luni, 10 august 2009

Când dogmaticii se întâlnesc cu proştii...

Iese ce vedeţi în România! Cine sunt dogmaticii şi cine proştii cred că deja bănuiţi: cei de la FMI şi guvernanţii noştri. Personal, nu am prins vremurile în care în România dictau comisarii sovietici, dar îmi imaginez că venirea lor în România, inspecţiile şi directivele lor nu se deosebeau prea mult de venirea, inspecţiile şi sfaturile actualului trimis al FMI. Pe care, văzându-l azi la televizor, am crezut că văd un nebun: privirea fixă, în gol, o faţă golită de orice expresie, un discurs rigid, recitat cu o voce monotonă.
O paranteză: mi se pare că acum Fondul îşi ia revanşa pentru faptul că România a renunţat, la decizia lui Tăriceanu, la "serviciile" sale. Numai că FMI a mers prea departe cu măsurile tâmpite, impuse unui dobitoc, recte Boc, care habar nu are de economie. Riscând astfel să genereze un alt val de critici la nivel internaţional, dacă repetă în Estul Europei, inclusiv în România, criza din Asia sau pe acelea din Argentina şi din Rusia, de la sfârşitul anilor 90. Critici care, de data asta vor pica extrem de prost, fix când FMi vrea să-şi vândă o nouă imagine şi să ocupe un loc central în noul dispozitiv de reglementare a mondializării. De aici şi "mărinimia" FMI de a accepta ca o parte din împrumut să se ducă la plata salariilor şi pensiilor.
Numai că măsurile pe care continuă să le impună României vor adânci criza, nu o vor uşura. Pentru că ideea din spatele lor este una despre care am mai scris: "Estul Europei nu-şi poate permite luxul statului-providenţă". Şi ca atare, principalele ţinte ale FMI sunt sectorul public şi protecţia socială. Sectoare unde sunt şi excese, dar ele sunt nesemnificative, ca influenţă asupra ansamblului.
De fapt, ce n-am aflat de la trimisul Fondului este felul în care se va relansa creşterea economică. Şi nu am aflat pentru că toată adunătura aia de birocraţi de la Washington este COMPLET ruptă de realităţile economiei reale. Dacă i-ai pune să conducă o mică afacere, în lumea aia concurenţială pe care ne-o tot propăvăduiesc, ar da-o cu roţile în sus din prima!
Gluma cu neimpozitarea profitului reinvestit este o prostie, pentru că aceia care mai au profit au avut grijă spă-l ascundă, şi sigur nu-l vor scoate iute la vedere. La fel şi cu "selectivitatea" impozitului forfetar. Nimeni nu investeşte pentru a nu plăti impozit pe profit, ci pentru că răspunde unui semnal de piaţă. Dă piaţa românească semnale de oportunităţi de investiţii? Când a avut loc o ajustare atât de brutală a consumului? Când statul nu mai investeşte în aproape nimic? Mai mult, prevederea reducerii la 5% din PIB a cheltuielilor cu salariile bugetarilor înseamnă o reducere cu 3% din PIB a banilor destinaţi consumului. Pentru că e greu de presupus că 150 până la 300 de mii de bugetari, daţi afară în următorii ani, îşi vor găsi aşa uşor un loc pe piaţa muncii, ţinând cont de calificările lor. Atunci, de ce ar investi cineva, dacă nu-şi găseşte un corespondent în cerere solvabilă? Din patriotism? Din masochism?
Lăsând în plata Domnului pe dogmaticii Fondului, să revenim la proştii noştri. Cum se face că pe agenda Guvernului şi a Coaliţiei problemele economice se află doar declarativ, principala preocupare fiind o iluzorie "reformă" din Educaţie? Care va fi la fel de "productivă" şi de "raţională" ca şi precedentele şapte-opt reforme din ultimii 20 de ani.
Nu s-ar putea să-i trimitem în concediu, chiar cu plată? Oricum am ieşi mai ieftin decât acum, când chipurile guvernează România! Cinci ani cu Băsescu au fost îngrozitori, dar până să ne gândim la asta, trebuie să ne gândim că opt luni cu Boc au fost deja un dezastru. Sau Boc este un alt nume pentru catastrofa Băsescu?

Niciun comentariu: