Un pitic politic cretin

Văd că nemţii, după ce au pus umărul la distrugerea economiei greceşti prin condiţii imposibil de realizat într-un timp atât de scurt, acum se derobează de responsabilitate şi vor Grecia afară din zona euro. Se poate, dar ce realizează Germania cu asta, în afară de ostracizarea grecilor? Şi ce vor face cu portughezii, spaniolii, italienii, care au şi ei probleme identice? Îi dau şi pe ei afară din zona euro?

 

Unde mai este solidaritatea, pe care este construită UE? Ce vor? Nu este destul de complicată situaţia politică din Grecia? Vor să vadă un nou "regim al coloneilor" la Atena? Se poate şi asta, dar chiar ne-am hotărât că democraţia ne încurcă?

 

Germania o fi ea o mare putere economică, dar politic este un pitic cretin! Ne aşteaptă vremuri grele, şi dacă nu se schimbă ceva şi în modul de gândire al nemţilor, iar o luăm de la început cu păruiala în Europa...

Noul drum spre servitute

Secta "Martorii lui von Mises" produce, la fel ca "Biserica Scientologică", tot felul de spălaţi pe creier, fanatici ai credinţei respective, care nu mai au legătură cu realitatea. Ce-i mai grav, din punctul meu de vedere, este faptul că sectanţii ăştia au ajuns să populeze sistemul educaţiei economice, şi în învăţământul public, şi în cel privat. Iar după asta ne mirăm că nişte imbecili, precum cei care ne-au condus până mai ieri, distrug tot ce înseamnă mecanisme de protecţie socială, mecanisme de corecţie a eşecurilor pieţei, distrug locuri de muncă, şi, până la urmă, deschid un nou drum spre aservire, mai periculos  decât cel descris de Hayek. Mai periculos, pentru că aservirea este faţă de ceva ce poartă în titlu cuvântul "liber": pieţele. 

Dacă suntem oneşti, vom recunoaşte că "servitutea" planificării socialiste, pe care o demasca Hayek, nu este specifică doar totalitarismului. TOATE multinaţionalele care domină economia globalizată funcţionează identic cu statul totalitar, sunt planificate la sânge, sunt construite ca nişte feude, sunt reţele de complicităţi, de baronii, de dependenţe nefireşti, care distrug demnitatea şi libertatea individului. Şi nu piaţa liberă, o ipoteză tot mai puţin confirmată de realitate, şi nici individualismul, sunt răspunul la noua servitute.

Revenind la sectanţii lui von Mises, unul dintre ei scrie o comicărie în "Adevărul", ziarul "capitalistului" libertarian Păturiciu, care tocmai a dat un faliment de 230 de milioane de euro, din prea multă credinţă în virtuţile pieţei libere, care i-a dat o labă peste bot, pentru a-i aminti că numai proştii cred în ea!

Vreţi să citiţi ce-i trece individului prin minte? Iată: "Din punct de vedere economic, șomajul pe o piață neobstrucționată este absolut voluntar, deci neproblematic. Adică, toți cei dornici să muncească își vor găsi o slujbă (nu neapărat cea ideală sau plătită “cel mai bine” după propriile standarde), iar cei care nu doresc o slujbă este evident că își permit o inactivitate pe seama economisirilor realizate în trecut. Acestea însă nu sunt eterne, astfel că, la un moment dat cei cu o apetenţă către consum şi timp liber, îşi vor manifesta cererea pentru o anumită slujbă, modificând în acest fel preţul muncii respective, dar şi al tuturor celorlalţi factori de producţie. Însă dacă piaţa este obstrucţionată de reglementări, cum este cea a salariului minim, şomajul poate deveni forţat, întrucât un salariu decretat deasupra salariului pieţei, face ca toţi cei angajabili sub preţul din decretul statului, să “taie frunză la câini”, cum s-ar zice. Şi tot realitatea ne demonstrează că cel mai probabil aceştia vor căuta locuri de muncă în zonele pe care statul peiorativ le intitulează gri, sau chiar negre. Aşadar, mai sunt dileme privind factorul declanşator al economiei gri sau negre, domnilor economişti? 

Nu există un salariu minim pentru nimeni

Nimeni nu are un aşa zis drept la salariu minim, decât în măsura în care reuşeşte să producă un tip de muncă util în procesul de alocare a resurselor unui capitalist, antreprenor. Fără capital, munca nu s-ar putea dezvolta, după cum fără muncă, capitalistul nu ar putea aloca resursele. Impunerea cu forţa a unui prag minim salarial peste nivelul pieţei, deci nedependent de productivitatea muncii este o penalizare pentru acei antreprenori eficienţi a căror structură internă nu le permite noul salariu şi pentru acei oameni care s-ar fi putut angaja la salariul pieţei. Salariul minim creşte deci, şomajul. Angajarea la negru (coşmarul guvernelor) va fi stimulată, iar situaţia se va pretinde ca poate fi rezolvată, cum credeţi? Aţi ghicit! Prin noi măsuri de taxare şi, reglementări împotriva evaziunii. "

Ce bou sunt! Cum nu m-am gândit? Soluţia ocupării depline a forţei de muncă este desfiinţarea salariului, ca atare, nu doar a salariului minim! De ce să nu mergem mai departe cu gândirea creatoare? Că, până la urmă şi plata muncii poate fi văzută ca o frână în calea creării de locuri de muncă. Soluţia ideală pentru capital este zero costuri cu forţa de muncă, nu? Şi de vreme ce un muncitor este angajat, se presupune că munca lui este utilă capitalistului, atunci de ce nu ar merita un salariu decent? De ce trebuie să intervină o entitate exterioară angajatului şi angajatorului, cu o normă precum salariul minim? Nu cumva pentru a corecta asimetriile de putere între angajat şi angajator?

Sigur, nimic din istoria economiei nu demonstrează faptul că, în absenţa salariului minim, ocuparea forţei de muncă a fost totală, şi şomajul voluntar. Dimpotrivă: şomajul a fost constant o problemă, indiferent dacă statul a intervenit, sau nu. Dar când nu a intervenit, alternativa a fost foarte proastă: revolte sociale, distrugeri, emigrarea forţei de muncă spre zone mai "generoase" pentru muncă, etc. Iar sclavagismul nu e tocmai o icoană luminoasă! 

O tâmpenie este să vorbeşti despre raritate pe o piaţă, cea a muncii, unde există permanent un excedent. Excedent care se va mări, ţinând cont de tendinţa capitalului de a înlocui oamenii cu automate programabile. Credinţa că "pieţele" sunt mai inteligente decât noi, că sunt un soi de Dumnezeu, ne-a adus unde suntem acum.

