joi, 17 decembrie 2009

Un tur de orizont

Nu ştiu în ce măsură mai contează cum va arăta guvernul Boc IV şi cine vor fi miniştrii lui. Rezultatul pentru România va fi acelaşi: partidul-stat va pătrunde până în cel mai ascuns ungher al ţesutului instituţional şi va distruge tot ce nu este compatibil sau identic cu el. De ochii lumii vor fi în guvern ceva indivizi cu blazon nepătat, la externe, spre pildă, în rest baronii portocalii, mai ales acolo unde este vorba de controlul banilor publici şi de controlul societăţii. În acest din urmă caz mă refer la instituţiile de forţă: poliţie, jandarmerie, servicii de informaţii, prefecturi.
Cooptarea ungurilor nu are absolut nicio semnificaţie. Minoritatea maghiară este deja ruptă în două. Uitaţi-vă cât mai primeşte UDMR în sondajele de opinie! Explicaţia este simplă: maghiarii care nu trăiesc compact în HarCov s-au distanţat şi ei de politică, nu mai sunt cu nimic motivaţi naţionalist, pentru că, pe de o parte, au fost brutal refuzaţi în Ungaria, iar pe de altă parte în România actuală chiar există un pluralism şi o toleranţă etnică în ceea ce-i priveşte, şi priveşte minorităţile, în general.
Ţinutul Secuiesc este, în schimb, o tragică excepţie, un loc în care naţionalismul şi revizionismul maghiare interbelice au renăscut şi se simt ca la ele acasă. Graţie mai ales lui traian băsescu. Care a întărit PCM, pentru a şantaja cu el UDMR, şi pentru a o forţa să guverneze cu PDL. Proiectul secuiesc al lui traian băsescu are o puternică aromă de servicii secrete, servicii care, prin anii 90, pentru a sparge unitatea maghiarimii, maghiarime aşezată atunci pe poziţii extremist maximaliste, au crezut că o soluţie ar fi renaşterea identităţii secuieşti.
Acum vedem că ne-am trezit cu o belea în plus pe cap. Dar mă rog, avem în fruntea ţării un Măreţ şi Brav Conducător. Şi când o fi cotoioasă în secuime, ne va apăra cu buzduganul în dreapta şi sticla de Chivas în stânga!
Minorităţile celelalte sunt şi ele, ca întotdeauna, alături de putere, iar "independenţii" generalului de izmene Oprea nu merită prea multe discuţii.
În fapt, vom avea un guvern minoritar. Şi în fruntea ţării un preşedinte care îşi va vedea cât de curând contestată legitimitatea. Nu toată lumea poate fi cumpărată. Iar cei mai mulţi români nu au cine ştie ce de pierdut, aşa încât vor fi oricând dispuşi la o zaveră.
Reducerea deficitului bugetar cu aproape 3% din PIB este o operaţie imposibilă, în esenţă, orice ar zice Boc. Pe hârtie lucrurile par să se închidă: dăm afară atâţia, nu mai facem investiţiile astea şi astea, iată deficitul redus. În realitate lucrurile vor fi mult mai complicate. Şi nici reducerea atât de simplă. Nu cred că reducerile de personal în sectorul bugetar se vor petrece prea lin. Dimpotrivă, va fi o rezistenţă acerbă din partea angajaţilor, nu doar a sindicatelor.
Vor fi presiuni şi din partea mediului de afaceri, care se va vedea obligat la reducerea forţei de muncă şi, evident, la scăderea cifrei de afaceri şi a profitului, în absenţa unor investiţii publice, anunţate, dar amânate sine die.
Cred că nu prea vom vedea creştere economică în 2010, câtă vreme se va produce o reducere a consumului de circa 3, 5 miliarde de euro. La care se adaugă şi alte reduceri ale consumului, prin continuarea reducerii forţei de muncă în sectorul privat, nu doar în cel de stat. Nu ştim nici care va fi starea agriculturii. Nu ştim cât s-a însămânţat la grâu toamna asta, în lipsa unor subvenţii. Nu ştim ce bani se vor investi anul viitor în agricultură.
Şi apoi nu ştim cum va evolua economia europeană. Economie de care suntem puternic legaţi. Vedeţi ce se petrece în Grecia. Nu ştim nici ce va fi pe piaţa energiei. De fapt, nu ştim multe. Nu ştim cum se vor reflecta toate astea în rata de schimb a monedei naţionale. O devalorizare brutală, ca în 1997, ar da peste cap toate calculele guvernului şi mai ales pe cele ale actorilor economici.
Mă tem că nu vom scăpa de creşterea TVA. Dacă nu vor creşte taxe şi impozite, ţintele de venituri la Buget, şi implicit ţinta de deficit, nu vor putea fi atinse. Probabil că nu vor introduce măsura acum, dar în primăvară nu mai scăpăm. Cum, probabil, nu vom scăpa, cei din sectorul bugetar, de curbele de sacrificiu, adică de reduceri sistematice ale salariilor.
Am mai scris, voi mai scrie: principala problemă a României va fi, cu începere din 2010, datoria publică, internă şi externă. Plata ei va deturna multe resurse necesare investiţiilor şi protecţiei sociale. De fapt, de aici ar trebui să plece orice discuţie despre un program de guvernare.
Această discuţie nu vrea să o facă nimeni. Dar ea se va impune cu forţa pe agenda publică şi pe agenda guvernării.
Nu cred că, în acest context se va putea antama procesul de modificare a Constituţiei şi a regimului politic din România. Şi nici "modernizarea" statului. Nu că bizonul mediu român nu ar pune botul la aşa ceva. Dar nu cred că acum traian băsescu şi gaşca lui vor mai avea scuzele obişnuite: comuniştii, onaniştii, parlamentarii, masonii, filoruşii, mogulii şi altele asemenea.
Au tot ce vor: guvernul dorit, majoritatea parlamentară obedientă dorită, controlul ABSOLUT asupra statului şi a instituţuiilor sale, controlul cvasitotalităţii banilor publici. Ce şi-ar mai putea dori, pentru a face treabă? Ceva minte, puţină onestitate, o dâră de bun-simţ?

Niciun comentariu: