Prima zi de iarnă

Prima zi de iarnă în Bucureşti. Mai mult zgomot, decât iarnă, ce-i drept! Zăpadă nu prea multă, dar amestecată cu ploaie, adică formula ideală pentru blocarea unui oraş în care oricum se circulă mizerabil. Şi un vânt tăios, care te pătrunde până la os.

După ce "edilii" ne-au arătat mândri batalioanele de echipamente şi de maşini de deszăpezire, frumos aliniate în remize, după ce au făcut "simulări", în care duşmanul iarnă era invariabil pus să muşte pământul, azi, nimic! Am aflat de la o tanti explicaţia: batalioanele moto-mecanizate ale armatei drumarilor zac în uriaşul ambuteiaj numit Bucureşti!

Cum spuneam, nu zăpada este problema, ci alternanţa dintre zăpadă şi ploaie. Pe străzile laterale vedeai maşini de fiţe, uriaşe balene 4X4 mergând în vârful deştelor pe oglinda de gheaţă. Abia spre prânz au apărut pe arterele principale cisternele cu lichid anti-îngheţ.

Taximetristul care m-a adus acasă de la birou, un tip tânăr şi enervant de calm, vorbea permanent cu cumnatul lui, tot taximetrist, din câte am înţeles. Pesemne aveau bonusul ăla de 2000 de minute de la Cosmote! Aşa am aflat situaţia cam de prin tot oraşul: pe unde se poate trece, adică mai pe nicăieri, pe unde nu.

Mi-am lăsat maşina în faţa blocului, pentru simplul motiv că nu mai găseşti locuri de parcare pe vremuri de astea nici să dai cu tunul! Cinstit(şi cinic!) vorbind, e şi mai ieftin!

Poate că zăpada asta este bine-venită. E singurul element de decor care aminteşte de sărbătorile de iarnă. În rest, cenuşiul şi mizeria de toate zilele, pe care nişte beculeţe meschine nu reuşesc să le alunge. E criză mare, monşer!