Un prieten, a cărui lipsă din spaţiul virtual o regret sincer, îmi trimite această scrisoare:
"Dragă Comisie Europeană,
Cerințele matale pleacă de la premisa că Statul lui Traian Băsescu era unul ideal, în care curgea lapte și miere, iar justiția mergea unsă, dar au venit dictatorii Victor Ponta și Crin Antonescu să întoarcă România în cele mai negre neguri — nu este clar dacă pe culmile comunismului sau ale fascismului.
Ei bine, ca cetățean european care sunt oripilat în egală măsură atât de inexistența unui stat de drept pe meleagurile României, cât și de tupeul de tip sovietic cu care Uniunea Europeană își impune punctul de vedere în teritoriile ocupate, am a vă face următoarele observații.
1. Reinstaurarea atribuţiilor Curţii Constituţionale de a verifica inclusiv constituţionalitatea deciziilor adoptate de Parlament este o aberație de care ar trebui să vă fie rușine. Nu doar că ani de zile Curtea Constituțională a funcționat fără a putea verifica deciziile și hotărârile Parlamentului, fără ca cineva să obiecteze (nici Curtea, nici onor Europa), dar Constituția însăşi prevede această limitare! Articolul 67 prevede că „Camera Deputaţilor şi Senatul adoptă legi, hotărâri şi moţiuni”, iar Articolul 146 atribuie curții Constituționale competențe în pronunţarea asupra constituţionalităţii legilor, fără a face vorbire de hotărâri şi moţiuni.
Recunoaște, dragă Comisie Europeană, că cerințele matale sunt scrise direct de Traian Băsescu!
2. Reinstaurarea regulii majorităţii necesare pentru validarea rezultatelor referendumului (jumătate plus unu din numărul celor înregistraţi pe listele electorale) este o aberație, dragă Comisie Iosif Vissarionovici Stalin! Comisia de la Veneția în persoană (să citez în engleză de dragul dumitale) grăiește în documentul CODE OF GOOD PRACTICE ON REFERENDUMS, adopted by the Council for Democratic Elections at its 19th meeting (Venice, 16 December 2006) and the Venice Commission at its 70th plenary session (Venice, 16-17 March 2007): „It is advisable NOT to provide for: a turn-out quorum (threshold, minimum percentage), because it assimilates voters who abstain to those who vote no.” De asemenea, majoritatea statelor care te constituie, dragă Europă, nu au nici o regulă de cvorum față de numărul de înscriși pe listele electorale. Pe deasupra, pe listele electorale din România sunt trecuți destui morți, ceea ce face valoarea acestora nulă — mai puțin, firește, dacră dorim să facem referendumurile nefuncționale în România.
Recunoaște, dragă Comisie Europeană, că nu democrația în România te preocupă, ci Traian Băsescu. Dacă te-ar fi preocupat democrația, ai fi cerut Parlamentului României să continue implementarea recomandărilor Comisiei de la Veneția prin extinderea eliminării cvorumului de participare la toate tipurile de referendum, nu doar la cel de față. Da, Victor Ponta a fost prea prost ca s-o facă, dar speram ca tălică, dacă tot te-ai deranjat să te îngrijorezi, să gândești mai bine.
3. Renunţarea la folosirea de ordonanţe de urgenţă în cazul unor decizii care afectează statutul instituţiilor fundamentale ale statului ori Constituţia şi în situaţii care nu prezintă urgenţă mi se pare o cerință de bun-simț. Dar cum se face că nu te-ai îngrijorat, dragă Comisie, când guvernele României au emis 796 ordonanțe de urgență din 2007 și până acum? Nu ți se pare că te-ai trezit cam târziu?
4. Conformarea imediată în faţa tuturor deciziilor Curţii Constituţionale ar putea iarăși să pară o cerință justificată, dar ce ne facem când Curtea Constituțională încalcă ea însăși constituția, arogându-și competențe pe care nu le are? Să ieșim cu pușca în mână, să facem revoluție? Iată, Constituția nu prevede un cvorum pentru referendum, nici Comisia de la Veneția nu îl recomandă, dar Curtea se pune de-a curmezișul. Iarăși, cum am mai menționat, Constituția nu dă Curții atribuții în a verifica actele parlamentului care au alt statut decât acela de lege, dar Curtea nu acceptă să i se retragă atribuții care îi fuseseră adăugate prin modificări la o lege.
5. Angajamentul autorităţilor publice de a respecta independenţa sistemului judiciar nu sună rău în principiu, dar în ce calitate ceri matale, Comisie Europeană, ca guvernul unui stat suveran să-și ia angajamente publice ca răspuns la cererile nejustificate ale tălică?
Cât despre evitarea criticării acestor decizii judiciare, câtă vreme un simplu cetățean poate critica o decizie judiciară, cred că și una din puterile statului poate critica deciziile altei puteri a statului. Fără critică și fără dezbatere, nu putem ajunge decât la dictatură, mai cu seamă că justiție și dreptate nu sunt întotdeauna sinonime.
6. Numirea unui Avocat al Poporului care să se bucure de sprijinul majorităţii partidelor politice este, să fiu scuzat, o vrăjeală. Avocatul Poporului, calc după Ombudsman-ul din alte țări, este o instituție care nu a funcționat niciodată în România! Niciodată Avocatul Poporului nu a intervenit în sprijinul interesului public! Ar trebui ori să desființăm această instituție, ori să o reformăm radical — în ambele cazuri însă, nu e treaba matale („none of your business”). Ah, uitam: Avocatul Poporului ar trebui să se bucure de sprijinul populației, nu al partidelor. El ar trebui votat după cum se votează președintele statului. Încă o dată însă, asta ar trebui să fie o dezbatere internă, națională.
7. Mai dorești dumneata, Comisie Europeană, ca nici o numire să nu fie făcută în posturile de procuror general şi procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub actuala preşedinţie. Cât de debilă trebuie să fii ca să nu observi că aceste instituții nu au avut nici o contribuție la stârpirea corupției în România? Pentru că te-ai făcut că nu vezi ani de-a rândul, acum te faci că-ți plac persoanele puse de Traian Băsescu la cârma acestor jeguri de instituții. Rușine, Dinu Patriciu! Scuze, rușine, Comisie Europeană!
8. Aici este clar că Traian Băsescu, cu gândul la Adrian Năstase, a ajuns să-ți ceară ca nici o graţiere prezidenţială să nu aibă loc în cursul actualei preşedinţii. Te-ai gândit, băi, ștoarfă europeană, că poate există și alți nedreptățiți de justiția strâmbă a acestei țări, care să merite grațierea? Cu ce drept stalinist vii tu să pui: „Niet! Dacă nu semnează Traian Băsescu, niet!”?
9. Nu comentez alte trei cerințe de-ale lu' matale, Comisie a Comisarilor Poporului, am în schimb alte cerințe către Uniunea Sovietică Europeană pe care o reprezentați. În primul rând, dacă ai putea, să nu ne mai impui niveluri minime ale taxelor și accizelor, ale prețurilor la utilități sau alte mărfuri, câtă vreme nu impui și un salariu minim. Veniți voi, membri ai Comisiei Europeană, să trăiți cu un salariu minim românesc: nu ați putea avea ce mânca decât dacă ați locui în același apartament cu mă-ta sau cu tac-tu, băi imbecililor! De-abia cu un salariu mediu ce se mai poate supraviețui, dar dacă ai de plătit și o chirie... nici cu acesta!
Cum zicea președintele meu interimar, „legile României se fac în România”. Capisci?
Marș acasă, politrucilor!
Un cetăţean scârbit!