Sunt înspăimântătoare lipsa de cultură economică, de cultură generală, de spirit şi mai ales ideologizarea extremă a învăţământului economic. Toate şcolile de gândire economică au drept de existenţă. Dar fără o abordare critică, şi dezideologizată, vom ajunge nu doar să citim tâmpenii de genul de mai sus, ci şi să fim conduşi de tâmpiţii care le produc. Şi deja am simţit, timp de aproape patru ani, pe pielea noastră, ce înseamnă asta...  

Cultura lucrului prost făcut

Un muncitor a fost grav rănit, după ce, pe fondul furtunii din Bucureşti, a căzut de pe schele. Era vorba despre un bloc în curs de reabilitare termică. Omul nu avea cască de protecţie. Înţeleg că s-a prăbuşit şi o parte din schelă. La un alt bloc s-a prăbuşit schela cu totul.

Două lucruri. Primul se referă la aceste şantiere, unde lucrează mulţi oameni necalificaţi, angajaţi la negru. Nici personalul angajat cu acte în regulă nu este mai strălucit. Regulile de protecţie a muncii nu se respectă cu metodă, respectarea lor ar costa. Capitalismul ucide. Şi deocamdată capitalistul român nu a aflat că şi lipsa forţei de muncă devine un cost. Din păcate, fără un stat puternic, care să-i oblige pe angajatori să respecte legea, se va muri în continuare peste tot în România.

Al doilea lucru: calitatea managementului şi a personalului tehnic. Oamenii cu experienţă lipsesc, au plecat afară sau sunt la pensie. Cei tineri nu au experienţă, şi nici nu există un mediu constrângător, care să-i obişnuiască disciplinaţi. Mai mult, şi să vrea, nu pot respecta legea, pentru că li se cere direct să nu o respecte, deoarece respectarea ei implică o serie de costuri. Iar în asta joacă un rol şi creşterea uriaşă a parandărătului dat la obţinerea contractelor. Firmele serioase, care au sediul în ţări serioase, ce nu se joacă atunci când e vorba de lege, chiar dacă mai uită de ea în România, tot se tem că cineva de acasă poate afla de măgăriile făcute aici şi pierd, imagine şi bani.

Noi, românii, avem deja o cultură a lucrului prost făcut. Pur şi simplu nu ne pasă de ceea ce facem. Una dintre explicaţii este aceea că nu avem motive să lucrăm bine. Munca este plătită mizerabil, nimenui n-o respectă, statutul social al celui care munceşte bine este zero, şi aşa mai departe. Altă explicaţie este slaba pregătire profesională, de fapt precarizarea muncii. Cunoştinţele se transmit între generaţii şi se acumulează în timp. Acum cei care pot transmite cunoştinţe sunt tot mai puţini, iar continuitatea într-un loc de muncă, necesară acumulării cunoştinţelor, este tot mai redusă.

Aşa că o să tot auzim despre accidente şi incidente, aparent provocate de fenomene meteo extreme, dar care, de fapt, au drept cauză cultura lucrului prost făcut...

Ştirea anului

Asta e ştirea anului, pentru România!  Şi un şut în gură dat lui băsescu şi golanilor lui, care o ţin langa cu "reforma sănătăţii" şi cu "statul minimal" Mai mult, şi-o ia şi FMI, cu ideile lui fixe, că românii sunt prea săraci, ca să-şi permită luxul de a trăi!

"Curtea Europeana a Drepturilor Omului a dat castig de cauza unui bihorean al carui tata a decedat in 2006 de cancer la rinichi, pentru... care autoritatile romane nu i-au furnizat gratuit medicamentele specifice, CEDO constatand incalcarea dreptului la viata prin refuzul la asistenta medicala.

Concret, in 10 aprilie, Curtea Europeana de la Strasbourg a constatat ca autoritatile romane in cazul lui Stefan Panaitescu (decedat in decembrie 2006) i-au incalcat dreptul la viata, prevazut de articolul 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Aceasta este prima deciziei in care judecatorii CEDO statueaza faptul ca lipsa asistentei medicale incalca dreptul la viata, intrucat statele care au ratificat Conventia Europeana sunt obligate sa ia toate masurile pentru protejarea cetatenilor lor, au declarat pentru Mediafax surse oficiale.

Romania in acest caz este condamnata pentru faptul ca un pacient bolnav de cancer nu a beneficiat de medicamente specifice tratamentului, desi bolnavul obtinuse in instanta obligarea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, prin Ministerul Finantelor, sa-i deconteze dreptul la tratament."

Ce drept moral mai are băsescu, să insiste pentru introducerea unei Legi a Sănătăţii care nu numai că nu rezolvă astfel de probleme, ci le agravează? Acum este momentul unei campanii dure din partea societăţii civile, pentru respingerea Legii, şi pentru o adevărată dezbatere publică în domeniu.

 

Poate totuşi idiotul de la Cotroceni înţelege ce spune în esenţă CEDO: "Curtea Europeana de la Strasbourg a statuat, prin decizia din 10 aprilie 2012, in cazul Panaitescu versus Romania, ca statele au obligatia nu numai sa se abtina de la a provoca moartea unei persoane prin masuri iregulare, dar, de asemenea, sa ia masuri pentru a proteja vietile celor aflate sub jurisdictia lor."

 

Ce poate fi mai clar decât atât? Să-i citim pe litere? La nevoie, de ce nu?

Societatea austerităţii multilateral dezvoltate

Musiu Vasilescu, propagandistul BNR, vine să ne liniştească: intrăm în recesiune, de la 1 aprilie, dar e doar una "statistică". Adică, vezi Doamne, dracu nu e aşa de negru: recesiunea e doar în statisticile INS, în rest, economia e vânjoasă, şi dă din coadă de fericire. 

Mă, voi sunteţi proşti?  Ce e aia "recesiune statistică"? Aveţi o altă definiţie pentru recesiune? E acceptată de membrii UE? Spuneţi-o, s-o ştim şi noi, pulimea!

Ăştia nu ştiu ce să mai inventeze să ascundă căcatul economic, în care suntem cufundaţi până peste cap. Doar că rahatul ăsta pute de ani de zile. Şi nimănui nu-i pasă. Noi vrem să dăm bine pe hârtie. Şi mai vine câte unu, precum cei de la Booomberg, "stimulat" şi de FMI, care umblă după succesuri cu limba scoasă de un cot, şi laudă căcatul din România. Deşi ne împrumutăm mai scump decât "falita" Grecie, noi, copilul-minune al reformelor şi al austerităţii multilateral dezvoltate. 

Dacă am deschis un drum în Europa, atunci acela este cel al societăţii austerităţii multilateral dezvoltate. Şi tare mă tem că nu vom mai putea ieşi din ea. Va fi o societate a sărăciei generalizate, a polarizării sociale şi economice extreme, a excluderii şi discriminării. O societatea în care omul nu există decât în statistici. 

Primim ce merităm, pentru că nu ne-a păsat de soarta noastră, şi am lăsat nişte canalii să guverneze cum au guvernat. Şi guvernează. Iar când li se va arunca un oscior, românii vor păstra la putere tot canaliile. Consolidând societatea austerităţii multilateral dezvoltate.      

Învăţăturile lui Giurgea către colegii lui, "patronii"

Ştiu, Giurgea este un caz patologic. Asta nu înseamnă că, dacă tot e nebun, nu trebuie să ne mai intereseze ideile lui. Nu că ar fi vreun Hitler, dar trebuie să vă reamintesc că nebunul a fost ignorat, pentru că "nebun", şi ştiţi unde a ajuns. Să nu-mi pomeniţi de Stalin! Ăla era cât se poate de zdravăn! 

Există la Giurgea o furie, un dispreţ, o ură faţă de "clasa muncitoare". Deşi, dacă n-ar fi atât de dobitoc, ar înţelege că, în raport cu marii capitalişti, care îl pot strivi ca pe un gândac, cum vrea să facă el cu muncitorii, el e tot "clasă muncitoare". Bun, să-i dăm cuvântul  ipochimenului. Al cărui delir este exemplar în ceea ce priveşte ilustrarea crizei de identitate, legată de ceea ce este şi ceea ce NU este capitalismul. Aşadar, din învăţăturile lui Giurgea către colegii lui, "patronii":

"Șomajul e bun. Disperarea e buna. Foamea e cea mai buna.

Foamea, moartea de foame, este cea mai puternica arma pe care o aveți împotriva angajaților voștri. Nu ezitați s-o folosiți! Ați văzut cu cat s-au scumpit alimentele in ultimele 3 luni? Dar întreținerea? Ați văzut ca se dublează curentul si gazele? Pai abia de acum o sa simtă românii disperarea!

Iar disperarea lor e in avantajul vostru, al firmelor private. Faceți ca Apple: folosiți-o! Iar daca cei mai slabi dintre angajați ajung sa-si pună frânghia de gat, sau sa moara de inima la birou, bucurați-va: înseamnă ca v-ați făcut treaba de manageri!

Nu e treaba voastră sa fiți iubiți si populari. Ca afacerile nu sunt concurs de popularitate: ci concurs de supraviețuire. Si nu va temeți ca mor prea mulți muncitori si nu mai are cine sa muncească. Amintiți-va ca sunt 7 miliarde de oameni pe Pământ, dar patroni si întreprinzători sunt cel mult 100 de milioane.

Cu clasa muncitoare e ca si cu gândacii: oricâți ai strivi, întotdeauna apar alții."

PS: doamna Başchetbalista! Uite ce zice nenea Giurgea! "A, serios, nu vezi legatura? Ba chiar te plangi ca ai fost…agresat?

Stai, ca-ti explic eu acum cum e treaba cu agresarea (in realitate, nu pe internet): prin 2008, a venit un baiat la mine, sa-i maresc salariul, cu exact aceleasi argumente ca si tine acum (chiar semana fizic cu tine). I-am ras in nas si i-am spus sa plece imediat, ca e concediat. S-a albit la fata si a refuzat: in schimb a inceput sa strige un fel de lozinci, despre cum imi exploatez eu angajatii. Deja lumea scosese capul pe usi. Atunci am pus mana pe telefon si am chemat doi bodyguarzi. Care nu l-au scos cu forta, ca era prea simplu: ci l-au doborat la pamant si au inceput sa-l toace cu picioarele. In special in burta, dar si in figura. Cand obosea unul, il lua altul. In fine, dupa ce nu i s-a mai cunoscut fata de sange, l-au luat de umeri si l-au aruncat afara. Colegii lui s-au uitat tacuti, dupa care s-au intors la treaba. Si niciodata n-am avut oameni care sa munceasca mai cu spor, decat aia!

Deci asta e raspunsul meu, pentru genul asta de intrebari si pentru genul asta de socialisti/sindicalisti: bocancul in gura. Nu o data, sau de doua ori, ci pana il rupi in bucati pe nenorocit. Asta e dialogul cu socialistii. Asta e “schimbul de teorii” cu baietii de stanga. Iti convine raspunsul asta? Iti convine politica asta? Ca mie imi place teribil: la fel cum le place si celor de la Apple. Hahaha…"

Dacă subordonaţii dumneavoastră nu sunt prea ocupaţi să-l lege pe AN, poate au o conversaţie şi individul. Nu de altceva, dar e un adevărat auto-denunţ, iar în ţara asta, oricât de mirată aţi fi, mai există Constituţie şi legi. Acum, nu ştiu cum vedeţi dumneavoatră reforma statului social. Că s-ar putea ca nebunu' să fie pe "linie"!

Mai sunt găuri la curea...

E de-a dreptul comic! În Mexic se desfăşoară a nu ştiu câta văicăreală pe tema crizei, cunoscută sub numele de "reuniunea G 20". La Los Angeles se fac ultimele pregătiri pentru festivitatea de decernare a premiilor "Oscar". Şi ghiciţi despre ce vorbesc toate ziarele!

Dar nu numai despre imbecilitatea celor care au programat reuniunea la concurenţă cu Oscarul e vorba. Deşi, mai ştii, o fi o găselniţă de geniu, pentru a face uitată inutilitatea reuniunii. Este vorba despre incapacitatea statelor de a se pune de acord asupra cauzelor, consecinţelor şi mecanismelor de ieşire din criză. De ce? Explicaţia intereselor divergente este prea simplă pentru a fi luată în serios. Mai degrabă unii nu simt criza la fel cu ceilalţi, şi nici costurile nu sunt aceleaşi. De aici divergenţele.

Este şi altceva, chiar mai grav decât atât. Aceste reuniuni ale G 20, avortate pe bandă rulantă, ne dau dimensiunea abisală a neputinţei politicului de a pune ordine în sistemele de reglementare. Doi tâmpiţi, Reagan şi Thatcher, au aruncat un bolovan în apă, dereglementarea, şi de atunci totul s-a dus dracului. Pentru simplul motiv că nişte unii, mari amatori de adrenalină, au riscat nemăsurat, şi au câştigat nemăsurat. Iar când au pierdut nemăsurat, şi-au cumpărat politicieni cretini, precum cei doi, citaţi mai sus, care i-au pus la adăpost de consecinţele iresponsabilităţii lor. 

Iar acum au devenit intangibili, şi pot sfida pe toată lumea. În acest moment doar o catastrofă, care să facă tabula rasa cu tot sistemul financiar global, mai poate reface sistemele de reglementare şi aduce o ordine cât de cât acceptabilă în haos. Rezistenţa profitorilor la orice încercare de a pune lucrurile într-o oarecare ordine este atât de mare, încât statele sunt pur şi simplu paralizate. 

