Bate vânt de nebunie în Europa

Absolut inacceptabilă şi scelerată declaraţia preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, făcută azi în Secuime. Este un act inacceptabil în relaţiile între state şi naţiuni. Din păcate, băsescu şi boc au reuşit, din imbecilitate, incultură şi din profundă corupţie(pentru că menţinerea cu ORICE PREŢ a UDMR la guvernare este înainte de orice un act de mere corupţie, politică şi economică, în acelaşi timp) să creeze un statul special unei părţi a Transilvaniei, de co-guvernare a Secuimii. Pur şi simplu Budapesta a ajuns să gestioneze, poate chiar înaintea Bucureştilor, cele două judeţe, Harghita şi Covasna.

Budapesta a creat partide în Secuime, unul dintre ele avându-l drept preşedinte de onoare pe mârlanul care a şters azi pe jos cu românii, fără să fie luat de urechi şi dat afară din ţară cu şuturi în cur, a creat şcoli, aşezăminte culturale, întreţine un cult al "eroilor" maghiari cu cele mai virulente manifestări anti-româneşti, unii dintre ei criminali de război, şi, ceea ce este şi mai grav, o pepinieră de extremişti hortyşti, care nu se vor lăsa prea mult rugaţi să se "exprime", cu bâta şi glonţul, cum le-a fost obiceiul. 

"Fiecare parinte secui, fiecare parinte maghiar sa puna in mana copiilor sai cartile lui Nyiro Jozsef. Aceasta este fidelitatea noastra, fidelitatea maghiarilor de azi fata de Nyiro Jozsef. [...] In Secuime creste noua generatie de Nyiro Jozsef. S-ar putea sa fie aici, printre noi, in copiii imbracati in portul popular secuiesc. Ei vor scrie pentru posteritate cum a fost lumea atunci cand Apostolul secuilor s-a intors acasa. Nyiro Jozsef s-a intors acasa. E aici, cu noi. L-am ferecat in inimile noastre si tarana secuiasca strabuna il va imbratisa la piept", a spus Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului Ungariei. 

Nu ştiu dacă a fost un act ratat, sau o declaraţie conştientă de război la adresa românilor. Nyiro Jozsef este un neica-nimeni, ca poet. Meritul său? Anti-românismul feroce. De fapt, asta urmăreşte Budapesta: educarea secuilor în ura faţă de români. Şi ura se construieşte pe necunoaştere. Ăsta este motivul pentru care vor să separe tot învăţământul în limba maghiară de cel în limba română. 

Reînhumarea lui Nyiro este o formă de dispreţ faţă de români, şi un mod de a spune că Budapesta a ales confruntarea, în locul cooperării. Barbar este comportamentul acestui imbecil, care crede că poate face ce vrea în România. Un gest tare ar fi declararea sa persona non grata. Să se dea în stambă cât vrea la Budapesta. România nu e stat fără câini. Aş vrea să văd cum ar reacţiona francezii dacă ultima dorinţă a celui care a ordonat masacrul de la Oradour sur Glane ar fi fost să fie înmormântat acolo, iar madam Merkel i-ar fi cerut asta preşedintelui Republicii Franceze.

Dracu ştie ce a lovit cu copita pe toată lumea în Europa. Nu e numai criza, e mult mai mult decât atât. Bate un vânt de nebunie, de iraţionalitate, de egoism şi de naţionalisme râncede, de populism cretin. Şi noi plătim nota, ca întotdeauna.  

Populismul soluţiilor simple

Stau şi mă minunez! Cât de tâmpiţi pot fi economiştii, şi politicienii pe care îi "sfătuiesc"? Avem o problemă: sistemul public de pensii. E o problemă tranzitorie, dar, în bunul obicei al simplificărilor populiste, ea a fost extrapolată în viitor, şi pe baza ei s-au luat măsuri la fel de cretine. Anume creşterea vârstei de pensionare. Polonezii au mărit-o la 67 de ani, cu începere din 2020.

Am şi eu o întrebare pentru cretinii de la noi, şi de aiurea, care se pregătesc să ia măsuri similare: unde dracu au să muncească amărâţii ăia până la 67 de ani, când de pe la 45-50 de ani nu te mai angajează nimeni? Începi o afacere pe cont propriu? Cu ce bani, şi pentru ce? Ce poţi face astfel încât să munceşti până zic ăştia că se poate? Cari cu cârca, hamal în port? Te faci bodigard? Femeile fac centura?

Pe de altă parte, pe cei care pot lucra şi mai mult, în general intelectuali: medici, profesori, ingineri, etc, îi dăm afară la 65 de ani, ca să facem loc altora, mai tineri. Deşi ăia tineri fac orice, numai meseriile astea nu. Pentru că, uşor, uşor, nu mai au de la cine învăţa.

Capitalismul a impus o monstruozitate: reducerea vieţii profesionale la circa 20 de ani. Se intră tardiv pe piaţa muncii, se iese prematur. După care urmează o viaţă precară, la limita supravieţuirii. Omul îşi găseşte tot mai greu loc în sistemul capitalist de producţie actual, şi în viitor va fi şi mai rău. Iar problema pensionarilor devine marginală, în raport cu problemele celor care nu-şi mai găsesc loc pe piaţa muncii, indiferent de calitatea studiilor. 

