miercuri, 19 august 2009

O poziţie de bun simţ

Remarc intervenţia lui Alin Fumurescu pe marginea dezbaterii legate de "legile educaţiei". Este o poziţie de mult bun simţ, care vine de la un om care funcţionează, profesional, şi trăieşte, personal, în societatea pe care noi o idealizăm şi o absolutizăm: societatea americană. O găsiţi aici. Eu îmi permit să citez un fragment, pe care îl consider relevant:
"De cateva zile dezbaterea despre Educatie a capatat o noua coloratura: batalia nu se mai da intre proiectul Andronescu si proiectul Miclea, ci intre partizanii statului si inamicii acestuia. S-a ajuns sa se vorbeasca despre stalinism, stat maximalist, Ceausescu si inviorarea obligatorie de dimineata, etc
Tare mi-e teama ca astfel formulata, intreaga dezbatere intra pe o panta total gresita, de unde se poate cu usurinta transforma intr-o avalansa periculoasa. Obsedati cum suntem cu o dreapta “de manual”, am ajuns sa-i cerem statului sa-si ia labele de pe Educatie, ca si cum asa ceva ar fi macar posibil. E aceeasi greseala pe care o fac partizanii “pietei libere”, a “mainii invizibile” a pietii. (A propos, intru aducere a-minte, scopul final al comunismului era tocmai disparitia statului.)
Sa ne intelegem: asa ceva nu exista. Adam Smith – creatorul “mainii invizibile” nu si-a impins niciodata metafora atat de departe pe cat o fac libertarienii de astazi (cu tot riscul de a-mi irita o puzderie de amici, libertarienii sunt un soi de comunisti intorsi pe dos:). Daca vreti, pentru Smith, “mana invizibila” e miscata de un corp cat se poate de vizibil – cel al statului: el stabileste tarife de import si export, legi anti-monopol, impozit pe profit, etc.
In cazul educatiei, lucrurile stau asemanator, insa la o miza muuult mai mare. In acest domeniu “a nu face nimic” e tot o politica de stat. Mai mult, un stat care nu are ca punct principal pe agenda sa educatia propriilor cetateni nici nu merita numit stat (vezi grecii). Problema nu e asadar “cat stat” ci “ce fel”? De implicat intr-un fel sau altul statul se implica – si e normal sa o faca (dupa cum e normal sa se implice in domeniul sanitar, politie, armata, posta, pompieri, drumuri, etc) “Cum”, nu “daca”, statul educa cetatenii ar trebui sa fie intrebarea in jurul careia sa se invarta, cu rost, dezbaterea."

Un comentariu:

Anonim spunea...

Scrie Dl. Fumurescu:
"pentru Smith, “mana invizibila” e miscata de un corp cat se poate de vizibil – cel al statului: el stabileste tarife de import si export, legi anti-monopol, impozit pe profit, etc."
Nu este asa.
In realitate, "mana invizibila" nu e miscata, ci stanjenita de stat.
Saracia ne mananca viata pentru ca nu vrem sa intelegem un adevar simplu: statul nu functioneaza pentru mai binele cetatenilor, ci pentru mai binele statului, pe seama cetatenilor.
Statul nu are nevoie de cetateni educati, ci de cetateni disciplinati.
Statul nu are nevoie de oameni cu initiativa, ci de platitori constiinciosi de impozit.