Iar ceea ce se întâmplă ne arată cât de false sunt toate afirmaţiile privitoare la virtuţile magice ale "pieţelor libere". Pieţele nu există! Există doar indivizi, care îşi urmăresc interesele, în dispreţul interesului public, dar şi al intereselor private ale celorlalţi, indivizi care dispun de mijloace capabile să aducă sub comanda lor statele, şi care fac ce vor. Nu e nimic liber în acest joc, şi cu atât mai puţin piaţă. Nu se discută în termeni de cerere şi ofertă, ci în termenii raporturilor de forţă. Este cu totul alt joc, care nu are nimic în comun cu manualele de economie, dar chiar nimic!

Nu mă credeţi? Aruncaţi o privire pe pagina electronică a ziarului NYT: ceremonia de la Los Angeles ocupă locul central, G 20 este la capitolul "Mai multe ştiri". Asta e, fraţilor! Cui îi pasă de G 20? Pe cine interesează zbaterea unor papagali, care întind de aproape cinci ani de o criză bizară, în curul căreia s-au vârât mii de miliarde de euro şi de dolari, şi care promite noi cheltuieli nesăbuite din partea sistemului financiar şi noi programe de "austeritate" pentru cetăţeni? 

Asta e! Divertismentul e de bază! Criza? Ne-am obişnuit deja cu ea, s-ar putea să ne lipsească, atunci când cineva, "pieţele", spre pildă, are să decreteze că a luat sfârşit. Dar până atunci mai e, pentru că mai sunt găuri la curea...

Gândirea captivă şi ideologia românească a supravieţuirii

"Adevărata captivitate mentală a timpurilor noastre zace, însă, altundeva. Încrederea contemporană în "piaţă" îşi urmează riguros doppelganger-ul de secol XIX: credinţa necondiţionată în necesitate, progres şi Istorie. Aşa cum nefericitul cancelar al Partidului Laburist britanic din perioada 1929-1931, Philip Snowden, a cedat în faţa crizei şi a declarat că nu are niciun rost să te opui legilor ineluctabile ale capitalismului, conducătorii de azi ai Europei se aruncă în austeritate bugetară pentru a linişti "pieţele". 

Dar piaţa, ca şi "materialismul dialectic", e doar o abstracţiune: în acelaşi timp ultraraţională(argumentul ei bate tot) şi o culme a lipsei de raţiune(nu poate fi contestată). Îşi are adevăraţii susţinători: gânditori mediocri prin contrast cu înaintaşii fondatori, dar totuşi influenţi; tovarăşii de călătorie care poate se îndoiesc în sinea lor de pretenţiile dogmei, dar nu văd nicio alternativă la a o propăvădui; victimele, dintre care multe, mai ales în SUA, au înghiţit îndatoritoare pilula şi proclamă cu mândrie virtuţile unei doctrine ale cărei beneficii nu le vor vedea nicicând. 

Mai presus de orice înrobirea unui popor de către o ideologie se măsoară cel mai bine prin inabilitatea colectivă de a imagina alternative.* Ştim perfect că încrederea neţărmurită în pieţele nereglementate ucide: aplicarea rigidă a ceea ce până de curând era "consensul de la Washington" în vulnerabilele ţări în curs de dezvoltare, cu accentul pe politici fiscale stricte, tarife scăzute şi dereglementare, a distrus milioane de existenţe. Între timp, "termenii comerciali" stricţi pe baza cărora se permite accesul la produsele farmaceutice vitale au redus drastic speranţa de viaţă în multe locuri. Dar, pentru a folosi exprimarea nemuritoare a Margaretei Thatcher, "nu există alternativă". 

Exact în aceşti termeni a fost prezentat beneficiarilor săi comunismul, după cel de-al Doilea Război Mondial; şi pentru că istoria nu-şi putea permite aparent alternativă la viitorul comunist, mulţi dintre admiratorii străini ai lui Stalin s-au lăsat duşi de val în captivitate intelectuală. Dar când Milosz a publicat "Gândirea capitvă", intelectualii occidentali se contraziceau încă în legătură cu diverse modele sociale realmente competitive, piaţă socială sau variante liberal capitaliste ale pieţei controlate. Azi, în ciuda câte unui sporadic şi insignifiant protest keynesian, domneşte consensul."

Tony Judt, Cabana amintirilor, Polirom, 2011, pag. 176-178

* Am un scurt comentariu de făcut. La noi poporul este înrobit de ideologia supravieţuirii, pentru că alta nu cunoaşte, şi pentru că i se spune că nu există alternativă la ea. Asta ne-a împiedicat şi ne împiedică să ne imaginăm alternative, să ne proiectăm imaginea în viitor. De aici şi lipsa de reacţie, lipsa de solidaritate şi, în general, lipsa de spirit comunitar. Noi suntem sclavii supravieţuirii.  

Cât de ticălos?

E unu', Puţă, Duţă, mare şef pe la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Care ori e prost, ori ticălos. Eu cred că e ticălos. De ce? Simplu: dobitocu' ştia foarte bine că nu există decât o SINGURĂ firmă care importă morfină, necesară bolnavilor de cancer. Deschid o paranteză: cât de greu e să produci morfină, într-o fabrică autohtonă de medicamente?  Şi firma îi spusese că vrea să plece din România, că s-a săturat de aşteptat după banii Casei. 

Şi ce face boul? Nimic! Doar acuză firma de şantaj! Dar să vorbească despre problema asta cu alte firme importatoare de medicamente nu putea? Că doar nu s-a terminat morfina în lumea asta! Nu putea să facă o rezervă-tampon? 

Imbecilul ăsta trebuie demis mâine! Îi fut în gură pe ăia de la PDL şi mă doare în cur de interesele lor! Cretinul ăla trebuie să plece! Punct! Să plece! 

Danele! Tocmai ţi-au prelungit americanii mandatul la DNA! Fă şi tu o faptă bună! Pune-i nesimţitului cătuşe! Dovedeşte-ţi utilitatea! 

Statul care-şi bate joc de cetăţenii lui nu mai merită să existe. Am ajuns la limita suportabilului. Suntem în pragul exploziei. Dacă bulă ăla de la Cotroceni, păpuşa lui de la Guvern şi toţi tembelii cocoţaţi în fruntea bucatelor nu se trezesc, o să-i trezim noi! Cu parul!

Populismul soluţiilor simple virează spre fascism

Prieteni, azi nu aveam chef de scris. Nici acum nu am. Dar m-a pus dracu' să citesc presa portocalie. Care devine pe zi ce trece tot mai jegoasă şi mai extremist-fascistă, în esenţa discursului ei. Asta în indiferenţa ABOSLUTĂ a celor care, chipurile, reprezintă "mecanismele" de auto-reglementare ale breslei. Aţi auzit voi vreun diftong pe tema asta din partea CRP? Mai există tâmpenia asta?

