Fără prea multe comentarii, că nu sunt multe de comentat într-o poveste cu iz de corupţie, şi în care specificul naţional este la el acasă: cum pot vinde pe bucăţi o celebră piesă din tezaurul naţional, când cei doi fraţi, chipurile proprietari, se încaieră şi negociază separat. Mai mult, vând statuia unor clienţi diferiţi. Iar ca vânzarea să fie cât de cât legală, ar trebui ca obiecţiile statului român să fie retrase. Deci se caută un amator de şperţ pe la Bucureşti...
Am o singură curiozitate: cum ar fi reprezentat Brâncuşi, a cărui operă, "Domnişoara Pogany", este în centrul scandalului evocat de articolul din NYT, "specificul naţional"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu