Anarhia cuprinde România

Azi a mai murit un muncitor din construcţii, în Bucureşti. I-a dat macaragiul cu un tub de canalizare din beton în cap. Tot în Bucureşti un puşti tâmpit a ratat un viraj, pe şoseaua Nordului, şi a intrat cu maşina în zidul unui bloc. Pe DN 1 un meltean cu gip a omorât trei oameni. La prânz, un puşti de 21 de ani, şofer de microbuz, a băgat în mormânt 12 oameni, când a trecut printre bariere şi a fost surprins de un tren accelerat. El, şoferul, este în stare critică, fără prea mari şanse să trăiască.

După obiceiul pământului, după toate astea nu se va întâmpla nimic. Lucrurile se vor rezolva conform principiului "mortul este de vină". Sunt curios: cine i-a permis şoferului de microbuz să transporte persoane, când, la vârsta lui, era evident că nu are experienţa necesară. Pe vremea lui Odi, nu treceai la transport pasageri decât după un minim de 5 ani de experienţă în condus. Şi după o anumită vârstă, mi se pare 28 de ani. De ce? Pentru că se presupune că în această perioadă mai trec fumurile teribilismului, puştismele, se poate aprecia dacă are calităţile necesare transportului de persoane, care implică un plus de responsabilitate. Acum, orice nebun primeşte pe mână viaţa a zeci de oameni.

Să vedem, sunt măcar luaţi la întrebări cei care l-au şcolarizat, l-au examinat, şi apoi cei care l-au pus la volanul unui microbuz? Mă cam îndoiesc. Or, dacă nu se schimbă nimic în selectarea candidaţilor, pregătirea lor, şi în acordarea dreptului de a conduce pe drumurile publice, măcelul va continua.

Dar înainte de toate trebuie să se schimbe ceva şi în mentalităţile noastre, în comportamentul nostru. Refuzul responsabilităţii şi al respectării regulilor a devenit norma în naţiunea română. Nu avem memorie, nu învăţăm nimic din ceea ce ni se întâmplă. Starea de anarhie este normalitatea unei ţări care suspină după occident, fără să-i accepte valorile, normele şi constrângerile.