Şah sau Monopoly?

Delirul lui băsescu în legătură cu Rusia şi relaţiile bilaterale m-a făcut să mă gândesc la semnificaţia unei fraze. Cred că a spus-o Gorbaciov, parcă la întâlnirea de la Malta: "O să vă facem o surpriză. O să vă lăsăm fără adversar." De fapt, nici nu contează amănuntele, ci planul strategic din spatele cuvintelor.

Nu ştiu dacă URSS, după Pactul Ribbentrop Molotov, şi-a propus un imperiu în Europa Centrală şi de Est. Este foarte puţin probabil. Pactul era o încercare de a câştiga timp şi de a pune o oarecare distanţă între ei şi nemţi. Sovieticii ştiau că sunt pe lista neagră a lui Hitler, şi mai ştiau că sunt singuri. Deschid o paranteză: nu discut despre ce s-a întâmplat în aceste ţări, despre Gulag, stalinism, crime politice şi altele. Ci pur şi simplu despre nişte evoluţii geopolitice şi motivele din spatele lor. Toate evoluţiile astea au costuri, materiale şi umane. Nimeni nu-i inocent, când este vorba despre costurile umane ale jocurilor de putere la nivel global!

Dacă, după cel de-a Doilea Război Mondial, tot s-a pricopsit cu el, URSS trebuia să-l şi administreze. Imperiul Ţarist n-a fost un geniu în materie, şi cum URSS nu avea decât acea experienţă "imperială", a eşuat şi ea. Trebuia să scape cumva de costurile imperiului, pentru că metropola nu avea resurse pentru a se dezvolta şi pentru a ţine pasul cu adversarul lui strategic. Mai mult, practic URSS administra, într-un fel sau altul, o lume. Care adăuga şi ea la costuri. Şi atunci a făcut o socoteală simplă, dragă capitaliştilor: reducerea costurilor. Doar că socoteala lor a fost infinit mai perversă: a transferat costurile gestionării lumii post Război Rece în sarcina unui singur actor: SUA.

Aşadar Malta nu este tocmai o surpriză, cum nici destrămarea URSS nu este o "catastrofă" geopolitică, aşa cum cinic clamează Putin. Este o decizie bine gândită, doar că pe unii i-a luat valul îmbogăţirii peste noapte, iar Elţân era un alcoolic dement. Când s-a ajuns la un anumit consens intern, brusc haosul s-a transformat în ordine. Evident, cu mijloace locale şi specifice, dar poţi condamna plăcerile masochiste ale băştinaşilor?

Bucuria indecentă a neoconilor(apropo, în argou, în franceză, con mai înseamnă şi tâmpit) de la Washington, care se felicitau pentru "momentul unipolar al Americii" s-a transformat, doar în 20 de ani, într-un coşmar fără sfârşit. În toţi aceşti ani americanii au purtat atâtea războaie cât n-au purtat în toată perioada Războiului Rece. Atunci au fost Coreea şi Vietnamul. Acum numai războiul "antiterorist" a intrat în cel de-al optulea an, şi nu se va termina prea curând. Afganistanul este un buboi purulent. Pakistanul stă să explodeze. Irakul e departe de a se fi pacificat. Iranul rămâne o problemă.

Cei care au "planificat" momentul unipolar al Americii îşi propuneau să împiedice apariţia unui competitor strategic al SUA până în 2025. Acum îl au: China. Care doarme pe un morman de dolari. Şi se pregăteşte să devină curând cea de-a doua putere economică şi militară a lumii.

Mai grav decât slăbiciunea economică a SUA este faptul că modul în care au gestionat lumea ca hiperputere a scăzut atât de mult prestigiul şi atractivitatea SUA, încât nimeni nu vrea să li se asocieze în administrarea lumii. Europenii se fac că plouă, ruşii n-au niciun interes, fiind ocupaţi în plan intern, şi având probabil şi alte socoteli, chinezii se codesc să joace un joc în doi cu americanii, având interesele lor în Asia şi Pacific, iar alţii nu contează.

Toată lumea se bucură de erodarea puterii SUA. Şi toţi îşi fac calcule. Deocamdată SUA nu sunt suficient de slăbite pentru a fi detronate de altcineva, dar în culise se lucrează la asta. Un proiect geopolitic de uniune Europa Rusia ar oferi un competitor strategic atât pentru SUA, cât şi pentru China. În acest joc demografia nu ar juca prea mult în favoarea Chinei, iar atât SUA, cât şi China ar fi depăşite economic de acest bloc euroasiatic, ce ar cuprinde şi Turcia.

Pare improbabil? Eu zic că nu. Aşa că înainte de a lătra la lună, unii de la Bucureşti ar face bine să se uite bine în jurul lor. Şi să înţeleagă ce văd...

Aşa că Gorbaciov avea dreptate: surpriza pe care au făcut-o Statelor Unite o să le ducă la ruină, mai devreme sau mai târziu. Ce-i mai bine să joci: şah, sau Monopoly?