Un pumn ce nu trebuie expertizat

Silvio Berlusconi şi-a luat un pumn în plină figură de la un "admirator" înfocat, la ieşirea de la un miting, ţinut la Milano. Semn că nemulţumirea faţă de politică şi politicieni a trecut dincolo de nişte limite raţionale. E comod să spui că agresorul e nebun(în cazul Berlusconi cel care l-a lovit era, se pare, sub tratament, deşi nu ni se spune şi de ce boală suferă).

Violenţa socială este pe cale să revină în centrul scenei politice. Italia are o vastă experienţă în domeniu. A dat şi la alţii. Acum dezmembrarea statului providenţă, în numele "liberalismului" , ne face să vedem şi preţul acestei alegeri: tot mai mare precaritate economică şi socială, polarizare socială, închiderea cercului puterii, golirea de conţinut a democraţiei.

Berlusconi, mai mult ca oricare alt politician european, încarnează mizeria vieţii politice. Este simbolul răului politic, al populismului agresiv şi fără scrupule. Lui i se potriveşte cel mai bine zicala "Cu televizorul aţi minţit poporul!"

În mai toate societăţile occidentale dialogul între diversele componente ale lor a devenit imposibil. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Şi nici guvernele, nici cetăţenii nu mai vor să plătească preţul păcii sociale, pentru că nu mai au sensul solidarităţii sociale. Care vine din contactul direct între oameni, din implicarea în viaţa colectivităţii, din sentimentul apartenenţei la un grup, definit de un set de valori şi de interese.

Pumnul luat în bot de Berlusconi este doar începutul. Acum agresorul pare să fi fost un individ cu neuronul plecat cu sorcova. Ce se va întâmpla atunci când nu vor mai avea deranjamente la etajul final? Când violenţa împotriva politienilor va fi rezultatul unor decizii conştiente, cu motivaţii clare? Unde ne ducem, urmând calea asta, a populismului deşănţat şi a lipsei de spirit critic?