O altă problemă derivă din polarizarea tot mai puternică a societăţilor. Cineva sugera o schemă, care ar putea rezolva problema: acordarea unei sume, care să acopere nivelul de trai decent, pentru fiecare cetăţean. Cei care muncesc vor primi diferenţa dintre această sumă şi salariul aferent muncii sale. Ştiu, au să sară de cur în sus cei care cred că aşa nimeni nu ar mai munci. Nu aş spune asta. Pentru că fiecare va vrea mai mult decât minimul ăla. Şi mai mult va obţine doar prin muncă. Finanţarea s-ar face din taxe şi impozite, în care capitalul ar fi taxat mai mult decât munca. 

Asta dacă se va continua demenţa cu înlocuirea oamenilor cu automate programabile, pentru creşterea profitului. Dacă nu, atunci se vor găsi căi şi pentru crearea de locuri de muncă, şi pentru creşterea perioadei active, şi pentru celelalte probleme. Totul e să ştim ce vrem. Şi să conştientizăm faptul că depindem unii de alţii, că fericirea unora nu trebuie să însemne nenorocirea celor mai mulţi.  

Ascensiunea extremei dreapta

Azi s-a petrecut la Toulouse un alt act de violenţă extremă, care ar trebui să ne îngrijoreze şi pe noi. Un individ, se pare că acelaşi care, săptămâna trecută, a asasinat un militar la Toulouse şi doi la Montauban, a deschis focul asupra unei şcoli confesionale, evreieşti, ucigând trei membri ai aceleiaşi familii, tatăl şi cei doi copii ai săi, precum şi pe fiica directorului, şi rănind grav un adolescent. al treilea copil, fiica directorului şcolii. Arma cu care au fost ucişi cei patru trei este aceeaşi folosită săptămâna trecută. La fel, şi azi asasinul a fugit cu un scuter de mare putere.  

Despre cei trei militari asasinaţi săptămâna trecută am scris. Ce nu ştiam, şi am aflat azi, este că soldaţii, aparţinând unui regiment de paraşutişti, erau maghrebieni, iar în 2008 au fost scoşi din rândurile soldaţilor activi o serie de membri ai aceluiaşi regiment, pentru apartenenţă la mişcări neo-naziste. Este pista pe care se pare că se concentrază acum anchetatorii. 

Zilele trecute un nebun a intrat cu o bâtă de baseball într-o moschee din Arras, ucigând un om şi rănind grav un altul. La fel, tot săptămâna trecută, în Belgia, alt nebun a incendiat o moschee: tot un mort, şi un rănit. Nu are nicio relevanţă faptul că atacatorii par să fie musulmani. Lucrurile sunt foarte complicate. 

Indiferent dacă sunt acte solitare, ele exprimă, totuşi, o realitate: neo-liberalismul a născut o societate tot mai fracturată, mai frustrată şi mai violentă, unde antisemitismul, rasismul, xenofobia, sunt medii de cultură pentru neo-nazism şi extrema dreaptă. Şi mă tem că violenţele din Franţa se vor extinde peste tot în UE, unde problemele generate de imigraţie, legală sau ilegală, provoacă tot mai multe tensiuni. Românii au decontat deja aceste tensiuni, şi vor mai fi ţinte ale atacurilor xenofobe. Eu, în locul ţiganilor, aş începe să să mă pierd în peisaj, nu să ies ca păduchele în frunte.

Fenomenele astea nu cu şedinţe ale Consiliului European se vindecă, cum crede MRU, ci cu politici de incluziune, de reducere a sărăciei, de combatere a discriminării. Şi cu transformarea proiectului european în ceva mai mult decât o serie de reguli de comportament fiscal...      

Diavolul are sigla UDMR pe frunte

Coaliţia guvernamentală e moartă, iar Muţunache este un premier de paie, care nu are nicio putere asupra unui PDL disperat, care şi-ar vinde sufletul Diavolului, numai să rămână la butoane, şi să sugă din bugetul statului. De fapt, şi l-a vândut unui demon: UDMR. Un UDMR la fel de disperat ca şi el, care se vede ameninţat de concurenţa PPMT, al lui Tokes, de fapt al lui Viktor Orban, alt disperat, pus la index de UE. 

Din suma acestor disperări se poate pune de un nou conflict inter-etnic în Transilvania. Care, precum cel de la începutul anului 1990, nu are nimic în comun cu agenda minorităţii maghiare. Dacă maghiarii din Ardeal sunt sinceri cu ei, ar trebui să recunoască un lucru: viaţa lor s-a înrăutăţit vizibil de atunci, pentru că s-au lăsat ademeniţi de promisiunile iraţionale ale UDMR, au întrerupt legăturile cu majoritatea română, s-au închis într-un ghetou, şi cred că astfel şi-au luat porţia de autonomie. 

Ei au fost primii care şi-au luat bocceluţa, plecând după cai verzi pe pereţi, întâi într-o Ungarie care nu i-a primit cu braţele deschise, dimpotrivă, şi de acolo unde au văzut cu ochii. Şi asta nu din cauza "naţionalismului" românilor, care, dacă există(eu, unul, nu-l prea văd!), e cel mult declarativ. Ci din cauza naţionalismului lor. Au făcut din identitate un instrument al separaţiei, iluzionându-se că aşa reînvie un trecut mult mitizat, în care ei erau "stăpâni". Nu l-au înviat. 

Acum, ca şi în martie 1990, pretextul conflictului cu majoritatea, de data asta guvernamentală, nu cu majoritatea română, îl reprezintă învăţământul în limba maghiară. Miza? Spargerea, pe criterii etnice, a Universităţii de Medicină din Târgu-Mureş. Sincer, cred că nici udemeriştii nu ştiu ce câştigă cu asta, în afară de muniţie electorală în războiul cu partidul lui Tokes. Sigur studenţii maghiari nu câştigă nimic. Şi, la fel de sincer, nu am auzit să fi ieşit în stradă ei, studenţii maghiari, să ceară separarea totală a liniei de studii în limba maghiară, care există. Nu cred că studenţii sunt iraţionali. Ştiu că stăpânirea limbii române le dă o şansă în plus. Dar se gândeşte cineva din UDMR la ei? 

Sigur, se apropie 15 martie, alt motiv pentru UDMR să-şi umfle muşchii. Vrea să facă un gest simbolic tare. S-ar putea să fie unul atât de tare, încât să se aleagă praful de tot ce a construit timp de două decenii în relaţia politică a Uniunii cu partidele româneşti. Să nu uite că USL i-a trasmis, cu subiect şi predicat, că s-a lins pe bot de guvernare, după ce a refuzat să contribuie la schimbarea actualei guvernări. Şi dacă USL va câştiga alegerile, aşa va fi. Nu mai există dialog între UDMR şi partidele din USL.

Mă tem că în UDMR nu mai există un cap limpede. Teama de viitor, incertitudinea, faptul că nu a construit din timp alternative, toate astea au stârnit panică în UDMR. Şi panica duce la astfel de poziţii radicale, care, la rândul lor, duc la abordări conflictuale. E un drum periculos, şi ungurii au apucat-o pe el, fără să ştie unde va duce, până la urmă.

Dar totul depinde nu de UDMR, ci de PDL. Iar PDL, cum spuneam, şi-a vândut deja sufletul Diavolului udemerist. Acum nu mai poate da înapoi, dar nici nu ştie cum poate ceda şantajului UDMR, fără să piardă şi mai mult din susţinerea românilor din Ardeal. Dar nu le pasă. Ei nu vor decât să câştige timp, sperând că se va întâmpla o minune, că mărirea salariilor bugetarilor, plus intervenţia lui băsescu în numirea premierului, după alegeri, îi va salva, şi vor rămâne la guvernare. Aşa că mâine se va adopta Hotărârea de Guvern cerută de UDMR. Dar asta nu rezolvă nimic. Nu separarea este soluţia convieţuirii românilor şi maghiarilor. Dar pentru pedelişti şi udemerişti ăsta este un amănunt. Esenţa este jaful din banul public. Banul le-a luat minţile. Şi asta îi va duce la pieire. Totul e să nu ia şi ţara cu ei. 

De ce?

De ce, într-o lume în care zeci de milioane de oameni mor de foame, la propriu, sunt oameni care dau 1000 de dolari pe o omletă?  De ce, într-o lume în care sute de milioane de oameni trăiesc literalmente fără un acoperiş deasupra capului, există oameni care dau zeci, sute, chiar şi un miliard de dolari pe o casă? De ce ar cumpăra cineva iaht de suta de milioane de euro bucata, sau, ca în cazul lui Abramovici, de un miliard de euro, într-o lume în care peste un miliard de oameni trăieşte cu mai puţin de 1,25 de dolari pe zi?  De ce ar da cineva 5 milioane de dolari pe un ceas?  

De ce credeţi că lumea va mai suporta mult această hiper-burghezie, total ruptă de realitate, lipsită de măsură şi de suflet? Ce ce credeţi că altă lume nu e posibilă?

Reforma în educaţie

Uite, instrumentul ăsta reformist, pulanul, i-a scăpat lui Funebriu. Poate se duce să facă un schimb de experienţă în Catalunia, la Barcelona, că acolo este făcută fotografia. Este răspunsul autorităţilor spaniole la protestele liceenilor faţă de reducerile de cheltuieli cu educaţia. În ăst timp liderii europeni bat câmpii cu cercetarea-dezvoltarea, cu reducerea şomajului, cu stimularea creşterii economice, toate servite în sos de austeritate, dres cu tăieri bugetare. Două lumi care nu se mai pupă în niciun fel.   

L'air du temps

Citiţi şi luaţi aminte!

Mai sunt găuri la curea...

E de-a dreptul comic! În Mexic se desfăşoară a nu ştiu câta văicăreală pe tema crizei, cunoscută sub numele de "reuniunea G 20". La Los Angeles se fac ultimele pregătiri pentru festivitatea de decernare a premiilor "Oscar". Şi ghiciţi despre ce vorbesc toate ziarele!

Dar nu numai despre imbecilitatea celor care au programat reuniunea la concurenţă cu Oscarul e vorba. Deşi, mai ştii, o fi o găselniţă de geniu, pentru a face uitată inutilitatea reuniunii. Este vorba despre incapacitatea statelor de a se pune de acord asupra cauzelor, consecinţelor şi mecanismelor de ieşire din criză. De ce? Explicaţia intereselor divergente este prea simplă pentru a fi luată în serios. Mai degrabă unii nu simt criza la fel cu ceilalţi, şi nici costurile nu sunt aceleaşi. De aici divergenţele.

Este şi altceva, chiar mai grav decât atât. Aceste reuniuni ale G 20, avortate pe bandă rulantă, ne dau dimensiunea abisală a neputinţei politicului de a pune ordine în sistemele de reglementare. Doi tâmpiţi, Reagan şi Thatcher, au aruncat un bolovan în apă, dereglementarea, şi de atunci totul s-a dus dracului. Pentru simplul motiv că nişte unii, mari amatori de adrenalină, au riscat nemăsurat, şi au câştigat nemăsurat. Iar când au pierdut nemăsurat, şi-au cumpărat politicieni cretini, precum cei doi, citaţi mai sus, care i-au pus la adăpost de consecinţele iresponsabilităţii lor. 

Iar acum au devenit intangibili, şi pot sfida pe toată lumea. În acest moment doar o catastrofă, care să facă tabula rasa cu tot sistemul financiar global, mai poate reface sistemele de reglementare şi aduce o ordine cât de cât acceptabilă în haos. Rezistenţa profitorilor la orice încercare de a pune lucrurile într-o oarecare ordine este atât de mare, încât statele sunt pur şi simplu paralizate. 

Iar ceea ce se întâmplă ne arată cât de false sunt toate afirmaţiile privitoare la virtuţile magice ale "pieţelor libere". Pieţele nu există! Există doar indivizi, care îşi urmăresc interesele, în dispreţul interesului public, dar şi al intereselor private ale celorlalţi, indivizi care dispun de mijloace capabile să aducă sub comanda lor statele, şi care fac ce vor. Nu e nimic liber în acest joc, şi cu atât mai puţin piaţă. Nu se discută în termeni de cerere şi ofertă, ci în termenii raporturilor de forţă. Este cu totul alt joc, care nu are nimic în comun cu manualele de economie, dar chiar nimic!

Nu mă credeţi? Aruncaţi o privire pe pagina electronică a ziarului NYT: ceremonia de la Los Angeles ocupă locul central, G 20 este la capitolul "Mai multe ştiri". Asta e, fraţilor! Cui îi pasă de G 20? Pe cine interesează zbaterea unor papagali, care întind de aproape cinci ani de o criză bizară, în curul căreia s-au vârât mii de miliarde de euro şi de dolari, şi care promite noi cheltuieli nesăbuite din partea sistemului financiar şi noi programe de "austeritate" pentru cetăţeni? 

Asta e! Divertismentul e de bază! Criza? Ne-am obişnuit deja cu ea, s-ar putea să ne lipsească, atunci când cineva, "pieţele", spre pildă, are să decreteze că a luat sfârşit. Dar până atunci mai e, pentru că mai sunt găuri la curea...

Cât de ticălos?

E unu', Puţă, Duţă, mare şef pe la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Care ori e prost, ori ticălos. Eu cred că e ticălos. De ce? Simplu: dobitocu' ştia foarte bine că nu există decât o SINGURĂ firmă care importă morfină, necesară bolnavilor de cancer. Deschid o paranteză: cât de greu e să produci morfină, într-o fabrică autohtonă de medicamente?  Şi firma îi spusese că vrea să plece din România, că s-a săturat de aşteptat după banii Casei. 

Şi ce face boul? Nimic! Doar acuză firma de şantaj! Dar să vorbească despre problema asta cu alte firme importatoare de medicamente nu putea? Că doar nu s-a terminat morfina în lumea asta! Nu putea să facă o rezervă-tampon? 

Imbecilul ăsta trebuie demis mâine! Îi fut în gură pe ăia de la PDL şi mă doare în cur de interesele lor! Cretinul ăla trebuie să plece! Punct! Să plece! 

Danele! Tocmai ţi-au prelungit americanii mandatul la DNA! Fă şi tu o faptă bună! Pune-i nesimţitului cătuşe! Dovedeşte-ţi utilitatea! 

Statul care-şi bate joc de cetăţenii lui nu mai merită să existe. Am ajuns la limita suportabilului. Suntem în pragul exploziei. Dacă bulă ăla de la Cotroceni, păpuşa lui de la Guvern şi toţi tembelii cocoţaţi în fruntea bucatelor nu se trezesc, o să-i trezim noi! Cu parul!

Dispreţul faţă de reguli şi legi

Cele două explozii de la Sighetul Marmaţiei, dincolo de tragismul lor, dincolo de suferinţele unor oameni, scot la iveală slăbiciunile statului, deprofesionalizarea funcţiei publice, lipsa de comunicare, lipsa de mijloace şi inepţia presei româneşti. Toate astea formează un amestec coroziv, care destramă o construcţie care se numeşte naţiune. 

Asta ar trebui să ocupe mintea guvernanţilor, nu toată colecţia de tâmpenii de pe agenda lor politică. Nu putem fi o societate puternică şi eficientă, dacă va continua fragmentarea ei, dacă vom tot dezvolta strategii de supravieţuire individuală, dacă nu învăţăm să lucrăm împreună şi să respectăm regulile. Regulile, aplicate riguros, salvează vieţi. Dispreţul nostru faţă de reguli şi legi ne-a adus aici. Accidentele de azi sunt în primul rând produsul dispreţului faţă de reguli. 

Să nu ne ascundem după tot felul de scuze: până nu învăţăm toţi, de la vlădică până la opincă, să respectăm regulile şi legile, nimic nu se va schimba în bine în România. Restul sunt, cum tot spun, poveşti.  

Populismul soluţiilor simple virează spre fascism

Prieteni, azi nu aveam chef de scris. Nici acum nu am. Dar m-a pus dracu' să citesc presa portocalie. Care devine pe zi ce trece tot mai jegoasă şi mai extremist-fascistă, în esenţa discursului ei. Asta în indiferenţa ABOSLUTĂ a celor care, chipurile, reprezintă "mecanismele" de auto-reglementare ale breslei. Aţi auzit voi vreun diftong pe tema asta din partea CRP? Mai există tâmpenia asta?

Sunt furios dintr-un motiv foarte serios. Este vorba despre presiunea mediatică iresponsabilă în favoarea semnării Tratatului Fiscal, sau cum pizda mă-sii s-o mai fi numind acum, că îşi tot schimbă numele. Tratatul este forma cea mai periculoasă şi mai extinsă a populismului soluţiilor simple. Este cretinism în stare pură să reduci cauzele actualei crize economice şi financiare la "indisciplina" fiscală a statelor, şi să spui că, dacă vei impune disciplină teutonă în domeniu, ai rezolvat totul.

Prevederile Tratatului nu rezolvă nimic, ci doar adâncesc criza. Înainte de a produce asemenea tâmpenii, UE şi guvernele naţionale ar fi trebuit să producă o analiză extrem de serioasă şi aprofundată a cauzelor crizei. Care îşi are particularităţile ei în Europa, ce se văd în felul în care a evoluat criza în ţările din sudul Europei. Acum vedem că tensiunile şi disparităţile dintre Nord şi Sud se regăsesc şi în Europa, cu toate eforturile ţărilor din sudul Europei de a-şi reduce diferenţele de dezvoltare faţă de Nord.

Ştiu că recent Ion Iliescu şi-a luat porţia de înjurături, inclusiv din partea zdrenţelor din beciurile PDL, care postează peste tot pe unde se poate, când a spus că, de fapt, UE ar trebui să fie mult mai îngrijorată de creşterea  decalajelor de dezvoltare între ţările membre şi să aloce mai multe resurse reducerii lor. Sunt de acord cu aprecierea fostului preşedinte, referitoare la faptul că elementul central al crizei îl reprezintă aceste decalaje de dezvoltare, care au consecinţe în toate domeniile, care golesc ţările din Sud şi din Est de mâna de lucru calificată şi de creiere, care le fasonează ca pe nişte pieţe pentru desfacerea produselor din ţările dezvoltate, chiar dacă asta se face via  China, care ţin salariile foarte jos, pentru a maximiza profitul, care urmăresc să distrugă ce a mai rămas din serviciile publice.

În fond, extinderea UE nu a fost decât o acţiune imperialistă, îmbrăcată în aparenţe altruiste, a nucleului dezvoltat al UE, care astfel a deschis noi pieţe, şi a reuşit să menţină un nivel de prosperitate suficient pentru a-şi păstra coeziunea şi stabilitatea interne. Acum nu urmăresc altceva, doar se pliează pe criză.

Ştiu că sună "comunist", dar acest Tratat este tot un instrument imperialist, care va duce la mărirea decalajelor de dezvoltare dintre nucleul dezvoltat al UE şi periferia imperiului. În aceste condiţii, în loc să belim ochii la ce semnăm, noi nu găsim nimic mai inrteligent de făcut decât să-i demascăm drept anti-europeni şi duşmani ai poporului pe cei care îndrăznesc să pună în discuţie Tratatul, să emită dubii în legătură cu Tratatul, şi cu graba cu România să-l semneze.

Că EvZ şi RL sunt plide de imbecili care scriu la comandă, pe marginea unor subiecte pe care nu le stăpânesc, e una. Că un individ precum Cristian Preda, cea mai odioasă lichea portocalie, se apucă să-l atace pe Adrian Năstase, numindu-l "ideologul anti-european al USL", ţine deja de demenţă. Am intrat într-o altă dimensiune! 

În această ţară nu se mai poate discuta. Atmosfera este irespirabilă, din pricina acestui partid fascist, care trebuie scos în afara legii. Pentru că a făcut mai mult rău României, în patru ani, decât ruşii în şaisprezece, cât au stat pe aici, după 1944. Nu exagerez cu nimic. 

UE o să moară nu din motive economice, nu pentru că Grecia va da faliment(nu dă!), ci din pricina deficitului de democraţie. În momentul în care vâri cu forţa pe gâtul cetăţenilor aberaţii precum acest Tratat sau ACTA, sau maldăre de "austeritate", doar pentru ca unii să-şi mărească profiturile,  să nu te aştepţi ca ei să te aplude şi să iubească proiectul european.  

Să ne retragem toţi în munţi, dară!

Propaganda băsistă merge ceas! Curg articolele pe tema: "Alţii cum supravieţuiesc, şi milogii ăia care cer ajutor de la stat, nu?" Acum ne prezintă un sat "calamitat" de o sută de ani. Care este, de fapt, un sat de munte, izolat şi vara, nu doar iarna, în care locuitorii au dezvoltat strategii de supravieţuire, şi care nu are nimic în comun cu satele înzăpezite din Vrancea şi Buzău. Astea sunt sate mari, în care oamenii au devenit deja dependenţi de tehnologie. O fi rău, n-o fi rău, ăsta este sensul modernităţii. Putem să ne întoarcem în Evul Mediu, şi am rezolvat problema! Dar acu', dacă tot ne-am civilizat şi noi cât de cât, atunci să ne bucurăm de binefacerile contemporaneităţii.

Or fi fiind printre sinistraţi şi leneşi, şi beţivi, şi egoişti. Dar nu ei formează grosul, ci oamenii oneşti, care acum au fost depăşiţi de evenimente, care nu au mai putut face face singuri. Şi au apelat la un stat, care, ghinion, se află în plină descompunere. Dovada? Trebuia să avem un Centru Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei, proiect de vreo 200 de milioane de dolari, de la guvern şi BM, şi un soft dedicat, de vreo 7,5 milioane de dolari. Deocamdată se folosesc porumbei călători, ştafete şi curieri călare, precum şi celulare, când ai unde le încărca, atunci când pică buleftrica.

După cum merg lucrurile, nu ne rămâne altceva de făcut decât să ne retragem în munţi, să trăim ca în evul Mediu, şi să murim fericiţi că nu mai suntem dependenţi de stat.

Şi americanii ie proşti!

Dintr-un articol apărut azi în NYTimes, dedicat faptului că tot mai mulţi dintre americanii care cer "un stat mai mic", vezi trepanaţii din The Tea Party, sunt beneficiari ai măsurilor de asistenţă socială, pe care altminteri le-ar vrea tăiate! Mintoşi băieţii! Ngâ, ngâ! Şi ipocriţi, pe deasupra!

"One of the oldest criticisms of democracy is that the people will inevitably drain the treasury by demanding more spending than taxes. The theory is that citizens who get more than they pay for will vote for politicians who promise to increase spending.

But Dean P. Lacy, a professor of political science at Dartmouth College, has identified a twist on that theme in American politics over the last generation. Support for Republican candidates, who generally promise to cut government spending, has increased since 1980 in states where the federal government spends more than it collects. The greater the dependence, the greater the support for Republican candidates." Nasol moment, mişto colivă!

Spălarea creierelor funcţionează la turaţie maximă, se vede treaba! Dar e bine, e foarte bine!

Afară ninge...

Afară ninge. Nu e o noutate. De vreo două săptămâni ninsoarea îşi face de cap, şi ne pregătim pentru al treilea viscol din anul ăsta. Înţeleg că, după el, care va veni luni şi marţi, ar mai fi loc şi de un al patrulea. Să fie primit! Deşi nu-i duceam neapărat dorul!

Ninge, evident, pe toate posturile de televiziune, mai puţin la televiziunea publică, post care preferă să arunce ştirile despre dezastrul umanitar din câteva judeţe pe TVR Info, adică un post la care nu se uită nici dracu. E ăla la care prestează Marean şi Lupea!

Răspunzând preţioaselor indicaţii ale Iubitului Conducător, Mare Reformator şi Machitor, aflat la Predeal, să-şi încarce bateriile(ştiţi voi care baterii!), statul român este foarte ocupat să nu se ocupe de cetăţenii lui. Care sunt invitaţi să-şi poarte singuri de grijă. Iar când nu mai pot, sunt sfătuiţi să se culce în copârşeu, pentru a fi mai uşor de transportat la cimitir.

Reacţia "autorităţilor" este ineptă, jenantă, timpul de reacţie atât de lung, încât e ca şi când n-ar fi. Realizăm că şi statul, şi privatul, sunt la fel de prost echipate, intelectual şi material, pentru a gestiona o criză. Instituţia prefectului a ajuns o pacoste. Prefecţii nu au decât un scop în viaţă: să le dea în cap preşedinţilor de consilii judeţene care nu sunt de aceeaşi culoare(politică) cu stăpânii lor de la centru. Nu înţeleg de ce, de vreme ce în Vrancea lucrurile merg din rău în mai rău, Bucureştii refuză de declare stare de alertă în zonă. Este o luptă penibilă şi absurdă de orgolii, care devine criminală.

Avem nişte decervelaţi în fruntea ţării, care nu au nimic în comun cu oamenii, cu nevoile lor, cu suferinţele lor. Dacă lor nu le iese nimic la afacerea asta, bani sau voturi, dă-i în pizda mă-sii pe tovarăşii cetăţeni! N-au valoare de piaţă!

Un bou ne tot povesteşte ce bună e "societatea de piaţă",  şi cum dictatura pieţei nu există. Să mori tu? Tocmai am văzut cum nişte oameni, care pentru piaţă, dar şi pentru stat, nu valorează nimic, sunt scoşi în afara jocului, lăsaţi să moară. Să ne înţelegem bine: mobilizarea din ultimele două zile nu are nimic în comun cu relaţiile care trebuie să existe între cetăţeni, instituţii, actori economici, într-o societate normală, bazată pe valori morale şi politice ferme. Mobilizarea este rezultatul unei conjuncturi: instituţiile, puse faţă în faţă cu indignarea cetăţenilor, încearcă să-şi dovedească utilitatea, actorii privaţi au găsit un prilej de a-şi mai face puţină reclamă gratis, televiziunile se bat pe rating. Unde este umanismul aici? Mila, compasiunea, solidaritatea, ele unde sunt? 

Niciunul dintre motivele care pun în mişcare lucrurile de vreo două zile nu este unul firesc, un semn de normalitate. Unii vor spune că, în fond, încep să acţionneze forţele pieţei, că ele sunt mai puternice decât statul. My ass! Dacă era aşa, forţele pieţei acţionau de mult: de acum zece zile, de când amărâţii ăia zac în nămeţi. Dar, cum spuneam, ei sunt zero pentru piaţă, nu înseamnă nimic. 

Asta e societatea de piaţă, în esenţa ei abjectă. Şi asta ne aşteaptă de aici încolo.

Afară ninge...

Haosul administrativ şi statul inexistent

Prieteni, nu cred că statul român a fost mai neputincios, mai inept, mai rătutit ca în aceste zile. O schimbare de guvern în plină criză determinată de fenomene meteorologice extreme era fix ce ne trebuia, pentru a înţelege unde au dus reformele lui băsescu, în numele modernizării statului. S-a modernizat de n-a mai putut!

Pur şi simplu oamenii au fost puşi în faţa unei alternative simple: "vă descurcaţi singuri, sau muriţi!" "Statul român nu mai poate avea grijă de toţi cetăţenii săi!" ne spunea dementul ăla de la Cotroceni, în aplauzele unei cohorte de pupincurişti, bine ameţiţi de băşinile neo-liberale ale comunistului securist, ajuns mare anti-comunist şi foarte securist. 

Azi, când începem să percepem dezastrul umanitar din Buzău, Vrancea, Brăila, Galaţi, Ialomiţa şi, vai, Bucureşti(comunele din imediata sa vecinătate!), Muţunache umblă ca o muscă beată pe la toate ministerele, de parcă miniştrii cei vechi aveau pentru ce fi felicitaţi, iar cei noi nu-şi puteau lua în primire scaunul şi fără augusta sa râgâială! Iar madam Chiloţi Tetra explică dezastrul de pe căile ferate arătând cu degetul spre ANM, care nu i-a dat prognoza la timp! 

Autorităţile locale sunt încăierate, şi paralizate, de luptele între prefecţii portocalii şi preşedinţii de consilii judeţene şi primarii de altă culoare politică. Între centru şi autorităţile locale nu există comunicare, sau se comunică haotic, iar un bou de la MAI dădea azi lecţii de "subsidiaritate" ălora cu mortu'n casă, pe care nu-l pot îngropa, pentru că sunt, la rândul lor, îngropaţi, cu casă cu tot, în zăpadă!  Dar dacă te uiţi pe CV urile tembelilor din fruntea instituţiilor statului, îţi faci cruce de câte masterare sau doctorate au! Şi ei nu sunt în stare să comunice coerent unii cu alţii, şi cu atât mai puţin să gestioneze o criză banală, până la urmă, că de milioane de ani aici iarna ninge!

Îmi este groază să mă gândesc ce vor găsi oamenii în casele acoperite de zăpadă. Câţi or fi murit de foame, de sete, de frig, de lipsa medicamentelor! Cine să-i ajute pe bătrâni? Nu ştim că la sat au rămas doar bătrânii? Că tinerii au fugit de sărăcie în cele străinătăţuri?

Acum băse tace ca un peşte. Îl doare în cur de suferinţa oamenilor. Este cel mai insensibil ticălos pe care l-am văzut în viaţa mea! Comandant de lagăr de concentrare i-ar fi venit mănuşă caracterului lui! Să zică ceva n-a avut timp, dar şi-a găsit pentru a-i semna lui Funebriu decretul de numire în funcţia de consilier prezidenţial. Să nu rămână mititelul fără demnitate!

Am să închei cu scrisorica asta, luată de pe blogul doamnei Lucia Verona. Pentru a vedea ce simt şi gândesc cu adevărat cei care suportă băşinile reformiste ale cretinilor care ne conduc:

"Mor oameni cu zile, te rog să mă crezi, Lucia, televiziunile nu au ajuns până acolo unde tragedia trăită de concetăţenii noştri nu poate fi povestită. Cuvântarea lui Victor Ponta din Parlament are puţină importanţă. Ce e mai important este că în această perioadă primăriile, consiliile judeţene din zonele calamitate nu au resurse pentru a face faţă dezastrului produs de evenimentele meteorologice, mor oamenii în case, le mor animalele din bătătură, pagubele sunt deja enorme iar conducătorul se joacă în zăpadă, fâcând guvern de clone.

Am simţit pe propria-mi piele cum e să rămâi, câteva zile, fără posibilitatea de a comunica telefonic (antene GSM pline de gheaţă , fixul mort), fără curent electric, am văzut cu ochii mei oameni cu centrale termice moarte pentru că nu s-au gândit să-şi cumpere şi generator electrogen – le-a căzut curentul, le-a căzut şi centrala termică – fără butelie. Fără ţigări, fără pâine, pentru că nişte miniştri „deştepţi” au interzis în totalitate circulaţia pe drumurile publice, chiar şi pe acele drumuri pe unde se putea circula, de nu mai aveau voie să circule nici distribuitorii de pâine şi nici, culmea!, cei din consiliul judeţean care ar fi trebuit să se ocupe de dezăpeziri, în parohia lor. Buzăul şi Vrancea sunt două exemple pe care le am acum la îndemână. Ne mor concetăţenii, Lucia, adineauri am aflat că mi-a murit o cunoştinţă, văduvă tânără, avea doar 73 de ani, undeva între Râmnicu Sărat şi Brăila. Dumnezeu s-o ierte. Lucia, oare Dumnezeu îi va ierta şi pe cei care astăzi, când ar fi nevoie să facă pe dracu-n patru pentru a pune la dispoziţia autorităţilor locale bănişorii pe care îi strâng pentru alegeri, ca să angajeze companii private pentru salvarea oamenilor, se dau în stambă la televiziuni cu predarea ştafetei? Care ştafetă? Ştafeta mortii? Poate Dumnezeu îi va ierta, eu nu."

Luaţi de la băsescu!

Statul minimal, reformat, suplu, eficient! Morţii apreciază! Ei, ca şi România, sunt într-o formă excelentă!

Plutonul de execuţie

Antena 3 şi-a scos la încălzire plutonul de execuţie: începând cu Dana Grecu şi Radu Tudor, şi continuând cu Badea şi Ciutacu, în emisiunea Gâdelui, toţi trag sau vor trage în Victor Ponta. 

Mi-e silă. Mi-e silă pentru că Voiculescu a găsit momentul cel mai prost să-i plătească o mai veche poliţă lui Ponta, şi şi-a asmuţit dulăii pe el. E o mizerie, care poate duce la ruperea USL. PSD nu va plânge din atât. Dar PNL o să şi-o ia grav în freză.

Mă doare în cur de PSD, PNL sau PDL. Dar odată cu ăştia mi-o iau şi eu în freză, şi milioane ca mine. Iar poziţia lui Antonescu, de a turna gaz peste foc, este cretină şi iresponsabilă.

Dar ce mai contează? Şi-a satisfăcut Crin egoul? Atunci e bine! Pa, şi să auzim de bine!

PS: parcă tot mai bine cu un Crin, Frumosul din Parlamentul Adormit. Când se trezeşte e pericol!

Am uitat să fim oameni?

Ştirea asta n-a reţinut atenţia jurnaliştilor: undeva în nordul Capitalei, pe o străduţă din secolul XIX, au murit îngheţaţi doi oameni: un bătrân de nouăzeci de ani, care avea grijă de fiica sa de aproape şaptezeci, bolnavă. Vecinii, "martorii", cum zicea o gurnalistă, aflată la faţa locului, spun că nu i-au mai văzut, şi nu au mai văzut fum pe horn, de două săptămâni de zile. Legiştii spun că sunt morţi de cinci zile.

Nimeni, dar nimeni dintre vecini, n-a trecut în acest timp să-i întrebe: "Bă, voi mai trăiţi? Aveţi nevoie de ceva?" N-a trecut nimeni de la serviciile de asistenţă socială? Popa? Jandarmi, poliţişti de proximitate? 

Ce naţie de căcat suntem, de nu ne mai pasă de nimeni? Ce monstru am făcut din stat? Ce se întâmplă cu noi? Am uitat să fim oameni?  

Dureri uitate

Am găsit aici această fotografie, făcută de un celebru fotograf sovietic, Dmitri Baltermants.  Nu ştiu când şi unde a fost făcută. Ea înfăţişează soldaţi români, făcuţi prizonieri în faza finală a bătăliei pentru Stalingrad. Ca jurnalist, Baltermants a acoperit luptele de la Stalingrad. 

Românii, ca şi germani, italienii sau ungurii, n-au avut nicio şansă la Stalingrad. Au fost prost echipaţi, poate mai prost decât italienii şi ungurii. Li s-au încredinţat misiuni pentru care nu aveau pregătirea şi mijloacele pentru a le duce la îndeplinire. Erau departe de casă, într-un război care a avut sens până la Nistru. Nu cunoşteau terenul, nu erau motivaţi. Aliatul german nu era nici el într-o stare mai bună. Cred că istoricul relaţiilor militare româno-germane în cel de-al Doilea Război Mondial este încă în ceaţă, abia acum trebuie scris. Ce ştim sunt mai degrabă clişee propagandistice, de o parte şi de alta.

Stau şi mă întreb: câţi dintre cei din fotografie s-au mai întors în ţară, după ce războiul a luat sfârşit? Şi cât a contat masacrul de la Odesa în tratamentul de care au avut parte în prizonierat?

Fotografiile astea au şi meritul că, privite acum, mai taie din elanul războinic al unor lideri politici, dar nu numai, tot mai dispuşi să folosească forţa pentru a rezolva diverse conflicte. Lăsând în urma lor mai multe probleme decât rezolvă... 

În ce ne-am băgat?

Voioşie mare la Bruxelles! A fost adoptat Pactul pentru distrugerea Europei, ca putere economică, pentru că o gospodină la menopauză, madam Merkel, are viziuni, iar restul liderilor, cu excepţia celor englezi şi cehi, n-au coaie!

Ţinând cont de faptul că, excepţie făcând câteva ţări, printre care şi România, toate celelalte au datoria publică peste 60% din PIB, inclusiv Franţa şi Germania, totul sună ipocrit. Nici acum nu ştim dacă s-a dat o definiţie comună "deficitului structural", care să aibă un sens, raportat la realităţile economiei globale. 

Probleme cu datoriile publice au toate statele. Dar nimeni nu-i atât de nebun să-şi refuze dezvoltarea viitoare, doar de dragul de a arăta bine într-o poză de care se va uita repede, la fel de repede cum se schimbă şi realitatea.

Se mai dezvolta China în ritmul în care o face, dacă adopta decizii inepte, de genul celei impuse ţărilor membre ale UE de Germania? De ce nu puteau înlocui tâmpenia asta cu un plan de reducere eşalonată a datoriilor publice, în ritmuri convenabile fiecărei ţări, cu mecanisme de verificare şi control adecvate? În fond, despre asta este vorba. 

Fără creştere economică, planu' lu' peşte este egal cu zero! Iar planul dăunează grav creşterii economice! Nu-i nimic! Cam peste vreo lună vom auzi de un nou plan de salvare a Europei!

Nu discut despre satisfacţia tâmpă afişată de băsescu după summit. Oricum nu înţelege nimic din ce se întâmplă. El e satisfăcut că am intrat "în rândul lumii", deşi deciziile le iau alţii pentru noi. Dacă va fi şi el prezent acolo, o dată pe an, se poate spună că-l bagă cineva în seamă şi pe el!

Nu mai sper ca politicienii români să dezbată inepţia asta şi s-o respingă. Nu am speranţe nici ca economiştii români, cu rare excepţii, să arate că ne-am pus juvăţul de gât cu mâna noastră. Sunt prea lipsiţi de coloană vertebrală!

De mai bine de un secol şi jumătate, piaza-rea a Europei se numeşte Germania. Ei bine, a mai lovit odată! Felicitările, masa şi darul, la cimitir!