O glumă care circulă în rândul militarilor americani din Afganistan: "Voi, americanii, aveţi ceasuri, noi avem timpul". Cât se poate de realist. Într-un astfel de conflict timpul este determinant, şi nicio putere, oricât de mare ar fi ea, nu poate suporta la infinit costurile unui conflict.
De fapt, gluma este citată de profesorul Paul Kennedy, istoric, într-un foarte interesant articol din FT, construit în jurul ideii că "a conduce(în sensul de a guverna) înseamnă a alege". Este vorba despre alegerile Americii lui Barak Obama, judecate din perspectivă istorică. Războiul din Afganistan începe să-i doară mai tare pe americani decât celălalt război, cel din Irak. Pentru că irakienii aveau şi ei ceasuri, şi deci mai puţin timp. Cu alte cuvinte, irakienii nu-şi pot permite nici ei un conflict prea îndelungat, pentru că au de pierdut şi altceva decât timp.
Afganii nu au nimic de pierdut, cu sau fără război viaţa lor este fix aceeaşi, şi de vreme ce nu se schimbă nimic, de ce ar adopta modul de viaţă al altora? Ca să ce? Şi atunci aşteaptă, până ce costurile pe care naţiuni civilizate nu le pot accepta la infinit, devin atât de mari încât trebuie să renunţe la război.
Văd că a trecut neobservată ştirea că Joe Biden a discutat cu traian băsescu despre Afganistan şi despre suplimentarea trupelor româneşti în zonă. Întrebarea este: războiul din Afganistan mai merită purtat, oricât de moral şi de justificat ar fi el? Şi o altă nedumerire: mai este el un război anti-terorist, sau lucrurile s-au complicat şi a apărut o nouă agendă, care nouă ne scapă?
Şi dacă tot este vorba despre alegeri, adică despre guvernare, poate aflăm şi noi ce şi de ce alege România în acest caz. Pentru că este importantă şi alegerea, dar şi modul în care se face nu poate fi trecut cu vederea. Pentru că dacă suplimentăm trupele din Afganistan numai pentru ca traian băsescu să-şi cumpere un bilet de intrare la Casa Albă, n-am făcut nimic...
3 comentarii:
Nu-i vorba numai de Afghanistan, ci de toate căcaturile în care noi, ca țară, ne-am băgat fără să fie treaba noastră. La toate castanele pe care le scoatem din foc pentru alții. La modul cum am devenit un Congo european, ca să-și facă corporațiile paneuropene profiturile aici. La cum ne-am subordonat cu maximă supușenie Coanei Oiropa. La cum ne-am îndatorat pentru a-i îngrășa tot pe ei (prin băncile străine și nu numai), devenind astfel mai umiliți decât sub vasalitatea otomană. Și tot așa...
dali...
Beranger,
De acord cu domniia ta.
Domnule Constantin,
Românii nu au avut ce căuta în Afganistan cu trupe. Neam de neamul nostru nu a dus război de cucerire ci numai de apărare. Asta înainte de 89. După, ne-am trezit să-i atacăm pe sîrbi, prietenii noştri dintotdeauna, pe afgani, pe irakieni şi mama mă-sii mai ştie pe cine îi duce mintea bolnavă a "politicienilor" locali (că ai mei nu sînt).
Războiul din Afganistan nu are nici un fel de JUSTIFICARE decît cea a unor imbecili ahtiaţi de putere şi care se consideră de drept stăpînii limii.
Cei mai mari terorişti ai lumii trebuie căutaţi dincolo de baltă la fratele cel mare şi tembel.
Trimiteți un comentariu