joi, 10 decembrie 2009

Cele două Românii

Cele două Românii nu sunt o găselniţă, folosită în campania electorală. Cele două Românii sunt o realitate. Depinde doar de criteriile pe care le foloseşti în analiză. Există o Românie a bogaţilor şi una a săracilor, o Românie a oamenilor educaţi(care nu sunt neapărat şi bogaţi!) şi o Românie a analfabeţilor(nu toţi neapărat săraci), o Românie a oamenilor responsabili şi una a demenţilor, pe care îi vedem pe YouTube cum pun în pericol viaţa lor şi a semenilor lor prin tot felul de gesturi teribiliste. Sigur, însumate, aceste Românii fac, mai mult sau mai puţin, România aia care ne calcă pe nervi şi ne ocupă tot timpul.
Turul doi al alegrilor prezidenţiale ne-a scos la iveală existenţa a două atitudini politice, care generează alte două Românii. Prima atitudine ste una totalitară, şi a generat România lui traian băsescu. O Românie intolerantă, extremistă, nepăsătoare faţă de lege, Constituţie, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, o Românie a urii programate, a linşajului mediatic, a lipsei de valori morale. O Românie care acceptă violenţa, mârlănia, sperjurul, încălcarea legii, o Românie în care OTV se consideră noua "Europă Liberă", în care şeful statului se urcă beat la volan, este incapabil să construiască cel mai mic consens, în care guvernarea este exercitată de un partid stat, care nu vrea să împartă puterea cu nimeni, care vede în criticii din presă şi din societatea civilă duşmani ai poporului, ce trebuie distruşi. Este o Românie a serviciilor secrete care ascultă şi urmăresc opozanţii politici ai puterii, o Românie în care instituţiile statului lucreză doar pentru cel din fruntea statului. Este o Românie cu spatele la viitor, o Românie a totalitarismului, a partidului unic şi a "Iubitului Conducător".
A doua Românie este una îndreptată cu faţa spre viitor, tolerantă, democrată, capabilă de solidaritate în jurul unui proiect care ţine de interesul naţional, în care celălalt nu este un duşman care trebuie distrus cu orice preţ, ci un adversar care trebuie respectat. Nu este România lui Geoană, Antonescu, Iohannis, este România cetăţenilor care cred în valorile democraţiei şi cred că a construi este mai important decât a dărâma, a dialoga mai important decât a impune, care crede în parteneriat între egali, nu în supuşenie.
Este o Românie care emerge, după două decenii de tranziţii penibile sau dureroase, după multe erori şi eşecuri. Această Românie merita o şansă. N-a fost să fie. Dar nu este eşecul ei, ci al celeilalte Românii, România totalitară, care are încă pe ce butoane să apese, ce frici să stimuleze, ce frustrări să facă să vorbească.
Cu toate astea România lui traian băsescu îşi trăieşte agonia. Se va destrăma, mai devreme sau mai târziu. Într-un fel, realegerea sa, dar mai ales modul mizerabil în care s-a produs, îi va accelera descompunerea. Sunt ferm convins că, dincolo de nişte lideri de moment, există ceva mai puternic, care face ca România democrată să se afirme: nevoia de normalitate, de firesc, de viitor. Nevoia de mai multă democraţie şi de mai multă libertate.
Nu putem trăi permanent cu ameninţarea conflictelor deasupra capului. Nu putem trăi într-un veşnic scandal, nu putem număra mereu cadavrele reformelor avortate. Nu putem rata la nesfârşit oportunităţi, pentru că cineva vrea să aibă întotdeauna dreptate, să fie masculul alfa al unei întregi naţiuni. În democraţie puterea se împarte, nu se exercită arbitrar, ca într-o monarhie absolută.
În construcţia asta, a României democrate, trebuie să se implice şi social-democraţii, şi liberalii. Ambele ideologii sunt ideologii ale libertăţii şi democraţiei, ale toleranţei şi respectului datorat celuilalt. Asta nu înseamnă dispariţia deosebirilor specifice, asta înseamnă promovarea unor proiecte asupra cărora se poate construi un consens politic şi social, în condiţii de deplină transparenţă. Dacă vrem să convingem oamenii să se întoarcă la politică, trebuie să o moralizăm, aşa cum trebuie să moralizăm capitalismul, dacă vrea să redevină credibil.
Cele două Românii despre care vorbeam nu se vor întâlni, vor fi veşnic în conflict. Depinde de noi care Românie va fi mai puternică: cea a mentalităţilor totalitare, sau cea a valorilor democratice.

6 comentarii:

asybaris spunea...

Diviziunile sociale exista, dar de aici pana la a crede ca diviziunile sociale se aliniaza in spatele a doua optiuni politice e cale lunga. Nu putem stabili un pattern comun altul decat alegerea prin vot in randul celor care au fost duminica la alegeri. Oamenii care l-au votat pe Geoana sunt aceiasi cu cei care l-au votat pe Basescu. Am ales intre personaje a caror imagine a fost conturata de media. Unii dintre prietenii mei au votat cu Geoana, altii cu Basescu. Motivatiile lor sunt strict subiective, dar oamenii provin din acelasi aluat social.

Anonim spunea...

iarasi: 10 +

Constantin Gheorghe spunea...

Prietene Asybaris, nu e vorba despre apartenenţa la o "clasă", ci la un sistem de valori. Eu despre valori vorbesc. Eşti democrat, sau nu eşti. Îţi asumi nişte valori, sau nu. Asta nu ţine nici de bani, nici de nivel de educaţie. Ci de civism. Asta am vrut să spun. Poate n-am fost foarte clar...

pacos spunea...

Exista insa si o a treia Romanie: a celor peste 7 milioane de alegatori care au ales sa nu voteze. Care nu se incadreaza niciunde si care, prin neparticipare, sanctioneaza ambele tabere. Sau nu-i intereseaza deloc acest conflict .

ana_idu spunea...

optimismul dvs. este marca stangii. pesimismul meu de dreapta imi arata o Romanie a celor doua Romanii (indiferent de criteriul de individualizare) ca un bolnav pe moarte, cu accese cand de demnitate, cand de disperare, in fata mortii.

geomarz spunea...

Eu aş zice că există două lumi. Lumea mea şi lumea lor. Lumea mea este populată de inşi cumsecade, dar nu întodeauna, înşi cu care se poate cel mai adesea discuta. Inşi cu acelaeşi necazuri şi probleme ca mine, cu venituri asemănătoare şi comportamnet asemănător.
Lumea lor, este o lume de hiene nesătule de tîlhari şi şmenari, mincinoşi şi şpăgari distructivi pînă la limita supravieţuirii mele.
Lumile noastre se întretaie puţin, prin aceea că ei sînt cei care iau hotărîrile cruciale pentru supravieţiurea lumii mele. Prin furtul concret (au furat bogăţia unei întregi Ţări) prin furtul intelecutual şi moral (au redus sistemul de valori oficial la ban) prin etica întoarsă pe care o practică le nivel politic superior.
Convingerea mea fermă este că, deşi ei sînt la putere, lumea mea subterană cu legile ei le va supravieţui. Tîrîş grăpiş, dar le va supravieţui.
Viitorul mă va răzbuna şi-i va arunca în mocirla din care au venit.

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...