Sunt furios dintr-un motiv foarte serios. Este vorba despre presiunea mediatică iresponsabilă în favoarea semnării Tratatului Fiscal, sau cum pizda mă-sii s-o mai fi numind acum, că îşi tot schimbă numele. Tratatul este forma cea mai periculoasă şi mai extinsă a populismului soluţiilor simple. Este cretinism în stare pură să reduci cauzele actualei crize economice şi financiare la "indisciplina" fiscală a statelor, şi să spui că, dacă vei impune disciplină teutonă în domeniu, ai rezolvat totul.

Prevederile Tratatului nu rezolvă nimic, ci doar adâncesc criza. Înainte de a produce asemenea tâmpenii, UE şi guvernele naţionale ar fi trebuit să producă o analiză extrem de serioasă şi aprofundată a cauzelor crizei. Care îşi are particularităţile ei în Europa, ce se văd în felul în care a evoluat criza în ţările din sudul Europei. Acum vedem că tensiunile şi disparităţile dintre Nord şi Sud se regăsesc şi în Europa, cu toate eforturile ţărilor din sudul Europei de a-şi reduce diferenţele de dezvoltare faţă de Nord.

Ştiu că recent Ion Iliescu şi-a luat porţia de înjurături, inclusiv din partea zdrenţelor din beciurile PDL, care postează peste tot pe unde se poate, când a spus că, de fapt, UE ar trebui să fie mult mai îngrijorată de creşterea  decalajelor de dezvoltare între ţările membre şi să aloce mai multe resurse reducerii lor. Sunt de acord cu aprecierea fostului preşedinte, referitoare la faptul că elementul central al crizei îl reprezintă aceste decalaje de dezvoltare, care au consecinţe în toate domeniile, care golesc ţările din Sud şi din Est de mâna de lucru calificată şi de creiere, care le fasonează ca pe nişte pieţe pentru desfacerea produselor din ţările dezvoltate, chiar dacă asta se face via  China, care ţin salariile foarte jos, pentru a maximiza profitul, care urmăresc să distrugă ce a mai rămas din serviciile publice.

În fond, extinderea UE nu a fost decât o acţiune imperialistă, îmbrăcată în aparenţe altruiste, a nucleului dezvoltat al UE, care astfel a deschis noi pieţe, şi a reuşit să menţină un nivel de prosperitate suficient pentru a-şi păstra coeziunea şi stabilitatea interne. Acum nu urmăresc altceva, doar se pliează pe criză.

Ştiu că sună "comunist", dar acest Tratat este tot un instrument imperialist, care va duce la mărirea decalajelor de dezvoltare dintre nucleul dezvoltat al UE şi periferia imperiului. În aceste condiţii, în loc să belim ochii la ce semnăm, noi nu găsim nimic mai inrteligent de făcut decât să-i demascăm drept anti-europeni şi duşmani ai poporului pe cei care îndrăznesc să pună în discuţie Tratatul, să emită dubii în legătură cu Tratatul, şi cu graba cu România să-l semneze.

Că EvZ şi RL sunt plide de imbecili care scriu la comandă, pe marginea unor subiecte pe care nu le stăpânesc, e una. Că un individ precum Cristian Preda, cea mai odioasă lichea portocalie, se apucă să-l atace pe Adrian Năstase, numindu-l "ideologul anti-european al USL", ţine deja de demenţă. Am intrat într-o altă dimensiune! 

În această ţară nu se mai poate discuta. Atmosfera este irespirabilă, din pricina acestui partid fascist, care trebuie scos în afara legii. Pentru că a făcut mai mult rău României, în patru ani, decât ruşii în şaisprezece, cât au stat pe aici, după 1944. Nu exagerez cu nimic. 

UE o să moară nu din motive economice, nu pentru că Grecia va da faliment(nu dă!), ci din pricina deficitului de democraţie. În momentul în care vâri cu forţa pe gâtul cetăţenilor aberaţii precum acest Tratat sau ACTA, sau maldăre de "austeritate", doar pentru ca unii să-şi mărească profiturile,  să nu te aştepţi ca ei să te aplude şi să iubească proiectul european.  

Jeguri portocalii, în toată splendoarea lor

Ticăloşii ăştia care ne conduc sunt în stare de orice pentru a-şi ascunde incompetenţa, hoţia, nepăsarea şi dispreţul faţă de oameni. După Muţunache, care se răstea la bătrânii prinşi în nămeţi că nu dau la lopată, umăr la umăr, cu soldaţii profesionişti, care le pot fi şi strănepoţi, după cretinul de prefect de Buzău, care-i spunea aceluiaşi Muţunache cum că leneşii din dotarea sa au făcut pârtie doar până la crâşmă, vine o jigodie, Mircea Toader, care declară senin: "Din 80 de oameni sau 64, câţi au murit, unul singur a murit în maşină, restul au băut şi au adormit acolo".

Dacă ăsta mai apare în public, şi nu e umplut de flegmele celor care se intersectează cu el, chiar suntem un popor de căcat! Oricum, cred că trebuie să-i facem viaţa atât de nesuportat dobitocului, încât să-şi dea demisia din Parlament, şi să dispară din viaţa publică! 

La fel, ar trebui să punem presiune pe ăştia de ne conduc, pentru a afla de ce a fost demis şeful Transelectrica, Hăhăianu, care a avertizat că avem probleme în a echilibra sistemul energetic, dacă nu oprim exporturile. Le lua pâinea de la gură "băieţilor deştepţi"? Dacă Hăhăianu a avut dreptate, îşi dă Muţunache demisia?

În ăst timp, târfa aia de udrea vrea să ia două milioane de lei din bugetul Capitalei, care are şi ea problemele ei cu săracii, cu oamenii fără adăpost, pentru a-şi face ea imagine în Buzău şi Vrancea. Bagă lăbuţa in Vuitton, fă, şi dă-le tu banii ăştia, dacă te vrei filantroapă! Ia exemplu de la Jiji! Ăla face filantropie pe banii lui! 

Jeguri portocalii, în toată splendoarea lor...

Merkozysmul, noul fascism european

Cum era de aşteptat, Parlamentul Greciei a aprobat un plan de austeritate, încercat pentru prima oară pe pielea românilor, care NU va rezolva nimic, în afară de a băga economia ţării şi mai mult în rahat. Este al treilea plan de austeritate, în trei ani, şi Greciei, în loc să-i scadă datoriile şi să-i meargă economia, îi merge din rău în mai rău. Dar pentru o lume compusă din cretini precum Jeffrey Franks, care, apropo, a schimbat foaia şi comandă fără jenă Guvernului ce să facă, şi-i dă ultimatumuri, realitatea nu mai contează. Şi nici faptul că reţetele impuse ţărilor aflate în dificultate nu funcţionează, şi produc efecte contrare. Ce contează este egoul lor, dorinţa de a avea întotdeauna dreptate. Chiar şi atunci când nu au.

Ce este şocant în tot acest vârtej de nebunie ţine de democraţie. Care democraţie este prima victimă a cretinismului contabil, care ţine loc de gândire politică şi economică, într-o lume care şi-a pierdut busola morală. Ei bine, deputaţii greci, de stânga şi de dreapta, care au votat împotriva distrugerii naţiunii lor(pentru că asta se va întâmpla, până la urmă, în Grecia), au fost daţi afară din partidele lor. 

Păi, prieteni, asta este dictatură! În numele "solidarităţii" şi "proiectului comun", al "Europei unite". Un continent care are sinuciderea în ADN! Grecia este călcată în picioare, pentru a da un exemplu celorlalţi, care vor avea proasta idee să se opună merkozysmului, care se profilează a fi noul fascism european. 

Împotriva Greciei şi grecilor s-a purtat şi se poartă un război mediatic, care i-a făcut pe greci odioşi în ochii occidentalilor, pentru a nu se solidariza cu ei. Este exact acelaşi război mediatic care se poartă împotriva României şi românilor în Franţa, în Finlanda, în Olanda, în Germania şi Italia. Pe alte teme, dar cu acelaşi efecte. Deschis o paranteză: nu era treaba SIE să contracareze acest război? Pe care sigur l-am pierdut cu brio, şi care ne costă al dracului de mult!

Nu ştiu spre ce ne îndreptăm, dar bine nu are cum fi. Suntem conduşi de politicieni inepţi, marionete în mâinile marii finanţe internaţionale, devenită iraţională şi total ruptă de realităţi, incapabilă să mai înţeleagă care îi sunt limitele şi responsabilităţile. 

Criza greacă putea fi rezolvată, dacă era abordată raţional şi din punctul de vedere al celui care plăteşte, până la urmă, nota: cetăţeanul. Acum s-a intrat într-un cerc vicios, din care nu se va putea ieşi. Iar următoarele victime ale fascismului merkozyan sunt dela în linia de miră a acestuia: Portugalia şi Spania. 

Ştiu şi eu: dacă insistă, putem avea şi un al Treilea Război Mondial, pornit tot din Europa. Nu vă mai plictisesc cu povestea aia cu necunoaşterea istoriei. Poţi s-o retrăieşti şi atunci când o ştii... 

Capitalismul ucide!

Doar atât, din noul acord al Greciei cu tâlharii care au creditat statul grec:

• Reducerea cheltuielilor cu medicamentele cu cel putin 1,076 miliarde euro in 2012 si economii cu orele suplimentare realizate de medici de cel putin 50 de milioane de euro
• Reducerea cheltuielilor militare cu 300 milioane euro

Deci, să moară, mama lor de greci! Tăiaţi-le medicamentele, să iasă mai repede din sistem! Dar nu vă atingeţi prea tare de cheltuielile muilitare, că dăm de dracu cu ai noştri, care le vând ăstora fieroteniile.  

Mai e o prevedere, la care Pulimii Sale îi creşte inima cât pâinea de cinci kile: desfiintarea a aproximativ 500 de posturi de primari, adjuncti si angajati din colectivitatile locale (economii de 30 de milioane de euro), reducerea cheltuielilor guvernamentale centrale legate de alegeri cu cel putin 270 milioane euro. Cu alte cuvinte, dacă tot e să ne pişăm în capul lor, la ce le mai trebuie alegeri? Dă-o dracului de democraţie!

Concluzia e cea din titlu: capitalismul ucide! Ca atare trebuie ucis, la rândul lui. Am intrat în faza de care pe care! Vin vremuri violente, şi cine crede că proştii vor sta şi înghiţi mizeriile unor îmbuibaţi, avizi de bani şi de putere, va afla pe pielea lui ce şi cum.

Încă ceva: acum înţelegeţi bunăvoinţa FMI faţă de băsescu şi de boc? România a fost poligon de încercare pentru aceste măsuri. Au testat reacţia populaţiei. Doar că sunt idioţi: românii nu au nici determinarea, nici demnitatea grecilor.

Ce zicea prostul ăla de la Harvard? Că metoda Ceauşescu nu se poate aplica într-o democraţie? Uite că se poate! Chiar mai dur decât atunci!

PS: ştiu şi eu, poate că nebunii plănuiesc o nouă Revoluţie bolşevică, de data asta la scară globală, şi au aprins fitilul...

Afară ninge...

Afară ninge. Nu e o noutate. De vreo două săptămâni ninsoarea îşi face de cap, şi ne pregătim pentru al treilea viscol din anul ăsta. Înţeleg că, după el, care va veni luni şi marţi, ar mai fi loc şi de un al patrulea. Să fie primit! Deşi nu-i duceam neapărat dorul!

Ninge, evident, pe toate posturile de televiziune, mai puţin la televiziunea publică, post care preferă să arunce ştirile despre dezastrul umanitar din câteva judeţe pe TVR Info, adică un post la care nu se uită nici dracu. E ăla la care prestează Marean şi Lupea!

Răspunzând preţioaselor indicaţii ale Iubitului Conducător, Mare Reformator şi Machitor, aflat la Predeal, să-şi încarce bateriile(ştiţi voi care baterii!), statul român este foarte ocupat să nu se ocupe de cetăţenii lui. Care sunt invitaţi să-şi poarte singuri de grijă. Iar când nu mai pot, sunt sfătuiţi să se culce în copârşeu, pentru a fi mai uşor de transportat la cimitir.

Reacţia "autorităţilor" este ineptă, jenantă, timpul de reacţie atât de lung, încât e ca şi când n-ar fi. Realizăm că şi statul, şi privatul, sunt la fel de prost echipate, intelectual şi material, pentru a gestiona o criză. Instituţia prefectului a ajuns o pacoste. Prefecţii nu au decât un scop în viaţă: să le dea în cap preşedinţilor de consilii judeţene care nu sunt de aceeaşi culoare(politică) cu stăpânii lor de la centru. Nu înţeleg de ce, de vreme ce în Vrancea lucrurile merg din rău în mai rău, Bucureştii refuză de declare stare de alertă în zonă. Este o luptă penibilă şi absurdă de orgolii, care devine criminală.

Avem nişte decervelaţi în fruntea ţării, care nu au nimic în comun cu oamenii, cu nevoile lor, cu suferinţele lor. Dacă lor nu le iese nimic la afacerea asta, bani sau voturi, dă-i în pizda mă-sii pe tovarăşii cetăţeni! N-au valoare de piaţă!

Un bou ne tot povesteşte ce bună e "societatea de piaţă",  şi cum dictatura pieţei nu există. Să mori tu? Tocmai am văzut cum nişte oameni, care pentru piaţă, dar şi pentru stat, nu valorează nimic, sunt scoşi în afara jocului, lăsaţi să moară. Să ne înţelegem bine: mobilizarea din ultimele două zile nu are nimic în comun cu relaţiile care trebuie să existe între cetăţeni, instituţii, actori economici, într-o societate normală, bazată pe valori morale şi politice ferme. Mobilizarea este rezultatul unei conjuncturi: instituţiile, puse faţă în faţă cu indignarea cetăţenilor, încearcă să-şi dovedească utilitatea, actorii privaţi au găsit un prilej de a-şi mai face puţină reclamă gratis, televiziunile se bat pe rating. Unde este umanismul aici? Mila, compasiunea, solidaritatea, ele unde sunt? 

