărie, pentru a nu se afla într-o situaţie de coabitare cu un premier pe care nu-l poate domina şi dirija, şi cu o majoritate parlamentară pe care nu o poate manipula   cum vrea el.

Să ne înţelegem bine: nu debordez de entuziasm la ideea că vine guvernul Ponta. Dar România avea nevoie de o schimbare de guvern, pentru a detensiona situaţia socială. Faptul că la noi nu zboară sticlele incendiare spre Parlament, ca în Grecia, sau spre Cotroceni, nu înseamnă că nu există un potenţial de violenţă socială. El există, şi nu putem şti când şi de ce se va materializa.

Alegerile din iunie, venind după schimbarea de guvern, vor contribui şi ele la acest proces de liniştire a tensiunilor din societate. Măsurile sociale anunţate au şi ele efect de calmant. Dar cea mai importantă aşteptare a românilor priveşte economia. Şase luni par puţine pentru relansarea creşterii economice. Da, dar sunt suficiente pentru o schimbare de proiect, pentru definirea unei noi paradigme de dezvoltare. Oricum, relansarea motorului consumului trebuie însoţită de relansarea investiţiilor productive, publice şi private. România ar putea să-şi exploateze liniştită, cu bani publici şi privaţi, bogăţiile solului şi subsolului. De ce să nu listăm CupruMin la bursă, ca o regie publică, pentru ca investitori privaţi să se alăture statului în efortul de retehnologizare şi creştere a profitului?

Sigur, dacă statul va investi în telecabine şi parcuri în păduri, nu se va întâmpla nimic. Dacă va investi în hidrocentrale, în reţele de transport energie, în modernizarea căilor ferate, în creşterea eficienţei energetice, în sprijinirea formării de noi IMM, în agricultură şi în protecţia mediului, banii se vor întoarce la buget, şi vom avea cu ce plăti datoriile iraţionale, făcute de băsescu şi de boc.

Eu sper că şi PSD şi PNL sunt conştiente de faptul că alianţa lor nu este pe şase luni, până îşi văd sacii în căruţă. Trebuie să se obişnuiască de acum cu ideea că sunt "blestemaţi" de dezastrul guvernării portocalii să fie în alianţă şi să guverneze cel puţin opt ani de aici încolo. Le place sau! Nu ei decid asta, realitatea le-o impune. Doar o guvernare stabilă, doar bugete multianuale, care să permită o planificare a investiţiilor şi o dezvoltare durabilă pot genera o creştere a bunăstării generale.

Alegerile din Franţa, din Grecia, din Germania(unde Merkel a mai suferit o înfrângere), din Italia, sunt semne ale schimbării la nivel european. Este începutul sfârşitului moştenirii neo-liberale şi al unui model de globalizare care a deziluzionat şi a produs opusul a ceea ce se aştepta: o uriaşă polarizare economică şi socială, o creştere a violenţei la nivel global, grave dezechilibre de mediu, epuizarea resurselor, mizerie socială, fundamentalism, extremism religios, etc.

Poate că nu putem vorbi încă de un proces invers, de de-globalizare. Dar putem vorbi sigur de o nouă paradigmă referitoare la globalizare, şi în formularea căreia UE trebuie să joace rolul central, pentru că de data asta elementul critic al procesului va fi socialul, nu economicul. 

România trebuie să se schimbe. Dar schimbarea trebuie să aibă un sens, o noimă, şi obiective clare. Asta cred că aşteaptă, înainte de toate, românii. Un proiect în care să se regăsească, să le redea mândria şi să sensul apartenenţei. Dacă Ponta şi USL înţeleg aceste aşteptări, şi acţionează în consecinţă, vor avea succes. Dacă nu, abia atunci ne aşteaptă soarta de acum a Greciei! 

2 comentarii:

Karakas spunea...

I-auzi una de dor: "Unemployment in most parts of the UK is likely to continue to rise over the next five years"

Iar economia se scufunda pentru ca oamenii nu mai cumpara. Un cerc vicios. Si atunci, de ce sa nu venim cu un nou concept "pe piata" ideologica: cei care au peste citeva milioane dolari ( mai mult decit au nevoie pentru un set definit prin lege de conditii de viata optime), sa fie obligati sa creeze joburi pe perioada crizei, cu scopul de a oferi full emplyment. Daca nu vor, sau nu sunt in stare, statul sa intervina, sa le ia banii suplimentari pusi la ciorap, si sa ii dea altor investitori care pot sa creeze joburi (fie ei privati sau chiar statul).


http://www.bbc.co.uk/news/business-17979559

Fluieratorul spunea...

Sint siderat de asteptarile pe care le proiectati, si dvs. su altii, asupra lui Hollande, asupra guvernului Ponta, asupra ideii ca se intimpla o schimbare spre "bine" in Europa... Pe ce va bazati, oameni buni, in afara de sperante si proiectii?

Sper ca va este foarte clar ca in recesiunea si foamea generala de resurse, cine nu munceste nu maninca, ba chiar si acela care munceste va minca mai putin, si ca fara productie proprie vaya progres, raminem sa consumam ca sa le mearga bine altora.

Sper ca nu credeti ca un grup de oameni sau altul, o persoana sau alta, indiferent de ce promit acum si de cit de sforaitor vorbesc (penibil Hollande), vor putea face ceva notabil, in timp util.

Lu' Ponta ii trebuie, la investirea guvernului, Steaua de acum 26 de ani, cind a fost el foarte mindru ca e roman. Asta discurs de bucurie. Si pina la urma da, care motive de mindrie sa mai fi fost de atunci incoace...

O sa ma scuzati, daca in euforia generala, eu ramin la toate "rece", si imi planuiesc in continuare plecarea in mult hulita Germanie. Eu chiar vreau ca viitorul sa dea dreptate euforicilor, si nu mie.