Niciunul dintre motivele care pun în mişcare lucrurile de vreo două zile nu este unul firesc, un semn de normalitate. Unii vor spune că, în fond, încep să acţionneze forţele pieţei, că ele sunt mai puternice decât statul. My ass! Dacă era aşa, forţele pieţei acţionau de mult: de acum zece zile, de când amărâţii ăia zac în nămeţi. Dar, cum spuneam, ei sunt zero pentru piaţă, nu înseamnă nimic. 

Asta e societatea de piaţă, în esenţa ei abjectă. Şi asta ne aşteaptă de aici încolo.

Afară ninge...

Votaţi televiziunea!

Păi, prieteni, dacă onor guvernarea României, care ştia, cum îmi aminteşte pacos, de o săptămână despre ce este vorba, vezi cererile disperate ale preşedintelui CJ Vrancea, Oprişan, de a se declara stare de necesitate, a simţit o imensă durere în cur de soarta a zeci de mii de oameni, prizonieri în nămeţi, morţi de foame şi de frig, iar lucrurile au început să se mişte doar când au făcut scandal televiziunile de ştiri, atunci să votăm televiziunile.

Cretinilor ăstara de-şi zic politicieni le "pasă" de oameni doar când sunt în pericol să le fie atinsă "imaginea"? Nu mai au nimic uman în ei? Milă, compasiune, responsabilitate? Se vede treaba că nu! Pulimea Sa se odihneşte la Predeal, că a dat în brânci, muncind cu paharul! Un ticălos mai mare ca el, o brută, care urăşte profund oamenii, rar mi-a fost dat să văd!

Muţunache s-a dus şi el pe acolo, cu elicopterul, să vadă ce şi cum. De sus România, chiar şi înzăpezită, arată superb. Cu cât mai sus, cu atât mai frumos! Jos, cu picioarele pe pământ, începe jalea! Aroganţa puţoiului, răspunsurile în doi peri, l-au făcut deja odios unor jurnalişti. O să şi-o ia rău în freză! Oricum şi-o merită. Vorba cuiva: îl strică caracterul! Ştiu, e cu intenţie, nu vă obosiţi!

Şi ca tacâmul să fie complet, vine iar vâjul! Iar jale, iar paralizie administrativă, iar imaginea unui stat de doi bani, care nu mai vrea, şi dacă nu mai vrea, nici nu mai poate face nimic pentru cetăţenii lui.

Americanii descoperă apa caldă!

Americanii, drăguţii de ei, descoperă apa caldă! Prăpastia educaţională între bogaţi şi săraci creşte! Nu, zău? La ce se aşteptau, după ce cretinii din şcoala monetaristă şi un actor de serie B au început să demonteze New Dealul şi să distrugă clasa medie americană?

"Education was historically considered a great equalizer in American society, capable of lifting less advantaged children and improving their chances for success as adults. But a body of recently published scholarship suggests that the achievement gap between rich and poor children is widening, a development that threatens to dilute education’s leveling effects...

We have moved from a society in the 1950s and 1960s, in which race was more consequential than family income, to one today in which family income appears more determinative of educational success than race,” said Sean F. Reardon, a Stanford University sociologist...The imbalance between rich and poor children in college completion — the single most important predictor of success in the work force — has grown by about 50 percent since the late 1980s.

The changes are tectonic, a result of social and economic processes unfolding over many decades. The data from most of these studies end in 2007 and 2008, before the recession’s full impact was felt. Researchers said that based on experiences during past recessions, the recent downturn was likely to have aggravated the trend. "

La noi nu se mai omoară nimeni cu astfel de studii. La câţi săraci avem, prăpastia e cât groapa Marianelor!

Haosul administrativ şi statul inexistent

Prieteni, nu cred că statul român a fost mai neputincios, mai inept, mai rătutit ca în aceste zile. O schimbare de guvern în plină criză determinată de fenomene meteorologice extreme era fix ce ne trebuia, pentru a înţelege unde au dus reformele lui băsescu, în numele modernizării statului. S-a modernizat de n-a mai putut!

Pur şi simplu oamenii au fost puşi în faţa unei alternative simple: "vă descurcaţi singuri, sau muriţi!" "Statul român nu mai poate avea grijă de toţi cetăţenii săi!" ne spunea dementul ăla de la Cotroceni, în aplauzele unei cohorte de pupincurişti, bine ameţiţi de băşinile neo-liberale ale comunistului securist, ajuns mare anti-comunist şi foarte securist. 

Azi, când începem să percepem dezastrul umanitar din Buzău, Vrancea, Brăila, Galaţi, Ialomiţa şi, vai, Bucureşti(comunele din imediata sa vecinătate!), Muţunache umblă ca o muscă beată pe la toate ministerele, de parcă miniştrii cei vechi aveau pentru ce fi felicitaţi, iar cei noi nu-şi puteau lua în primire scaunul şi fără augusta sa râgâială! Iar madam Chiloţi Tetra explică dezastrul de pe căile ferate arătând cu degetul spre ANM, care nu i-a dat prognoza la timp! 

Autorităţile locale sunt încăierate, şi paralizate, de luptele între prefecţii portocalii şi preşedinţii de consilii judeţene şi primarii de altă culoare politică. Între centru şi autorităţile locale nu există comunicare, sau se comunică haotic, iar un bou de la MAI dădea azi lecţii de "subsidiaritate" ălora cu mortu'n casă, pe care nu-l pot îngropa, pentru că sunt, la rândul lor, îngropaţi, cu casă cu tot, în zăpadă!  Dar dacă te uiţi pe CV urile tembelilor din fruntea instituţiilor statului, îţi faci cruce de câte masterare sau doctorate au! Şi ei nu sunt în stare să comunice coerent unii cu alţii, şi cu atât mai puţin să gestioneze o criză banală, până la urmă, că de milioane de ani aici iarna ninge!

Îmi este groază să mă gândesc ce vor găsi oamenii în casele acoperite de zăpadă. Câţi or fi murit de foame, de sete, de frig, de lipsa medicamentelor! Cine să-i ajute pe bătrâni? Nu ştim că la sat au rămas doar bătrânii? Că tinerii au fugit de sărăcie în cele străinătăţuri?

Acum băse tace ca un peşte. Îl doare în cur de suferinţa oamenilor. Este cel mai insensibil ticălos pe care l-am văzut în viaţa mea! Comandant de lagăr de concentrare i-ar fi venit mănuşă caracterului lui! Să zică ceva n-a avut timp, dar şi-a găsit pentru a-i semna lui Funebriu decretul de numire în funcţia de consilier prezidenţial. Să nu rămână mititelul fără demnitate!

Am să închei cu scrisorica asta, luată de pe blogul doamnei Lucia Verona. Pentru a vedea ce simt şi gândesc cu adevărat cei care suportă băşinile reformiste ale cretinilor care ne conduc:

"Mor oameni cu zile, te rog să mă crezi, Lucia, televiziunile nu au ajuns până acolo unde tragedia trăită de concetăţenii noştri nu poate fi povestită. Cuvântarea lui Victor Ponta din Parlament are puţină importanţă. Ce e mai important este că în această perioadă primăriile, consiliile judeţene din zonele calamitate nu au resurse pentru a face faţă dezastrului produs de evenimentele meteorologice, mor oamenii în case, le mor animalele din bătătură, pagubele sunt deja enorme iar conducătorul se joacă în zăpadă, fâcând guvern de clone.

Am simţit pe propria-mi piele cum e să rămâi, câteva zile, fără posibilitatea de a comunica telefonic (antene GSM pline de gheaţă , fixul mort), fără curent electric, am văzut cu ochii mei oameni cu centrale termice moarte pentru că nu s-au gândit să-şi cumpere şi generator electrogen – le-a căzut curentul, le-a căzut şi centrala termică – fără butelie. Fără ţigări, fără pâine, pentru că nişte miniştri „deştepţi” au interzis în totalitate circulaţia pe drumurile publice, chiar şi pe acele drumuri pe unde se putea circula, de nu mai aveau voie să circule nici distribuitorii de pâine şi nici, culmea!, cei din consiliul judeţean care ar fi trebuit să se ocupe de dezăpeziri, în parohia lor. Buzăul şi Vrancea sunt două exemple pe care le am acum la îndemână. Ne mor concetăţenii, Lucia, adineauri am aflat că mi-a murit o cunoştinţă, văduvă tânără, avea doar 73 de ani, undeva între Râmnicu Sărat şi Brăila. Dumnezeu s-o ierte. Lucia, oare Dumnezeu îi va ierta şi pe cei care astăzi, când ar fi nevoie să facă pe dracu-n patru pentru a pune la dispoziţia autorităţilor locale bănişorii pe care îi strâng pentru alegeri, ca să angajeze companii private pentru salvarea oamenilor, se dau în stambă la televiziuni cu predarea ştafetei? Care ştafetă? Ştafeta mortii? Poate Dumnezeu îi va ierta, eu nu."

Luaţi de la băsescu!

Statul minimal, reformat, suplu, eficient! Morţii apreciază! Ei, ca şi România, sunt într-o formă excelentă!

Deocamdată au învins!

Veselie mare la Parlament. Ciumeţii şi-au trecut guvernul de căcat. Mai au cel puţin zece luni de furat. E puţin lucru?

Muţunache a fost penibil şi când şi-a citit "programul de guvernare", şi când a răspuns cererilor lui Ponta. Spuneam că o să ajungem să-l regretăm pe boc, şi asta chiar mai repede decât am crede. M-a surprins rezultatul votului, de vreme ce, măcar în declaraţii, erau mai mult de doi "viteji" care promiteau c-au să voteze împotriva guvernului. Vitejia li s-a topit de drumul spre urne...

Pe de altă parte, Crin, cu vocea lui Mihai Voicu, s-a băşicat foarte tare pentru că Ponta a luat cuvântul în plen. Iar băieţii ştiu asta, şi insistă pe prietenia lui Ponta cu Muţunache. Este, probabil, direcţia principală de atac pentru ruperea USL. Iar Muţunache face totul pentru a sublinia apropierea de Ponta. Din păcate pentru toată lumea, acum nu se mai poate vorbi de moderaţie. PDL şi băsescu au împins lucrurile în zona lui "care pe care". Iar Ponta ar face bine să ţină cont nu de istericalele lui Crin, ci de radicalizarea opiniei publice, care nu mai înghite atitudinile moderate, indiferent de argumentele folosite.  

Cât despre Crin, e cazul să-l calmeze cineva. Un discurs e un discurs, politica se face şi cu aşa ceva. Ceea ce a cerut Ponta este un mesaj foarte puternic, şi un pas înainte faţă de "Huo! Jos!" 

Rămâne Piaţa, şi când spun asta mă refer la protestatari. Cum spuneam, Piaţa devine intratabilă şi maximalistă în cererile ei. Şi inflexibilă în privinţa programului ei. Contestarea în stradă s-ar putea reaprinde în câteva zile, odată cu dezgheţul. Oricum acest nou guvern nu răspunde în niciun fel aşteptărilor ei. Este tot mai pornită împotriva politicienilor, indiferent de culoarea lor. Lucru care complică situaţia politică. 

Practic, abia acum începe cu adevărat o criză politică serioasă în România. Criză care nu ştiu cum se va rezolva. Pentru că băsescu nu va demisiona nici cu pistolul la tâmplă. Asta e problema de fond, şi nu-i văd soluţie...

PS: vedeţi reacţiile lui Ciutacu, lui Badea, lui Ciuvică. Această radicalitate este radicalitatea Pieţei. Nu trebuie ignorat acest aspect.     

Salvaţi soldatul băsescu!

Nu ştiu, şi nici nu mă interesează, rezultatul votului din Parlament. Cred că nimeni dintre voi, cei care mă citiţi, nu îşi face iluzii în legătură cu ceata lui Piţigoi, numită Guvern. Este  o operaţie tip "salvaţi soldatul băsescu!" Corpul social are o foarte mare inerţie. I-au trebuit opt ani să se înfurie, nu vă închipuiţi că se calmează în câteva luni, nu? Şi asta doar pentru că Pulimea Sa i-a dat un "şpion" pe post de premier, care promite că la vară va fi cald.

Deschid o paranteză: e cineva atât de prost să creadă că în primul trimestru din 2012 vom avea creştere economică? După zilele astea de viscol şi ger? Cu rafturile magazinelor goale? Cu fabricile şi uzinele care se plâng că nu pot expedia marfa şi nu se pot aproviziona? Cu oamenii care nu pot ajunge la muncă? Cu combinatele chimice închise? ONU dă toată luna februarie drept îngheţată, în Europa, cel puţin. Cine numără "morţii"? Şi atunci,  de unde creşteri de pensii şi salarii, câtă vreme ai legat asta de "creşterea" din primul trimestru?

Nu va fi nicio schimbare. Va fi o lungă agonie a puterii, care s-a trezit prea târziu la realitate, şi se vede legată de cadavrul băsismului, sistem de care, ce-i drept, a profitat pe deplin, şi spre plinul conturilor. Acum sunt blestemaţi să se salveze împreună sau să piară împreună. Cum nu mi se pare că şansele de salvare sunt prea mari, totul este ca în mormânt să nu ne ia şi pe noi. Dar după cum îl ştim pe băsescu, n-avem nicio şansă...